Eșecurile guvernanței

corporale
- Concept;
- Eșecurile din Marea Britanie;
- Eșecurile din SUA;
- Eșecurile din EU;
- Eșecurile BNM;
Conceptul de guvernanta corporativa
• Conceptul de guvernanta corporativa este o notiune mai putin cunoscuta
in RM . Termenul "corporate governance" desemneaza ansamblul de reguli prin
care o companie este condusa si controlata.

• Guvernanta corporativa este combinatia elementelor de control care opereaza impreuna

pentru a reglementa relatia dintre toti cei care au un interes in companie :
. actionarii;
. managementul;
. angajatii;
. clientii;
. furnizorii, etc.

• Sursele legale care reglementeaza acest tip de relatii se regasesc in legislatia referitoare la
societatile comerciale, la insolventa, diverse reglementari financiare, etc.

• Exemple de acte care contravin guvernantei corporative sunt: :spalarea banilor, utilizarea
informatiilor confidentiale pentru a obtine castiguri la tranzactionarea titlurilor, etc.

• Din cauza ignorarii principiilor guvernantei corporative, in ultimele decenii au aparut o

serie de scandaluri financiare faimoase, dintre care mentionam:
 Esecurile si scandalurile financiare
din Marea Britanie
• (1). Guinness – 1986

• Managementul de conducere al firmei si consilierii sai financiari au fost condamnati, printre altele, de falsificarea evident elor
contabile si incalcarile prevederilor Legii companiei. Conducerea a incercat sa manipuleze actiunile firmei in timpul unei pr eluari
dificile a unei alte companii de bauturi – Distilllers, ce apartinea companiei Argyll. Activitatile ilegale ale Guinness au fost aduse la
suprafata dupa arestarea unei figuri cunoscute in lumea financiara, Ivan Boesky. Manipularea actiunilor a fost realizata la n ivelul
inalt al firmei si implica persoane importante din afara companiei precum Sir Gerald Ronson de la Heron Corporation, agentul de
bursa Anthony Parnes si Sir Jack Lyons. Oliver Roux, directorul financiar de la Guinness a fost ajutat de managerul firmei de
consultanta Bain, implicat, de asemenea, in managementul Guinness.

• (2). Polly Peck International – 1989

• PPI a fost un conglomerat care s-a dezvoltat rapid in anii ΄80 sub conducerea lui Asil Nadir. La acel moment, valoarea estimativa a
companiei era de circa 2 miliarde $. In toamna lui 1989, valoarea actiunilor la bursa londoneza a scazut brusc, fortand scoat erea
actiunilor de la bursa. Dupa faliment, s-a raportat ca existau dovezi ale unei conspiratii interne, o falsa declaratie a pozitiei
financiare a firmei si o supraestimare a valorii companiei. Nadir a fost acuzat de falsificarea contabilitatii si de furt, du pa
descoperirea unei discrepante de 400 milioane $ in conturile PPI.

• (3). Maxwell – 1991

• Imperiul de presa „Maxwell” a fost victima fraudelor masive comise de fondatorul si directorul executiv al firmei, Robert Max well.
Pentru ascunderea pierderilor inregistrate in unele domenii ale companiei, fondurile au fost manipulate pentru a se crea fals a
impresie de viabilitate. Desi, este, in general, acceptat faptul ca fraudele au fost comise de insusi Maxwell, printre person alul
implicat in managementul companiei se numarau si fosti politicieni sau oameni de afaceri. Auditul extern al firmei era asigur at de
firma Coopers si Lybrand (azi, parte a companiei PricewaterhouseCoopers). Intr-un raport despre scandal, raport mult intarziat,
Departamentul de Comert si Industrie (DTI) ii critica aspru pe auditorii externi, consilierii financiari ai lui Maxwell, prec um si alte
firme renumite in domeniu precum Goldman Sachs.

• (4). BCCI (Banca de Credit si Comert International) – 1991

• BCCI, vazuta ca una dintre cele mai mari fraude din lume, a facut ca operatiunile bancare din peste 60 de tari, si, se presup une, in
valoare de peste 20 de miliarde £, sa devina fara valoare. Banca a falimentat in 1991 cu datorii de peste 31 de miliarde de £ .
• (5). Barings Futures (Singapore) – 1995

• BFS a fost fondat in 1996 ca un mijloc pentru Grupul Barings de realizare a comertului la Bursa Internationala de Bunuri si V alori din Singapore (SIMEX). Barings
era un grup cu un management eficient si o indelungata stabilitate. Persoana desemnata sa conduca operatiunile firmei in Singapore a fost Nick Leeson, un angajat
neexperimentat care nu s-a putut inregistra ca intermediar in Marea Britanie din cauza falsei declaratii date Securities and Futures Authority (SFA), organismul de
control al intermediarilor financiari. In ciuda acestui fapt, Leeson a ramas in acel post. Aproape imediat, el a deschis un cont neautorizat pe care il folosea pentru
ascunderea pierderilor inregistrate in comert. In ciuda activitatii auditorilor interni si externi si a unor manageri de conducere carora le raporta, aceste activitati au
fost descoperite mult prea tarziu si Barings s-a prabusit.

