Mitologia japoneza

In studiul mitologiei japoneze este greu sa se traseze o linie intre mit, legenda sau credinta
populara, intre religie si superstitie. De fapt, mitologia japoneza este o suma a acestora, un sistem
de credinte si traditii ce isi au originea in sintoism, budism sau folclor, si care sunt un produs al
acestui spatiu sau au fost importate din alte zone ale Asiei.
In lucrarile de specialitate, antropologii descriu ca mituri, personaje mitologice sau zei, entitati pe
care japonezii le venereaza religios. Acestea fac parte din religia Shinto, Budism sau alte credinte
si traditii folclorice. In Japonia, coexista, sau mai degraba, se impletesc un numar mare de religii,
iar japonezii folosesc practici din mai multe dintre acestea in viata lor de zi cu zi. Astfel, ceea ce
majoritatea numim mitologie, pentru japonezi reprezinta practici si credinte religioase, ce fac parte
din celebrul spirit japonez.
De asemenea, putem spune ca nu exista o singura mitologie japoneza, ci mitologii japoneze,
multiple sisteme de mituri, credinte si traditii ce apartin unui sat, unui oras sau unei prefecturi. La
acestea se adauga influente ce vin din alte parti ale Asiei, din China si India sau chiar din Vest. In
limba japoneza, este cunoscuta expresia ya-o-yorozu no kami, ceea ce inseamna opt milioane de
zei. Acest numar este folosit pentru a desemna infinitul si vine din credinta Shinto ca in fiecare lucru
din natura exista o reprezentare a divinitatii, un kami.
Acest numar care tinde spre infinit de zei sau entitati spirituale se afla in centrul credintei Shinto,
dar din panteonul japonez mai fac parte si divinitati venerate in templele budiste sau de alte religii.
Prin termenul de kami sunt desemnate zeitatile din panteonul shintoist, cele opt milioane, dar si
instante ale lui Budha, Dumnezeul crestin si personajele venerate ca sfinti, zeitati hinduse, Allah si
orice divinitate care este venerata de o religie sau alta.
Pe langa reprezentari divine, miturile japoneze ofera un numar mare de eroi mitici si personaje
istorice, care devin kami, si de fiinte supranaturale, ce formeaza un bogat bestiar.
O alta dificultate a realizarii unui inventar al entitatilor mitologice japoneze provine din numarul
mare de nume sub care acestea sunt cunoscute. In functie de surse sau de regiunea geografica in
care sunt venerate acestea au nume diferite.
Cosmogonia
Miturile cosmogonice japoneze sunt concentrate in jurul ideilor de origine divina si unicitate a
poporului japonez si a tinutului locuit de acesta. In centrul lumii, si primul tinut creat, sunt insulele
japoneze, iar japonezii si imparatul descind din zeii ce au creat lumea pamanteana.
In traditia Sinto, timpul mitic este impartit in patru ere. Prima era este cea
a zeilor (kami) ceresti si a celor pamanteni. Acum au loc creatia cerului si a pamantului, a zeilor si a
oamenilor. Cea de-a doua era este cea a imparatilor, de la cei mitici, pana la cei ce pot fi atestati
istoric. A treia era este cea a eroilor, in care razboinici si eroi puternici duc lupte pentru imparat,
clan sau semenii lor. A patra era, a miturilor locale, a povestilor cu fantome si credintelor ce merg
pana in timpurile moderne.
Sursele miturilor sunt alcatuite din lucrari precum Kojiki,Nihongi (Nihon shoki), Kogo
shoi, Fudoki, si Manyosho, ce uneori ofera variante diferite ale aceluiasi mit. Cele mai importante
sunt primele doua, Kojiki (Insemnari ale lucrurilor vechi), alcatuita aproximativ in 712
si Nihonshoki sau Nihongi(Cronicile Japoniei), alcatuita in 720. Cele doua povestesc despre istoria
Japoniei de la inceputurile lumii pana la fapte datate istoric din timpul domniei unor imparati.

Mituri si legende
I. Creatia. Inceputurile lumii
La inceputurile lumii, in Campia Cerului, un fel de Gradina a Edenului, si-au inceput existenta, prin
propria lor vointa si putere, primii kami ai creatiei. Primul dintre acestia a fost Ame-no-mi-nakanushi, urmat apoi de Taka-mi-musubi si Kami-musubi, cei trei formand zoka-sanshin (cei trei zei ai
creatiei). Le-au urmat Umashiashikabihikoji no kami si Amenotokotachi no kami, cei cinci fiind
cunoscuti ca koto-amatsu-kami, kami ceresti singulari. Lor le-au urmat cele sapte generatii de kami
ai erei zeilor, primele doua generatii fiind reprezentate de Kuni-toko-tachi no kami si Toyokumono
no kami.
