Sunteți pe pagina 1din 9

Tabelul de mai jos reflectă mortalitatea populaţiei

RSSM în anii 1946-1947:

Lunile – 1946 – 1947 (Diferenţa)


Ianuarie – 4.466 – 19.133 (14.667)
Februarie – 4.347 – 23.791 (19.444)
Martie – 5.633 – 25.953 (20.320)
Aprilie – 4.588 – 15.034 (10.446)
Mai – 3.782 – 14.938 (10.616)
Iunie – 3.676 – 24.701 (21.085)
Iulie – 5.235 – 16.418 (11.183)
August – 5.313 – 8.346 (3.033)
Septembrie – 4.544 – 5.248 (704)
Octombrie – 5.799
Noiembrie – 5.753 – 3.264 (2.489)
Decembrie – 9.650
Primul val de deportări Al doilea val de deportări Al treilea val de deportări
(12-13 iunie 1941) (5-6 iulie 1949) (31 martie - 1 aprilie 1951)

•Deportarea unor popoare de •După război, deportările din R.S.S. Moldovenească au •La numai 2 ani după operaţia „Sud”, republica a fost zguduită de
fost reluate cu o vigoare sporită. Deportarea din 6 iulie un nou val de deportări. De data aceasta autorităţile comuniste şi-
pe teritoriile lor strămoşeşti, în au concentrat atenţia asupra altor categorii de basarabeni,
anii stalinismului, a fost politică 1949 s-a înfăptuit conform hotărârii Consiliului de considerate un pericol pentru regim.
de stat. Miniştri al R.S.S. Moldoveneşti nr. 509 (strict secrete) din •
28 iunie 1949.Conform acesteia, urmau a fi deportate •„Elemente ostile” au fost depistate în rândurile feţelor
familiile „chiaburilor, a foştilor moşieri, a marilor bisericeşti şi sectanţilor, care s-au dovedit a fi refractari noii
•În Basarabia, începutul orânduiri.
proprietari, a complicilor cotropitorilor germani, a
realizării acestui plan diabolic a persoanelor care au colaborat cu organele poliţiei •Clericii şi sectanţii erau învinuiţi că „convoacă adunări cu caracter
fost pus de deportarea în româno-germane, a membrilor organizaţiilor şi antisovietic, răspândesc zvonuri antisovietice, contracarează
noaptea de 12 spre 13 iunie partidelor profesioniste, albgardiste, a membrilor măsurile puterii sovietice la sate, educă tineretul în spirit
1941, când circa 5 mii de sectelor ilegale”. antisovietic”.
familii, aproximativ 20 mii de
persoane au fost smulse din •În noaptea de 6 spre 7 iulie 1949 au fost deportate •În noaptea de 31 martie spre 1 aprilie 1951, organele de
vatra strămoşească şi peste 11 mii de familii cuprinzând un număr total de securitate au desfăşurat operaţiunea cu denumirea codificată
peste 35 de mii de persoane. Operaţiunea „Iug” („Sud”), „Sever” („Nord”), de data aceasta jertfa fiind adepţii sectei
strămutate forţat în Siberia. religioase „Martorii lui Iehova”.
prin formele de efectuare, numărul de deportaţi, dar
mai ales prin consecinţele ei, a constituit apogeul terorii • Rezultatul operaţiunii a fost arestarea şi deportarea în Siberia (în
• În opinia autorităţilor
în masă în teritoriul dintre Prut şi Nistru. regiunile Tomsk şi Irkutsk, pe veci) a 723 de familii cu un număr
sovietice, toţi cei care au total de 2 671 de persoane, dintre care 808 bărbaţi, 967 femei şi
„colaborat” cu administraţia •Cei deportaţi în iulie 1949 au fost strămutaţi în regiunile 842 copii. Cele 57 de sate din raioanele Lipcani, Edineţ, Brătuşeni,
română, aşa-numiţii chiaburi Râşcani, Sângerei şi Târnova (toate din nordul Basarabiei), din
Tiumen, Amur, Irkutsk, Kurgan, Cita, Celeabinsk, care au fost ridicaţi oamenii, fuseseră abordate de un efectiv de 2
şi comercianţi, erau Kemerovo, Karaganda, ţinuturile Altai şi Habarovsk, 198 de ofiţeri şi soldaţi ai Ministerului Securităţii de Stat, de
consideraţi drept elemente R.A.S.S. Bureato-Mongolă, R.S.S. Kazahă etc. miliţieni şi activişti ai partidului comunist. Toate drumurile de
contrarevoluţionare şi ieşire din sate, căile de acces la frontiera cu România fuseseră din
timp blocate.
antisovietice şi urmau să fie •Soarta deportaţilor în Siberia a fost diferită. Unii s-au
deportate. aciuat în barăci părăsite, alţii au fost nevoiţi să şi le •Aşadar, deportările din R.S.S. Moldovenească (din 12-13 iunie
construiască. Munca în colhozurile şi sovhozurile locale, 1941, din 5-6 iulie 1949 şi din 31 martie-1aprilie 1951) au purtat
la întreprinderile forestiere, piscicole, miniere etc. era un caracter vădit represiv şi au fost îndreptate împotriva celor
istovitoare. Din cauza condiţiilor inumane de trai şi care respingeau orânduirea sovietică socialistă, instaurată în
teritoriul dintre Prut şi Nistru după anexarea lui la imperiul
muncă, mulţi din cei deportaţi şi-au dat obştescul sfârşit sovietic, în vara anului 1940.
pe întinsurile îngheţate ale Siberiei.
La 15 august 1940, Prezidiul Sovietului Suprem al URSS a emis două decrete
care au pus începutul organizării economiei RSS Moldoveneşti pe baze
socialiste. În conformitate cu decretul "Cu privire la naţionalizarea băncilor,
întreprinderilor industriale şi comerciale, transportului feroviar şi fluvial şi
mijloacelor de telecomunicaţii din Basarabia", Prezidiul Sovietului Suprem al
URSS a naţionalizat, cu începere de la 28 iunie, toate mijloacele şi uneltele de
producţie fixe în ramurile menţionate.

