Tema # 6 Răspunderea ecologico – juridică

Cuprins

• Noţiunea şi particularităţile răspunderii ecologico – juridice.

• Noţiunea, componenţa şi tipurile fraude ecologice. Prejudiciul cauzat
mediului – parte componentă a fraudelor ecologice.
• Formele răspunderii ecologico – juridice: Penală
• Contravenţională
• Civilă
• Ce reiese din relaţiile de muncă
• Specială.
• Formele juridice de recuperare a prejudiciului economic şi ecologic.
• Locul şi rolul organelor de ocrotire a normelor de drept în combaterea
contravenţiilor ecologice.
1
1. Noţiunea şi particularităţile răspunderii ecologico – juridice
Răspunderea juridico – ecologică (în continuarea Răspunderea j-e) este
obligaţia specifică de-a suporta anumite limitări, de ordin personal
sau material ce survine în urma încălcării legislaţie în vigoare.
Prin răspunderea j-e se subînţeleg acele raporturi juridice ce apar între
stat, în persoana organelor împuternicite în domeniul protecţiei
mediului, organele de ocrotire a normelor de drept şi cel ce-a comis
încălcarea legislaţiei în vigoare (persoană fizică, juridică sau cu
funcţie de răspundere), referitor la aplicarea faţă de acesta
constrângerea prevăzută de legislaţie.
Trebuie de ţinut cont că răspunderea j-e nu este unicul mecanism de
impunere a realizării legislaţiei ecologice, această funcţie mai este
îndeplinită şi de expertiza ecologică, certificarea ecologică,
licenţierea, controlul ecologic etc.
Răspunderea j-e poate fi examinată din 3 aspecte:
• Ca măsură statală de constrângere;
• Ca raport juridic;
• Ca institut al dreptului ecologic. 2
Răspunderea j-e îndeplineşte urătoarele funcţii:
• Stimularea respectării legislaţiei ecologice;
• Compensarea prejudiciului cauzat mediului sau vieţii / sănătăţii
oamenilor;
• Prevenirea apariţiei unor noi fraude;
• Constrângerea, atragerea la răspundere persoanelor declarate
vinovate în comiterea fraudelor.

3
2. Noţiunea şi componenţa şi tipurile fraude ecologice. Prejudiciul
cauzat mediului – parte componentă a fraudelor ecologice.

Răspunderea j-e survine numai atunci când a fost comisă o fraudă.

Prin fraudă se subînţelege o faptă juridică săvârşită (prin acţiune sau
inacţiune), de obicei cu vinovăţie, de către un subiect cu capacitate de
exerciţiu care a creat riscul cauzării sau a cauzat prejudiciu ecologic
sau încalcă drepturile sau interesele legale ale subiecţilor dreptului
ecologic.

Fraudele la rândul lor sunt divizate în încălcări de legislaţie ecologică

(prevăzute de legislaţia ecologică specială, civilă); contravenţii (fapt
mai puţin periculoase); şi infracţiuni (faptă cu un pericol sporit).

Conform teoriei dreptului frauda după structură este creată din:

Obiect, subiect, latură obiectivă şi latură subiectivă.
4
Obiectul fraudei ecologice -sunt relaţiile sociale referitor la mediul
ambiant şi componentelor de mediu separat luate, reglementate şi
protejate de normele de drept.
Aici se includ relaţiile de: proprietate asupra RN, relaţiile de beneficiere
cu RN; protecţia mediului ambiant; şi protecţia drepturilor şi
intereselor legale ale subiecţilor.
Subiecţii fraudei ecologice – sunt per. fiz. / jur. autohtone, persoanele cu
funcţie de răspundere, inclusiv per. fiz. / jur. străine care au comis o
încălcare de legislaţie ecologică.
Subiecţii se divizează în dependenţă de ce fel de fraudă ecologică a fost
comisă, şi la fel are importanţă şi vârsta de atragere la răspundere:

Disciplinară - angajatorul şi Contravenţională - 18 ani; penală – 16

angajatul; ani;
Civilă – contractanţii, subiecţii de Civilă :
drept civil; Răspundere parţială – 14-18 ani;
Contravenţională şi penală – per. fiz. Răspundere completă – 18 ani; 5
/ jur., persoana cu funcţie de Disciplinară – 15 ani;
răspundere;
Latura obiectivă a fraudele ecologice – se caracterizează prin trei
elemente de bază:
• Acţiune sau inacţiune;
• Cauzarea sau riscul real de cauzare a prejudiciului mediului, vieţii şi
sănătăţii oamenilor etc;
• Legătura cauzală dintre acţiune / inacţiune şi prejudiciu cauzat sau
riscul real de a cauza un prejudiciu.

