JAPONIA

Cuprins
 -Date generale
 -Scurt istoric
 -Relief
 -Clima
 -Agricultura
 -Tradiţii
 -Potential turistic
 -Oraşe
 -Industria
 -Economia
 -Transporturi
 -Bibliografie
 DATE GENERALE
 NUME OFICIAL: NIHON KOKU
(Ţara Japoniei)
 Limite:ins.Sahalin,Marea Ohotsk,ins.
Kurile,Oc. Pacific,Marea Chinei de
Est,str.Tushima,Marea Japoniei.
 CAPITALA:Tokyo
 SARBATOARE NAŢIONALĂ: 29
aprilie(aniversarea zilei de naştere a
împaratului)
 DRAPELUL-fond alb si un soare roşu
fara raze în centru
 MONEDĂ:Yenul japonez
 IMN NAŢIONAL:Kimigayo
Steagul Japoniei
 POZIŢIE GEOGRAFICĂ
 Japonia este localizată în Asia de Est, în nordul Oceanului
Pacific, fiind formată din 4 insule importante, ce reprezintă un
procent de aproximativ 95% din teritoriul Japoniei: Honshu,
Hokkaido, Kyushu şi Shikoku, plus numeroase insule mici.
 Insulele nipone sunt formate la îmbinarea plăcilor tectonice:
placa Pacificului şi placa Filipinelor se scufundă sub placa
Euroasiatică din vest. Japonia este situată deasupra zonei de
scufundare, pe placa Euroasiatică. La îmbinarea plăcilor
tectonice crusta pământului este instabilă, ceea ce explică
numărul mare de vulcani din Japonia (40 activi şi circa 150
inactivi) precum şi numărul mare de cutremure (circa 1500 pe
an). Cu toate acestea, se susţine că aceste lucruri contribuie
la frumuseţea peisajului din Japonia. Izvoarele termale sunt
larg răspândite, atât în zonele de munte, cât şi în apropierea
zonelor de ţărm. Totuşi, lava şi cenuşa rezultate în urma
erupţiilor vulcanilor au avut, de-a lungul timpului, efecte
dezastruoase asupra populaţiilor care trăiesc în zona apropiată
vulcanilor activi.
Harta politica
 Limbă
 Limba japoneză face parte din familia limbilor
aglutinante şi reflectă structura ierahică a societăţii
japoneze, cu forme verbale şi cuvinte specializate în
vocabule care indică statutul social al vorbitorului sau
ascultătorului. Lingviştii nu au căzut de acord dacă
japoneza e o limbă altaică, o rudă a limbii coreene sau o
limbă izolată.
 Japoneza încorporează multe elemente străine. Sistemul
japonez de scriere foloseşte caracterele chinezeşti kanji
şi două seturi de silabare, pornind de la forme
simplificate ale unor caractere chinezeşti. Deşi unele
cuvinte sunt native, altele au fost împrumutate sau
derivate din chineză. În perioada modernă, limba japoneză
a împrumutat masiv cuvinte din mai multe limbi europene, din
limba engleză, în special .
 Populaţia
 Japonia este una dintre cele mai populate ţari ale
lumii. Populatia este de aproximativ 124 milioane
locuitori,având o densitate de 323.000
locuitori/km2 (locul7). După numărul de locuitori,
Japonia ocupă locul 6 în lume, după China, India,
Statele Unite ale Americii, Indonezia si Federatia
Rusă.
 Familia Imperială

 Casa Imperială a Japoniei este condusă de Împăratul

Japoniei. Constituţia Japoniei defineşte împăratul ca
"simbol al statului şi al unităţii poporului". El execută
datorii ceremoniale şi nu are putere reală, nici măcar în
situaţii de urgenţă. Suveranitatea este pusă în mâinile
poporului japonez prin constituţie. Deşi statutul său
oficial este disputat, la ocazii diplomatice, împăratul
tinde să se comporte (doar dacă are susţinere publică)
ca şi cum ar fi şef de stat. În 2006, Japonia este singura
ţară din lume condusă de un împărat. Floarea familiei
imperiale japoneze este crizantema.
Palatul Imperial din Tokyo este principala
reşedinţă a împăratului
 Religie

