Ministerul Culturii Educației și Cercetării din RM

Colegiul Național de Comerț al ASEM

Catedra:Comerț, Merceologie, Tehnologie.

Unitatea de curs: Geografia

Unitatea de curs: Caracterizarea economico-geografica a Japoniei

Elevul:Titomir Denis
Grupa: MER-182
Prof:Grozavu Adrian

Chișinău, 2020
ASEZAREA FIZICO-
GEOGRAFICA
Japonia este localizată în Asia de Est, în nordul
Oceanului Pacific, fiind formată din 4 insule
importante, ce reprezintă un procent de
aproximativ 95% din teritoriul Japoniei:
Honshu (227414 km2), Hokkaido (78411 km2),
Kyushu (42600 km2) și Shikoku (17800 km2),
plus numeroase insule mici.
 2. APRECIEREA AȘEZĂRII ECONOMICO-
GEOGRAFICĂ.
• Japonia este a doua tara cu cea mai mare economie a lumii, după SUA, ca mărime a PIB
nominal (circa 4,4 trilioane dolari SUA și a treia economie a lumii, după SUA și China,
ca mărime a PIB calculat conform parității puterii de cumpărare. Japonia este a treia cea
mai mare economie a lumii (conform PIB-ului nominal) și al cincilea cel mai mare
exportator și importator. Țara beneficiază de o forță de muncă înalt calificată și este
printre cele mai educate țări din lume, unde marea parte a cetățenilor săi dețin studii
superioare. Deși Japonia a renunțat oficial la dreptul său de a declara război împotriva
altor țări, aceasta menține o forță militară modernă, având al optulea cel mai mare buget
militar din lume, ce este folosit pentru auto-apărare și pentru misiuni de menținere a
păcii. Japonia este o țară dezvoltată, ce are un nivel foarte ridicat de dezvoltare umană,
speranță de viață ridicată, infrastructură avansata și un nivel scăzut de corupție, Japonia
este cunoscută la nivel mondial pentru contribuțiile sale în știință și tehnologie
 3. RESURSELE NATURALE
• Flora din Hokkaido este caracterizată de păduri de conifere specifice zonei montane (brad,
molid și larice), la altitudini mari, și de păduri de arbori nordici cu lemn de esență tare
combinați, la altitudini mai joase. În Honshu, întâlnim o floră de tip temperat formată din:
chiparos, pin umbrelă (coconar), brad hemlock (tsuga), tisă și pin alb. În zonele depresionare
întâlnim stejarul și arborele de camfor și arbori de bambus. Insulele Shikoku și Kyushu sunt
vestite pentru vegetația lor perenă. Trestia de zahăr și citricele se găsesc în zonele
depresionare restrânse, arborii cu frunza lată la altitudini mai mari. Vegetația se încadrează în
subregiunea floristică chino-japoneză. Caracteristic pentru această zonă sunt pădurile
temperate umede și cele umede subtropicale. Cele temperate sunt reprezentate prin păduri de
conifere, de foioase etc, iar cele subtropicale prin magnolii, bambuși, liane, etc. Aproximativ
66% din suprafața Japoniei este acoperită de păduri.
4. FORMA DE GUVERNĂMÂNT ȘI DIVIZIUNEA
TERITORIAL ADMINISTRATIVA
• Prefecturile Japoniei reprezintă grupul celor 47 de subdiviziunile naționale de prim ordin ale țării, având
următoarele categorii distincte – o zonă de tip "metropolis" ( 都  to), Tokyo; una de tip "circuit" ( 道  dō), 
Hokkaidō; două prefecturi urbane ( 府  fu), Osaka și Kyoto; precum și alte 43 de prefecturi "obișnuite"
( 県  ken). În japoneză, toate prefecturile sunt curent denumite todōfuken ( 都道府県?). Prefecturile sunt
structuri ale guvernului local mai mari decât municipiile, orașele și satele (en).
• Șeful executivului fiecărei prefecturi este ales direct, fiind un guvernator ( 知事  chiji?). Ordonanțele și
bugetele sunt emise de un ansamblu ( 議会  gikai?) mono-cameral, ale cărui membri sunt aleși pe termene
de patru ani.
• Conform actualei legi de autonomie locală, fiecare prefectură este divizată în continuare în municipii
 ( 市  shi) și districte ( 郡  gun). Fiecare district este apoi divizat mai departe în orașe ( 町  chō ori machi)
și sate ( 村  son or mura). În schimb, prefectura Hokkaidō are 14 sub-prefecturi care funcționează ca
