JAPONIA

Cadrul natural

Japonia este un stat insular situat în estul Asiei, arhipelagul

nipon fiind despărțit de continent de Marea Japoniei. Cuprinde
patru insule mari (Hokkaidō, Honshū, Shikōkū și Kyūshū) și alte
aproximativ 4 000 de insule și insulițe ce se desfășoară pe
direcția NE-SV. Relieful Japoniei este predominant muntos,
formarea sa fiind influențată de situarea arhipelagului la
contactul dintre Placa tectonică Eurasiatică și Placa Pacifică.
Din această cauză sunt foarte frecvente cutremurele (peste 500
de mișcări telurice pe an), majoritatea de intensitate mică, dar și
cu episoade distrugătoare (cel mai puternic seism a avut loc pe
11 martie 2011 și a avut o magnitudine de 9,1 grade pe scara
Richter). Parte a „Cercului de Foc al Pacificului“, Japonia este
împânzită de vulcani (aproximativ 200), din care peste 50 sunt
activi.
 Vulcanul Fuji are două denumiri: Fuji-san (Muntele
Fuji) și Fuji Yama („Domnul Fuji“), în semn de respect.

Cel mai cunoscut este Fuji Yama/Fuji-san, care se înalță la 3 776

m, altitudinea maximă de pe teritoriul țării. În afara munților
vulcanici există și munți de încrețire, tineri, cu vârfuri de peste 2
000 de metri. Câmpiile ocupă suprafețe reduse (doar 15% din
întregul teritoriu), cea mai extinsă fiind Câmpia Kantō, din
partea central-estică a Insulei Honshū.

Clima este temperată în jumătatea nordică a arhipelagului (mai

aspră în Insula Hokkaidō, unde iernile sunt lungi, friguroase și
cu multă zăpadă) și subtropicală în insulele sudice. În
Arhipelagul Japonez sunt frecvente taifunurile (furtunile
tropicale), care au efecte distrugătoare.
Râurile sunt scurte, dar au debite bogate, ceea ce le conferă un
imens potențial hidroenergetic, bine valorificat de japonezi.
Lacurile sunt tectonice (Biwa, din Insula Honshū, este lacul cu
cea mai mare suprafață din Japonia) sau vulcanice (Tazawa,
Toya, Mashu, Akan etc.).
 Lacul Biwa, de origine tectonică, este cel mai mare din Japonia, cu o suprafață de 690 km 2 .

Vegetația și fauna sunt deosebit de diverse, distribuția speciilor

fiind influențată în principal de climă și de relief. În insulele
nordice, unde clima este temperată, apar pădurile de conifere și
de foioase (cu arțar, stejar etc.), în timp ce în insulele sudice, cu
climă subtropicală, sunt frecvente pădurile tropicale cu palmieri,
arbori de camfor, bananieri, magnolii.
Fauna este bogată, dintre speciile caracteristice arhipleagului
nipon fiind de menționat cerbul japonez, ursul negru asiatic,
macacii japonezi, cărora li se adaugă peste 1 300 de specii de
păsări și numeroase specii de reptile și amfibieni.
 Macac Japonez Urs Negru Asiatic

Cerbi Japonezi Salamandra Uriasa

Populatia. Marile orase

aponia este una dintre cele mai populate țări ale lumii (126,4
mil. loc.) și unul dintre statele cu cele mai mari densități ale
populației (peste 330 loc./km2). După o perioadă intensă de
creștere, în special după cel de-al Doilea Război Mondial,
Japonia se înscrie astăzi între țările cu spor natural negativ,
populația suferind un proces de îmbătrânire.

Ca structură etnică, populația Japoniei este una dintre cele mai

omogene din lume; japonezilor yamato li se adaugă circa 50 000
de băștinași ainu, urmași ai vechilor populații din arhipelagul
nipon. Omogenitatea populației Japoniei se reflectă și în
structura confesională (peste 80% dintre locuitori se declară
practicanți ai shintoismului și circa 70% ai budismului, cele
două culte practicându-se concomitent) și în structura lingvistică
(99% sunt vorbitori de japoneză).
Japonia are un grad foarte ridicat de urbanizare, 94% din
populație fiind concentrată în orașe. Aproape jumătate din
populație trăiește în megalopolisul TOKAIDO (Tōkyō –Ōsaka–
Nagoya), din sud-estul insulei Honshū.
Tōkyō, capitala Japoniei, este cel mai mare oraș al lumii și, în
același timp, unul dintre cele mai moderne. Orașul a fost parțial
distrus în urma cutremurului din 1923 și a bombardamentelor
din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, renăscând de
fiecare dată. Astăzi, Tōkyō îmbină arhitectura veche (peste 2 000
de temple și palate) cu noile cartiere de „zgârie ‐nori“. Este
primul centru financiar și economic al Japoniei, principalul nod
de comunicații, port la Oceanul Pacific și cel mai mare centru
cultural-științific. Metropola polarizează un număr impresionant
de companii, asigurând aproximativ o treime din producția
industrială a țării (siderurgie, industrie textilă, construcții de
nave, automobile, electronică, IT, industrie chimică etc.).

