Tabelul de mai jos reflectă mortalitatea populaţiei

RSSM în anii 1946-1947:

Lunile – 1946 – 1947 (Diferenţa)

Ianuarie – 4.466 – 19.133 (14.667)
Februarie – 4.347 – 23.791 (19.444)
Martie – 5.633 – 25.953 (20.320)
Aprilie – 4.588 – 15.034 (10.446)
Mai – 3.782 – 14.938 (10.616)
Iunie – 3.676 – 24.701 (21.085)
Iulie – 5.235 – 16.418 (11.183)
August – 5.313 – 8.346 (3.033)
Septembrie – 4.544 – 5.248 (704)
Octombrie – 5.799
Noiembrie – 5.753 – 3.264 (2.489)
Decembrie – 9.650
Primul val de deportări
(12-13 iunie 1941)
•Deportarea unor popoare de
pe teritoriile lor strămoşeşti, în
anii stalinismului, a fost politică
de stat.
•În Basarabia, începutul
realizării acestui plan diabolic a
fost pus de deportarea în
noaptea de 12 spre 13 iunie
1941, când circa 5 mii de
familii, aproximativ 20 mii de
persoane au fost smulse din
vatra strămoşească şi
strămutate forţat în Siberia.
• În opinia autorităţilor
sovietice, toţi cei care au
„colaborat” cu administraţia
română, aşa-numiţii chiaburi
şi comercianţi, erau
consideraţi drept elemente
contrarevoluţionare şi
antisovietice şi urmau să fie
deportate.
Al doilea val de deportări
(5-6 iulie 1949)
•După război, deportările din R.S.S. Moldovenească au
fost reluate cu o vigoare sporită. Deportarea din 6 iulie
1949 s-a înfăptuit conform hotărârii Consiliului de
Miniştri al R.S.S. Moldoveneşti nr. 509 (strict secrete) din
28 iunie 1949.Conform acesteia, urmau a fi deportate
familiile „chiaburilor, a foştilor moşieri, a marilor
proprietari, a complicilor cotropitorilor germani, a
persoanelor care au colaborat cu organele poliţiei
româno-germane, a membrilor organizaţiilor şi
partidelor profesioniste, albgardiste, a membrilor
sectelor ilegale”.
•În noaptea de 6 spre 7 iulie 1949 au fost deportate
peste 11 mii de familii cuprinzând un număr total de
peste 35 de mii de persoane. Operaţiunea „Iug” („Sud”),
prin formele de efectuare, numărul de deportaţi, dar
mai ales prin consecinţele ei, a constituit apogeul terorii
în masă în teritoriul dintre Prut şi Nistru.
•Cei deportaţi în iulie 1949 au fost strămutaţi în regiunile
Tiumen, Amur, Irkutsk, Kurgan, Cita, Celeabinsk,
Kemerovo, Karaganda, ţinuturile Altai şi Habarovsk,
R.A.S.S. Bureato-Mongolă, R.S.S. Kazahă etc.
•Soarta deportaţilor în Siberia a fost diferită. Unii s-au
aciuat în barăci părăsite, alţii au fost nevoiţi să şi le
construiască. Munca în colhozurile şi sovhozurile locale,
la întreprinderile forestiere, piscicole, miniere etc. era
istovitoare. Din cauza condiţiilor inumane de trai şi
muncă, mulţi din cei deportaţi şi-au dat obştescul sfârşit
pe întinsurile îngheţate ale Siberiei.
Al treilea val de deportări
(31 martie - 1 aprilie 1951)
•La numai 2 ani după operaţia „Sud”, republica a fost zguduită de
un nou val de deportări. De data aceasta autorităţile comuniste şi-
au concentrat atenţia asupra altor categorii de basarabeni,
considerate un pericol pentru regim.
•
•„Elemente ostile” au fost depistate în rândurile feţelor
bisericeşti şi sectanţilor, care s-au dovedit a fi refractari noii
orânduiri.
•Clericii şi sectanţii erau învinuiţi că „convoacă adunări cu caracter
antisovietic, răspândesc zvonuri antisovietice, contracarează
măsurile puterii sovietice la sate, educă tineretul în spirit
antisovietic”.
•În noaptea de 31 martie spre 1 aprilie 1951, organele de
securitate au desfăşurat operaţiunea cu denumirea codificată
„Sever” („Nord”), de data aceasta jertfa fiind adepţii sectei
religioase „Martorii lui Iehova”.
• Rezultatul operaţiunii a fost arestarea şi deportarea în Siberia (în
regiunile Tomsk şi Irkutsk, pe veci) a 723 de familii cu un număr
total de 2 671 de persoane, dintre care 808 bărbaţi, 967 femei şi
842 copii. Cele 57 de sate din raioanele Lipcani, Edineţ, Brătuşeni,
Râşcani, Sângerei şi Târnova (toate din nordul Basarabiei), din
care au fost ridicaţi oamenii, fuseseră abordate de un efectiv de 2
198 de ofiţeri şi soldaţi ai Ministerului Securităţii de Stat, de
miliţieni şi activişti ai partidului comunist. Toate drumurile de
ieşire din sate, căile de acces la frontiera cu România fuseseră din
timp blocate.
•Aşadar, deportările din R.S.S. Moldovenească (din 12-13 iunie
1941, din 5-6 iulie 1949 şi din 31 martie-1aprilie 1951) au purtat
un caracter vădit represiv şi au fost îndreptate împotriva celor
care respingeau orânduirea sovietică socialistă, instaurată în
teritoriul dintre Prut şi Nistru după anexarea lui la imperiul
sovietic, în vara anului 1940.
La 15 august 1940, Prezidiul Sovietului Suprem al URSS a emis două decrete
care au pus începutul organizării economiei RSS Moldoveneşti pe baze
socialiste. În conformitate cu decretul "Cu privire la naţionalizarea băncilor,
întreprinderilor industriale şi comerciale, transportului feroviar şi fluvial şi
mijloacelor de telecomunicaţii din Basarabia", Prezidiul Sovietului Suprem al
URSS a naţionalizat, cu începere de la 28 iunie, toate mijloacele şi uneltele de
producţie fixe în ramurile menţionate.