• (6). Metropolitan Police – 1995

• Anthony Williams, director adjunct al finantelor pentru Politia Metropolitana a fost dezvaluit ca fiind un escroc. El a furat peste cinci milioane £, intre 1986 si 1994,
dintr-un cont bancar secret, stabilit ca parte a unei operatiuni impotriva terorismului.

• (7). Railtrack – 2001

• Railtrack s-a format in 1994, ca rezultat al privatizarii unei singure companii nationale de cale ferata in mai mult de 100 de companii separate. Operatiunile-cheie ale
companiei constau in mentinerea infrastructurii, veniturile sale venind din taxele platite de companiile operatoare. Dupa o serie de accidente fatale si managementul
ineficient, compania avea, in 2001, datorii de milioane de ₤. Desi decizia de mentinere a companiei era simpatizata, aducerea unui management de conducere dar fara
cunostinte solide in domeniul de activitate a dus la divizarea companiei. Actionarii au fost compensati pentru pierderile lor, dar suma era mult sub nivelul initial.

• (8). Inland Revenue (Garda Financiara) – 1997

• Michael Allcock era seful de grup al Oficiului Special nr. 2 al Inland Revenue (Garda Financiara) si investiga taxele oamenilor de afaceri straini intre anii 1987 si
1992, pana cand a fost suspendat din functie fiind acuzat de frauda, luare de mita, petrecerea unei vacante impreuna cu familia platita de anumiti oameni de afaceri
precum si de utilizarea serviciilor unei prostituate in schimbul oferirii de informatii referitoare la anumite cazuri. Allcoc k a fost inchis in 1997.

• (9). Sellafield – 2000

• Muncitorii din anumite procese au fost invinuiti pentru scandalul care a lovit centrala nucleara Sellafield care au dus la anularea comenzilor si la destituirea
directorului executiv. Acestia au falsificat inregistrarile referitoare la loturile de pelete de combustibil realizate din plutoniu si uraniu reprocesat. Inspectorii de
siguranta au oferit doua luni pentru prezentarea unui plan de actiune pentru indreptarea greselilor.

• (10). Alder Hey - 2001

• Politia a intreprins o ancheta asupra profesorului olandez de patologie Dick van Velzen care a lucrat la spitalul Alder Hey din Liverpool intre anii 1988 si 1995.
Scandalul a iesit la lumina cand o mama a descoperit ca atunci cand copilul ei, care murise la varsta de trei luni si a fost inmormantat in 1991, nu avea organele
intacte. Opt ani mai tarziu, organele copilului au fost descoperite la spitalul Alder Hey. Ofiterul guvernamental medicul-sef profesor Liam Donaldson a dezvaluit
faptul ca peste 10.000 de inimi, creiere si alte organe erau detinute la spitale din intreaga Marea Britanie si ca mii de familii nu stiau ca celor dragi li se luasera
organele fara consimtamantul lor.
 Esecurile si scandalurile financiare
din SUA
• · (11). Enron – 2001

• Enron, o companie multinationala, in domeniul energetic, cu sediul in Houston, Texas, s-a prabusit cand
firme de evaluare a datoriilor, precum Moody’s, planuiau sa evalueze adevaratele datorii ale firmei, astfel,
fortand compania sa-si plateasca creditele de la banci, credite luate in baza valorii actiunilor. In cateva zile,
Enron a ajuns dintr-o companie care valoara circa 60 miliarde $ la o companie falimentara.

• Pe scurt, motivele colapsului sunt misterioasele complexitati ale activitatilor sale de comert, cuplate cu
manipularea cifrelor financiare. In timp ce, initial, o companie de energie, formata in 1985 prin fuziunea a
doua conducte de gaz, Enron a evoluat intr-o organizatie cu activitati complexe, in care venitul era generat
de vanzarea si cumpararea de energie si alte utilitati la preturile viitoare, iar aceste activitati erau
inregistrate ca profit. Aceasta activitate a fost descrisa ca un „curierat al banilor” intre doi clienti si
inregistrata ca valoare a companiei, cand de fapt era detinuta temporar in interesul altor parti.

