Sunteți pe pagina 1din 9

Unirea Principatelor Române

(1859)
Art. 22. Țările române și Moldova se vor bucura și pe viitor, sub suzeranitatea
Înaltei Porți și sub chezășia puterilor tocmitoare, de drepturile și scutelile ce au.
Art. 23. Înalta Poartă se îndatorează a păstra ziselor țări (...) deplina libertate de
religie, legi și negoț.
Spre a se întocmi o deplină înțelegere asupra acestei schimbări, se va întocmi o
comisie care se va aduna la București cu un comisar al Înaltei Porți (...) Însărcinarea
acestei comisii va fi de a cerceta și a afla starea de astăzi a țărilor numite și de a arăta
temeiurile viitoarei lor întocmiri.
Art. 24. Sultanul făgăduiește că va chema îndată, în fiecare din aceste două țări, o
adunarea într-adins pentru aceasta (ad-hoc) alcătuită din înfățișătorii tuturor
intereselor și tuturor stărilor de oameni ale neamului.

Tratatul de Pace de la Paris (1856)


„II. Unirea țărilor române și Adunarea ad-hoc a Moldovei (...)
moldave într-un singur stat și sub un declară că cele mai mari (...) dorințe
singur guvern. naționale ale țării sunt:
Unirea Principatelor aduce cu sine 2. Unirea Principatelor într-un
puterea națională, adică chezășuirea singur stat sub numele de România.
materială pozitivă a drepturilor noastre 3. Prinț străin cu moștenirea
politice. tronului, ales dintr-o dinastie
III. Prinț străin cu moștenirea domnitoare a Europei și ai cărui
tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare moștenitori să fie crescuți în religia
d-ale Europei, ai cărui moștenitori
țării.”
născuți în țară am dori să fie crescuți în
religiunea țărei.
Proiectul de rezoluție al Adunării ad-
hoc a Moldovei (7 octombrie 1857)
Proiectul Comitetului Central al Unirii
din București (30 martie 1857)
„Convenția încheiată între Austria, Franța, Marea Britanie, Prusia, Rusia,
Sardinia și Turcia pentru organizarea Principatelor (...)
Art. 1 – Principatele Moldovei și Valahiei, constituite de acum înainte sub
denumirea de „Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei”, rămân sub
suzeranitatea M. S. Sultanul.
Art. 3 – Puterile publice vor fi încredințate în fiecare principat unui domn și unei
adunări elective acționând (...) cu concursul unei comisii centrale celor două
principate.

Convenția de la Paris (7 august 1858)


Cerințele Adunărilor Ad-hoc Convenția de la Paris (1858):
(1857):
- Unirea într-un singur stat cu - Unirea celor două state sub numele de
numele de România „Principatele Unite ale Moldovei și
Valahiei”

- Instituții comune - Instituții diferite, cu excepția Comisiei


Centrale și a Înaltei Curți de Justiție și
Casație, ambele având sediul la
Focșani

- Un singur conducător venit - Existența a doi domnitori, câte unul


dintr-o familie domnitoare a pentru fiecare Principat
Europei
Mișu Popp - Portretul lui Alexandru Ioan Cuza
Congresul de pace de la Paris

Organizarea Adunărilor Ad-hoc

Conferința de la Paris
5 ianuarie: alegerea 24 ianuarie:
lui A. I. Cuza ca alegerea lui A. I.
domn al Moldovei Cuza ca domn al
Țării Românești

Războiul Crimeii

1853 1856 1857 1858 1859