Al doilea decret "Cu privire la restabilirea, pe teritoriul Basarabiei, a legilor

sovietice referitoare la naţionalizarea pământului" a declarat întregul pământ cu
bogăţiile subsolului, pădurile şi apele lui drept proprietate de stat, lichidând
astfel, proprietatea moşierească şi capitalistă asupra pamântului.

Lichidarea chiaburilor prin expropierea şi deportarea lor, avea scopul de a

accelera ritmurile colectivizarii şi a transforma acest proces într-o acţiune de
masă. Se miza pe frica de deportare, care era implantată tot mai adânc în
rândul ţăranilor.

Deportarea din iulie 1949 a avut efectul scontat: timp de câteva zile populaţia
RSSM a trait într-o stare de frică imensă, că va fi deportată în Siberia dacă nu
va intra în colhozuri. În rezultat, de la 6 iulie pâna la 1 septembrie 1949, în
RSSM au fost organizate 750 de colhozuri în care au intrat 183.333 gospodării
ţărăneşti (procentul gospodăriilor ţăraneşti colectivizate, sporind de la 32,2 la
71,7 procente).

Colectivizarea propriu-zisă s-a efectuat în R.S.S. Moldovenească "prin dictat".

Au fost folosite două tipuri principale de constrângere: directă – când se aplicau
metode "fizice" de "convingere" a ţăranilor să intre în colhozuri; indirecte – când
ţăranii se vedeau nevoiţi să facă acest pas în urma metodelor "economice",
impozite, cote, prestaţii. Li se adăugau sentimentul de teamă, o frică
permanentă întreţinută de arestări, deportări, dispariţii.
Politica de rusificare a basarabenilor sa manifestat în 2 planuri: fizic și
spiritual.