• (12). Allied Irish Bank (AIB) – 2002

• AIB, filiala a Allfirst Financial, avea sediul in Baltimore, Maryland, SUA. La inceputul anului 2002, AIB a
raportat ca unul dintre intermediarii sai financiari, John Rusnak, efectuase o serie de tranzactii
neautorizate care prejudiciasera compania cu 700 milioane $. In aproape acelasi mod ca in cazul Barings,
lipsa unui management eficient si practica inadecvata de audit, i-au permis lui Rusnak sa efectueze aceste
tranzactii in decursul a cinci ani. AIB nu si-a controlat riguros activitatile din Maryland, iar mare parte din
vina o purta trezorierul Allfirst care era responsabil pentru contabilizarea profiturilor inregistrate din
comert, dar si pentru controlul acestora.
• (13). WorldCom – 2002

• Aceasta companie s-a dezvoltat rapid, prin preluari, ajungand de la o companie locala de servicii de retea la unul dintre marii
jucatori ai industriei de telecomunicatii. In 2002, dupa schimbarea managementului de conducere, auditul intern a efectuat o
verificare a anumitor tranzactii. Astfel, s-a descoperit ca, in contrast cu practica generala a contabilitatii, cheltuielile corporatiei
erau tratate ca investitii de capital. Aceasta insemna ca aceste tranzactii, in loc sa fie descarcate imediat, erau esalonate pe un timp
mult mai indelungat. Astfel, se supraestimau profiturile si crestea valoarea actiunilor. WorldCom, o companie estimata la o v aloare
de aproape 180 miliarde $, in 1999, si-a pierdut, practic peste noapte, aproape intreaga valoare. Precum in cazul Enron, auditul
extern era asigurat de firma Andersen.

• O interesanta continuare a povestii WorldCom consta in alcatuirea unui raport de catre Curtea Americana de Faliment din New
York, in 2003, prin care era acuzat managementul precar, lipsa guvernantei corporative si se exprima ingrijorarea asupra
integritatii companiei din punct de vedere al raportarii financiare si al contabilitatii.

• Tinand seama ca anterior acestui scandal, functia de audit intern era privita ca o functie de calitate superioara, acest rapo rt
concluziona ca auditul intern al companiei era serios deteriorat si a fost criticat pentru concentrarea asupra maximizarii pr ofitului,
reducerea costurilor si imbunatatirea operativitatii. Grupul a efectuat audieri si proiecte care erau privite mai degraba ca o crestere
a valorii companiei, decat pentru monitorizarea si adecvarea controlului intern in reducerea riscurilor. In ciuda liniei dual e a
acestui raport, auditul intern a raportat si a raspuns in fata managementului de conducere, dar, controlorul financiar-sef si
directorul executiv erau implicati in frauda. Managementul a atribuit proiecte speciale, in care s -au folosit resurse neprogramate, si
departamentul de audit intern nu si-a realizat obiectivele, in mare parte, din cauza timpului si resurselor alocate acestor proiecte.
Departamentul de audit intern al WorldCom a fost acuzat de utilizarea necorespunzatoare a resurselor si de nerespectarea
prevederilor standardelor Institutului Auditorilor Interni.

• (14). Merrill Lynch – 2002

• Banca de investitii a fost amendata de procurorul general al New York-ului Eliot Spitzer cu zece milioane $ in 2002. Analistii bancii
erau suspectati ca ar fi oferit sfaturi investitorilor in vederea cumpararii unor stocuri fara valoare astfel incat banca sa -si poata
proteja investitiile bancare din afacerile respective. Intelegerea impusa de Spitzer nu-i cerea bancii sa se recunoasca vinovata de
actiunile sale.

• (15). Xerox – 2002

• Aceasta companie, candva de succes, a raportat pierderea a 38 miliarde $ din averea actionarilor in decursul a doi ani. Cea mai
mare parte a vinei o purtau esecurile managementului, dar si manipularea contabilitatii filialei din Mexic, actiuni ce au con tribuit
la declinul companiei. Comisia Instrumentelor Financiare Transferabile si a Valorilor Mobiliare (SEC), principalul organism
reglementator al SUA, a descoperit ca Xerox, prin ceea ce managementul companiei numea „oportunitati si actiuni contabile”, s i-a
marit veniturile la trei miliarde $.
 Esecurile si scandalurile
financiare din Europa
• (16). Comisia Europeana – 1999/2002

• In 1999, toti cei 15 membri ai Comisiei Europene si-au dat demisia ca raspuns la acuzatiile formulate de cei cinci experti
independenti numiti de Parlamentul European. Expertii au descoperit fraude si un management gresit la scara larga
tolerate de comisarii europeni, si, de aceea, toti membrii au fost facuti responsabili. Un al doilea raport a atacat oficiali i
Comisiei pentru nesustinerea auditului intern si pe Paul van Buitenen, care a dat semnalul de alarma in acest caz, pentru
incercarea dezvaluirii neajunsurilor din departamentul de control financiar.

