1.

ASEZAREA GEOGRAFICA SI LIMITELE:

Japonia este situata in estul continentului Asia, reprezentand un arhipeleag in vestul

Pacificului cu o suprafata de 372.000 km². Se invecineaza la nord cu M.Ohotsk, la est cu
Oceanul Pacific, la sud cu M.Chinei de Est si la vest cu M.Japoniei. Ca state vecinii Japoniei
se constituie in Federatia Rusa, R.P.D. Coreea, si Rep. Coreea la vest. Cea mai mare parte a
Japoniei este constituita din Arhipelagul Japonez cuprinzand Hokkaido, Honshu, Shikoku si
Kyushu la care se adauga alte insule mai mici cum ar fi: I-le Tsushima, I-le Goto, I-le
Amakusa, I-le Ryuku, I-leTokara, I-le Osumi, I-le Nampo, I Rebun, I Rishiri, I Okushiri, I
Sado, I-le Oki.
Pozitia apropiata de Ecuator (interferenta dintre curentii calzi si reci) a conferit spatiului
japonez un mediu de viata prielnic cu resurse bogate. Apropierea de continentul asiatic,
precum si de marile inconjuratoare si Oceanul Pacific a facilitat navigatia si comertul ca
factori de dezvoltare economica si culturala.

2. GEOLOGIA

a) Evolutia paleogeografica
In cuprinsul arhipelagului japonez se diferentiaza un relief muntos si colinar, relativ tanar. Se
identifica regiuni de cutari tertiare, in forma de anticlinal, precum si masive vechi, ingropate
in propriile sediemente. Miscarile tertiar-cuaternare au jucat un rol important in evoluatia
reliefului, ducand la scufundarea sau ridicarea unor compartimente ale acestuia. O parte din
ariile coborate au avut rol de bazine de sedimentare, in care s-au depus nisipuri, gresii, marne,
argile etc, pe care ulterior a luat nastere relieful de dealuri si campii (Radulescu, I, et al,
1963).
Dislocatiile longitudinale si transversale au determinat declansarea vulcanismului in lungul
unor linii. Evolutia actualului geosinclinal este insotit de o puternica seismicitate.
b) Influentele petrografiei asupra reliefului
Din punct de vedere petrografic sunt preponderente rocile eruptive, bazalt, granit etc. roci
dure care definesc relieful Japoniei in urma intenselor activitati vulcanice Acest lucru a
determinat forma actuala a reliefului, cu munti inalti de peste 3000 de metri, dar si platouri
precum Kibi. In zonele joase de campie sunt caracteristice rocile sedimentare, transportate
aici de catre raurile ce coborau din arealele montane inalte.
c) Tectonica si neotectonica
Japonia se afla la contactul a trei placi tectonice, aflate intr-un proces de subductie. Prin acest
proces o placa tectonica aluneca sub o alta determinand in urma contactului miscari ale
suprafetei terestre (cutremure). O alta consecinta este activitatea vulcanica ce caracterizeaza
aceste zone (Lantul de Foc al Pacificului).
In cazul strict al Japoniei, Placa Filipinelor aluneca sub placa Euroasiatica in jumatatea sudica
a arhipelagului, iar placa Pacifica aluneca la randul ei sub Placa Filipinelor pe aliniamentul
Izu-Ogasawara si sub cea Eurasiatica de-a lungul jumatatii nordice a arhipelagului
(Nishikawa, O. et al. 1980). Aceste procese de subductie au dus la intensificarea activitatii
vulcanice in zona, caracterizand ulterior intreg relieful japonez. Vulcanul Fuji este cel mai
cunoscut, insa astfel de sisteme sunt intalnite in sudul, centrul si in nordul extrem al
arhipelagului. In ansamblu, in Japonia se regasesc peste 60 de vulcani activi (Nishikawa, O. et
al. 1980), generand numeroase pagube prin depuneri de cenusa. Activiatea seismica puternica
din zona este o alta consecinta a tectonicii foarte active.

