Delimitări conceptuale

CONSILIEREA PSIHOLOGICĂ PSIHOTERAPIA

“se poate realiza în regim: “se poate realiza în regim:

Ÿ individual;  individual;
Ÿ în grup;  în grup;
Ÿ de grup (ex. cuplu, familie).”
 de grup (ex. cuplu, familie).”

CPR,
CPR,
Comisia de psihologie clinică şi Comisia de psihologie clinică şi
psihoterapie psihoterapie
Componentele procesului de...
CONSILIERE PSIHOLOGICĂ
 evaluarea cerinţelor /
problemelor clientului;
 conceptualizarea
psihologică a problemelor
clientului;
 relaţia de consiliere;
 intervenţii psihologice
individuale şi de grup;
 evaluarea procesului de
consiliere psihologică şi a
rezultatelor acestuia.
CPR,
Comisia de psihologie clinică şi
psihoterapie
PSIHOTERAPIE
• Ÿ psihodiagnostic şi evaluare
clinică;
• Ÿ conceptualizarea clinică;
• Ÿ relaţia psihoterapeutică;
• Ÿ intervenţii psihologice
individuale, de grup şi în grup;
• Ÿ evaluarea procesului de
psihoterapie şi a rezultatelor
acestuia.
CPR,
Comisia de psihologie clinică şi
psihoterapie
Rădăcinile Psihoterapiei experienţiale

• Filozofia existenţială
• Gândirea fenomenologică

Psihoterapia experienţială pune accent pe trăirea şi devenirea fiinţei

umane, care este liberă, responsabilă de propriul destin. Devenirea
personală este un proces de autocreaţie în care omul trebuie să se
implice conştient. Iar lucrul cel mai important care trebuie protejat la
om este unicitatea sa.

Experienţialiştii afirmă că abordarea comportamentalistă ca şi cea

dinamică fac din om un automat care este depersonalizat,
compartimentat, condus, programat şi analizat.
Tulburările psihopatologice sunt privite ca expresii ale scăderii
potenţialului uman, ca un blocaj sau ca o pierdere a legăturii cu propria
sa experienţă internă.

Personalitatea nevrotică este o personalitate fragmentată şi reprimată,

reprimarea fiind privită ca un fenomen ontologic: pierderea sensului
existenţei şi blocarea posibilităţilor de manifestare ale eului. Astfel,
nevroza devine o expresie a disperării existenţiale rezultate din
înstrăinarea eului de sine însuşi şi de lumea sa, iar anxietatea
reprezintă teama omului de a se confrunta cu propriile limite şi cu
consecinţele acestora – moartea şi sentimentul nimicniciei.
Conceptul de sănătate

Autorealizarea potenţialului uman: autodesăvârşirea personală,

câştigarea autenticităţii şi spontaneităţii.

Concepţia şi modalitatea de abordare este holistă. Calea este

armonizarea cu sine, cu alţii şi cu lumea, obiectivul este
autodezvoltarea, autotransformarea sanogenă şi autocreaţia, iar ţinta
este înaintarea întru cunoaştere, transcunoaştere şi transpersonalizare.
Modul în care se realizează schimbarea

Şcoala psihoterapeutică experienţială pune accent pe trăirea emoţiilor

şi experienţei prezente. Principiul său de bază este experienţa “aici şi
acum”

Paşi:
1. Provocarea şi experimentarea;
2. Autoanaliza clarificatoare;
3. Exerciţiul resurselor creative şi al alegerilor proprii;
4. Transformrea personală, creativă.
Metode şi tehnici utilizate

Experienţialiştii folosesc ca suport simbolic provocativ pentru analiză şi

Insight limbajele universale de tip artistic:

– Ritmul;
– Muzica;
– Dansul şi mişcarea;
– Modelajul;
– Colajul;
– Artele vizuale;
– Imageria narativă autoexploratorie;
– Situaţia şi scenariul metaforic;
– Improvizaţia creatoare dramaterapeutică.
Clienţi potenţiali

• Adulţi, adolescenţi, copii cu diverse dificultăţi existenţiale şi de

adaptare;
• Cupluri şi familii în dificultate;
• Grupuri şi colectivităţi de muncă cu grad semnificativ de
suprasolicitare sau cu blocaje de comunicare şi interacţiune.
Tipul de relaţie terapeutică

Terapeuţii experienţialişti nu sunt partizanii unei relaţii de tip părinte

copil ca în psihoterapia dinamică, nici profesor-elev ca în psihoterapia
comportamentalistă, ei optează pentru o relaţie echilibrată, de tip
adult-adult.

Terapeutul experienţialist nu analizează trecutul clientului său sau

mecanismele transferului şi contratransferului ca în terapiile dinamice,
nu stabileşte pentru client scopuri şi obiective impunându-şi
personalitatea asupra acestuia ca în terapiile comportamentale, ci oferă
clientului posibilitatea de a-şi controla din interior propriul proces de
vindecare sau evoluţie.
Tipul de relaţie terapeutică

Ceea ce putem face ca terapeuţi este “să respectăm travaliul personal

al clientului în explorarea de sine, în înţelegerea şi resemnificarea de
sine, să-i fim MARTORI în modul în care îşi devine MARTOR şi să-l
susţinem cu respect şi iubire în re-cunoaşterea şi re-canalizarea
propriilor resurse, împărtăşind o experienţă mutuală de creştere
conştientă” – Iolanda Mitrofan, Terapia Experienţială a Unificării

Starea de martor. Capacitatea de a ne observa obiectiv, fără a evalua sau

condamna experienţa în desfăşurare. Terapeutul îl ajută pe client să devină un
martor imparţial al propriilor procese interne, intervenind de fiecare dată când
acesta se blochează într-un punct, evită sau fuge de experienţa internă.
Şcoli terapeutice experienţialiste

1. Abordarea experienţială clasică:

• Terapia centrată pe persoană - Carl Rogers;

• Gestalt Terapia - Frederick Perls;
• Psihodrama Clasică - Levy Moreno;
Şcoli terapeutice experienţialiste

2. Abordarea Experienţială Modernă:

• Analiza Existenţială – Rollo May, Medard Boss, E.

Minkowski, Victor Frankl;
• Analiza Bioenergetică – Alexander Lowen;
• Analiza Tranzacţională – Eric Berne;
Şcoli terapeutice experienţialiste

• Abordarea Experienţială Postmodernă

• Programarea Neuro-Lingvistică – Bandler şi Grinder,

Robert Dilts, David Gordon;
• Terapia Transpersonală – Stanislav Grof, Ken Wilber;
• Terapia Experienţială a Unificării – Iolanda Mitrofan