Al doilea decret "Cu privire la restabilirea, pe teritoriul Basarabiei, a legilor


sovietice referitoare la naţionalizarea pământului" a declarat întregul pământ cu
bogăţiile subsolului, pădurile şi apele lui drept proprietate de stat, lichidând
astfel, proprietatea moşierească şi capitalistă asupra pamântului.

Lichidarea chiaburilor prin expropierea şi deportarea lor, avea scopul de a


accelera ritmurile colectivizarii şi a transforma acest proces într-o acţiune de
masă. Se miza pe frica de deportare, care era implantată tot mai adânc în
rândul ţăranilor.

Deportarea din iulie 1949 a avut efectul scontat: timp de câteva zile populaţia
RSSM a trait într-o stare de frică imensă, că va fi deportată în Siberia dacă nu
va intra în colhozuri. În rezultat, de la 6 iulie pâna la 1 septembrie 1949, în
RSSM au fost organizate 750 de colhozuri în care au intrat 183.333 gospodării
ţărăneşti (procentul gospodăriilor ţăraneşti colectivizate, sporind de la 32,2 la
71,7 procente).

Colectivizarea propriu-zisă s-a efectuat în R.S.S. Moldovenească "prin dictat".


Au fost folosite două tipuri principale de constrângere: directă – când se aplicau
metode "fizice" de "convingere" a ţăranilor să intre în colhozuri; indirecte – când
ţăranii se vedeau nevoiţi să facă acest pas în urma metodelor "economice",
impozite, cote, prestaţii. Li se adăugau sentimentul de teamă, o frică
permanentă întreţinută de arestări, deportări, dispariţii.
Politica de rusificare a basarabenilor sa manifestat în 2 planuri: fizic și
spiritual.

