STABILITATEA LA FOC A CONSTRUCŢIILOR

CONSTRUCTII METALICE
ANALIZA MECANICĂ-MODELE DE CALCUL

MAI, 2012

Lect.univ.dr.ing. TRACHE ŞTEFAN NICOLAE

 1. PRINCIPII FUNDAMENTALE

Pentru determinarea rezistenţei la foc a unei structuri se

pot considera trei metode (modele) de calcul.

modele simplificate modele de calcul

metoda tabelară
de calcul avansat
 În continuare vor fi prezentate câteva consideraţii
referitoare la determinarea rezistenţei la foc cu
ajutorul modelelor simplificate de calcul.
 2. MODELE SIMPLIFICATE DE CALCUL

Dacă analiza este efectuată cu ajutorul modelelor simplificate

de calcul, există trei posibilităţi de verificare.
 a. În domeniul timpului

Se face verificarea ca timpul corespunzător ruinei elementului

tf este superior timpului cerut de rezistenţă la foc treq

tf≥treq (1)
 b. În domeniul încărcării

Se face verificarea ca la timpul cerut de rezistenţă la foc treq,

efortul capabil al elementului Rfi,d,t să fie superior efortului de
calcul produs de încărcări în situaţia de incendiu Efi,d

Rfi,d,t ≥Efi,d (2)

 c. În domeniul temperaturii

Se face verificarea ca la timpul cerut de rezistenţă la foc treq

temperatura pe secţiunea elementului θstr este mai mică
decât temperatura critică θcr

θstr ≥ θcr (3)

 3. Clasificarea secţiunilor transversale

Clasificarea secţiunilor transversale se poate face ca şi pentru

calculul la temperatura normală, considerând o valoare redusă a
coeficientului ε :

ε = 0,85 [235 / fy ] 0,5 (4)

Clasificarea unei secţiuni transversale se face funcţie de

clasa cea mai ridicată a elementelor care compun secţiunea.
Tabelul . Clasificarea secţiunilor transversale

Inimă Talpă
Clasa compresiune încovoiere compresiune
1 ≤ 33  ≤ 72  ≤9 
2 ≤ 38  ≤ 83  ≤ 10 
3 ≤ 42  ≤ 124  ≤ 14 
 4. REZISTENŢE

4.1. Elemente întinse

Forţa capabilă a unui element supus la întindere la timpul t,
Nfi,q,Rd, la o temperatură uniformă θa pe secţiunea transversală,
se determină cu relaţia:

N fi , , Rd  k y ,   N Rd   M , 0 /  M , fi 
în care: k y , - factorul de reducere al limitei de curgere a oţelului pentru o temp.θa(t)
N Rd -forţa capabilă plastică a secţiunii, pentru calculul la temperatura normală
 M , 0 -coef. parţial de siguranţă pentru efortul capabil al secţiunii transversale
 M ,fi -coef. parţial de siguranţă pentru material, în situaţia de incendiu.
1. Se determină factorul de formă al secţiunii:
Am perimetru

V aria sectiunii

Interpolând în tabelul 1 pentru factorul de formă obţinut, la timpul t

de expunere la foc ISO, se determină temperatura critică θa.
Cu temperatura critică se interpolează în tabelul 3 şi se determină
factorul de reducere pentru limita de curgere efectivă ky,θ

2. Se calculează forţa capabilă plastică a secţiunii:

N Rd  V  f y  N fi , , Rd  k y ,   V  f y
 4.2. Elemente comprimate cu secţiune
transversală de clasă 1, 2 sau 3

Etape de calcul pentru determinarea forţei axiale capabile la flambaj

Nb,fi,t,Rd sunt următoarele:

1. Determinăm zvelteţea adimensională, bazată pe proprietăţile

materialului la temperatură normală, dar utilizând lungimea de flambaj
în situaţie de incendiu:
l fl
I
 A
 E
fy
2. Se determină zvelteţea adimensională pentru temperatura θa:
k y,
   
k E,

în care: k y, -este factorul de reducere al limitei de curgere pentru

temperatura θa atinsă la timpul t;
k E,
-este factorul de reducere al modulului de elasticitate
longitudinal pentru porţiunea de comportare liniară
la temperatura θa atinsă la timpul t .
3. Se determină factorul de imperfecţiune

  0,65  235
fy

4. Se determină coeficientul φ0:

  0,5  (1       )
2

5. Se determină coeficientul de flambaj prin încovoiere:

1
 fi 
    
2 2

 Pentru
Pentruaaobţine temperaturacritică,
obţinetemperatura critică,se
seegalează
egaleazăforţa
forţaaxială
axialăcapabilă
capabilă
lalaflambaj
flambajlalatimpul
timpulttcu
cuefortul
efortuldedecompresiune
compresiunedindinelement,
element,dede
underezultă
unde rezultăcoeficientul
coeficientulkky,θ
y,θ

k y,  f
N b , fi , t , Rd   fi  A   N fi , Ed  k y ,  
 M , fi

Cu această valoare a coeficientului ky,θ se interpolează în tabelul 3.1

şi se determină temperatura critică (din elementul de construcţie) θa.
Obs. Se vor face mai multe iteraţii.
Determinarea rezistenţei la foc a secţiunii neprotejate

Factorul de corecţie pentru efectul de umbră ksh se determină

cu relaţia: A m 
 V  b A m.b
k sh  
A m  V
 V 
Pentru cazul particular al secţiunilor I, ksh se determină cu rel:
A m.b
k sh  0,9 
V
 Se calculează factorul de formă al secţiunii (ţinând cont de factorul
de corecţie pentru efectul de umbră şi că profilul este de tip I):

 Am  Am A m, b A m A m, b
 V   k sh   0,9    0,9 
sh V Am V V

unde: Am,b – perimetrul conturului convex care circumscrie secţiunea

V – aria secţiunii.

Pentru factorul de formă astfel obţinut se vor face interpolări în

tabelul 1 de unde vom determina rezistenţa la foc a elementului.
 Secţiune protejată pe contur. Determinarea grosimii protecţiei

Este necesară determinarea coeficientului kp

p Ap
kp  
dp V
în care:λp – conductivitatea termică a materialului de protecţie;
dp – grosimea minimă a protecţiei;(?)
Ap/V = (perimetrul/arie) – factor de secţiune pentru o protecţie
pe contur;