diferite oficii departamentale ( 支庁  shichō) ale aceleiași prefecturi. Există și alte prefecturi care au
diferite departamente similare, care îndeplinesc funcțiile administrative în afara capitalei prefecturii.
 5. POPULAȚIA
• Japonia are o populație de aproximativ 127 milioane de locuitori. Principalele grupuri etnice
sunt: japonezi 99%, alții (coreeni, chinezi, brazilieni, filipinezi,etc) 1%. Rata fertilității în
Japonia este de 1,4 copii născuți/femeie. Rata natalității este de 9,37% iar rata mortalității
este 9,17%. Îmbătrânirea populației este o problemă pe termen lung. În Japonia se află cea
mai mare zonă urbană din lume. Conform statisticilor publicate de ONU, aglomerarea
metropolitană din jurul capitalei nipone se află pe primul loc în lume ca număr de locuitori,
începând din anii 1950, și se preconizează că va ocupa acest loc și în deceniile următoare. În
anul 2005 zona metropolitană Tokyo avea aproximativ 35 de milioane de locuitori, depășind
zonele Ciudad de México și New York, amândouă cu aproximativ 19 milioane de locuitori.
• În prezent (mai 2010) în Japonia există circa 1,7 milioane de imigranți.
 5.3 URBANIZAREA
• Aglomerări urbane
Keihanshin 18.643.915 loc. 11.169 km² 1.669 loc./km² Japonia
Shutoken 43.470.148 loc. 36.889,28 km² 1.178,4 loc./km² Japonia
 6. CARACTERIZAREA GENERALĂ A
ECONOMIEI
• Cooperarea dintre guvern și industrie, o etică profesională solidă, înalta tehnologie și un segment de
apărare redus(1% din PIB) au ajutat Japonia să avanseze cu mare rapiditate la rangul de a doua țară
din lume sub aspect tehnologic(după SUA) și a treia la nivelul parității de cumpărare(după SUA și
China). O caracterisitică notabilă a economiei este modul în care producătorii, furnizorii și
distribuitorii lucrează împreună, în grupuri numite "keiretsu". O a doua caracteristică importantă este
garantarea angajării pe viață pentru o mare parte din populația activă de la orașe. În prezent, aceste
caracterisitici sunt în declin. Japonia este puternic dependentă de importul de materiale de construcții
și carburanți. Micul sector agricol este masiv subvenționat și protejat, cu producții agricole printre
cele mai mari din lume(valoare la hectar). De obicei cu rezerve suficiente de orez. Japonia trebuie să-
și importe 60% din alimente, sub aspect caloric. Japonia menține una dintre cele mai mari flote de
pescuit oceanic, realizând 15% din pescuitul de pe glob. Timp de trei decenii, Japonia a avut o
creștere economică rapidă: 10% în anii 1960, 5% în anii 1970 și 4% în anii 1980. Datoria publică
este de 17% din PIB. Sectoare economice: -agricultură: 1.6%; -industrie: 25.3%; -servicii: 73.1%.
Sectoare agricole și zootehnice: orez, sfeclă de zahăr, legume, fructe, carne de porc și pasăre, lactate,
ouă, pește. Industrie: motoare, construcții de mașini, echipamente electronice, oțel și neferoase, nave.
chimicale, textile, procesare alimentară. Produse exportate: echipament de transport, motoare de
vehicule, nave, chimicale, textile, procesare alimentară, echipamente electronice.
 7. ELECTROENERGETICA
• Transmiterea de energie electrică în Japonia este foarte neobișnuită și complicată de faptul
că țara a fost împărțită istoric în două părți care operează la frecvențe diferite de curent
industrial - în partea de est (inclusiv Tokyo, Kawasaki, Sapporo, Yokohama și Sendai) 50
Hz; în partea de vest (inclusiv Okinawa, Osaka, Kyoto, Kobe, Nagoya și Hiroshima) - 60
Hz. Și între ele există patru convertoare de frecvență (Shin Shinano, Barajul Sakuma,
Minami-Fukumitsu și Higashi-Shimizu) sau sunt utilizate linii de curent continuu. Această
situație a apărut din cauza faptului că generatoarele companiei germane AEG au achiziționat
pentru sistemul electric de la Tokyo în 1895 și companiei americane General Electric pentru
Osaka în 1896; unificarea era prea scumpă.

