 Fiziologia bacteriană studiază viaţa şi activităţile

vitale ale bacteriilor – nutriţia, respiraţia, creşterea

şi multiplicarea, condiţiile de cultivare a bacteriilor.
 Metabolismul bacterian reprezintă ansamblul de
reacţii biochimice care au loc în celula vie.
- Catabolism – reacţii chimice de descompunere a
substanţelor complexe în elemente simple, însoţită
de degajarea energiei (metabolism energetic)
- Anabolism – reacţii chimice de sinteză a
substanţelor complexe din elemente simple,
necesită energie (metabolism constructiv, de
sinteză)
Particularităţile metabolismului bacterian:
1. Este un metabolism unicelular, necompartimentat
(toate procesele metabolice se desfăşoară intr-o
singură celulă)
2. Este foarte flexibil, realizându-se prin diverse căi
metabolice (bacteriile se adaptează rapid la
condiţiile mediului)
3. Este foarte intens (viteza reacţiilor este mare)
4. Produsele intermediare din procesele catabolice pot
fi utilizate direct în calitate de precursori pentru
reacţiile anabolice (amfibolism)

În toate reacţiile metabolice intervin catalizatori proteici

specifici - enzimele
 Decurg în 4 etape:
1. Descompunerea extracelulară a substanţelor organice în
unităţi mai mici
2. Absorbţia substanţelor din mediul extern: prin mecanism
pasiv sau activ (fosforilarea glucozei - glucoza -6 fosfat)
3. Pregătirea substanţelor pentru oxidare prin reacţii de
decarboxilare
4. Oxidarea substanţelor cu eliberare de energie -respiraţia
bacteriană. La bacterii se întâlnesc 3 tipuri de oxidare:
• Respiraţia aerobă-acceptor final de H este O atmosferic
• Fermentaţia -acceptor final este o substanţă organică
• Respiraţia anaerobă -acceptor final este O prezent într -o sare
anorganică.
 Bacterii strict aerobe –se dezvoltă numai în
prezenţa O atmosferic - respiraţia aerobă
(Pseudomonas aeruginosa, M.tuberculosis,
Bacillus)
 Bacterii strict anaerobe – nu se dezvoltă în
prezenţa O atmosferic - fermentaţia în condiţii
anaerobe (Clostridium, Bacteroides, Prevotella)
 Bacterii facultativ anaerobe -se dezvoltă în
prezenţa sau absenţa O atmosferic -
enterobacteriile
 Bacterii anaerobe aerotolerante folosesc numai
fermentaţia în prezenţa aerului atmosferic, fără
participarea oxigenului (Streptococcus pyogenes)
 Bacterii microaerofile - în prezenţa CO2, 6-10%
(Neisseria)
Component chimic % din masa Numărul Diversitat
totală aproximativ de ea (tipuri)
molecule
Apa 70 % 40,000,000,000 1
ADN 1% 1-4 1
ARN 6% 500,000 3000
Proteine 15 % 1,000,000 3000
Nucleotide şi precursori 0.4 % 12,000,000 200
Aminoacizi şi precursori 0.4 % 30,000,000 50
Hidraţi de carbon şi 3 % 250,000,000 200
precursori
Lipide 2% 25,000,000 50
Ioni 1% 250,000,000 20
Deşeuri şi intermediari 0.2 % 15,000,000 200
E.coli conţine între 3000 şi 6000 de tipuri de diferite molecule
dintre care:
 ½ reprezintă molecule mici (cu masa moleculară mică) din
care fac parte şi aşa molecule simple ca CO2 şi H2O;
 molecule complexe care formează rezerva de metaboliţi
necesari pentru utilizare în scopuri vitale (zaharurile,
aminoacizii proteinogeni, acizii organici, nucleotidele,
coenzimele etc);
 macromelecule aşa ca cca 200 tipuri de polizaharide şi
precursori, 50 tipuri de lipide, 106 polipeptide;
 ADN, ARN etc.
Ioni Funcţia
K+ Menţine echilibrul ionic, cofactor
NH4+ Sursa de bază a N mineral
Ca++ Cofactor
Fe++ Component al citocromilor şi cofactor
Cofactor, component al membranei externe a bacteriilor
Mg++
Gram”-„
Mn++ Cofactor
Co++ Component la vitaminei B12, cofactor
Cu++ Cofactor
Mo++ Cofactor
Ni++ Cofactor
Zn++ Cofactor
SO4-- Sursa de bază de S anorganic
PO4--- Sursa de bază de P anorganic
 Enzimele bacteriene. Caractere generale:
- Substanţe proteice
- Active în limite largi de temperaturi (0-65°C) şi de pH
(2-9)
- Specificitate de substrat şi de acţiune (reacţionează cu
un substrat catalizând un tip de reacţie)
- Specificitatea este determinată de centrul activ al
enzimei, complementar cu receptorul de pe substrat
- Nu se modifică în cursul reacţiei
 Sunt clasificate în simple (holoenzimele) şi
complexe (heteroenzimele);
 Enzimele complexe sunt constituite din
sectorul proteic numit apoenzimă şi sectorul
nonproteic numit cofactor.
 Rolul de cofactor în componenţa enzimelor îl
joacă ionii metalelor, coenzimele şi grupele
prostetice.
A
po
en
zi
m ă A
po
en
zi
m ă A
po
en
zi
m ă

