MUTATIILE SI

REPARAREA
LEZIUNILOR
ADN
 1.Polimorfismul unui singur nucleotid (SNPs)
2.Polimorfismele insertie-deletie in/del (indels)

3.Polimorfismele microsatelit
• Microsatelitii reprezinta un grup deosebit de util de indels. Determinarea alelelor pt multipli loci
microsateliti e metoda de electie pt amprentarea AND folosita la testarea identitatii.
• Ex.: FBI (Biroul Federal de Investigatii) utilizeaza colectia de alele de la 13 astfel de loci pt panelul
sau de amprentare AND. E ft putin probabil ca 2 persoane (exceptie gemenii monozigoti) sa aiba
exact aceleasi alele la toti cei 13 loci, incat panelul va permite determinarea faptului ca doua
probe au provenit sau nu de la acelasi individ. Informatiile sunt stocate in sistemul de indexare a
AND combinat al FBI ( CODIS) care in dec 2014 includea peste 11.548.700 profiluri de infractori,
1.300.000 profiluri de arestati si 601.600 profiluri medico-legale.
4.Polimorfisme de insertie ale elementelor mobile
5.Variatii ale numarului de copii (CNVs)
6.Polimorfismele inversiilor
 Mutaţii cromozomiale

Poliploidii

Aneuploidii
 Mutaţii regionale ( subcromozomiale)

altereaza structura individuala a cromozomilor

 Mutatii genice

Cele mai frecvente mutaţii

genice sunt cele punctiforme;
acestea afectează o pereche
de nucleotide.
Substitutii:
- tranziţii
- transversii

S-a observat că numărul tranziţiilor este

dublu faţă de cel al transversilor.
 Consecintele mutatiilor genice

• Substitutia neutră (silenţioasă,

sinonimă)
• Substitutia cu sens greşit
(nesinonime, „missens”) :
- conservativa (arginina si lizina)
- neconservativa
• Substitutia nonsens
• Hb anormală – Hb CS (Hb Constant Spring) – a cărei
catenă alfa are 172 aminoacizi în loc de 141
Deletii si insertii
7q31 - gena care codifică o proteină
transmembranară CFTR (Cystic
Fibrosis Transmembrane
Conductance Regulator), care
actioneaza ca un canal de clor la
nivelul polului apical al celulelor
epiteliale.
 Mutatii dinamice
Se caracterizează prin expansiunea
repetărilor unor secvenţe
trinucleotidice intragenice
Penetranţa mutaţiilor dinamice este
determinată de numărul repetiţiilor

Gena Huntington (HTT), numita si

gena HD (Huntington disease) codifica
proteina huntingtina si daca este
anormala ea contine o expansiune
poliglutaminica.

Există variaţii ale numărului de repetări

trinucleotidice:
- polimorfisme ADN benigne;
- premutaţia – secvenţa de ADN
devine instabilă, dar nu determină un
fenotip patologic;
- mutaţia completă - prin expansiunea
repetărilor trinucleotidice determinând
fenotip patologic.
Numar de Clasificare Statusul bolii
repetitii

<27 Normal Neafectat

27–35 Intermediar Neafectat

36–39 Penetranta +/- Afectat

Redusa

>39 Penetranta Afectat

totala/comple
ta
 Nomenclatura pentru descrierea mutaţiei
Substituţiile de amino acizi
• mutaţia cu sens greşit
Glu6Val sau E6V.
• mutaţie non sens Gln39X
sau Q39X

Substituţiile nucleotidice
• G1444>A (uneori se mai
scrie 1444G>A)

Pentru modificări în introni

(intervening sequence)
• IVS33+2T>A

Deleţiile şi inserţiile
• 1524-1527del sau 1524-
1527delAGTA
• F508del
• 1277-1278insTATC
 MECANISME DE PRODUCERE A MUTATIILOR

1. Erori ale procesului de replicare

NH
NH2 NH2

C C
N N NH

NH O forma amino forma imino

Citozina
aminică (C-NH 2) iminică (C=NH)

C C
HN O N OH

forma lactam forma lactim

cetonică (C=O) enolică (C-OH)

Tautomeria - proprietatea unor substante organice izomere

de a trece cu ușurință una în alta, prin rearanjarea unor
atomi sau grupe de atomi
Enol timina se hibrideaza mai bine cu guanina, decât cu adenina şi enol
guanina se leagă cu timina mai bine decât cu citozina.
2. Dezaminare bazelor
 3. Depurinare spontană

La temperaturi crescute sau scăderea pH-ului

celular, legătura N-glicozidică dintre o bază
purinică şi dezoxiriboză poate fi scindată prin
hidroliză - depurinare spontană, rezultând un
situs apurinic
 Factori fizici

In grupa factorilor fizici sunt incluse

• Radiatii neionizante (raze ultraviolete -
UV )
• Radiatii ionizante (radiatii
electromagnetice)
 Agenţii chimici
Agenţii chimici grupează o gamă largă de substanţe chimice cum ar fi:
• - analogii bazelor azotate, au structură similară bazelor normale, putând fi încorporate
accidental în AND, ex. 5-bromouracil

- agenţii alkilanţi etc.