Latura subiectivă a fraudele ecologice – se caracterizează prin:

Vinovăţia subiectului (cu excepţia cazurilor proprietarilor izvorului de
pericol sporit )
Legislaţia prevede două forme de vinovăţie: intenţie (direct sau indirect)
şi imprudenţă (sine încrederea şi neglijenţa).

6
Prejudiciul cauzat mediului – parte componentă a fraudelor ecologice
Prejudiciu cauzat prin încălcarea legislaţiei ecologice este numit în
doctrină – prejudiciu ecologic sau ecogen.
Prin prejudiciu ecologic (în continuare PE) se înţelege orice înrăutăţire a
calităţii mediului, daune cauzate patrimoniu, vieţii şi sănătăţii
oamenilor , inclusiv afectarea averii persoanelor fizice şi juridice, ce
au survenit în urma încălcării cerinţelor ecologice.
PE include în sine daunele cauzate, beneficiul ratat şi prejudiciul moral.
PE se exprimă prin poluarea mediului, distrugerea, lichidarea, epuizarea
şi distrugerea sistemului ecologic. Prin realizarea formelor indicate
mai sus se cauzează prejudiciu Vieţii şi Sănătăţii oamenilor, la fel
averii persoanelor fizice şi juridice. Este evident că aceste consecinţe
pot surveni nu numai prin poluarea etc. a mediului, dar şi în urma
unor calamităţi naturale.
Art. 3 c ) Legea cu privire la protecţia mediului înconjurător, include în
sine principiul răspunderii pentru cauzarea prejudiciului mediului.
La fel reglementări în domeniu dat sunt incluse în art.30 h), 31c), 71c)
80e) Legea cu privire la protecţia mediului înconjurător,
Art.15 Legea cu privire la plata pentru poluarea mediului, art.29-30
Legea protecţiei civile, art.89-90 Codul Silvic etc.
7
Legislaţia prevede măsurile de recuperare a prejudiciului: pe cale
judiciară (în baza deciziei instanţei de drept comun sau judec.
economică) şi extrajudiciară (de sine stătător, prin asigurarea de
riscuri şi administrativă (des aplicată în caz de accidente sau
calamităţi care au provocat prejudiciu atât mediului etc. ).

Subiecţi ai recuperării prejudiciu pot fi: cetăţenii, ONG, per. fiz./ jur.
cu activitate de antreprenor, structurile statale etc.

Reglementările generale privind recuperarea prejudiciului sunt

prevăzute în Codul Civil art. 1398-1424

8
3. Formele răspunderii ecologico – juridice: A. Penală
Infracţiunile ecologice sunt prevăzute în art. 223 – 235 Codul Penal RM
şi sunt divizate după obiectul juridic special în infracţiuni ecologice
cu caracter general (art. 223 – 226 CP) şi infracţiuni cu caracter
special (art. 227 – 235 CP). Toate infracţiunile date sunt incluse în
Capitolul IX “Infracţiuni ecologice” din Codul Penal.
Un rol aparte îl ocupă art. 136 Ecocidul, deşi face parte din alt capitol
“Alte infracţiuni contra păcii şi securităţii oamenilor”, dar această
infracţiune are cel mai mare impact asupra mediului şi se
caracterizează prin cauzarea unui astfel de prejudiciu ce ar pune în
pericol viaţa şi sănătatea oamenilor.
Infracţiunile ecologice se caracterizează prin următoarele:
Obiectul juridic – sunt relaţiile sociale din domeniul utilizării raţionale a
Resurselor Naturale şi protecţiei mediului, inclusiv asigurarea
securităţii ecologice;
Obiectul material – sunt resursele naturale luate aparte, dar care nu şi-au
pierdut legătura cu mediul său natural de existenţă. Inclusiv şi
acele resurse care au fost modificate de către om, dar care şi-au 9
păstrat legătura cu mediu.
În cazul ecocidului (art.136) obiectul juridic sunt relaţiile sociale privind
asigurarea securităţii omenirii.