Grupă
C
oe
nz
imă p
ro
st
eti
că I
oni
 În funcţie de condiţiile care determină
prezenţa enzimelor în celula bacteriană ele se
clasifică în enzime constitutive şi inductive.

 Enzimele constitutive sunt prezente indiferent de

compoziţia chimică calitativă a mediului nutritiv.
 Enzimele inductive apar doar în prezenţa în mediul
extern a substratului specific lor.
 În corespundere cu locul (în raport cu celula)
unde enzimele îşi realizează funcţiile ele se
clasifică în endoenzime şi exoenzime.

 Endoenzimele activează în interiorul celulelor.

 Exoenzimele sunt sintetizate intracelular şi sunt

eliminate în mediul extracelular unde
funcţionează.
 După tipul reacţiei catalizate
  oxidoreductaze: catalizează reacţiile de
oxido-reducere ( A- + B A + B- )
  transferaze: catalizează transferul atomilor
de la o moleculă al alta (A – B + C A + B – C)
  hidrolaze catalizează reacţiile de scindare a
substanţelor organice prin adiţionarea
moleculei de apă A – B +H2O A – H + B – OH
  liaze: catalizează disocierea grupelor
chimice în lipsa apei;
 XY
ABAB
+XY
 ENZIME
După tipul reacţiei catalizate