Tokyo Yokohama

Kyōtō

Economia
Alături de SUA, China și Uniunea Europeană, Japonia se
numără printre cele patru mari puteri capabile să influențeze
economia globală. Cu toate că își asigură majoritatea materiilor
prime din import, Japonia are o industrie complexă, deosebit de
performantă. „Țara Soarelui Răsare“, cum mai este numită
Japonia, ocupă locuri fruntașe la producția de fontă și oțel, la
produse ale metalurgiei neferoase, dar și la producția de nave,
autovehicule (locul 3 pe glob), petrochimie și produse ale
industriei lemnului.

Agricultura intensivă, performantă, deși concentrează numai 5%

din populație, asigură producții importante de orez, ceai, trestie-
de-zahăr, legume și fructe. Creșterea animalelor este mai puțin
practicată, în schimb pescuitul deține un loc important, fiind o
ocupație tradițională japoneză (ocupă locul 7 pe glob).

Stiai Ca?
Reteaua Japoneza de cai de comunicatie este una dintre cele mai
moderne de pe glob?
Caile fertate rapide (Shinkansen) leaga, printr-o retea de de
poduri si tuneluri (intre care Seikan, dintre insulele Honshu si
Hokkaido, de 54 km lungime, cel mai lung tunel din lume),
majoritatea oraselor, asigurand inclusiv legaturile dintre marile
insule japoneze.

Mitologia Japoneza

Yomi,taramul intunecat al mortilor

Disperat de moartea lui Izanami, Izanagi întrepride o călătorie
către „Yomi” („tărâmul întunecat al morților”). El își dă seama
că există puține diferențe între acest tărâm subteran și cel de
deasupra, cu excepția întunericului etern care se instalase în
Yomi. Cu toate acestea, întunericul acesta era îndeajuns pentru
a-l face să tânjească după lumina și viața lumii din care
provenea. Izanagi a căutat-o repede pe iubita sa și în cele din
urmă a găsit-o. La început zeul nu a putut să o vadă pe Izanami
în întregime, deoarece umbrele îi acopereau înfățișarea. Când i-a
cerut acesteia să se întoarcă în lumea de deasupra, Izanami i-a
răspuns că este prea târziu deoarece ea a consumat deja mâncare
din lumea morților fiind astfel acum o ființă aparținând acestei
lumi. Ea nu mai putea să se întoarcă printre cei vii.
Izanagi a fost șocat când a auzit acestea, dar nu a vrut să cedeze
în fața dorințelor iubitei sale de a fi lăsată pe tărâmul
întunericului. Când Izanami dormea, el i-a luat pieptele care îi
strângea părul lung și l-a aprins ca pe o torță. Când a făcut
lumină, a rămas uimit de înfățișarea oribilă a celei care odată a
fost frumoasa și grațioasa Izanami. Ea era acum o formă putredă
de carne.
Plângând după Izanami, Izanagi nu și-a mai putut stăpâni frica și
a început să alerge, intenționând să se întoarcă în lumea celor vii
și să-și părăsească pentru totdeauna soția. Izanami s-a trezit, și
țipând l-a urmărit pe Izanagi. Ea a trimis și niște shikome,
creaturi morbide feminine, ca să-l bântuie pe Izanagi și să-l
aducă din nou la ea. Încercând să scape de shikome Izanagi
aruncă pieptenele soției sale, care se transformă într-un desiș de
bambus împiedicând trecerea urmăritorilor. În cele din urmă,
după multe încercări, Izanagi ajunge la granița dintre cele două
lumi și împinge un bolovan la gura peșterii care duce spre Yomi.
Izanami și însoțitoarele ei nu mai pot continua drumul, dar zeița
îi strigă soțului ei că dacă o părăsește ea va ucide zilnic 1000 de
oameni. Izanagi îi răspunde că el va da naștere altor 1500 în
schimb.
Astfel explică mitologia japoneză apariția morții, cauzate de
forțele înfumuratei zeițe Izanami.

