Japonia (în japoneză 日本, se citește Nippon sau Nihon, sens literal: „originea

soarelui”) este o țară insulară din Asia de Est, situată pe un lanț de insule aflate
între Oceanul Pacific și Marea Japoniei, la est de Peninsula Coreeană . Denumirea
oficială este 日本国 Nipponkoku, textual „Ț ara de la originea soarelui.” Este
cunoscută în românește și sub numele de Ț ara Soarelui Ră sare. Potrivit legendei,
Japonia a fost creată de că tre zei care au înfipt o sabie în ocean, la scoaterea ei
formându-se patru pică turi ce au devenit insulele principale, precum și o
multitudine de insule mici (peste 5000). Conform legendelor și documentelor
japoneze, Ț ara Soarelui Ră sare are o istorie de aproximativ două milenii și
jumă tate. Pe teritoriul actual al Japoniei au tră it oameni încă din paleolitic și
neolitic. Există un consens aproape unanim că poporul ainu, de origine
necunoscută (studii genetice recente sugerează legă turi cu populațiile tungusice,
altaice și uralice din Siberia), a locuit din cele mai vechi timpuri în insulele
arhipelagului nipon, iar japonezii sunt rezultatul amestecului dintre aceștia și
diferite populații malaeziene, provenite din insulele Pacificului, din Sud, cât și a
unor rase mongoloide venite de pe continentul asiatic, din Coreea, China sau
Mongolia.În secolul al V-lea î.e.n. s-au constituit mici unită ți statale în insula
Kyushu și în regiunea Kinki (Kyoto-Osaka). Pe la mijlocul sec al VI-lea e.n.
începe să se exercite influența chineză asupra Japoniei, atât în organizarea statului
și a societă ții, cât și în domeniul artelor și modului de viață . Specialiștii japonezi
susțin că istoria culturală propriu-zisă a Japoniei a început odată cu preluarea
valorilor spirituale din China - filozofia budistă , diverse arte și motive artistice -,
pe care japonezii le-au adaptat, impregnându-le cu spiritul local și dându-le
stră lucire de-a lungul secolelor.Istoria modernă a Japoniei începe cu epoca Meiji
(1867-1921), când are loc restaurarea puterii imperiale. Edo primește numele de
Tokyo și devine capitala statului. Are loc o puternică dezvoltare a economiei, o
perioadă de modernizare, depă șind rapid structurile feudale. Devine un stat
capitalist dezvoltat, care, pe plan extern, promovează o politică expansionistă , ce
marchează trecerea la imperialism. Restaurarea Meiji nu a fost o revoluție socială ,
ci a fost o revoluție de sus Ca urmare, Japonia nu a devenit o democrație ci era
condusă de o elită politică . Împă ratul nu mai era doar un simbol al statului ci lua
parte activă la luarea hotă rârilor cu ajutorul unui consiliu imperial, așa-numitul
Genrō in. În 1902 Japonia semnează un tratat de alianță cu Marea Britanie, fapt
care îi va fi de folos în iminentul Ră zboi Ruso-Japonez.Câștigând ră zboaiele cu
China (1894-1895, obține insulele Formosa și Penghu) și cu Rusia țaristă (1904-
1905, obține partea de sud a insulei Sahalin) Japonia devine încet cu încet o mare
putere care nu mai putea fi ignorată de puterile occidentale. După instituirea
protectoratului asupra Coreei (1905), Japonia o anexează în 1910.În Primul Ră zboi
Mondial (1914-1918) Japonia participă ală turi de puterile Antantei, ocupând
împreună cu Regatul Unit și Australia coloniile germane din Asia de Est și
Oceanul Pacific(Qingdao, Nauru, Papua Noua Guinee, etc). Economia continuă să
se dezvolte în ritm accelerat, concomitent cu pregă tirile pentru ră zboi. În 1931
Japonia ocupă Manciuria, iar în 1937 declanșează ră zboiul pentru cucerirea
Chinei. Însă aventura militaristă a Japoniei, care a suferit pentru prima dată în
lume efectele dezastruoase ale exploziilor nucleare la Hiroshima și Nagasaki, a
avut ca deznodă mânt capitularea necondiționată la 2 septembrie 1945.Energiile
concentrate spre refacerea întregii ță ri și dezvoltarea susținută a economiei au
