Japonia

Cuprins

Geografia
Clima/Piesaj Biodiversitati
Politica

Click pe butoane pt a te duce la cuprins

Aspecte Mediu Demografia Bibliografie

 Arhipelagul Japonez se întinde în partea de est a continentului asiatic, de la tropice, în sud, până în zona subpolară, în
Geografia Politica
nord. Acest arhipelag este format din peste 4.000 de insule. O privire de ansamblu pe harta regiunii distinge patru insule
mari și o puzderie de alte insulițe grupate sau izolate între ele; cele mici aflate în preajma celor mari sau la distanță, în
imensitatea de ape a Pacificului, dintre care 500 fiind locuite.
Insulele mari, pornind de la nord la sud, sunt: Hokkaido, Honsho, Shikoku și Kyushu. Honshu; după vechea denumire
politico-administrativă Honcho, pe lângă că este cea mai întinsă ca suprafață, este și cea mai importantă insulă pentru
că acolo sunt situate cele mai mari și mai semnificative orașe ale Japoniei: Tokyo, Yokohama, Osaka, Kobe și Kyoto.
Orașul Osaka este supranumit "Veneția Japoniei".
Caracteristică și importantă pentru pământul japonez este Marea Interioară, formațiune aproape închisă între insulele
Japoniei. Relieful Japoniei se caracterizează prin două elemente – muntele și apa, elemente de nedespărțit, combinate în
artă în cele mai variate și spectaculoase moduri. Cel mai înalt munte, Fuji (3.776 m), astăzi un vulcan stins, reprezintă o
emblemă, o prezență sacră, mândria japonezilor – cel mai des pictat, mai admirat și mai îndrăgit dintre toți munții
lumii. Specific Japoniei este taifunul, denumire aplicată de niponi cicloanelor din zona lor.
Sistemul medieval diviza Japonia în provincii (kuni), în număr de 84. În perioada modernă s-a renunțat la provincii și
s-a făcut o împărțire administrativă în 43 de prefecturi (ken), la care s-ar adăuga un district metropolitan (to) și încă trei
regiuni metropolitane (do și fu); în total, 47 de diviziuni locale. Cele patru mari prefecturi care s-au adăugat sunt:
Tokyo, Osaka, Kanagawa și Aichi. Există, de asemenea, și o împărțire în opt regiuni geografice: Hokkaido, Tohoku,
Kanto, Chubu, Kinki, Chugoku, Shikoku și Kyushu.
Japonia este situată la limita nord-estică a zonei climatice aflate sub influența musonului asiatic, care aduce o
cantitate mare de precipitații pe teritoriul țării. Vremea are o dublă influență: una a sistemului climatic
siberian și a doua, a tipului climatic din zona sudică a Pacificului. Clima este influențată de prezența
Curentului Japoniei (Kuroshio), un curent cald iar nordul este dominat de Curentul Kuril (Oyashio), un
curent rece, care acționează în estul insulei Hokkaido și la nord de Honshu. Zona intersecției celor doi curenți
este una propice pescuitului. Curentul Tsushima, un braț al Curentului Japoniei, transportă apă caldă către
nord, până în Marea Japoniei. Umiditatea este destul de ridicată tot timpul anului, cu precipitații ce variază, în
medie, de la 1000 la peste 2500 mm. Temperatura medie variază de la 17°C, în porțiunile sudice, la 9°C, în
extremitatea nordică. Hokkaido se confruntă cu ierni vitrege și îndelungate, în timp ce restul țării se bucură de
vreme mai blândă în regiunile sudice, care au un climat subtropical. Zona Ryukyu este încălzită de prezența
Curentului Japoniei și are un climat tropical.
Shikoku și Kyushu au un climat subtropical. Sezonul taifunurilor începe din
mai până în octombrie și de obicei, în fiecare an, câteva taifunuri, caracterizate
de vânturi puternice și ploi abundente lovesc insulele. Clima variază mult,
de la temperată-rece în nord, cu ierni aspre, la subtropicală în sud.
Fauna Japoniei se caracterizează prin animale tropicale tipice regiunii de sud-est din Asia, animale ale zonei temperate
coreano-chineze și animale siberice subarctice. Fauna Japoniei include și unele specii și relicve nemaiîntâlnite în regiunile
înconjurătoare. Acestea populează de obicei Insulele din sudul Kyūshū-ului sau în Insulele Bonin, dar uneori chiar și insula
Honshū. În termeni zoogeografici, oceanul la sud de insula Honshū aparține de regiunea Indo-pacifică de vest, care este regiune
tropicală. Abundă pești multicolori de corale, șerpi de mare, broaște-țestoase de mare, dugong, etc. Oceanul la nord de zona
centrală a insulei Honshū aparține de regiunea pacifică de nord, unde pot fi întâlniți urși-de-mare, lei-de-mare, etc. Insula
Hokkaidō, care în mare parte are coastă spre Marea Ohotsk, este vizitată uneori de animale indigene regiunilor arctice, precum
morse. În insulele Honshū, Shikoku, Kyūshū și Hokkaidō,două grupuri de animale predomină: cele din pădurile cu frunze
căzătoare din Coreea și China, precum enotul, căprioare shika, Aix galericulata (o rață sălbatică), Theclinae (un fluture); sau din
pădurile conifere din Siberia, precum ursul brun, pika (un mamifer înrudit cu iepurele), ierunca, șopârla obișnuită, Pungitius
pungitius (un pește cu nouă țepi). În Japonia se găsesc circa 490 de specii de păsări, dar în comparație cu mamiferele, speciile
endemice sunt mai puține la număr.