Templul budist
Toshodaiji

Principalele religii din Japonia sunt Budismul şi Şintoismul. Totuşi,

majoritatea japonezilor nu sunt adepţii unei singure religii, ci
încorporează în viaţa lor de zi cu zi caracteristici din ambele religii,
într-un proces numit sincretism. Învăţăturile budiste şi şintoiste sunt
adânc încorporate în viaţa zilnică din Japonia, deşi japonezii pot să
nu îşi dea seama de acest lucru. În general, este dificil pentru cei
necunoscători să separe religia "adevărată" japoneză de superstiţiile
şi ritualurile de zi cu zi, iar majoritatea japonezilor nu îşi pun
problema să le separe.
 SCURT ISTORIC
 Denumirea oficială este Nipponkoku, textual ţara de la originea soarelui.
Este cunoscută şi sub numele de Ţara Soarelui Răsare.
 Potrivit legendei, Japonia a fost creată de către zei care au înfipt o
sabie în ocean, la scoaterea ei formându-se patru picături ce au devenit
insulele principale, precum şi o multitudine de insule mici (peste 5000).
 Conform legendelor şi documentelor japoneze, Ţara Soarelui Răsare are
o istorie de aproximativ două milenii şi jumătate. Pe teritoriul actual al
Japoniei au trăit oameni încă din paleolitic şi neolitic. Există un consens
aproape unanim că poporul ainu, de origine necunoscută (studii
genetice recente sugerează legături cu populaţiile tungusice, altaice şi
uralice din Siberia), a locuit din cele mai vechi timpuri în insulele
arhipelagului nipon, iar japonezii sunt rezultatul amestecului dintre
aceştia şi diferite populaţii malaeziene, provenite din insulele
Pacificului, din Sud, cât şi a unor rase mongoloide venite de pe
continentul asiatic, din Coreea, China sau Mongolia.
 În secolul al V-lea s-au constituit mici unităţi statale în insula Kyushu şi
în regiunea Kinki (Kyoto-Osaka). Pe la mijlocul sec al VI-lea începe să
se exercite influenţa chineză asupra Japoniei, atât în organizarea
statului şi a societăţii, cât şi în domeniul artelor şi modului de viaţă.
Specialiştii japonezi susţin că istoria culturală propriu-zisă a Japoniei a
început odată cu preluarea valorilor spirituale din China - filozofia
budistă, diverse arte şi motive artistice -, pe care japonezii le-au
adaptat, impregnându-le cu spiritul local şi dându-le strălucire de-a
lungul secolelor.
 Istoria modernă a Japoniei începe cu epoca Meiji (1867-1921), când
are loc restaurarea puterii imperiale. Edo primeşte numele de Tokyo şi
devine capitala statului. Are loc o puternică dezvoltare a economiei, o
perioadă de modernizare, depăşind rapid structurile feudale. Devine un
stat capitalist dezvoltat, care, pe plan extern, promovează o politică
expansionistă, ce marchează trecerea la imperialism. Restaurarea Meiji
nu a fost o revoluţie socială, ci a fost o revoluţie de sus.Ca urmare,
Japonia nu a devenit o democraţie ci era condusă de o elită politică.
Împăratul nu mai era doar un simbol al statului ci lua parte activă la
luarea hotărârilor cu ajutorul unui consiliu imperial, aşa-numitul
Genrōin. În 1902 Japonia semnează un tratat de alianţă cu Marea
Britanie, fapt care îi va fi de folos în iminentul război ruso-japonez.
 Câştigând războaiele cu China (1894-1895, obţine insulele Formosa şi
Penghu) şi cu Rusia ţaristă (1904-1905, obţine partea de sud a insulei
Sahalin) Japonia devine încet cu încet o mare putere care nu mai putea
fi ignorată de puterile occidentale. După instituirea protectoratului
asupra Coreei (1905), Japonia o anexează în 1910.

