JEAN-CLAUDE CARRIERE s-a nscut n 1931, la Colombieres-sur-Orb.

Desi a studiat
istoria, a renuntat
curnd la aceast vocatie, consacrndu-se desenului si scrisului. Colaborarea cu
Bufiuel 1-a adus n prim-pla-nul
scenaristilor de renume international. A lucrat cu Milos Forman, Jean-Luc Godard,
Nagisa Oshima. In paralel,
are o carier de dramaturg si adaptator, colabornd n special cu Jean-Louis Barrault
si Peter Brook.
A mai publicat: La Paix des braves (Le Pre aux clercs, 1988); Le Mahbhrata
(Belfond, 1989); Les Mots et la
chose (Le Pre aux clercs, 1991); La Controverse de Valladolid (Le Pre aux clerc,
1992); C'etait la guerre, avecle
commandant Azzedine (Pion, 1992); Conver-sations sur l'invisible, n colaborare cu
Jean Audouze si Michel
Casse (Belfond/Sciences, editia I, 1988, Pion, editia a Ii-a, 1996); Simon le Mage
(Pion, 1993); Le Dictionnaire
de la belise et le Livre des bizarres, n colaborare cu Guy Bechtel (Robert Laffont,
col. Bou-quins", 1992);
Laforce du bouddhisme, n colaborare cu Dalai-Lama (Robert Laffont, 1994);
Regards sur le visible, n
colaborare cu Jean Audouze (Pion, 1996); Le Film qu'on ne voitpas (Pion, 1996);
Entretiens sur le fin des
Temps, n colaborare cu Umberto Eco, Stephen Jay Gould, Jean Delumeau (Fayard,
1998).
JEAN-CLAUDE CARRIERE
Cercul mincinosilor
5
POVESTI FILOZOFICE DIN LUMEA NTREAG
Traducere din francez de BRNDUSA PRELIPCEANU
HUMANITAS
BUCURESTI

Coperta
IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romniei CARRIERE, JEAN-CLAUDE
Cercul mincinosilor: povesti filozofice din lumea ntreag /
Jcan-Claude Carriere; trad.: Brndusa Prelipccanu. - Ed. a 2-a. -Bucuresti: Humanitas,
2006 ISBN 973-50-11719
I. Prelipccanu, Brndusa (trad.) 82-96=135.1
JEAN-CLAUDE CARRIERE LE CERCLE DES MENTEURS Contespkilosophiqu.es du
monde entier PLON,
1998
HUMANITAS, 1999, 2006, pentru prezenta versiune romneasc
EDITURA HUMANITAS
Piata Presei Libere 1, 013701 Bucuresti, Romnia
tel. 021/31718 19 fax 021/31718 24
www.humanitas.ro
Comenzi CARTE PRIN POST: tel. 021/311 23 30,
fax 021/313 50 35, C.P.C.E. - CP 14, Bucuresti
e-mail: cpp@humanitas.ro
www.librariilehumanitas.ro
ISBN 973-50-1171-9
Aici este lumin
Asemenea rmelor care, se zice, afneaz pmntul pe care-1 strbat n ntuneric sl
1 fac s
rodeasc, povestile trec din gur n gur si spun, din timpuri strvechi, ceea ce
nimic altceva
nu poate spune. Unele se rsucesc si se nfsoar n interiorul aceluiasi popor.
Altele, ce par

alctuite dintr-o materie subtil, ptrund prin zidurile nevzute care ne despart, trec
prin timp
si spatiu si merg mai departe. Astfel, scena comic bine cunoscut, n care clovnul
caut un
obiect pierdut ntr-un cerc de lumin, nu pentru c 1-a pierdut acolo, ci pentru c
aici este
lumin", se regseste n culegerile arabe si indiene nc din secolul al X-lea, si poate
chiar mai
nainte. Trebuie spus c, la fel ca obiectul cutat, scena are un nteles adnc si
tainic. Dincolo
de anecdota savuroas, ni se arat c e mai bine s cutm acolo unde este
lumin. Dac nu
gsim obiectul pierdut, vom gsi poate altceva; dar n ntuneric nu vom gsi nimic.
Aceast poveste ca attea altele a supravietuit rzboaielor, cotropirilor,
destrmrii
imperiilor. A trecut prin attea secole. S-a strecurat n mintea noastr, ca multe alte
taine.
Povestea, strveche plcere universal pe care o simtim din copilrie, este att de
trainic
pentru c, fr ndoial, are o nsusire anume, un principiu deosebit de permanent.
Mai nti,
pentru c ne duce, n cteva cuvinte, ntr-o alt lume, n care nu trim ntmplrile,
ci le
nchipuim, o lume n care stpnim spatiul si timpul, n care punem n miscare
personaje
imposibile, cucerim dup dorint alte planete,
_1
strecurm tot soiul de fpturi sub ierburile de pe fundul iazurilor, ntre rdcinile
stejarilor, o
lume n care carnatii atrn n copaci, rurile curg spre izvoare, psri guralive
rpesc copii,