• Raportul a descoperit urmatoarele:

• - Increderea prea mare in consilierii externi pentru aspectele administrative si tehnice, care au condus la „aberatii
ingrijoratoare”;

• - Controlul insuficient asupra utilizarii fondurilor pentru agricultura regionala – fonduri care alcatuiau 80% din bugetul
Uniunii Europene si a caror complexitate le faceau „vulnerabile la frauda”;

• - Politica de personal care incuraja favorizarea preferintelor nationale si ezitarea disciplinarii performantelor slabe.

• Martha Andreasen a fost numita pentru reformarea sistemului de contabilitate al Uniunii Europene, in ianuarie 2002, dar
propunerile ei au fost respinse. In august 2002, a fost suspendata din functia de contabil-sef, dupa declaratiile catre mass-
media, declaratii prin care incerca sa demonstreze ca, in Comisia Europeana, conturile erau incorecte si supuse fraudei si
abuzului. Teoriile ei au fost sustinute atunci cand Eurostat, organismul Uniunii Europene insarcinat cu statisticile
oficiale, a fost banuit de mentinerea unor conturi secrete in Luxemburg, Bruxelles si Madrid. Oficiul European Antifrauda
(OLAF) a investigat aceasta chestiune ca o conspiratie criminala si suspiciune de frauda. Printre altele, un antreprenor al
Eurostat a oferit informatii secrete unor companii si clienti privati. Astfel, 10% din venituri ajungeau la acest antreprenor ,
pentru costurile sale administrative, si 40% la bugetul Uniunii Europene; restul de 50% erau pusi in conturi secrete. Acesti
bani erau folositi pentru mituirea companiilor pentru semnarea de contracte cu acel antreprenor.
• (17). Parmalat - 2003/2004
• SEC descria scandalul Parmalat ca „una dintre cele mai mari si nerusinate fraude din istoria
financiara”. Parmalat era firma italiana numarul 1 in industria de lactate a tarii. Fondata in 1961,
compania numara peste 36.000 angajati, iar vanzarile ajunsesera, in 2002, la peste 7,6 miliarde €. In 2003,
investitiile si valoarea neta de 3,9 miliarde € a unitatii financiare Bonlat din Insulele Cayman s-au dovedit
a fi nereale. Inregistrarile bancare au fost falsificate, iar auditorii externi nu au verificat, independent,
existenta lor. Ambele firme implicate, Grant Thornton si Deloitte, au pretins ca erorile tineau de
managementul de conducere si nu de neglijenta auditorilor. Proportiile acestui scandal nu au fost, inca,
dezvaluite, dar se pare ca implica pierderi mai mari decat in cazul Enron.
• (18). Andersen
• Pana in 2001, firma internationala de contabilitate Andersen avea o reputatie solida, numarandu-se
printre primele cinci firme din domeniu. In ciuda faptului ca parteneriatul cu fostul consultant
(azi, Accenture) s-a incheiat, firma a continuat sa asigure auditul pentru multe companii internationale de
succes. Din pacate, colapsul Enron a avut consecinte grave pentru reputatia firmei. In afara faptului ca
birourile din Houston intretineau legaturi de afaceri cu managementul de la Enron, conducerea firmei a fost
adusa in fata instantei pentru distrugerea evidentelor. Enron nu a fost, insa, singura sursa de probleme
pentru aceasta firma. La inceputul anului 2002, Andersen avea circa 40 de procese in SUA, cu pierderi de
aproximativ 40 miliarde $ pentru actionari. Tot atunci se ivea un alt scandal fara precendent, in care reguli
de baza ale contabilitatii fusesera incalcate – WorldCom, un alt client al firmei Andersen. De aceasta data,
daunele aduse reputatiei au fost terminale si ireversibile.
• Prezentarea esecurilor marilor corporatii internationale din ultimii 20 de ani a creat o perspectiva
infricosatoare asupra numeroaselor probleme cu care se confrunta organizatiile si care pot lua oricand o
turnura periculoasa. Toate aceste aspecte au produs valuri imense de nemultumire din partea
actionarilor/mandatarilor implicati in conducerea si functionarea organizatiilor, a personalului operational
si chiar a mass-mediei, care asteapta solutii viabile.
Eșecurile BNM;