În Primul Război Mondial (1914-1918) Japonia participă alături de
puterile Antantei. Economia continuă să se dezvolte în ritm accelerat,
concomitent cu pregătirile pentru război. În 1931 Japonia ocupă
Manciuria, iar în 1937 declanşează războiul pentru cucerirea Chinei.
Însă aventura militaristă a Japoniei, care a suferit pentru prima dată în
lume efectele dezastruoase ale exploziilor atomice la Hiroshima şi
Nagasaki, a avut ca deznodământ capitularea necondiţionată la 2
septembrie 1945.
 Energiile concentrate spre refacerea întregii ţări şi dezvoltarea
susţinută a economiei au permis Japoniei să devină o putere economică
de o importanţă recunoscută, cu o intensă viaţă culturală.
 Relieful
 Se caracterizează prin trei lanţuri muntoase
însoţite de depresiuni de o rară frumuseţe, de
lacuri vulcanice si râuri scurte si repezi, ce se
îndreaptă spre mările mărginaşe. Relieful
Japoniei este predominant montan, cu o
pondere de 80%. Restul revine campiilor litorale.
Aici se gasesc 190 de vulcani, dintre care 40 sunt
înca în activitate. Punctul cel mai înalt al acestei
ţari îl constituie muntele Fuji-San sau Muntele
Sfânt, care este format dintr-un con vulcanic cu
înaltimea de 3776 m şi care n-a mai erupt din
1707.
Muntele Fuji-San
Hokkaido
Lacul-Kawaguchi
Eruptia Vulcanului Sakurajima
 Clima
 Japonia este situată in zonele climatice temperate si subartice.
Datorită intinderii mari pe latitudine există majore diferenţe in
privinta climatelor regionale. Incepand cu regiunea Tohoku spre sud
clima este temperată, in timp ce in regiunea Hokkaido are o clima
subartica cu ierni geroase. In plus, topografia muntoasa aduce
variaţii regionale cu privire la precipitaţii si temperaturi.
Clima in Japonia este caracterizata de variaţii sezonale datorită
variatilor vanturilor. Astfel, in timpul verii, o presiune atmosferică
ridicată, temperaturi ridicate si vânturi umede dinspre Pacific conduc
la o vara umedă asemanatoare cu cea in zonele climatice tropice.
In timpul iernii, Japonia vine sub influenţa vanturilor din Siberia reci
si uscate. De obicei nu se inregistrează ninsori, cu exceptia zonelor
muntoase - bineînteles, si zonei Hokuriku, care este renumita de
altfel pentru acest lucru.
Media de precipitatii anuale se ridica la aproximativ 1700mm, dar
este neuniform repartizata de-a lungul anului. Sezonul ploios, numit
baiu, apare la mijlocul lunii iunie pana la sfarsitul lunii iulie, tocmai
inainte de vara tropicala.
In regiunea Tokyo, si in timpul toamnei se inregistrează precipitaţii
ridicate.
 Agricultură
 Agricultura asigură ¾ din necesităţile populaţiei în produse
alimentare. Agricultura japoneză dispune de puţine terenuri arabile,
care însă sunt lucrate cu multă grijă. Ramura principală este cultura
plantelor. Principala cultură este orezul, care se cultivă în micile cimpii
litorale, irigate, precum şi pe pantele munţilor. Datorită selecţiei,
chimizării şi muncii insistente a ţăranului japonez, se obţin recolte
bogate de orez la hectar. Dintre celelalte culturi, mai importante sunt:
bumbacul, citricele, trestia de zahăr, tutunul, ceaiul, grîul, cartoful,
sfecla de zahăr, soia şi diverse legume. Este foarte răspîndit dudul, ale
cărui frunze sunt folosite la creşterea viermilor de mătase. Japonia în
rînd cu China, este principalul producător de mătase naturală.
 În ultimii ani se înregistrează o creştere substanţială a suprafeţelor
plantate cu pomi fructiferi, caracteristici pentru zona temperată, şi
citruşi.
 În sectorul zootehnic preponderent se cresc bovine şi porcine. O
îndeletnicire a japonezilor este pescuitul organizat în baza uneia dintre
cele mai dezvoltate flote de pescuit din lume, cu un număr
impresionant de porturi specializate (peste 600). Japonia ocupă locul 3
în producţia mondială de peşte după China şi Peru.
Fauna aparţine subregiunilor Euro-Siberiană şi Chino-Manciuriană (ursul japonez,
maimuţa japoneză, cocoşul japonez). Diversitatea şi unicitatea peisajului
arhipelagului japonez a determinat considerarea a numeroase regiuni drept
parcuri naţionale.

COCOŞ JAPONEZ
COCOR JAPONEZ

În mitologia japoneză se spune despre cocor că

trăieşte 1000 de ani, fiind simbol al longevităţii.

Kimono-urile folosite la nunţi au motive cu

c o c o r.
GRĂDINI JAPONEZE
CIREŞ JAPONEZ
TRANDAFIR JAPONEZ
MAGNOLIE

BAMBUS
Sărbători şi festivaluri tradiţionale japoneze
 În Japonia există foarte multe sărbători şi festivaluri, dată fiind
diversitatea culturală foarte mare. Unele şi-au păstrat
caracterul religios, budist sau shintoist, altele sunt doar
sărbători profane. Din punct de vedere climateric, Japonia este
o ţară cu patru anotimpuri distincte, iar multe sărbători anuale
sunt asociate cu schimbarea anotimpurilor.