rposati fr odihn se ntorc pe furis fiindc au uitat ceva, o lume fr granite si

fr legi, n
care putem orndui cum ne place ntlnirile, luptele, pasiunile.
Povestitorul este nainte de toate cel care vine dm alt parte, care i adun n inima
satului pe
cei care nu pleac niciodat nicieri si le arat alti munti, alte planete, alte spaime
si alte
chipuri. Este cel care aduce schimbarea.
Prin acel a fost odat", trecerea dincolo de granitele lumii, adic metafizica, se
strecoar n
copilria fiecrui om, si poate chiar a fiecrui popor, prinznd rdcini att de
puternice nct
vom socoti tot ce s-a nscut din mintea omului, ntreaga noastr viat drept o
realitate
indiscutabil. Pe lng faptul c ne ncnt si ne poart pe alte trmuri, povestea
este temeiul
nsusi al credintelor noastre.
Povestea nseamn ns mai mult dect aceast cltorie sau trecere n alt lume.
Printr-o
datorie fireasc, fiindc presupune o relatie ntre oameni, povestea este legat
ntotdeauna de
cei ce ascult, iar uneori ntr-un chip mai putin vizibil de cel ce o istoriseste.
Este
asemenea unuia din obiectele magice pe care le-a folosit n attea rnduri, de pild
o oglind
vorbitoare.
Povestea este public. Cnd este spus, vorbeste. Narcis, care nu se gndeste
dect la el
nsusi, nu poate inventa si nici povesti. Este pierdut n chipul su din oglinda lacului.
Istorisirea unei povesti, actiune public prin care natiunile si pstreaz identitatea,
se

regseste pretutindeni n filmele de toate felurile pe care ni le arat mereu

televiziunea. Ochii
nostri n-au avut niciodat parte de attea drame, comedii, seriale, romane istorice.
Din punct
de vedere cantitativ, povestea rivalizeaz cu imaginea omniprezent de care s-a
legat acum o
sut de ani. Dar numai din punct de vedere cantitativ; mai departe nu putem face
nici o
apreciere.
Mai exploatat ca niciodat, mai vlguit si poate mai popularizat (dar nu
ntotdeauna),
povestea se regseste n
mass-media zilelor noastre. Dac ne ntrebm de ce, ne vom gndi imediat la
distractie, adic
la faptul c ne alung grijile si gndurile. Povestea ne face s uitm urtenia
nsngerat a
lumii sau prostia ei plicticoas. Povestea nseamn evadare, fiindc ne poart pe
trmul
uitrii.
Dar, cnd este ingenioas, ne readuce iute n lumea de care crezusem c ne
eliberasem. Si
atunci apare din nou oglinda. Ne recunoastem imediat n fictiune.
Mai mult: chiar dac povestea inventie gndit ntr-o oarecare ordine, numit
fictiune"
este adesea limpede prezentat ca atare, ea poate fi uneori si clandestin. Se poate
ascunde
pretutindeni. Poate c se afl chiar alturi fr stirea noastr.
Pentru c totul este poveste, pn si Istoria. Totul este povestit ca un sir de fapte
succesive, n
care fiecare decurge din cel precedent, anulndu-1. S-a ntmplat un lucru, apoi
altul.

Jurnalele de stiri, care trec prin persoana unui interpret, aductor de noutti bune si
rele, sunt
dramatizate n mod inevitabil. O luare de ostatici, o negociere anevoioas,
urmrirea unui
ucigas ori un record sportiv sunt tot attea povesti, tot attea drame. Azi am tri n
direct
rzboiul din Troia, cu interviuri luate att lui Achile, ct si Elenei: si poate chiar
zeilor, cine
stie ?
Povestim, ca si altdat. Si vom mai povesti fr ndoial mult vreme. Este
limpede c ne
place, de asemenea, s povestim despre noi. Stii ce mi s-a ntmplat ieri ? Nu ?
Ascult-m.
Iar noi ascultm. Adesea, cnd trim alturi de cineva, ascultm cu rbdare cum le
povesteste
unor prieteni aceeasi ntmplare. Facem acest sacrificiu. Stim c lui (sau ei) i face
bine s fie
n centrul unei ntmplri. S se bucure de atentia tuturor, pentru cteva clipe. Este
o buctic
de viat, de existent adevrat.
Trim ntr-o istorie, istoria noastr, dar si n istoria ctorva oameni care ne sunt
apropiati.
Trim, de asemenea, n alte istorii, pe care le mprtim cu vecinii nostri, cu poporul
nostru si
uneori chiar cu ntreaga lume.
De aceea nu suntem niciodat multumiti de povestitorii nostri, de scenaristi, de
exemplu. Asa
e si firesc. Nici o oglind nu ne poate multumi. Toate popoarele, n toate timpurile,
au fost
dezamgite de autorii lor, de povestitorii lor. Toate au dorit povesti mai bune. Pentru
c ele