Subiecţii – sunt persoanele responsabile care la momentul comiterii

infracţiunilor ecologice au atins vârsta de 16 ani (art.21 CP) această
condiţie este aplicată pentru toate infracţiunile ecologice inclusiv şi
pentru ecocid;
Subiecţi speciali: persoanele cu funcţie de răspundere sau persoane care
au anumite responsabilităţi din domeniul mediului ce reies din
contractul de muncă (art. 223, 225, 226, 231 CP);
Persoanele juridice (art. 223 – 235 CP).

Latura obiectivă – se caracterizează prin existenţa semnelor principale:

Comiterea infracţiunilor ecologice prin acţiune sau inacţiune în
domeniul utilizării RN, asigurării securităţii ecologice a statului;
Trebuie să survină un prejudiciu prevăzut de legislaţie (prejudiciu
mediului sau vieţii şi sănătăţii omului);
Legătura cauzală între aceste două.

Semne secundare: locul (art. 224); timpul (art. 233); modul sau metoda 10
(art. 234).
Latura subiectivă – se exprimă prin intenţie sau imprudenţă
Art. 231, 233, 234 CP – sunt săvârşite cu intenţie.
art 136 poate fi săvârşite prin intenţie directă sau indirectă.
Din imprudenţă se exprimă art. 226, 232 CP RM.

11
B. Contravenţională
Răspunderea contravenţională survine în urma comiterii unei
contravenţii prevăzute de capitolul IX al CC. ( art.109 – 158 CC, 182 şi
93-95) .
Componenţele de contravenţii se referă la substanţe toxice (art.150),
subsol (art.93-94, 119) , ape (art. 109- 113), terenuri (art. 115-118,
120,126,134), fondul forestier ( art. 95, 121-122, 125-127, 135-137,
142, 182) etc. asupra fiecărui component al naturii, poluare ( art.143-
147, 149).

Autorităţile competente să soluţioneze cauzele contravenţionale

Sînt competente să soluţioneze cauzele contravenţionale:
a) instanţa de judecată;
b) procurorul;
c) comisia administrativă;
d) agentul constatator (organele de specialitate specificate la
art.400–423).
• Organele de protecţie a mediului – (art. art.93–95, 109–130, 132–154,
156, 182 CC) – conform art. 405 CC;
• Agenţia pentru Silvicultură "Moldsilva"– (art. art.110–115, 120–130,
132–137, 139–142 CC) conform art. 405 CC; 12
Răspunderea contravenţională se caracterizează prin următoarele:
1. Survine numai în cazurile în care au fost comise contravenţii
expres prevăzute de CC;
2. Contravenţiile ecologice sunt faptele cu un pericol mai redus în
comparaţie cu infracţiunile ecologice, de aceea sancţiunile au un
caracter mai blând;
3. Sancţionarea nu include în sine şi recuperarea prejudiciului cauzat
mediului;
4. Răspunderea este aplicată de persoanele strict prevăzute de
legislaţie ( de ex. Şeful inspectoratului ecologic de stat, directorul
general al Moldsilva etc);
5. Răspunderea administrativă este aplicată numai persoanele fizice,
persoanelor cu funcţie de răspundere şi în unele cazuri pers. jur.
expres prevăzute de legislaţie;
N.B. Conform al.2 art.17 CC Per. jur. răspunde contravenţional în cazul
în care norma materială din CC prevede expres sancţionarea ei. Şi
al.4 prevede că Răspunderea contravenţională a Per. jur. nu
exclude răspunderea per. fiz. pentru contravenţia săvîrşită.
13
C. Ce reiese din relaţiile de muncă
În cazul în care angajatul a cauzat un prejudiciu mediului el poate fi
atras la răspundere în dependenţă de mai mulţi factori fie la Răsp.
Materială sau la Răsp. Disciplinară ambele prevăzute de Codul Muncii
RM.
Răspunderea Materială poate fi Deplină conform art. 128 CM şi este
aplicată dacă prejudiciu a fost cauzat de angajatul care:
Este supus Răsp. Materiale depline conform contractului de muncă;
• Exercita activitatea conform procurii sau altor documente ce conţine
info respectivă;
• A cauzat prejudiciu prin comiterea infracţiunii;
• A cauzat fiind în stare de ebrietate;
• A cauzat în timpul executării obligaţiilor de muncă;
• Etc.
În restul cazurilor dacă angajatul a cauzat un prejudiciu, dar nu cade
sub incidenţa art. 128 CM atunci vor fi aplicate prevederile art. 126
CM - răspundere materială parţială.
14
Răspunderea disciplinară este prevăzută de art. 143 CM şi prevede:
Persoana care a comis o încălcare de norme ecologice respectarea cărora
reieşea din obligaţiile de serviciu îi pot fi înaintate:
• Observaţii;
• Mustrare;
• Mustrare aspră;
• Concedierea.