Dupa Nihongi, care evidentiaza conceptul de puritate, primii care s-au nascut au fost Kunitokotachi
no mikoto, Kunisazuchi no mikoto si Toyokumunu no mikoto, kami nascuti doar din principiul
masculin, pur, yang si care nu aveau pereche.
Acestia dupa ce au venit pe lume si si-au indeplinit sarcinile, au devenit kami ascunsi.
II. Cuplul creatiei pamantului: Izanagi si Izanami
Dupa acestia au existat mai multe generatii de kami ceresti, intre care a saptea generatie este cea
a lui Izanagi-no-mikoto(Barbatul care invita) si Izanami-no-mikoto (Femeia care invita). Acestia
primesc misiunea de la ceilalti zei sa creeze primul pamant, ce la inceput era o masa gelatinoasa,
fara forma. Cuplul primeste de la zei Halebarda Cereasca (Ama-no-nuboko) cu care sa solidifice
pamantul. Astfel stand pe Podul Plutitor Ceresc (Ame-no-ukihashi), au amestecat lichidul de jos, in
sens circular, halebarda devenind astfel axa a pamantului, iar masa haotica s-a transformat in
pamant. Cand au ridicat halebarda, au cazut picaturi de pe varful acesteia ce au format insula
Onogoro. Cei doi zei au coborat de pe pod pe pamantul nou creat si au construit o coloana (Ameno-mihashira) si in jurul acesteia un palat, numit Yashiro-dono.
Apoi cei doi au mers in jurul coloanei in sensuri opuse, el din stanga si ea din dreapta. Cand s-au
intalnit, cea care a vorbit prima a fost Izanami, iar Izanagi, desi s-a bucurat ca a reintalnit-o, a
considerat ca nu este potrivit. Cu toate acestea, cei doi au relatii conjugale, in urma carora au doi
copii: Hiruko (copilul lipitoare) si Awashima (insula palida), dar acestia erau diformi. Suparati,
Izanagi si Izanami, cer sfatul celorlalti zei, de la care afla ca au gresit pentru ca Izanami a vorbit
prima dupa ce au inconjurat coloana.
Cuplul a repetat ritualul, de data aceasta respectand sfatul celorlalti zei, si au dat nastere celor opt
insule ale Arhipelagului Japonez si altor zeitati. Cele opt mari insule ce faceau parte din Japonia
acelor vremuri sunt: Awaji, Iyo (mai tarziu Shikoku), Oki, Tsukushi (mai tarziu Kyushu), Iki,
Tsushima, Sado si Yamato (mai tarziu Honshu).
Lumea nou creata va fi cea pamanteana si va avea numele deToyoashihara no chiaki no
nagaihoaki no mizuho no kuni, numit aici Tinutul Central al Campurilor de Trestie.
III. Moartea lui Izanami. Descinderea in Lumea de Dincolo a lui Izanagi
Izanami moare in mod tragic, dand nastere Zeului Focului (Kagutsuchi sau Homosubi). Murind
Izanami da nastere altor zeitati si insule, ce apar din organele sale. Izanagi isi inmormanteaza sotia
pe Muntele Hiba, iar in mania sa il ucide pe Kagutsuchi. Din organele acestuia si din sangele de
pe sabia lui Izanagi se nasc cate opt zeitati razboinice, intre care si Takemikazuchi-no-kami si
Futsunushi-no-kami.
Lui Izanagi i se face dor de sotia sa si pleca dupa aceasta in Infern Yomi no Kuni (Tara
Intunericului). Apasarea intunericului din Yomi il face pe Izanagi sa doreasca lumina si viata de
afara, asa ca o gaseste repede pe Izanami si ii propune acesteia sa se intoarca impreuna in lumea
de afara, pentru a termina creatia acesteia. Izanagi nu o poate vedea foarte bine pe Izanami din
cauza intunericului si a umbrelor. Aceasta ii spune ca nu se mai poate intoarce, fiind prea tarziu,
pentru ca este contaminata de intunericul acestei lumi si deja a devenit o parte a a acesteia.

