Japonia (în japoneză 日本, , sens literal: „originea soarelui”) este o țară insulară din Asia de Est,

situată pe un lanț de insule aflate între Oceanul Pacific și Marea Japoniei, la est de Peninsula
Coreeană. Denumirea oficială este 日本国 Nipponkoku, textual „Țara de la originea soarelui.” Este
cunoscută în românește și sub numele de Țara Soarelui Răsare. Potrivit legendei, Japonia a fost
creată de către zei care au înfipt o sabie în ocean, la scoaterea ei formându-se patru picături ce au
devenit insulele principale, precum și o multitudine de insule mici (peste 6000).

Japonia este un stat membru al ONU, OCDE, G7 și G20, și este considerată o mare putere.[7][8]
[9]
Japonia este a treia cea mai mare economie a lumii (conform PIB-ului nominal) și al cincilea cel
mai mare exportator[10] și importator.[11] Țara beneficiază de o forță de muncă înalt calificată și este
printre cele mai educate țări din lume, unde marea parte a cetățenilor săi dețin studii superioare.
[12]
Deși Japonia a renunțat oficial la dreptul său de a declara război împotriva altor țări, aceasta
menține o forță militară modernă, având al optulea cel mai mare buget militar din lume[13], ce este
folosit pentru auto-apărare și pentru misiuni de menținere a păcii. Japonia este o țară dezvoltată, ce
are un nivel foarte ridicat de dezvoltare umană[14], speranță de viață ridicată,[15] infrastructură
avansată[16] și un nivel scăzut de corupție.[17] Japonia este cunoscută la nivel mondial pentru
contribuțiile sale în știință și tehnologie.[18][19][20][21][22][23]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Istoria Japoniei.
Articol principal: Cronologia împăraților Japoniei.
Articol principal: Cronologia shogunilor.
Articol principal: Cronologia regenților.
Conform legendelor și documentelor japoneze, Țara Soarelui Răsare are o istorie de aproximativ
două milenii și jumătate. Pe teritoriul actual al Japoniei au trăit oameni încă din paleolitic și neolitic.
Există un consens aproape unanim că poporul ainu, de origine necunoscută (studii genetice recente
sugerează legături cu populațiile tungusice, altaice și uralice din Siberia[24]), a locuit din cele mai
vechi timpuri în insulele arhipelagului nipon, iar japonezii sunt rezultatul amestecului dintre aceștia și
diferite populații malaeziene, provenite din insulele Pacificului, din Sud, cât și a unor rase
mongoloide venite de pe continentul asiatic, din Coreea, China sau Mongolia.

În secolul al V-lea î.e.n. s-au constituit[necesită citare] mici unități statale în insula Kyushu și în regiunea
Kinki (Kyoto-Osaka). Pe la mijlocul sec al VI-lea e.n. începe să se exercite influența chineză asupra
Japoniei, atât în organizarea statului și a societății, cât și în domeniul artelor și modului de viață.
Specialiștii japonezi[cine?] susțin că istoria culturală propriu-zisă a Japoniei a început odată cu
preluarea valorilor spirituale din China - filozofia budistă, diverse arte și motive artistice, pe care
japonezii le-au adaptat, impregnându-le cu spiritul local și dându-le strălucire de-a lungul secolelor.

Istoria modernă a Japoniei începe cu epoca Meiji (1867-1921), când are loc restaurarea puterii
imperiale. Edo primește numele de Tokyo și devine capitala statului. Are loc o puternică dezvoltare a
economiei, o perioadă de modernizare, depășind rapid structurile feudale. Devine un stat capitalist
dezvoltat, care, pe plan extern, promovează o politică expansionistă, ce marchează trecerea la
imperialism. Restaurarea Meiji nu a fost o revoluție socială, ci a fost o revoluție de sus[25] Ca urmare,
Japonia nu a devenit o democrație ci era condusă de o elită politică. Împăratul nu mai era doar un
simbol al statului ci lua parte activă la luarea hotărârilor cu ajutorul unui consiliu imperial, așa-
numitul Genrōin. În 1902, Japonia semnează un tratat de alianță cu Marea Britanie, fapt care îi va fi
de folos în iminentul Război Ruso-Japonez.
 Împăratul Meiji (1868–1912)
Câștigând războaiele cu China (1894-1895, obține insulele Formosa și Penghu) și cu Rusia țaristă
(1904-1905, obține partea de sud a insulei Sahalin) Japonia devine încetul cu încetul o mare putere
care nu mai putea fi ignorată de puterile occidentale. După instituirea protectoratului
asupra Coreei (1905), Japonia o anexează în 1910.