• Energia electrică din Japonia include generarea, transmisia, distribuția și vânzarea de energie
electrică în țară.
 8. INDUSTRIA METALURGICĂ
• Japonia are o industrie complexă și cu un înalt nivel tehnologic(deține 60% din roboții
industriali din lume), ce antrenează peste o pătrime din populația activă și contribuie doar cu
ceva mai puțin la PIB. Ocupa locuri fruntașe pe Glob în metalurgia feroasă(fontă, oțel) și
neferoasă(mai ales aluminiu și plumb), electronică, constr. navale(circa o treime din tonajul
lăsat la apă), autovehicule(cel mai mare producător de autoturisme, fiind depășită doar de
SUA), prelucrarea lemnului, petrochimie, celuloză și hârtie, textile, etc. Marile concentrări
industriale sunt Keihin, Hanshin, Chukyo, Kitakyushu, dar ind. este bine reprezentată în mai
toate centrele urbane. Cele mai importante companii sunt: Sony, Toshiba, Fujitsu, Nikon,
Panasonic și Canon la producția de electronice; Toyota, Honda, Nissan și Mitsubishi la
producția de automobile; Hitachi în industria IT.
 9. INDUSTRIA CONSTRUCTOARE
DE MAȘINI
• Transporturile reprezintă un domeniu important al activității economico-sociale pentru că prin
intermediul lor se efectuează deplasarea în spațiu a bunurilor și oamenilor în scopul satisfacerii
necesităților materiale și spirituale ale societății omenești. Dezvoltarea, diversificarea și modernizarea
transporturilor au fost determinate de extinderea și intensificarea producției și a circulației mărfurilor,
de adâncirea diviziunii internaționale a muncii. Având în vedere necesitatea realizarii legăturilor
dintre producție și consum, transporturile sunt acelea care deplasează bunurile obținute în celelalte
ramuri ale producției materiale din locul in care au fost produse la cel in care urmează a fi consumate
în cadrul pieței interne și internaționale. Activitatea de transport poate fi definită ca acțiunile prin care
se organizează și se realizează deplasarea călătorilor și mărfurilor în spațiu și timp. Evoluția
transporturilor a fost impusă de dezvoltarea mereu ascendentă a factorilor de producție. Multe din
cuceririle științei și tehnicii, mai mult sau mai puțin spectaculoase la vremea respectivă, au fost puse
în slujba dezvoltării și modernizării bazei tehnico-materiale a transporturilor care, la rândul ei, a fost
capabilă să asigure oamenilor o gamă variată de servicii într-un timp din ce în ce mai redus. Sporirea
necontenită a volumului productiei materiale, necesitatea schimbului de marfuri, nevoia de deplasare
la distanțe mari a bunurilor și oamenilor au constituit factori promotori ai dezvoltării ascendente a
transporturilor, ai adâncirii viziunii muncii și în cadrul acestei activități. Japonia are o rețea eficientă
de transport public, mai ales in zonele metropolitane și între marile orașe. Transportul public din
Japonia se caracterizează prin punctualitate, prin servicii de calitate, precum și prin faptul că este
utilizat de un numar foarte mare de oameni.
 12. AGRICULTURA
• Agricultura asigură ¾ din necesitățile populației în produse alimentare. Japonia trebuie să-și
importe 60% din alimente, sub aspect caloric. Agricultura japoneză dispune de puține
terenuri arabile, care însă sunt lucrate cu multă grijă. Ramura principală este cultura
plantelor. Principala cultură este orezul, care se cultivă în micile câmpii litorale, irigate,
precum și pe pantele munților. Datorită selecției, chimizării și muncii insistente a țăranului
japonez, se obțin recolte bogate de orez la hectar. Dintre celelalte culturi, mai importante
sunt: bumbacul, citricele, trestia de zahăr, tutunul, ceaiul, grâul, cartoful, sfecla de zahăr,
soia și diverse legume. Este foarte răspândit dudul, ale cărui frunze sunt folosite la creșterea
viermilor de mătase. Japonia, alături de China, este principalul producător de mătase
naturală. În ultimii ani se înregistrează o creștere substanțială a suprafețelor plantate cu pomi
fructiferi, caracteristici pentru zona temperată, și citruși. În sectorul zootehnic preponderent
se cresc bovine și porcine. O îndeletnicire a japonezilor este pescuitul organizat în baza
uneia dintre cele mai dezvoltate flote de pescuit din lume, cu un număr impresionant de
porturi specializate (peste 600). Japonia ocupă locul 3 în producția mondială de pește după
China și Peru.
• Agricultura: cultura plantelor: orez, trestie, ceai, legume, pomi fructiferi
• Sericicultura: creșterea viermilor de mătase.
 13. TRANSPORTURILE
• Cele mai mari patru insule ale Japoniei, Honshu, Hokkaido, Kyushu și Shikoku sunt acoperite
de o vastă rețea de căi ferate. Trenurile sunt o modalitate foarte convenabilă pentru vizitatori de
a călători în jurul Japoniei. Circa 70 la suta din rețeaua de căi ferate japoneze este deținută și
operată de către Căile Ferate Japoneze (JR), în timp ce restul de 30 la sută aparține zecilor de
companii private de cale ferată fondate fie de guverne regionale, fie de societați private în
colaborare cu guvernele regionale, în special în jurul zonelor metropolitane. În Japonia, căile
ferate reprezintă principalul mijloc de transport folosit de călatori, în special pentru transportul
în masă și pentru transportul de mare viteză între marile orașe, precum și pentru transportul care
face legătura între zonele metropolitane.
Trenurile japoneze sunt renumite pentru că ajung întotdeauna în timpul prevăzut. Cinci stații
(Shinjuku, Ikebukuro, Shibuya, Umeda și Yokohama) au fiecare în medie 2 milioane de călători
pe zi, Japonia fiind țara cu cel mai mare grad de folosire a căilor ferate pe cap de locuitor din
lume. Lungimea totală a rețelei de căi ferate este de 23.670,7 km din care 2.893,1 km de rețea în
totalitate electrificată cu ecartament normal de 1 435 mm 89,8 km cu ecartament ingust de 1 372
mm. Restul de of 20.656,8 km cu ecartament de 1 067 mm și 40 km cu ecartament de 762 mm
sunt de asemenea electrificate.
 14. TURISMUL
• După numărul de vizitatori străini, Japonia este a 16-a țară destinație din lume și a 5-
a din Asia. În 2015 peste 19 milioane de turiști străini au vizitat Japonia, devenind
primul an când numărul de turiști străini care vizitează Japonia a depășit numărul de
turiști japonezi care vizitează țări străine. Principalele țări surse de turiști străini sunt
China, Coreea de Sud, Taiwan, Hong Kong și SUA.