Izanagi nu poate accepta acest lucru si o convinge sa plece din Yomi. Conditia pusa de Izanami
este ca Izanagi sa nu o priveasca si sa o lase o vreme sa se odihneasca in dormitorul ei, unde el
nu va avea voie sa intre. Dupa o lunga asteptare, in care Izanami nu a mai iesit din dormitorul ei,
Izanagi incalca promisiunea, deci si tabuul, si intra la ea. Izanagi foloseste pieptenele ce ii tinea
prins parul, ca pe o torta si o priveste pe Izanami. In locul frumoasei sale sotii, in fata sa apare un
trup devorat de viermi si alte fiinte ale Intunericului. Izanagi nu isi poate stapani frica si oroarea si
ca fuge, vroind sa iasa cat mai repede din Yomi.
Izanami se trezeste si indignata, pleaca dupa Izanagi. Trimite cotoroantele Infernului, Shikomele,
dupa Izanagi, care arunca in urma podoabele sale de par. Acestea se transforma in struguri, care
le intarzie pe Shikome. Apoi isi arunca pieptenele, care se transforma intr-o gramada de bete de
bambus. Alte creaturi din Lumea de Dincolo incep sa il urmareasca pe Izanagi. Acesta urineaza
langa un copac si creeaza un rau, care nu opreste definitiv pe urmaritorii sai. Disperat Izanagi
arunca piersici in acestia si in final reuseste sa revina la suprafata. Blocheaza apoi iesirea cu un
bolovan. Izanami striga dupa el si il blesteama pe Izanagi ca 1000 de oameni sa moara in fiecare
zi. Ca raspuns, Izanagi ii spune furios ca el va da nastere la 1500 de oameni in fiecare zi. Astfel a
aparut Moartea.
IV. Ritualul de purificare a lui Izanagi si nasterea ultimilor urmasi ai lui Izanagi si Izanami
Dupa ce a parasit Yomi, Izanagi trece printr-un ritual de purificare, pentru ca fusese atind de
maculare. Izanagi se spala in apele unui rau, iar in urma acestui ritual se nasc alte zeitati, pure sau
maculate, din dislocarea partilor contaminate ale corpului sau. Ultimii trei nascuti vor fi Amaterasu
O-mi-kami sau Marea Divinitate Augusta care Straluceste in Ceruri, nascuta din clatirea ochiului
stang, Tsukiyomi no Kami sau Augusta Luna, ivit din ochiul drept si Take-haya Susano-wo no
Mikoto sau Augustul Barbat, Viteaz, Iute si Navalnic, aparut din nasul lui Izanagi. Cei trei au luat
nastere din contactul celor doua dimensiuni polare ale universului: Cerul si Infernul, lumina si
intunericul si reprezinta Soarele, Luna si Zeul-Furtuna.
Izanagi ii insarcineaza pe cei trei cu stapanirea Cerului, a Noptii si a Oceanului. Toti asculta de
porunca tatalui lor, in afara de Susano-wo, care plange moartea mamei sale, Izanami. Tatal furios ii
ordona atunci sa stapaneasca peste Yomi.
V. Amaterasu si Susano-wo. Lipsa temporara a Soarelui
Asa cum se cuvenea, Susano-wo a venit sa-si ia ramas bun de la sora sa, Amaterasu, inainte de a
pleca inspre Yomi, noul sau regat. Suspicioasa pe vizita fratelui sau, ce era navalnic si avea un
comportament ciudat fata de sora sa, Amaterasu isi pune o armura, isi leaga parul barbateste, se
inarmeaza cu numeroase sageti si danseaza razboinic.
Susano-wo protesteaza si isi declara bunele intentii, printr-un juramant ce ia forma unei competitii,
pe care Amaterasu o accepta. Din sabia fratelui sau aceasta creeaza trei zeitati feminine, iar
Susano-wo creeaza cinci zeitati masculine din bijuteriile magatama (margele cu forma curbata) pe
care Amaterasu le purta. Zeul ia victoria asupra, dar zeita ii spune ca zeitatile masculine s-au
nascut din bijuteriile sale, asa ca propune sa se considere egalitate.
Susano-wo, de bucurie sau de furie, comite o serie de acte impardonabile si incalca mai multe
tabuuri. Cel mai cumplit dintre acestea este acela in care Susano-wo face o gaura in acoperisul
salii in care zeita tesea impreuna cu insotitoarele sale si arunca prin aceasta un cadavru de cal, pe
care l-a jupuit de viu. Una din insotitoare se sperie atat de tare, incat se loveste cu o suveica si
moare.
Amaterasu, din cauza dezgustului si al fricii, se inchide intr-o pestera (Ame-no-Iwato). Astfel,
soarele dispare si toata lumea este acoperita de intuneric si calamitati.