Conditii de retragere din Uniunea Europeana

Proiect realizat de Campeanu Razvan si Catana Casian

 Tratatul de la Lisabona

• Articolul 50 din Tratatul de la Lisabona consacra,

începând cu anul 2009, dreptul oricarui stat membru
de a hotarî în privinta retragerii din Uniunea
Europeana, în conformitate cu propriile norme
constitutionale.
• Conform articolului 50 (TUE) prima etapa a
procedurilor privind retragerea este notificarea
formala a Consiliului European de catre statul care
îsi exprima intentia cu privire la viitorul sau statut,
ulterior demararii procedurilor interne de adoptare a
deciziei, precum referendumul, în cazul Brexit.
 Negocierile

• Urmeaza declansarea negocierilor între statul în cauza si Uniune,

în conformitate cu orientarile generale stabilite de Consiliul European.
• Rezultatul acestor negocieri este dat de încheierea unui acord care
trebuie sa stabileasca nu doar conditiile de retragere, dar si viitoarele
relatii între Uniunea Europeana si statul în cauza. Tratatul de la
Lisabona nu prevede însa obiective sau rezultate predefinite ale
acordului încheiat între Uniune si statul care se retrage. Prin urmare,
regulile vor fi trasate în timpul jocului, în conformitate cu evolutia
negocierilor.
• Negocierile în numele Uniunii Europene se realizeaza în
conformitate cu articolul 218 (3) din Tratatul privind functionarea
Uniunii Europene, care stabileste responsabilitatea Consiliului
European de a adopta principiile care stau la baza tratativelor,
principii pe baza carora Consiliul de Ministrii negociaza termenii iesirii
si viitoarele relatii între UE si statul vizat.
 Rolul Uniunii Europene

• În acest proces, Comisia Europeana are un rol minimal,

limitat la formularea de recomandari referitoare la
deschiderea negocierilor.
• Principalul for decizional este reprezentat de Consiliu,
care hotaraste cu majoritate calificata cu privire la
încheierea acordului dintre Uniunea Europeana si statul
solicitant, dupa aprobarea Parlamentului European.
• Pe parcursul desfasurarii acestor etape, membrul care
reprezinta în cadrul Consiliului European si al Consiliului
de Ministrii statul care se retrage nu participa nici la
dezbaterile si nici la adoptarea deciziilor institutiilor
europene care privesc statul în cauza.
 Absenta unui antecedent

• În ciuda recunoasterii explicite a dreptului de retragere voluntara

unilaterala, exista o mare incertitudine cu privire la modul în care
prevederile articolului 50 din varianta consolidata a Tratatului privind
Uniunea Europeana, ar urma sa fie puse în aplicare, în conditiile în care
de la crearea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (1951) si
pâna la acest moment, niciun stat membru nu a optat pentru retragere.
• În absenta unui precedent, este de asteptat ca punerea în aplicare a
prevederilor privind retragerea voluntara a unui stat membru din
Uniune, sa reprezinte un proces complex, gradual, dominat de
negocieri ample care sa intersecteze un ansamblu de interese
reflectate în raporturile dintre guvernul solicitant, Uniunea Europeana,
în ansamblul ei, si celelalte state membre.
 Brexit

• În urma negocierilor din prima etapă dintre UE și UK, la 28 februarie

2018 Comisia Europeană a publicat proiectul de text al Acordului de
retragere (Withdrawal Agreement). Prevederile acestui document
juridic care vizează drepturile cetățenilor au fost agreate de părți la 19
martie.
• Astfel, cetățenii europeni cu reședința legală în Marea Britanie (și
reciproca), precum și membrii de familie ai acestora, vor putea
continua să locuiască în Marea Britanie și să beneficieze de majoritatea
drepturilor conferite de legislația europeană după data de 29 martie
2019 (data retragerii Marii Britanii din UE). Aceste drepturi vor fi
garantate în baza obținerii unui nou statut (statut special / settled
status) de către cetățenii UE, cel mai probabil în urma unei cereri
online, în baza unei proceduri simplificate. Condițiile de ședere sunt
identice cu cele din legislația actuală a Uniunii Europene.
Acordul dintre Marea Britanie și UE privind drepturile cetățenilor conține, în
stadiul actual al negocierilor, următoarele prevederi:

• Cetățenii europeni care au reședința legală în Marea

Britanie sau care se vor stabili în această țară până la
sfârșitul perioadei de tranziție (31 decembrie 2020) vor
putea continua să locuiască în Marea Britanie și să
beneficieze de drepturile conferite de legislația
europeană, în baza obținerii unui nou statut (settled
status).
• Cetățenii UE care au avut reședința legală fără
întrerupere timp de 5 ani pe teritoriul Marii Britanii vor
putea solicita, ulterior datei de 31 decembrie 2020, un
drept de ședere pe termen nedeterminat prin obținerea
“statului de rezident permanent” (settled status).
• Cetățenii UE care nu au acumulat 5 ani de reședință legală până la data
de 31 decembrie 2020 vor putea solicita un drept de ședere temporar
prin obținerea unui permis de reședință temporară (pre-settled status).
Aceștia vor putea să rămână în UK și să se bucure de aceleași drepturi
până la acumularea celor 5 ani necesari pentru dobândirea statului de
rezident permanent. După îndeplinirea acestei condiții, aceștia vor
trebui să depună o nouă cerere în vederea obținerii ”statului de
rezident permanent” (settled status).
• Noul statut va fi acordat pe perioadă nedeterminată, cu condiția ca
deținătorii statutului să nu lipsească din UK pe o perioadă mai lungă
de 5 ani consecutivi.
• Membrii de familie ai cetățenilor europeni care locuiesc deja sau se
alătură acestora în Marea Britanie până la finalul perioadei de tranziție
vor putea, de asemenea, să solicite statutul de rezident permanent, în
aceleași condiții. După finalul perioadei de tranziție, membrii apropiați
de familie (soți, parteneri civili, părinți și bunici aflați în întreținere,
copii aflați în întreținere) vor putea să se alăture cetățenilor UE și vor
putea beneficia de aceleași drepturi, dacă relația de familie exista la
data de 31 decembrie 2020. Statutul membrilor viitori de familie se află
pe agenda negocierilor privind relația viitoare UE-UK.
• Cetățenii europeni din Marea Britanie care dețin deja un permis de
ședere permanentă trebuie să solicite preschimbarea (gratuită) a acestuia
într-un nou document care să ateste deținerea noului statut special /
settled status.
• Uniunea Europeană și Marea Britanie au ajuns la un acord privind
continuarea aplicării tuturor principiilor de coordonare a sistemelor de
securitate socială pe toată durata vieții beneficiarilor Acordului de
retragere, în conformitate cu Regulamentul nr. 883/2004 și 987/2009
(totalizarea perioadelor de asigurare, exportul prestațiilor familiale pe
toată durata vieții persoanelor, agregarea pensiilor etc.).
• Toate calificările profesionale obținute sau în curs de obținere înainte
de sfârșitul perioadei de tranziție (31 decembrie 2020) vor fi recunoscute
de către cele două părți.
 Bibliografie

• http://www.bursa.ro/brexit-procedura-de-iesire-a-unui-stat-
din-ue-301070&s=print&sr=articol&id_articol=301070.html
• https://afacerieuropene.mae.ro/brexit