3. ECONOMIA
Cooperarea dintre guvern și industrie, o etică profesională solidă, înalta tehnologie și un
segment de apărare redus(1% din PIB) au ajutat Japonia să avanseze cu mare rapiditate la
rangul de a doua țară din lume sub aspect tehnologic(după SUA) și a treia la nivelul parității
de cumpărare(după SUA și China). O caracterisitică notabilă a economiei este modul în care
producătorii, furnizorii și distribuitorii lucrează împreună, în grupuri numite "keiretsu". O a
doua caracteristică importantă este garantarea angajării pe viață pentru o mare parte din
populația activă de la orașe. În prezent, aceste caracterisitici sunt în declin. Japonia este
puternic dependentă de importul de materiale de construcții și carburanți. Micul sector agricol
este masiv subvenționat și protejat, cu producții agricole printre cele mai mari din
lume(valoare la hectar). De obicei cu rezerve suficiente de orez. Japonia trebuie să-și importe
60% din alimente, sub aspect caloric. Japonia menține una dintre cele mai mari flote de
pescuit oceanic, realizând 15% din pescuitul de pe glob. Timp de trei decenii, Japonia a avut o
creștere economică rapidă: 10% în anii 1960, 5% în anii 1970 și 4% în anii 1980. Datoria
publică este de 17% din PIB.
Sectoare economice: -agricultură: 1.6%; -industrie: 25.3%; -servicii: 73.1%.
Sectoare agricole și zootehnice: orez, sfeclă de zahăr, legume, fructe, carne de porc și pasăre,
lactate, ouă, pește.
Industrie: motoare, construcții de mașini, echipamente electronice, oțel și neferoase, nave.
chimicale, textile, procesare alimentară.
Produse exportate: echipament de transport, motoare de vehicule, nave, chimicale, textile,
procesare alimentară, echipamente electronice.

AGRICULTURA

Agricultura asigură ¾ din necesitățile populației în produse alimentare. Japonia trebuie să-și
importe 60% din alimente, sub aspect caloric. Agricultura japoneză dispune de puține terenuri
arabile, care însă sunt lucrate cu multă grijă. Ramura principală este cultura plantelor.
Principala cultură este orezul, care se cultivă în micile câmpii litorale, irigate, precum și pe
pantele munților. Datorită selecției, chimizării și muncii insistente a țăranului japonez, se
obțin recolte bogate de orez la hectar. Dintre celelalte culturi, mai importante sunt: bumbacul,
citricele, trestia de zahăr, tutunul, ceaiul, grâul, cartoful, sfecla de zahăr, soia și diverse
legume. Este foarte răspândit dudul, ale cărui frunze sunt folosite la creșterea viermilor de
mătase. Japonia, alături de China, este principalul producător de mătase naturală.
În ultimii ani se înregistrează o creștere substanțială a suprafețelor plantate cu pomi fructiferi,
caracteristici pentru zona temperată, și citruși.
În sectorul zootehnic preponderent se cresc bovine și porcine. O îndeletnicire a japonezilor
este pescuitul organizat în baza uneia dintre cele mai dezvoltate flote de pescuit din lume, cu
un număr impresionant de porturi specializate (peste 600). Japonia ocupă locul 3 în producția
mondială de pește după China și Peru.
 Agricultura: cultura plantelor: orez, trestie, ceai, legume, pomi fructiferi
 Sericicultura: creșterea viermilor de mătase

INDUSTRIA

 Industria construcții de mașini: autoturisme, nave maritime

 Industria siderurgică
 Industrie chimică: ciment, textilă
 Pescuitul
 Transporturile: foarte dezvoltate, rutiere, legatura dintre cele 4 insule se realizează prin
tunele submarine (cel mai mare tunel are 54 km lungime), cele mai dezvoltate
companii aeriene din Asia.
Japonia are o industrie complexă și cu un înalt nivel tehnologic(deține 60% din roboții
industriali din lume), ce antrenează peste o pătrime din populația activă și contribuie doar cu
ceva mai puțin la PIB. Ocupa locuri fruntașe pe Glob în metalurgia feroasă(fontă, oțel) și
neferoasă(mai ales aluminiu și plumb), electronică, constr. navale(circa o treime din tonajul
lăsat la apă), autovehicule(cel mai mare producător de autoturisme, fiind depășită doar de
SUA), prelucrarea lemnului, petrochimie, celuloză și hârtie, textile, etc. Marile concentrări
industriale sunt Keihin, Hanshin, Chukyo, Kitakyushu, dar ind. este bine reprezentată în mai
toate centrele urbane. Cele mai importante companii sunt: Sony, Toshiba, Fujitsu, Nikon,
Panasonic și Canon la producția de electronice; Toyota, Honda, Nissan și Mitsubishi la
producția de automobile; Hitachi în industria IT.