Mecanisme de
reparare
 Fotoreactivarea

• repararea directă
 Reparare directă monoenzimatică
sau repararea fără excizia bazei
Agenţii alchilanţi transferă gruparea
metil în situsurile reactive ale bazelor
azotate, de exemplu în cel al guaninei
rezultând o guanină metilată (care se
poate împerechea cu timina).
Modificările produse de agenţii
alchilanţi sunt reparate direct, fără a
îndepărta bazele azotate, de o enzimă
specifică numită metilguanin metil-
transferaza (MGMT); aceasta transferă
gruparea metil de la nivelul
metilguaninei pe un reziduu propriu de
cisteină formând metilcisteina (care
inactivează enzima). Astfel la fiecare
reparare este distrusă o întreagă
enzimă, iar mecanismul de reparare nu MGMT
poate face faţă atunci când leziunile
sunt produse de agenţi alchilanţi
exogeni.
 Repararea
erorilor de
împerechere

 autocorecţia
erorilor în
timpul replicării
(proofreading).
 Mecanismul de reparare a imperecherilor gresite
MMR (mismatch repair)

MMR are rol in eliminarea bazelor imperecheate

gresit si a buclelor de insertie-deletie aparute prin
fenomenul de „derapaj” a ADN-polimerazei in timpul
replicarii ADN.
Cele mai importante enzime din sistemul MMR sunt
codificate la om de genele: MLH1, MSH2, MSH6,
PMS.
Proteina MSH2 formeaza un heterodimer cu MSH6 (in
cazul imperecherilor gresite baza-baza) sau cu MSH3
(in situatia aparitiei unor bucle de insertie-deletie)
care recunoaste erorile si se leaga de orice secventa
nucleotidica gresita. Atasarea complexului determina
recrutarea altor proteine care vor taia secventa fiica
incorecta si a vor inlocui cu una corecta.
Mutatiile lor sunt implicate in cancerul non-polipozic
colorectal ereditar (HNPCC)
 Mecanismul de reparare prin excizia bazei
(base excision repair – BER)

Mecanismul de reparare prin excizia bazei

(base excision repair – BER) intervine în cazul
leziunilor produse de agenţi endogeni. O bază
modificată chimic (cel mai frecvent prin
dezaminare spontană) este îndepărtată sub
acţiunea unei ADN-glicozilaze, care clivează
legătura N-glicozil dintre baza azotată şi
dezoxiriboză. Se produce astfel un situs abazic
(apurinic/apirimidinic) care este recunoscut de
către endonucleaza APE1
(apurinic/apyrimidinic endonuclease 1),
enzima esenţială pentru acest tip de reparare
la om. Enzima clivează catena ADN la capătul
5’ al situsului abazic, după care intervine ADN-
polimeraza β care îndepărtează reziduul 5’-
dezoxiribozo-fosfat, introduce nucleotidul
corespunzător, iar continuitatea catenei este
refăcută de către o ligază.
 Reparare prin excizia nucleotidelor
(nucleotide excision repair – NER)
Reparare prin excizia nucleotidelor
(nucleotide excision repair – NER). Această
cale este utilizată pentru corectarea
leziunilor care produc distorsiunea dublului
helix, ca de pildă dimerii de pirimidină
produşi de radiaţiile ultraviolete sau
modificările chimice produse de aflatoxină
sau benzpiren. Sistemul de reparare este
complex şi cuprinde mai multe gene (ale
căror mutaţii au fost identificate în două
afecţiuni rare: Xeroderma pigmentosum şi
sindromul Cockayne).Modul de localizare a
leziunii nu este pe deplin cunoscut. După
recunoaştere, este blocată activitatea
helicazelor şi se formează un complex mare
proteic care va produce incizia dublă a
catenei ce conţine leziunea; după
îndepărtarea fragmentului cu leziune, este
resintetizat ADN-ul (cu ajutorul ADN-
polimerazei δ sau ε) şi sunt legate capetele
de către ligază.
• Mecanismele MMR, BER, NER reprezintă
variante ale unui mecanism general de
reparare prin excizie-resinteză, care diferă
prin tipul leziunii, modul de recunoaştere şi
prin moleculele reparatoare, şi care se
realizează în mai multe etape:
• - recunoaşterea leziunii de către enzime
specifice;
• - desfacerea dublului helix de către o
helicază;
• - excizia fragmentului lezat sub acţiunea unei
endonucleaze;
• - îndepărtarea şi degradarea fragmentului de
către exonucleaze
• - resinteza componentelor lacunei, de către
ADN-polimeraze;
• - formarea legăturii fosfodiester între
fragmentul nou sintetizat şi capetele libere
ale catenei de ADN de către o AND ligaza