CRUŞINUL

Rhamnus frangula
 Este un arbust din
familia Rhamneceae, originar de
pe un spațiu generos, ce cuprinde
continentul european și vastele
stepe ale Asiei de vest, incluzând
nordul Africii aflat sub influența
climatică a Mediteranei.
În epoca modernă, crește ca
specie naturalizată și pe alte
continente.
 Crușinul este un arbust cu frunze căzătoare,
ce crește, de obicei, sub forma unui tufiș
multiramificat, care ajunge până la 3 m în
înălțime. Mai rar, ia forma unui copac de
dimensiuni medii, care nu depășește 6 m. Fructul, o drupă cu miez moale,
nu mai mare de 1 cm în diametru,
trece de la verde, la roșu (sfârșitul
verii) și apoi violet închis spre negru
când se coace complet (începutul
toamnei). Acesta conține 2 sau 3
Are scoarța maroniu închis, dar la interior, semințe maronii.
dacă este crestată, galben intens. Are frunze
ovate, aranjate alternativ pe ramuri. În mai-
iunie, face flori micuțe (3-5 mm) cu 5 petale
verzui deschis, triunchiulare, care cresc în
buchețele de 2 până la 10, la axila frunzelor.
Arbustul, frunzele și fructele de crușin
Fructe de crușin în diferite stadii de
coacere
Floare de crușin
Coajă și lemn de crușin
 Uz medicinal
De-a lungul istoriei, crușinului îi s-a atribuit puterea de-a apăra de demoni,
otravă, magie și dureri de cap. Și, dacă aceste atribute au fost abandonate odată
cu evoluția mentalităților moderne, câteva aplicații medicinale au rămas încă
valabile.

Coaja uscată de Cruşin conţine glicozide antrachinonice A şi B, frangulina

A şi B, în cantitate de 3 -7% şi alte antrachinone, glicozide, diantrone,
flavonoide şi taninuri.
 Însă coaja de crușin nu poate fi folosită oricum. Este necesar ca ea să fie
culeasă și uscată vreme de un an înainte de-a fi folosită, căci antrachinona din
coaja scoarța proaspătă este prea puternică și are un efect purgatic puternic,
violent. Chiar și coaja uscată poate creea probleme dacă este folosită excesiv.
 Datorită derivalilor antracenici, preparatele
pe bază de Cruşin au efecte laxative. Aceşti
derivaţi cresc motilitatea colonului, stimulând
contracţiile. Accelerează astfel pasajul
intestinal, deoarece grăbesc timpul de
contracţie şi reduc absorbţia lichidelor prin
lumen.
De asemenea, stimulează secreţiile de
cloruri şi prin aceasta contribuie la creşterea
conţinutului de apă şi de electroliţi din
intestine.
 Acţiune
Substanţele active din scoarţã imprimã produselor medicinale din cruşin o
acţiune laxativã, purgativã(favorizează eliminarea materiilor fecale din
organism), colagogã (favorizează evacuarea bilei în duoden) , antivirală şi
colereticã(stimulează secreția de bilă a ficatului).

Efectul laxativ/purgativ se instaleazã lent, dupã 8-10 ore de la administrare

şi este diferenţiat în funcţie de dozã.
  Indicaţii terapeutice
◦ Decoctul frecat pe gingii poate vindeca gingivita; aplicat pe scalp,
elimină păduchii.
◦ Extractul de cruşin pare să inhibe dezvoltarea tumorilor.
◦ Obezitate: celulita, tulburari de circulatie, paraziti intestinali,
◦ Hemoroizi : sub forma de infuzie, decoct.
◦ Tot cu decoctul de crușin se pot combate viermii intestinali.
◦ Alte părți ale crușinului nu se folosesc în scopuri medicinale și cu atât mai
puțin alimentare.
◦ Fructele sale sunt amare și toxice pentru oameni, însă ele se utilizau la
obținerea unor vopsele vegetale. Din fructul crud se extrage o nuanță verzuie,
iar din fructele coapte o culoare violet albăstrie.
◦ Din scoarță și frunze se obține o nuanță de galben, care amestecată cu săruri de
fier devine negru.
◦ Lemnul său este compact și rezistent, cu ardere uniformă, ceea ce îl făcea, pe
vremuri, cel mai bun lemn pentru obținerea prafului de pușcă. Tot din tulpina
sau ramurile sale tinere se pot obține arcuri elastice, de foarte bună calitate.
  Administrare:
Sub formă de decoct preparat din 1-2
linguriţe coajă fragmentată, care se
opăreşte (pentru imbibiţie) cu o cană de
apă fierbinte. Se lasă în repaos 1/2 oră,
apoi se fierbe la foc domol 15-20 minute
completând apa de evaporare. O cană din
accest decoct se bea înainte de culcare
îndulcită cu miere.
  Precauţii şi contraindicaţii
◦ Deoarece preparatele din cruşin pot interacţiona cu anumite medicamente, printre care anumiţi
corticosteroizi şi antiaritmici, este bine să cereţi sfatul unui specialist în medicina plantelor, înainte de a
le folosi.
◦ Scoarţa proaspătă este toxică - a nu se utiliza. Coaja nu se consuma in stare cruda, pentru ca determina
reactii adverse violente: varsaturi,diaree sanguinolenta, colici severe.
◦ După cercetările din ultimii 10-15 ani s-a demonstrat că toate purgativele care conţin derivaţi antracenici
favorizeaza evoluţia cancerului colono-rectal.
◦ Produsele pe bază de Cruşin sunt contraindicate în obstrucţiile intestinale, în inflamaţiile acut-intestinale,
în boala Crohn, în colitele ulceroase, în apendicite şi în durerile abdominale de origine necunoscută.
◦ Evitaţi cruşinul în sarcină şi alăptare.
◦ A nu se administra copiilor sub 15 ani.
◦ Supradoza poate produce convulsii.
◦ Preparatele din scoarţã de cruşin nu se administreazã mai mult de 7 zile pe lunã.
 Bibliografie

◦ “GHIDUL PLANTELOR MEDICINALE SI AROMATICE”, Ovidiu Bujor,

pag.110-111
◦ “DICŢIONARUL PLANTELOR DE LEAC”, Eugen Mihăescu și colaboratorii,
pag. 39
◦ ierburiuitate.wordpress.com