-Sărbătoarea Setsubun
 -Festivalul păpuşilor

-Festivalul Tanabata
 -Festivalul Bon

-Festivalurile agricole
 -Festivalurile verii
 -Festivalul Gion
 Sporturile tradiţionale
 Încă din perioada preistorică, la ceremonii şintoiste, au avut loc
meciuri de sumo, ca întreceri de forţă, iar începând cu secolul al
VIII-lea, erau ţinute ca parte a ceremoniilor de la palatul imperial
japonez. De la începutul erei Edo, sumō este un sport profesionist.
În perioada Heian (794-1185), pe lângă sumō, curtenii imperiali se
delectau cu vizionatul vânătorii de şoimi şi kemari.
 Originile artelor marţiale moderne pot fi găsite în tehnici de luptă
dezvoltate în perioada Muromachi (1333-1568), anume kenjutsu
(actualmente, kendō), jūjutsu (actualmente, judō), kyūjutsu
(actualmente, kyūdō).
 După Revoluţia Meiji (1868), sporturi occidentale, precum baseball
şi atletism, au fost introduse în Japonia din Europa şi din Statele
Unite ale Americii. Odată cu creşterea naţionalismului de la
începutul secolului al XX-lea, sporturi precum judō-ul şi kendō-ul
au fost introduse ca parte a educaţiei militare în programul de
studii în şcoli. După cel de Al Doilea Război Mondial, sporturile
tradiţionale au fost interzise pentru o anumită perioadă de timp de
către ocupanţii americani, deoarece credeau că încurajează
militarismul. După terminarea ocupaţiei americane în 1952, au fost
din nou practicate din ce în ce mai mult.
 POTENTIAL TURISTIC
Nikolaj-Do,Catedrala Sf Nicolae,Tokyo
Kyoto
 Capitală a Japoniei timp indelungat, Kyoto
rămâne principală atracţie a Japoniei.
Fondat in 794, oraşul este o vastă
aglomerare de temple, altare, muzee si
situri istorice, un adevărat muzeu de istorie
a Japoniei, unde artele, mestesugurile si nu
in ultimul rand arta culinară sunt ridicate la
nivel maxim
Teatrul Kabukiza 
Muntele Fuji
Tokyo-Kamakura
Osaka
 ORAŞE
 In prezent, oraşele japoneze se caracterizează printr-un
amestec de trăsături traditionale si stil american,îndrăznet si
puternic. În Japonia se găsesc peste 150 de oraşe cu peste
100.000 locuitori si 7 metropole cu peste 1 milion de oameni
fiecare, dintre care un megalopolis, orasul-port-capitală,
Tokio, cu o populatie de 11,8 milioane de locuitori si
formează cu regiunea înconjurătoare si orasele învecinate:
Yokohama, Yokosuke, Kowasaki si Chiba-cea mai întinsă
aglomeratie urbană din Asia-peste 16 milioane locuitori-si
una dintre cele mai mari din lume. Aproape jumătate din
populatie trăieste în megalopolisul Tokio-Osaka-Nagoya din
sud-estul insulei Honshu.
Principalele orase ale Japoniei sunt: Tokyo, Yokohama,
Nagoya, Osaka, Kobe, Kioto, Kwasaki, Sapporo, Hiroshima,
Fukuoka, Sendai. Fiecare dintre ele însumează peste 1 milion
de locuitori. Toate aceste orase înglobează aproximativ 45%
din locuitorii tării.
Tokyo
 Tokyo, capitala Japoniei, este si cel mai mare oras al
tarii. Metropola este alcatuita din 23 de cartiere (ku), 26
de orase, 5 orase mai mici si 8 sate, inclusiv insulele Izu
si Ogasawara. Capitala a ţarii si centru de afaceri, Tokyo
ofera un amestec inedit de cladiri si peisaje futuriste,
locuri istorice si cladiri culturale. Un amplu conglomerat
de districte, fiecare iesind in evidenta prin ceva.
 Cea mai impunãtoare constructie o reprezintã turnul
televiziunii având 334 m
 Tokyo este deasemenea cel mai important centru
comercial al tãrii , având peste 400 de institutii de
învãtãmânt superior, peste 100 de universitãti, 50 de
mari biblioteci, academia japoneză, 600 de
cinematografe, 2000 de temple.
Hiroshima
Nagoya
Fukuoka
Chiba
Yokohama
Kobe
Senday
 INDUSTRIA
 Din punct de vedere al ramurilor industriale,
cele mai dezvoltate sunt: industria chimică, a
cauciucului, a hârtiei, textilă, metalurgia
feroasă, industria constuctiilor de masini.
Tokio este deasemenea un foarte mare port la
Oceanul Pacific, care comunică direct cu alt