 izomeraze: catalizează reacţiile de

izomerizare a moleculelor
XY YX
AB AB

 ligaze: catalizează reacţiile de

biosinteză.
A+B A–B
 Clasificarea enzimelor
 După impactul asupra ma/o
- Enzime metabolice, responsabile de reactiile ce
asigura procesele vitale
- Enzime de patogenitate, responsabile de modificări
patologice ale ţesuturilor, celulelor ma/o :
hialuronidaza, colagenaza, plasmocoagulaza,
hemolizina, fibrinolizina, lecitinaza, proteaze, etc.
 Importanţa practică a studierii enzimelor
1. Rol în identificarea şi clasificarea bacteriilor (enzimele
determină activitatea biochimică specifică a
bacteriilor)
2. Rol în stabilirea tratamentului maladiilor provocate de
bacteriile patogene. Unele substanţe chimice,
antibiotice interferează cu activitatea unor enzime,
inhibând creşterea bacteriilor
3. Determinarea mecanismelor patogenezei infecţiilor
(unele enzime sunt responsabile de producerea
leziunilor în ţesutul gazdei)
4. Enzimele au multiple aplicări industriale
 Nutriţia bacteriană reprezintă totalitatea
proceselor prin care bacteriile îşi obţin din
mediul înconjurător substanţele necesare
supravieţuirii, creşterii şi reproducerii.
 Nutrienţi – substanţe, soluţiile cărora pot traversa
MCP pentru a fi antrenate în metabolismul celulei. Se
obţin din alimente prin solubilizare (săruri minerale,
CO2, O2) sau după o digestie prealabilă (proteine,
polizaharide, lipide).
 La bacterii digestia (prima etapă a catabolismului)
este extracelulară (la bacteriile G- în spaţiul
periplasmic)
 Nutrienţii servesc în calitate de material
de construcţie şi sursă de energie pentru
sinteza compuşilor şi menţinerea vieţii
bacteriei.
 Transportul transmembranar
1. Difuzie simplă (conform gradientului de
concentraţie, fără utilizarea energiei): O2,
CO2, acizi graşi, nutrienţi liposolubili
2. Difuzie facilitată (conform gradientului de
concentraţie) – permite transportul
transmembranar al moleculelor mari prin
intermediul proteinelor de transport specifice -
permeaze.
3. Transport activ (contra gradientului de
concentraţie, necesită energie). Participă
permeazele şi alte proteine de transport specifice.
Nutrienţii nu suportă modificări.
4. Translocaţie – substratul este modificat (ex.:
fosforilat) în timpul transportului membranar;
necesită energie
 Substanţele care au pătruns în citoplasmă sunt
descompuse de către enzimele bacteriene conform
căilor metabolice proprii fiecărei specii bacteriene
(ex.: Embden-Meyerhof, Entner-Doudoroff, ciclul
pentozelor, ciclul Krebs, etc). Celula obţine energie
şi precursori care vor fi antrenaţi în biosinteză
(anabolism).

 Excreţia metaboliţilor are loc prin implicarea

mecanismelor de difuzie, cu ajutorul proteinelor de
transport, în rezultatul lizei bacteriei.
 Necesităţile nutritive ale bacteriilor
- Necesităţi elementare, de bază: C, H, O, N în cantităţi
importante, S, P, Fe, Ca, Mg, K în cantităţi mici şi urme de
Co, Cu, Zn, Mo
- Necesităţi specifice. Bacteriile prototrofe sunt capabile a-
şi realiza integral sinteza metaboliţilor esenţiali. Unele
bacterii – auxotrofe - solicită suplimentar compuşi
organici preformaţi (factori de creştere), care nu pot fi
sintetizaţi de bacterie (ex.: AA, baze purinice, pirimidinice,
vitamine). Prezenţa lor în mediul de cultură este
indispensabilă creşterii acestor bacterii.
 Clasificarea bacteriilor după
sursa de carbon utilizată

 Bacterii autotrofe – utilizează CO2 ca unică sursă de

carbon (nepatogene)
 Bacterii heterotrofe – utilizează carbonul din
compuşii organici (glucide, acizi graşi, alcooli, etc)
 Bacterii mixotrofe – utilizează atât substanţe
organice cât şi CO
 Surse de azot
- AA sau acizi nucleici
- Săruri de amoniu, nitriţi, azot atmosferic

 Surse de substanţe minerale:

- S - din AA, sulfuri, sulfaţi;
- P - din fosfaţi;
- K, Mg, Ca, Na - din săruri minerale;
- Zn, Cu, Mn, Mo – din apă
 Clasificarea bacteriilor după sursa de energie
 Bacterii fototrofe – utilizează energia solară (fotosinteza)
 Bacterii chemotrofe – folosesc energia degajată din
reacţiile chimice de oxido-reducere. Ele necesită un
substrat donor de hidrogen (e- şi H+) şi un substrat
acceptor de hidrogen. În transfer participă
transportori intermediari de electroni (lanţul
respirator, NAD, NADH, FAD, etc.)
- Bacteriile chemolitotrofe – donorul de H este o
substanţă anorganică
- Bacteriile chemoorganotrofe – donorul de H este o
substanţă organică (glucoza, lipide...)
Bacteriile patogene sunt chemoorganotrofe
 Tipuri de nutriţie la bacterii