Condiţii pentru atragerea la răspundere ce reies din relaţiile de muncă

sunt:
• Cauzarea prejudiciului în timpul orelor de muncă;
• Cauzarea prejudiciului prin executarea sau ne-executarea obligaţiilor
de serviciu în domeniul protecţiei mediului sau folosirii resurselor
naturale

15
D. Răspunderea civilă
Răspunderea civilă poate fi:
• Contractuală (ce reiese din prevederile contractului şi survine pentru
neexecutarea totală sau parţială a contractului);
Răspunderea contractuală este prevăzută de art. 512, 514,602, 603, 604,
606 CC
Ca institut al dreptului ecologic răspunderea contractuală apare în cazul
neexecutării contractelor obiectul cărora sunt resursele naturale.
Conform art. 602 CC în cazul în care debitorul nu execută obligaţi,
debitorul este ţinut să-i despăgubească pe creditor pentru prejudiciu
cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiilor nu-i este
imputabilă.
Nexecutarea obligaţiilor nu-i este imputabilă bebitorului în caz de forţă
majoră. ... Art.606
• Dilictuală (art. 1398 CC) “cel ce acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu
vinovăţie este obligat să repare prejudiciu patrimonial, iar în cazurile
prevăzute de lege şi prejudiciu moral cauzat prin acţiune sau omisiune”. 16
Răsp. dilictuală poate fi aplicată şi în cazurile contractuale numai nu atunci când
prejudiciu survine din neexecutarea contractului.

Răsp. dilictuale sunt atraşi părinţii […] în cazurile când prejudiciu a

fost cauzat de un minor sub 14 ani; (art. 1406 CC)
Răsp. dilictuale sunt atraşi minorii între vârsta de 14-18 ani dacă nu au
avere, în caz contrar părinţii […]; (art. 1407CC)
Răsp. Dilictuale sunt atraşi tutorii […] pentru prejudiciu cauzat de
persoane lipsite de capacitate de exerciţiu; (art. 1408CC)
Răsp. dilictuale sunt atraşi proprietarii obiectelor de pericol sporit, cu
excepţia cazurilor de forţă majoră; (art. 1410CC)
Răsp. dilictuale sunt atraşi proprietarii animalelor dacă nu au purtat
grija cuvenită; (art. 1411CC).

17
E. Răspunderea specială
• Este acea răspundere care este prevăzută de legislaţia ecologică şi
survine în cazul în care a fost cauzat prejudiciu mediului ... şi este
recuperat acest prejudiciu conform taxelor speciale.
Se aplică în cazul pescuitului ilegal, vânatului, încălcarea legislaţiei
silvice.
Aplicarea taxelor se face numai prin hotărârea instanţei de judecată.
De ex. pct.68, 71 şi 74 al Regulamentului cinegetic prevede condiţiile de
achitare a prejudiciului cauzat în caz de încălcare a legislaţie în
domeniul vînatului. Şi anexa 6 al Legii cu privire la Regnul animal
stabileşte modul de calculare a taxelor.
Capitolul XVI al Codului Silvic şi cele 15 anexe la el stabilesc cazurile
de calculare a prejudiciului cauzat prin încălcarea legislaţiei silvice şi
tarifele pentru calcularea taxelor de recuperare a prejudiciului.

Răspundere specială mai poate fi:

• Limitarea dreptului de beneficiere specială;

• Interzicerea utilizării unor substanţe;
• Sistarea activităţii; 18
• Restabilirea în natură a resurselor;