În plan fizic sa acționat pentru micșorarea numărului de autohtoni, folosindu-

se diverse modalități: deportări, exterminări, exproprietărirea forțată,
trimiterea la muncă în regiunile îndepărtate ale URSS. Deportările au fost
bazate pe motive politice invocându-se ''primejdia politica'' pe care ar fi
reprezentat-o ''chiaburii'', foștii moșieri etc., și pe motive religioase. În același
timp,creștea numărul rușilor și ucrainenilor (activiști,muncitori,specialiști).

În plan spiritual, activitatea de rusificare a cunoscut diverse modalități:

falsificarea istoriei, propagându-se teoria că ''poporului moldovenesc'' este
altceva decât poporul român; desfășurarea unei intense campanii politice și
ideologice pentru ''nimicirea'' intelectualității basarabene și pentru cultivarea
''datoriei'' de ''a servi'' ideile comuniste.

Asupra populației băștinașe a fost exercitată o masivă teroare ideologică în

ceea ce privește falsificarea istoriei românilor moldoveni, ținta urmărită fiind
desființarea conștiinței de neam și focalizarea educației în spiritul
internaționalismului proletar și al urii față de statul și poporul român.
 Foametea a fost o consecință a unui complex de cauze: distrugerile
agriculturii provocate de război, seceta, impactul determinant al
măsurilor sovietice de supra-colectare de produse alimentare,
distrugerea modului tradițional de viață, ascunderea adevărului despre
situația reală și lipsa de reacție a statului față de nevoile
oamenilor.Realităţi obiective demonstrează că foametea din anii 1946-
. 1. Distrofia –. Conform datelor (incomplete) colectate de către
1947 a fost o gravă consecinţă a acţiunilor inumane, criminale ale
regimului stalinist, ale funcţionarilor de partid şi de stat.
. cazuri de canibalism în timpul foametei din anii 1946-47.
În anii 1944-1949 CC al PC din Moldova, Consiliul de Miniştri al RSSM,
sub presiunea biroului pentru Moldova al CC al PC din toată Uniunea
au adoptat cca 100 de hotărâri prin care obligau organele locale să
impună ţărănimea la predarea obligatorie la stat a produselor agricole.
Astfel, anume instituţiile nominalizate au organizat predarea
obligatorie către stat a a puţinelor produse agricole obţinute în
gospodăriile ţărăneşti în condiţii de secetă.
Importanţa pentru partid a realizării planurilor cincinale în detrimentul
situaţiei populaţiei. Realizarea planurilor cincinale cu obiective
neraţionale au constituit scopul principal al autorităţilor sovietice. Mai
mul ca atât se încuraja supraîndeplinirea planurilor. Astfel în condiţiile
când oamenii mureau dev foamete industria alimentară din RSSM
depăşe (1946) planul anului 1946 la fabricarea untului cu 33,2 la sută;
a uleiului – cu 39,5, a cărnii- cu 32,5, a conservelor – cu 101,9
procente. Aceste produse alimentare proveneau din achiziţionările de
la ţărani şi grâu exportate în URSS.
AMPRENTELE ŞI CONSECINŢELE FOAMETEI
organele de ocrotire a sănătăţii, la 25 decembrie 1946 în RSSM
erau înregistrate 53.000 persoane distrofice, 1 februarie 1947
numărul acestora se ridicaseră deja la 190.000, iar către 1
martie – la 238.000 cazuri de distrofie.
2. Canibalismul –În RSSM au fost înregistrate în total cca 39
3. Pierderi de vieţi omeneşti – fenomenul subnutriţiei, cauzat de
lipsa hranei normale, consumul de plante şi subproduse
agroindustriale dăunătoare sănătăţii (cadavre, hoituri etc.) dar
şi epidemiile care se înteţiseră au provocat moartea a sute de
mii de oameni.
4 Vagabondajul – Odată сu moartea adulţilor, a părinţilor sute şi mii
de copii rămaşi fără ocrotire vagabondau prin sate şi oraşe în
căutarea hranei. Copiii orfani din sate plecau la oraşe în
speranţa găsirii unei bucăţi de pâine.
5. Tendinţe emigraţioniste – din cauza foametei în Basarabia s-a
intensificat spiritul emigraţionist, fiind înregistrate mai multe
cazuri de tentativă de plecare în România