Amaterasu si Susanoo
Aamaterasu, puternica zeiță a soarelui, este totodată și cea mai
cunoscută zeitate din mitologia japoneză. Vrajba sa față de
Susanoo, fratele ei incontrolabil, apare în câteva povești. Una
din ele vorbește despre comportamentul mârșav al lui Susanoo
față de Izanagi. Epuizat de răutățile comise de Susanoo, Izanagi
îl exilează pe tărâmul morților. Zeul mării a ascultat în silă
porunca tatălui său, dar înainte de aceasta a mers mai întâi în rai
(Takamanohara), ca să-și ia rămas bun de la sora sa, Amaterasu.
Amaterasu îl știa că fratele ei impredictibil nu avea intenții bune
așa că s-a pregătit de bătălie. "Cu ce scop ai venit aici?"a
întrebat ea "Să-mi iau rămas bun," a răspuns Susanoo.
Dar ea nu l-a crezut și a cerut o dovadă a bunei intenții. O
provocare a început în legătură cu cine aduce mai mulți copii
nobili și divini. Amaterasu a creat trei femei din sabia lui
Susanoo, în timp ce Susanoo a făcut cinci bărbați din colierul
zeiței. Aamaterasu și-a revendicat dreptul asupra celor cinci
bărbați făcuți dintr-un obiect ce îi aparținea. Așadar, cele trei
femei au fost atribuite lui Susanoo, pentru că sabia din care au
fost create, era a lui.
Zeiţa soarelui, Amaterasu, ieșind din peșteră, și readucând
lumina solară în univers.
E suficient să spunem că amândoi zeii s-au proclamat
învingătorii așa-zisei competiții. Insistența zeiței Amaterasu, l-a
înfuriat pe Susanoo, care a devenit dintr-odată violent și a
început să distrugă totul în jurul lui. El chiar a azvârlit un ponei
sacru al zeiței în camera cu războaie de țesut omorând-o pe una
din țesătoare. Speriată, Amaterasu a fugit din rai și s-a refugiat
în peștera numită Iwayado. Odată cu ea a dispărut și soarele și
lumea s-a învăluit în întuneric (adica in noapte).
Susanoo și Orochi
Exilat din Rai, Susanoo vine în provincia Izumo (acum parte din
Prefectura Shimane). El întâlnește un om bătrân și pe soția lui,
care plângeau lângă fiica lor. Cei doi explică faptul că la început
au avut opt fiice, dar șapte dintre acestea au fost devorate una
câte una, în fiecare an de un dragon numit Yamata-no-orochi
("șarpele cu ramificat în opt", despre care se zicea că trăiește în
Kosi - acum regiunea Hokuriku). Teribilul dragon avea opt
capete și opt cozi. Kusinada sau Kushinada-Hime era ultima din
cele opt fiice, care în mod normal urma să fie devorată de
dragon.
Susanoo care știa de relația celor doi bătrâni cu zeița Amaterasu
a hotărât să o salveze pe fată cu condiția ca aceasta să-i devină
soție. Părinții au acceptat, iar Susanoo a transformat-o pe
Kushinada într-un pieptene și a pus-o cu grijă în părul său. A
poruncit apoi să se construiască un gard în jurul casei lui, care să
aibă opt porți, opt mese la fiecare intrare, opt butoaie așezate pe
fiecare masă și în fiecare butoi vin de orez fiert de opt ori.
Orochi a intrat și a fost ademenit de vinul din butoaie. A început
să-l bea, dar a fost ucis de Susanoo. Când Susanoo îl tăia în
bucăți pe dragon a descoperit că poate folosi coada lui drept o
sabie excelentă. Sabia a fost mai târziu prezentată lui Amaterasu
și i s-a pus numele de Ame no Murakamo no Tsurugi.

Prințul Ōnamuji
Ōnamuji (cunoscut și sub numele de Ōkuninushi) a fost un
descendent al zeului Susanoo. El, împreună cu numeroșii săi
frați, a concurat pentru mâna prințesei Yakami din Inaba. În timp
ce călătoreau dinspre Izumo spre Inaba să-i facă curte, frații lui
Ōnamuji se arată nemiloși cu un iepure bolnav, care de fapt era o
divinitate metamorfozată. Când însă sosește din urmă Ōnamuji,
el îl tămăduiește pe iepure, care îi spune că el va fi cel ce se va
însura cu prințesa, Yakami.
Probele prin care trece Ōnamuji sunt multe, iar eroul chiar a fost
omorât de două ori de frații lui invidioși. Cu toate acestea, de
fiecare dată el este salvat de mama sa, Kusanda-hime. Urmărit
de dușmani, el se aventurează pe tărâmul lui Susanoo, unde se
întâlnește cu zeița Suseri-hime, fiica răzbunătorului zeu. Șiretul
Susanoo îl testează pe Ōnamuji de câteva ori, dar în final trece
de partea lui și îi prezice victoria asupra fraților săi.
Cu toate că tradiția Yamato atribuie creația insulelor japoneze lui
Izanagi și Izanami, tradiția Izumo susține că Ōnamuji, împreună
cu un zeu pitic numit Sukunabiko, va contribui la crearea, sau
cel puțin, la desăvârșirea creației insulelor Japoniei.