mare port, Yokohama. Functia industrială a
megalopolisului este enormă. El
concentrează împreună cu Kawasaki si
Yokohama aproximativ o treime din
productia industrială a tării si reprezintă cel
mai mare complex pentru japonezi . Tokio
este unit de Kawasaki într-o masă continuă
de uzine si constructii urbane, cartiere
muncitoresti. Aici sunt amplasate zeci de mii
de întreprinderi si fabrici.
 ECONOMIA
 Japonia este o ţară cu o economie bine dezvoltată,situată pe locul
3 în lume ca volum al produselor industriale.Resursele
minerale,variate,nu asigura însă decât în mica măsură necesarul
de materii prime al unei industrii complexe,cu înalt nivel
tehnologic şi care antreneaza 27% din populaţia activă.Japonia
ocupă locuri fruntaşe pe glob în metalurgia feroasă şi
neferoasă,electronică,construcţii navale(peste 50%din totalul
produselor mondiale de nave comerciale)ind.lemnului,textile,etc.
 Mari concentrări industriale sunt Keihin,Osaka-Nagoya şi arealul
Mediteranei Japoneze.Agricultura intensiv,antreneză 13% din pop
activă(inclusiv silvicultură),se practică pe suprafeţe relativ
restrânse,din care orezul ocupă36% şi asigură 70%din necesaru
de alimente al ţării;foarte dezvoltată este sericicultura.
 Reţeaua căilor de comunicaţie este complexă,în curs de rapidă
modernizare.
 Tokyo are o economie deosebit de mare ce cuprinde: comerţ,
finanţe, asigurări, producţie, transport, etc. Cel mai mare complex
industrial din Japonia este Regiunea Industriala Keihin, ce se află
între Tokyo şi Yokohama.În Tokyo, tipărirea şi publicarea se află
pe primul loc în cadrul industriilor producătoare, având un procent
de 20%.
 TRANSPORTURILE
 Începutul retelei nationale de cai ferate s-a realizat în 1872 cu ruta Tokyo-Yokohama ce se
facea cu ajutorul locomotivelor cu aburi.Dupa 17 ani de la aceasta realizare s-a deschis ruta
Tokyo pâna la Osaka , o calatorie ce se facea în 20 de ore. Mai târziu, odata cu
introducerea locomotivelor disel si electrice, timpul a fost scurtat considerabil la 6 ore, iar
mai târziu trenul glonte Shinkansen a redus aceasta distanta la numai trei ore.
Constructiile nu s-au oprit doar pe continent.O conexiune a fost realizata pentru a uni
Insula Honshu cu nordul insulei Hokkaido.Aceasta s-a facut prin construirea celui mai lung
tunel submarin din lume, tunelul Seikan. În acelas an insula Honshu a fost legata de insula
Shikoku prin podul Ohashi Seto care a fost construit deasupra Marii Inland.
Acum, odata cu dezvoltarea automobilelor si a transportului aerian serviciile de cai ferate
importante au fost comutate la transport intercity de lunga distanta precum Shinkansen si
liniile de naveta. Liniile de naveta transporta oameni de la locuintele lor din suburbii la
serviciu si înapoi.
În Japonia sunt noua orase care au retea de metrou. Primul metrou a fost dat in folosinta
în 1927. Majoritatea metrourilor comunica cu alte linii ce duc spre suburbii. Japonia vrea de
asemenea sa uneasca sistemele de transport public si privat.
În 1899 a fost adus în Japonia primul automobil, iar din 1902 au inceput sa fie produse
propriile autoturisme cu toate ca producerea de autoturisme s-a axat mai mult pentru cele
de transport public. Automobilele pentru uz personal au devenit populare în anul 1960. Trei
motive au facut acest lucru posibil cresterea puterii economice de cumparare a populatiei,
aparitia numeroaselor statii de benzina si îmbunatatirea stari drumurilor. În 36 de ani, din
1960 pâna în 1996, numarul proprietarilor de masini a crescut de la 1,5 milioane la peste
72 de milioane.
 Numeroase autoturisme îşi au originea din
Japonia:TOYOTA,HONDA,LEXUS.NISSAN,
SUZUKI,MITSUBISHI MOTORS,MAZDA,
 BIBLIOGRAFIE

 -http://ro.wikipedia.org/wiki/Japonia
 -http://www.japoniablog.com/search/label/Japoni
 -MICA ENCICLOPEDIE-STATELE LUMII-Edit Ştiinţifică şi
Enciclopedică
DOBOŞ MARIA
OLIMPIA
GEOGRAFIE ANUL I