Japonia

.
Istorie
Conform legendelor și documentelor japoneze, Țara
Soarelui Răsare are o istorie de aproximativ două
milenii și jumătate. Pe teritoriul actual al Japoniei au
trăit oameni încă din paleolitic și neolitic. Există un
consens aproape unanim că poporul ainu, de origine
necunoscută (studii genetice recente sugerează
legături cu populațiile tungusice, altaice și uralice
din Siberia), a locuit din cele mai vechi timpuri în
insulele arhipelagului nipon, iar japonezii sunt
rezultatul amestecului dintre aceștia și diferite
populații malaeziene, provenite din insulele Pacificului,
din Sud, cât și a unor rase mongoloide venite de pe
continentul asiatic, din Coreea, China sau Mongolia.
 Geografie
Japonia este localizată în Asia de Est, în
nordul Oceanului Pacific, fiind formată din 4
insule importante, ce reprezintă un procent de
aproximativ 95% din teritoriul
Japoniei: Honshu(227414
km2), Hokkaido (78411 km2), Kyushu (42600
km2) și Shikoku (17800 km2), plus numeroase
insule mici..

i
Demografie
Japonia are o populație de aproximativ 127 milioane de locuitori.
Principalele grupuri etnice sunt: japonezi 99%, alții (coreeni, chinezi,
brazilieni, filipinezi,etc) 1%. Rata fertilității în Japonia este de 1,4 copii
născuți/femeie. Rata natalității este de 9,37% iar rata mortalității este
9,17%. Îmbătrânirea populației este o problemă pe termen lung. În
Japonia se află cea mai mare zonă urbană din lume. Conform
statisticilor publicate de ONU, aglomerarea metropolitană din jurul
capitalei nipone se află pe primul loc în lume ca număr de locuitori,
începând din anii 1950, și se preconizează că va ocupa acest loc și în
deceniile următoare. În anul 2005 zona metropolitană Tokyo avea
aproximativ 35 de milioane de locuitori, depășind zonele Ciudad de
México și New York, amândouă cu aproximativ 19 milioane de
locuitori.
Religie
Principalele religii din Japonia sunt budismul și șintoismul.
Totuși, majoritatea japonezilor nu sunt adepții unei singure
religii, ci încorporează în viața lor de zi cu zi caracteristici din
ambele religii, într-un proces numit sincretism. Învățăturile
budiste și șintoiste sunt adânc încorporate în viața zilnică din
Japonia, deși japonezii pot să nu își dea seama de acest lucru În
general, este dificil pentru cei necunoscători să separe religia
„adevărată” japoneză de superstițiile și ritualurile de zi cu zi,
iar majoritatea japonezilor nu își pun problema să le separe..
Educație
Sistemul educației obligatorii a fost introdus în
Japonia în anul 1872, ca rezultat al restaurării
Meiji. Din 1947, educația obligatorie constă
în școala primară și gimnaziu, care durează 9 ani,
(de la vârsta de 6 la 15 ani). Aproape toți copiii își
continuă educația la un liceu, care durează trei
ani, iar 96% din absolvenții de liceu merg mai
departe la universitate, studii post liceale, școli de
meserii sau alte instituții de învățământ superior.
Limba
Limba japoneză face parte din familia
limbilor aglutinante și reflectă structura ierahică
a societății japoneze, cu forme verbale și cuvinte
specializate în vocabule care indică statutul social
al vorbitorului sau ascultătorului. Lingviștii nu au
căzut de acord dacă japoneza e o limbă altaică, o
rudă a limbii coreene sau o limbă izolată.
 Cultura

Cultura japoneză a evoluat foarte mult de-a lungul secolelor de la forma ei originară, cultura Jomon la un hibrid
contemporan, care combină influențe din țări din Asia, Europa și America.
Inițial, China și Coreea au avut o influență puternică asupra dezvoltării culturii Yayoi începând cu anul 300 Î.H. și
culminând cu introducerea culturilor de orez, ceremonialului funerar, a olăritului, picturii, scrisului, poeziei, etichetei de
curte, a limbii chineze scrise și a budismului Mahayana până în secolul VII A.D.
În lunga ei eră medievală, Japonia și-a dezvoltat o cultură unică, printr-o diversificare treptată a tuturor artelor
(ikebana, origami, ukiyoe), meșteșuguri (păpuși, articole lăcuite, oale), dans tradițional, teatrul
(kabuki, Noh, bunraku, rakugo), tradiții diverse (onsen, sentō, ceremonia ceaiului, arhitectură, grădini, săbii Katana),
și bucătărie
 Încă din perioada preistorică, la ceremonii șintoiste, au avut loc meciuri

Sport de sumo, ca întreceri de forță, iar începând cu secolul al VIII-lea, erau ținute ca
parte a ceremoniilor de la palatul imperial japonez. De la începutul erei Edo,
sumō este un sport profesionist. În perioada Heian (794-1185), pe lângă sumō,
curtenii imperiali se delectau cu vizionatul vânătorii de șoimi și kemari.

Kendo Judo Kemari Sumo Aikido Karate

Mulțumesc!