În plan fizic sa acționat pentru micșorarea numărului de autohtoni, folosindu-


se diverse modalități: deportări, exterminări, exproprietărirea forțată,
trimiterea la muncă în regiunile îndepărtate ale URSS. Deportările au fost
bazate pe motive politice invocându-se ''primejdia politica'' pe care ar fi
reprezentat-o ''chiaburii'', foștii moșieri etc., și pe motive religioase. În același
timp,creștea numărul rușilor și ucrainenilor (activiști,muncitori,specialiști).

În plan spiritual, activitatea de rusificare a cunoscut diverse modalități:


falsificarea istoriei, propagându-se teoria că ''poporului moldovenesc'' este
altceva decât poporul român; desfășurarea unei intense campanii politice și
ideologice pentru ''nimicirea'' intelectualității basarabene și pentru cultivarea
''datoriei'' de ''a servi'' ideile comuniste.

Asupra populației băștinașe a fost exercitată o masivă teroare ideologică în


ceea ce privește falsificarea istoriei românilor moldoveni, ținta urmărită fiind
desființarea conștiinței de neam și focalizarea educației în spiritul
internaționalismului proletar și al urii față de statul și poporul român.
Foametea a fost o consecință a unui complex de cauze: distrugerile AMPRENTELE ŞI CONSECINŢELE FOAMETEI
agriculturii provocate de război, seceta, impactul determinant al
măsurilor sovietice de supra-colectare de produse alimentare,
distrugerea modului tradițional de viață, ascunderea adevărului despre
situația reală și lipsa de reacție a statului față de nevoile
oamenilor.Realităţi obiective demonstrează că foametea din anii 1946-
. 1. Distrofia –. Conform datelor (incomplete) colectate de către
organele de ocrotire a sănătăţii, la 25 decembrie 1946 în RSSM
erau înregistrate 53.000 persoane distrofice, 1 februarie 1947
numărul acestora se ridicaseră deja la 190.000, iar către 1
1947 a fost o gravă consecinţă a acţiunilor inumane, criminale ale martie – la 238.000 cazuri de distrofie.
regimului stalinist, ale funcţionarilor de partid şi de stat. 2. Canibalismul –În RSSM au fost înregistrate în total cca 39
. cazuri de canibalism în timpul foametei din anii 1946-47.
În anii 1944-1949 CC al PC din Moldova, Consiliul de Miniştri al RSSM, 3. Pierderi de vieţi omeneşti – fenomenul subnutriţiei, cauzat de
sub presiunea biroului pentru Moldova al CC al PC din toată Uniunea lipsa hranei normale, consumul de plante şi subproduse
au adoptat cca 100 de hotărâri prin care obligau organele locale să agroindustriale dăunătoare sănătăţii (cadavre, hoituri etc.) dar
impună ţărănimea la predarea obligatorie la stat a produselor agricole. şi epidemiile care se înteţiseră au provocat moartea a sute de
Astfel, anume instituţiile nominalizate au organizat predarea mii de oameni.
obligatorie către stat a a puţinelor produse agricole obţinute în 4 Vagabondajul – Odată сu moartea adulţilor, a părinţilor sute şi mii
gospodăriile ţărăneşti în condiţii de secetă. de copii rămaşi fără ocrotire vagabondau prin sate şi oraşe în
căutarea hranei. Copiii orfani din sate plecau la oraşe în
Importanţa pentru partid a realizării planurilor cincinale în detrimentul speranţa găsirii unei bucăţi de pâine.
situaţiei populaţiei. Realizarea planurilor cincinale cu obiective 5. Tendinţe emigraţioniste – din cauza foametei în Basarabia s-a
neraţionale au constituit scopul principal al autorităţilor sovietice. Mai intensificat spiritul emigraţionist, fiind înregistrate mai multe
mul ca atât se încuraja supraîndeplinirea planurilor. Astfel în condiţiile cazuri de tentativă de plecare în România
când oamenii mureau dev foamete industria alimentară din RSSM
depăşe (1946) planul anului 1946 la fabricarea untului cu 33,2 la sută;
a uleiului – cu 39,5, a cărnii- cu 32,5, a conservelor – cu 101,9
procente. Aceste produse alimentare proveneau din achiziţionările de
la ţărani şi grâu exportate în URSS.

S-ar putea să vă placă și