În Primul Război Mondial (1914-1918) Japonia participă alături de puterile Antantei, ocupând
împreună cu Regatul Unit și Australia coloniile germane din Asia de Est și Oceanul
Pacific (Qingdao, Nauru, Papua Noua Guinee, etc). Economia continuă să se dezvolte în ritm
accelerat, concomitent cu pregătirile pentru război. În 1931 Japonia ocupă Manciuria, iar în 1937
declanșează războiul pentru cucerirea Chinei. Însă aventura militaristă a Japoniei, care a suferit
pentru prima dată în lume efectele dezastruoase ale exploziilor nucleare de
la Hiroshima și Nagasaki, a avut ca deznodământ capitularea necondiționată la 2 septembrie 1945.

Energiile concentrate spre refacerea întregii țări și dezvoltarea susținută a economiei au permis
Japoniei să devină o putere economică de o importanță recunoscută, cu o intensă viață culturală.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Geografia Japoniei.
 Muntele Fuji și lacul Kawaguchiko

Muntele Fuji
Japonia este localizată în Asia de Est, în nordul Oceanului Pacific, fiind formată din 4 insule
importante, ce reprezintă un procent de aproximativ 95% din teritoriul Japoniei: Honshu (227414
km2), Hokkaido (78411 km2), Kyushu (42600 km2) și Shikoku (17800 km2), plus numeroase insule
mici.

Insulele nipone sunt formate la îmbinarea plăcilor tectonice: placa Pacificului și placa Filipinelor se
scufundă sub placa Euroasiatică din vest. Japonia este situată deasupra zonei de scufundare, pe
placa Eurasiatică. La îmbinarea plăcilor tectonice crusta pământului este instabilă, ceea ce explică
numărul mare de vulcani din Japonia (50 activi și circa 200 inactivi) precum și numărul mare
de cutremure (circa 1500 pe an). Cu toate acestea, se susține că aceste lucruri contribuie la
frumusețea peisajului din Japonia. Izvoarele termale sunt larg răspândite, atât în zonele de munte,
cât și în apropierea zonelor de țărm. Totuși, lava și cenușa rezultate în urma erupțiilor vulcanilor au
avut, de-a lungul timpului, efecte dezastruoase asupra populațiilor care trăiesc în zona apropiată
vulcanilor activi.

În cea mai mare parte arhipelagul are un relief muntos și colinar (peste 80%), de vârstă relativ
recentă, în cadrul căruia se deosebesc regiuni formate în urma cutărilor terțiare și terțiar-cuaternare.
25 de vârfuri depășesc 3000 m, altitudinea maximă este Fuji Yama/Fuji-san 3776 m.

Floră[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Flora Japoniei.
Flora din Hokkaido este caracterizată de păduri de conifere specifice zonei montane (brad, molid și
larice), la altitudini mari, și de păduri de arbori nordici cu lemn de esență tare combinați, la altitudini
mai joase. În Honshu, întâlnim o floră de tip temperat formată din: chiparos, pin umbrelă (coconar),
brad hemlock (tsuga), tisă și pin alb. În zonele depresionare întâlnim stejarul și arborele de camfor și
arbori de bambus. Insulele Shikoku și Kyushu sunt vestite pentru vegetația lor perenă. Trestia de
zahăr și citricele se găsesc în zonele depresionare restrânse, arborii cu frunza lată la altitudini mai
mari.
Vegetația se încadrează în subregiunea floristică chino-japoneză. Caracteristic pentru această zonă
sunt pădurile temperate umede și cele umede subtropicale. Cele temperate sunt reprezentate prin
păduri de conifere, de foioase etc, iar cele subtropicale prin magnolii, bambuși, liane, etc.
Aproximativ 66% din suprafața Japoniei este acoperită de păduri.

Faună[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Fauna Japoniei.
În Japonia sunt identificate în jur de 140 de specii de animale. Singura specie de primată
este macacul japonez ce poate fi întâlnit și în nord. Există 32 de specii de carnivore, printre
care: ursul brun, hermina, nurca, ratonul, vulpea, lupul, morsa și foca. În ape se
găsesc crabi și creveți. Mari grupuri de pești migratori sunt direcționate spre Japonia de către
Curentul Japoniei și Curentul Kuril. Speciile de insecte sunt variate și în număr mare. Aici trăiesc
peste 250 de specii de păsări și 8 specii de reptile.

Fauna aparține subregiunilor euro-siberiană și chino-manciuriană (ursul japonez, maimuța japoneză,

cocoșul japonez). Diversitatea și unicitatea peisajului arhipelagului japonez a determinat
considerarea a numeroase regiuni drept parcuri naționale.

Climă