Transport și infrastructură

Transporturile reprezintă un domeniu important al activității economico-sociale pentru că prin

intermediul lor se efectuează deplasarea în spațiu a bunurilor și oamenilor în scopul
satisfacerii necesităților materiale și spirituale ale societății omenești. Dezvoltarea,
diversificarea și modernizarea transporturilor au fost determinate de extinderea și
intensificarea producției și a circulației mărfurilor, de adâncirea diviziunii internaționale a
muncii. Având în vedere necesitatea realizarii legăturilor dintre producție și consum,
transporturile sunt acelea care deplasează bunurile obținute în celelalte ramuri ale producției
materiale din locul in care au fost produse la cel in care urmează a fi consumate în cadrul
pieței interne și internaționale.
Activitatea de transport poate fi definită ca acțiunile prin care se organizează și se realizează
deplasarea călătorilor și mărfurilor în spațiu și timp.
Evoluția transporturilor a fost impusă de dezvoltarea mereu ascendentă a factorilor de
producție. Multe din cuceririle științei și tehnicii, mai mult sau mai puțin spectaculoase la
vremea respectivă, au fost puse în slujba dezvoltării și modernizării bazei tehnico-materiale a
transporturilor care, la rândul ei, a fost capabilă să asigure oamenilor o gamă variată de
servicii într-un timp din ce în ce mai redus. Sporirea necontenită a volumului productiei
materiale, necesitatea schimbului de marfuri, nevoia de deplasare la distanțe mari a bunurilor
și oamenilor au constituit factori promotori ai dezvoltării ascendente a transporturilor, ai
adâncirii viziunii muncii și în cadrul acestei activități.
Japonia are o rețea eficientă de transport public, mai ales in zonele metropolitane și între
marile orașe. Transportul public din Japonia se caracterizează prin punctualitate, prin servicii
de calitate, precum și prin faptul că este utilizat de un numar foarte mare de oameni.

Transportul feroviar

Cele mai mari patru insule ale Japoniei, Honshu, Hokkaido, Kyushu și Shikoku sunt acoperite
de o vastă rețea de căi ferate. Trenurile sunt o modalitate foarte convenabilă pentru vizitatori
de a călători în jurul Japoniei. Circa 70 la suta din rețeaua de căi ferate japoneze este deținută
și operată de către Căile Ferate Japoneze (JR), în timp ce restul de 30 la sută aparține zecilor
de companii private de cale ferată fondate fie de guverne regionale, fie de societați private în
colaborare cu guvernele regionale, în special în jurul zonelor metropolitane. În Japonia, căile
ferate reprezintă principalul mijloc de transport folosit de călatori, în special pentru
transportul în masă și pentru transportul de mare viteză între marile orașe, precum și pentru
transportul care face legătura între zonele metropolitane.
Trenurile japoneze sunt renumite pentru că ajung întotdeauna în timpul prevăzut. Cinci stații
(Shinjuku, Ikebukuro, Shibuya, Umeda și Yokohama) au fiecare în medie 2 milioane de
călători pe zi, Japonia fiind țara cu cel mai mare grad de folosire a căilor ferate pe cap de
locuitor din lume. Lungimea totală a rețelei de căi ferate este de 23.670,7 km din care 2.893,1
km de rețea în totalitate electrificată cu ecartament normal de 1 435 mm 89,8 km cu
ecartament ingust de 1 372 mm. Restul de of 20.656,8 km cu ecartament de 1 067 mm și 40
km cu ecartament de 762 mm sunt de asemenea electrificate.
Majoritatea locuitorilor Japoniei călătoreau pe jos până în ultima parte a secolului XIX. Prima
cale ferată a fost construită între Tokyo și Yokohama în 1872. În momentul de față, Japonia
are una dintre cele mai dezvoltate rețele de transport din lume.