• Japonia este cea mai populară destinație pentru călătorii externe pentru coreenii de
sud și taiwanezi. În ultimii ani, Japonia a devenit destinație turistică de iarnă pentru
mulți vizitatori din țările învecinate și australieni, care merg de exemplu la schiat la
Niseko în Hokkaidō. Cele mai vizitate orașe sunt Tokyo și Yokohama.
 15. RELAȚIILE ECONOMICO-
INTERNAȚIONALE
• Japonia este a doua putere economică în Asia-Pacific, regiune caracterizată de cel mai mare dinamism economic
la nivel mondial. Pentru România, relaţiile cu Japonia se înscriu printre priorităţile politice şi economice în
raport cu ţările din Asia-Pacific, alături de China, Coreea de Sud şi India. Japonia joacă un rol esenţial în
asigurarea climatului de pace şi securitate în regiunea Asiei şi Pacificului. Este un important partener strategic,
politic şi economic al UE, partener al NATO şi un donator major de asistenţă oficială pentru dezvoltare (ODA).
La 17 iulie 2018, la Tokyo au fost semnate acordurile care vor reglementa relaţiile UE cu Japonia – Acordul de
Parteneriat Strategic şi Acordul de Parteneriat Economic (intrate în vigoare la 1 februarie 2019). Japonia este
unul dintre statele asiatice cu care România are relaţii speciale, fundamentate pe valorile comune şi pe
convergenţa intereselor în problemele internaţionale. În ianuarie 2018, cu ocazia vizitei la Bucureşti a prim-
ministrului Shinzo Abe, s-a luat decizia ridicării relaţiilor bilaterale la nivelul de parteneriat strategic.

• Relaţiile diplomatice cu Japonia au fost stabilite în 1917, la nivel de legaţie. La 1 mai 1923, a fost înfiinţat
Consulatul General Onorific al României la Osaka. În contextul celui de-al doilea război mondial, la 31
octombrie 1944, relaţiile diplomatice bilaterale au fost întrerupte, fiind reluate la 1 septembrie 1959. La 1 iunie
1964, relaţiile diplomatice au fost ridicate la nivel de ambasadă.