permis Japoniei să devină o putere economică de o importanță recunoscută , cu o
intensă viață culturală .Japonia este localizată în Asia de Est, în nordul Oceanului
Pacific, fiind formată din 4 insule importante, ce reprezintă un procent de
aproximativ 95% din teritoriul Japoniei: Honshu(227414 km2), Hokkaido(78411
km2), Kyushu(42600 km2) și Shikoku(17800 km2), plus numeroase insule
mici.Insulele nipone sunt formate la îmbinarea plă cilor tectonice: placa Pacificului
și placa Filipinelor se scufundă sub placa Euroasiatică din vest. Japonia este
situată deasupra zonei de scufundare, pe placa Euroasiatică . La îmbinarea plă cilor
tectonice crusta pă mântului este instabilă , ceea ce explică numă rul mare de vulcani
din Japonia (50 activi și circa 200 inactivi) precum și numă rul mare de cutremure
(circa 1500 pe an). Cu toate acestea, se susține că aceste lucruri contribuie la
frumusețea peisajului din Japonia. Izvoarele termale sunt larg ră spândite, atât în
zonele de munte, cât și în apropierea zonelor de ță rm. Totuși, lava și cenușa
rezultate în urma erupțiilor vulcanilor au avut, de-a lungul timpului, efecte
dezastruoase asupra populațiilor care tră iesc în zona apropiată vulcanilor activi.În
cea mai mare parte arhipelagul are un relief muntos și colinar(peste 80%), de
vârstă relativ recentă , în cadrul că ruia se deosebesc regiuni formate în urma
cută rilor terțiare și terțiar-cuaternare. 25 de vârfuri depă șesc 3000 m, altitudinea
maximă este Fuji Yama/Fuji-san 3776 m.Flora din Hokkaido este caracterizată de
pă duri de conifere specifice zonei montane(brad, molid și larice), la altitudini mari,
și de pă duri de arbori nordici cu lemn de esență tare combinați, la altitudini mai
joase. În Honshu, întâlnim o floră de tip temperat formată din: chiparos, pin
umbrelâ, brad hemlock, tisă și pin alb. În zonele depresionare întâlnim stejarul și
arborele de camfor și arbori de bambus. Shikoku și Kyushu sunt vestite pentru
vegetația lor perenă . Trestia de zahă r și citricele se gă sesc în zonele depresionare
restrânse, arborii cu frunza lată la altitudini mai mari.Vegetația se încadrează în
subregiunea floristică chino-japoneză . Caracteristic pentru aceasta zonă sunt
pă durile temperate umede și cele umede subtropicale. Cele temperate sunt
reprezentate prin pă duri de conifere, de foioase etc, iar cele subtropicale prin
magnolii, bambuși, liane, etc. Aproximativ 66% din suprafața Japoniei este
acoperită de pă duri.În Japonia sunt identificate în jur de 140 de specii de animale.
Singura specie de primată este macacul japonez ce poate fi întâlnit și în nord.
Există 32 de specii de carnivore, printre care: ursul brun, hermina, nurca, ratonul,
vulpea, lupul, morsa și foca. În ape se gă sesc crabi și crevete. Mari grupuri de pești
migratori sunt direcționate spre Japonia de că tre Curentul Japoniei și Curentul
Kuril. Speciile de insecte sunt variate și ă n numă r mare. Aici tră iesc peste 250 de
specii de pă să ri și 8 specii de reptile.Fauna aparține subregiunilor euro-siberiană și
chino-manciuriană (ursul japonez, maimuța japoneză , cocoșul japonez).
Diversitatea și unicitatea peisajului arhipelagului japonez a determinat
considerarea a numeroase regiuni drept parcuri naționale.Japonia este situată la
limita nord-estică a zonei climatice aflate sub influența musonului asiatic, care
aduce o cantitate mare de preicipitații pe teritoriul ță rii. Vremea are o dublă
influență : una a sistemului climatic siberian și a doua. a tipului climatic din zona
sudică a Pacificului. Clima este influențată de prezența Curentului
Japoniei(Kuroshio), un curent cald iar nordul este dominat de Curentul
Kuril(Oyashio), un curent rece, care acționează în estul insulei Hokkaido și la nord
de Honshu. Zona intersecției celor doi curenți este una propice pescuitului.