Sursa de Sursa Donor de

Tipul de nutriţie
carbon energetică electroni
Fotolitoautotrofi Cuantele de
CO2 H2O S, H2S
(fotolitotrofi) lumină
Compuşii
Autotrofi
Chimiolitoautotrofi anorganici Substanţe
CO2
(chimiolitotrofi) (H2, NH3, anorganice
NO2, H2S)

Compuşi Cuantele de Substanţe

Fotoorganoheterotrofi
organici lumină organice
Heterotrofi
Compuşi Compuşi Substanţe
Chimioorganoheterotrofi
organici organici organice
 Această grupă trofică de procariote populează
medii complect minerale şi utilizează ca donor de
electroni:
 apa (cianobacteriile);
 H2S;
 sulful liber (sulfobacteriile purpurii şi verzi).
 Ecuaţia: 2H2S + CO2  (CH2O)n + H2O + 2S
 În cazul cînd H2S din mediu este epuizat
bacteriile utilizează S ca donor de electroni:
 3CO2 + 2S + H2O  3(CH2O) + 2H2 SO4

 TOATE REACȚIILE AU LOC ÎN PREZENȚA LUMINII
 Din această categorie pot fi exemplificate
bacteriile care oxidează hidrogenul, oxidul de
carbon, compuşii reduşi ai sulfului, fierul,
amoniacul, nitriţii etc.
 Bacteriile de hidrogen oxidează hidrogenul şi
utilizează energia formată pentru asimilarea
carbonului.
 6H2 + 2O2 + CO2 = (CH2O)n + 5H2O
 Carboxidobacteriile oxidează monoxidul de
carbon şi utilizează energia degajată pentru
sinteza substanţelor organice.

 25CO + 12O2 + H2O 24CO2 + (CH2O).

 Ferobacteriile (Callionella sp., Crenothrix
polispora) populează apele care conţin
Fe(HCO3)2. În rezultatul reacţiilor de oxido-
reducere se formează oxid de fier coloidal
care este depus în formă de teacă
mucilaginoasă la exteriorul celulei.

 2Fe(HCO3) + 1/2 O2 + H2O  2Fe(OH)3 + CO2

+Q
 Bacteriile nitrificatoare sunt bacterii autotrofe
care dobândesc energie din reacţiile de
oxidare a amoniacului până la nitraţi.
1. La prima etapă se desfăşoară oxidarea
amoniacului pînă la nitriţi (Nitrosomonas,
Nitrococcus, Nitrosocystis):
NH3 + O2  HNO2 + H2O + 79 Kcal.
2. Cea dea doua etapă a procesului de
nitrificare este realizată de reprezentanţii
nitrat bacteriilor (Nitrobacter, Nitrocystis) care
oxidează nitriţii pînă la nitraţi
 HNO2 + ½ O2  HNO3 + 21,6 kcal
 Bacteriile metanogene (Methanobacterium
omlianskii, Methanococcus, Methanosarcina)
populează straturile profunde ale nămolurilor
din mlaştini şi apele de canal.

 4H2 + CO2  CH4 + 2H2O

 Utilizează substanţele de natură organică: acizii
graşi simpli, alcoolii (izopropanolul), în calitate de
donori de H.
 Reacţia sumară a biosintezei substanţelor organice
este:

2CH3 – CHOH – CH2 + CO2  2CH3 – CO – CH3 + (CH2O) + H2O.

izopropanol acetona

 Reacția utilizează energia cuantelor de lumină

 Reprezentanti – bacteriile rosii nesulfuroase
- Bacteriile care utilizează materia organică moartă
sunt saprofite (reciclarea materiei organice)
- Bacteriile parazite (obligate, facultative) trăiesc pe
contul organismelor vii, aducându-le prejudicii
- Bacteriile patogene reprezintă parazite care
afectează grav gazda, provocând maladie sau
moarte.