Specii endemice:Printre speciile endemice se numără: yamadori („Syrmaticus soemmerringii”, un fazan), aogera („Picus
awokera”, o ciocănitoare), segurosekirei („Motacilla grandis”, o codobatură), kayakuguri („Prunella rubida”, o brumăriță).

Păsări de mare :Printre păsările de mare care rareori sunt întâlnite în afara Japoniei pot fi amintite: ahōdori („Diomedea
albatrus”, un albatros), umineko („Larus crassirostris”, un pescăruș), kammuriumisuzume („Synthliboramphus

wumisuzume”, un pinguin nordic) etc

Aspecte de mediu
Politica de mediu în Japonia (日本環境政策 Nihon Kankyo seisaku ? ) Își concentrează atenția asupra
naturii și mediului înconjurător, în timp ce nu a neglija țara e necesitatea de a continua procesul de
economice de dezvoltare și tehnologice. De fapt, Japonia, în plus față de bazându - se pe aceste ultime
două aspecte, are fundații culturale solide și o sensibilitate socială pe care poporul japonez au bazat
întotdeauna în cele mai critice momente ale lor istorie . Această politică, prin urmare, pot fi urmărite
înapoi la o conștientizare tot mai mare a nevoii de reglementare, conservarea și protecția mediului, care
sa maturizat de când marele val de industrializare care a început în perioada Meiji . [1]
Din acest motiv, guvernul japonez a trebuit să ia contramăsuri stricte pentru a remedia aceste probleme,
cu adoptarea unor legi specifice din anul 1993. Ca semnatar al Protocolului de la Kyoto , Japonia este de
asemenea obligat să reducă emisiile de carbon. Dioxid de carbon și să adopte alte măsuri de combatere a
schimbărilor climatice , acordând o atenție deosebită celor mai importante probleme de mediu , cum ar fi
poluarea cu deșeuri industriale, dioxine și tehnologii înalte , gestionarea deșeurilor electronice și a
energiei nucleare , mai ales după dezastrul de la Fukushima în 2011.
biblografie
În octombrie 2010 populația Japoniei era de 128.057.352 persoane, a zecea țară din lume din punct de vedere al numărului populației.[1]
Japonia este cunoscută pentru omogenitatea etnică și lingvistică a populației sale, precum și pentru legile stricte de imigrație.
Japonia este o societate urbană (doar cca. 5% din populație fiind agricultori) concentrată în câteva enclave de-a lungul Oceanului Pacific,
zona metropolitană Tokio-Yokohama (populație: 35 milioane) fiind cel mai mare oraș din lume.
Limbi

Societatea japoneză: Compusă în majoritate din rasa Yamato, este omogenă, cu mici populații de coreeni (cca. 0,6 mil.),
chinezi/taiwanezi (0,5 mil.), brazilieni (0,3 mil.), filipinezi (0,25 mil.) etc.Există și populații indigene (ainii și populația Insulelor Ryukyu),
și minoritatea socială burakuminii.

Cetățenia japoneză se dă conform jus sanguinis, iar minorități care nu mai vorbesc limba țării de origine, cu toate că întrunesc condițiile
pentru naturalizare japoneză, deseori continuă să fie rezidenți în Japonia fără a cere cetățenia japoneză. Totuși, cca. 10.000 de coreeni își
iau cetățenia japoneză anual
Natanalitate:Natalitatea este de 7,65 %

Densitatea populației:Conform unui raport al Națiunilor Unite din 2005, densitatea populației era de 339 persoane/km², ceea ce face ca
Japonia să fie pe locul 32 în lume. Între 1955 și 1989 prețul terenurilor a crescut în cele 6 orașe majore cu 15.000% (12% pe an).
Îmbătrânirea populației:În 1989 11,6% din populație era de peste 65 de ani, dar s-a calculat că această cifră va fi cca. 40%
în 2055. Această îmbătrânire a populației va avea loc datorită natalității scăzute combinată cu mortalitate scăzută.
 Bibliografie

1) Alberto Riganti
2) Manuela Matzeu
3) E. Fedrizzi e S. Ferri,
4) Japan a Profile of Nation
5) Jansen, The Making of Modern Japan, Belknap, 2000
6) Lionel Lambourne: Japonisme. Cultural Crossings between Japan and the West, Berlin: Phaidon Verlag 2005

7) Chris Rowthorn, Giappone , EDT srl, 2010,