Curentul Tsushima, un braț al Curentului Japoniei, transportă apă caldă că tre nord,
până în Marea Japoniei. Umiditatea este destul de ridicată tot timpul anului, cu
precipitații ce variază , în medie, de la 1000 la peste 2500 mm. Temperatura medie
variază de la 17°C, în porțiunile sudice, la 9°C, în extremitatea nordică . Hokkaido
se confruntă cu ierni vitrege și îndelungate, în timp ce restul ță rii se bucură de
vreme mai blândă în regiunile sudice, care au un climat subtropical. Zona Ryukyu
este încă lzită de prezența Curentului Japoniei și are un climat tropical. Shikoku și
Kyushu au un climat subtropical. Sezonul taifunurilor începe din mai până în
octombrie și de obicei, în fiecare an, câteva taifunuri, caracterizate de vânturi
puternice și ploi abundente lovesc insulele.Clima variază mult, de la temperată -
rece în nord, cu ierni aspre, la subtropicală în sud.La 11 martie 2011 în Pacific, nu
departe de orașul Sendai de pe
coasta de est a Japoniei, a avut
loc un cutremur de magnitudinea
8,9, cel mai mare cutremur
mă surat vreodată în Japonia.
Seismul a fost urmat de un
tsunami distrugă tor.
Japonia are o populație de
aproximativ 127 milioane de
locuitori. Principalele grupuri
etnice sunt: japonezi 99%, alți(coreeni, chinezi, brazilieni, filipinezi,etc) 1%. Rata
fertilită ții în Japonia este de 1,4 copii nă scuți/femeie. Rata natalită ții este de
9,37% iar rata mortalită ții este 9,17%. Îmbă trânirea populației este o problemă pe
termen lung. În Japonia se află cea mai mare zonă urbană din lume. Conform
statisticilor publicate de ONU, aglomerarea metropolitană din jurul capitalei
nipone se află pe primul loc în lume ca numă r de locuitori, începând din anii 1950,
și se preconizează că va ocupa acest loc și în deceniile urmă toare. În anul 2005
zona metropolitană Tokyo avea aproximativ 35 de milioane de locuitori, depă șind
zonele Ciudad de México și New York, amândouă cu aproximativ 19 milioane de
locuitori.În prezent (mai 2010) în Japonia există circa 1,7 milioane de
imigranți.Principalele religii din Japonia sunt budismul și șintoismul. Totuși,
majoritatea japonezilor nu sunt adepții unei singure religii, ci încorporează în viața
lor de zi cu zi caracteristici din ambele religii, într-un proces numit sincretism.
Învă ță turile budiste și șintoiste sunt adânc încorporate în viața zilnică din Japonia,
deși japonezii pot să nu își dea seama de acest lucru.În general, este dificil pentru
cei necunoscători să separe religia „adevărată” japoneză de superstițiile și
ritualurile de zi cu zi, iar majoritatea japonezilor nu își pun problema să le separe.
Alte studii au sugerat faptul că doar 30% din populație se identifica ca aparținând
unei religii. Potrivit unui studiu din 2000 condus de ziarul Yomiuri Shimbun,
76,6% din japonezi chestionați au declarat că nu cred într-o anumită religie.Un
studiu de Yomiuri Shimbun, din 2005 a arătat că 72% din japonezi nu au nicio
afiliere religioasă, 25% cred în religie și doar 20% au spus că practică o religie.
Potrivit lui Steve Heine (2011), mai puțin de 15% dintre japonezi cred în
Dumnezeu.Într-un studiu, studenții din Universității Tokio (considerată cea mai
bună universitate din Japonia, clasificată drept cea mai prestigioasă din Asia), au
fost rugați să-și numească religiile. Răspunsurile au fost, după cum urmează:
budiști, 50; creștini, 60; atei 1500, agnostici, 3000. Cu alte cuvinte, 4500 tinerii, au
renunțat la credințele religioase naționale devenind atei sau agnostici.Sistemul
educației obligatorii a fost introdus în Japonia în anul 1872, ca rezultat al
restaurării Meiji. Din 1947, educația obligatorie constă în școala primară și
gimnaziul, care durează 9 ani, (de la vârsta de 6 la 15 ani). Aproape toți copiii își
continuă educația la un liceu, care durează trei ani, iar 96% din absolvenții de liceu
merg mai departe la universitate, post liceale, școli de meserii sau alte instituții de
învățământ superior.Limba japoneză face parte din familia limbilor aglutinante și
reflectă structura ierahică a societății japoneze, cu forme verbale și cuvinte
specializate în vocabule care indică statutul social al vorbitorului sau
ascultătorului. Lingviștii nu au căzut de acord dacă japoneza e o limbă altaică, o
rudă a limbii coreene sau o limbă izolată.Japoneza încorporează multe elemente
străine. Sistemul japonez de scriere folosește caracterele chinezești kanji și două
seturi de silabare, pornind de la forme simplificate ale unor caractere chinezești.
Deși unele cuvinte sunt native, altele au fost împrumutate sau derivate din chineză.
În perioada modernă, limba japoneză a împrumutat masiv cuvinte din mai multe
limbi europene, din limba engleză, în special .