sunt fcute din acest aluat n care se recunosc, cu care se identific. Ar dori ca
povestile lor s
fie mai bune, pentru c ele nsele doresc s fie mai bune.
Este de la sine nteles c viata noastr mai cuprinde si alte lucruri. Nu suntem
numai povesti.
ns fr poveste, fr posibilitatea de a spune aceast poveste, nu nsemnm
nimic, sau
nsemnm foarte putin. Si pentru c o poveste este nainte de toate o miscare de la
un punct la
altul, care nu las niciodat lucrurile n starea de nceput, trim n aceast curgere,
n aceast
miscare. Avem un nceput, vom avea un sfrsit.
Se spune fr nici un fel de dovad c Arta cu A mare este o provocare pentru
timpul
care ne ia si ne macin, c piramidele de la Giseh sunt chemri ale eternittii, ca
versurile lui
Rimbaud sau ca bolta Capelei Sixtine. Nu sunt ncredintat c este asa. Se pune totul
n acelasi
cos, iar puternica dorint de a dura" (dac eu nu durez, s dureze mcar o parte
din mine, de
pild o oper) este departe de a oferi o explicatie complet.
Povestea popular, spus la ureche, fr numele autorului, nu are aceast ambitie
de trinicie.
Se obisnuieste cu nepsarea si cu lungi perioade de uitare. Dac se pierde, atta
pagub. Mai
sunt si altele. Mai ales, nu trebuie nimeni nvinuit. Un poet sufist din vremurile de
demult
spunea: Noaptea s-a sfrsit, dar povestea mea nu s-a isprvit. Cu ce este vinovat
noaptea ?"
S spui o poveste, pe lng plecarea spre alt trm, este un fel anume de a te
strecura n timp

si de a-1 nega n aceeasi clip. Timpul povestirii a intrat aproape fr greutate n

patul
stpnului de nenvins. Acesta pare s-si piard pentru moment orice influent si
chiar orice
putere asupra noastr.
Suntem nuntrul lui, n inima valului, suntem el. Orice mare oper dramatic,
purtndu-ne cu
ea, desfiinteaz timpul n care plictiseala, paznic neobosit, ne readuce la
momentul potrivit.
Vechea masinrie a interesului dramatic are probabil o mare legtur cu aceast
afirmare
implicit, pe care o repet mereu povestitorul, a faptului c stpneste timpul.
L-am ntrebat ntr-o zi pe neurologul Oliver Sacks ce nseamn pentru el un om
normal.
ntrebare banal, fr prea mare important. Dar n calitatea sa de neurolog, Oliver
Sacks avea
un punct de vedere. A ezitat, apoi mi-a rspuns c un om normal este poate acela
care se
dovedeste n stare s-si istoriseasc propria sa poveste. Stie de unde vine (are o
origine, un
trecut, o memorie ordonat), stie unde se afl (are o identitate) si crede c stie
ncotro se
ndreapt (si face planuri, dar la capt asteapt moartea). Este, asadar, instalat n
miscarea
unei povesti, este o istorie si se poate povesti.
Dac legtura dintre individ si istorie se rupe, dintr-un motiv fiziologic ori mental,
povestea se
destram, istoria se pierde, iar persoana este proiectat undeva n afara curgerii
timpului. Nu
mai stie nimic, nici cine este, nici ce are de fcut. Se agat de niste aparente de
viat.

Individul, sub privirea medicului, este n deriv. Cu toate c mecanismele corpului

su
functioneaz, s-a rtcit pe drum, nu mai exist.
Ceea ce se spune despre un individ se poate spune si despre o societate ? Unii asa
cred.
Neputinta de a se povesti, de a se identifica, de a se aseza firesc n curgerea
timpului ar putea
s duc popoare ntregi la disparitie, le-ar putea desprti de altele si mai ales de ele
nsele, n
lipsa unei memorii mereu mprosptate. Este ceea ce se ntmpl astzi cu
popoarele africane
sau sud-americane, care sunt amenintate de primejdia tcerii. Expusi la cenzura cea
mai
important, cea comercial, care nainteaz sub stindardul liberei concurente"
(California si
Mali sunt libere" s se ntreac, de pild, n domeniul productiei de televiziune: ce
nseamn
de fapt acest lucru ? Nu aduce oare cu vulpea liber n poiata
_.
liber ?), numerosi povestitori sunt astzi mpiedicati sa vorbeasc. Purificarea
estetic si cea
etnic au fost dintotdeauna surori gemene. La aceasta se mai adaug n zilele
noastre asa-zisul
liberalism, care vine s ne spun, nici mai mult nici mai putin, s ne tinem gura.
Din toate aceste motive alturi de multe altele, legate de ntmplare se naste
ispita,
pentru povestitorii de meserie, s alctuiasc ntr-o zi o culegere a povestilor
favorite.
Dar ce istorii, ce povesti s alegi ? Cum s gsesti, cum s culegi cteva picturi
dintr-un
ocean ? In chip obligatoriu, si nu fr prere de ru, trebuie s selectm, prin
urmare s

eliminm.
Astfel, povestile pe care le-am adunat si le-am istorisit n felul meu (care este unul
din attea
altele, la un moment dat si ntr-un loc anume) nu sunt istorii mitice. Chiar dac
poart uneori
urma grijii fat de origine, a datoriei de a fi asa si nu altfel, nu vin din aceast arie
ntins,
explorat att de metodic chiar n clipa n care dispare, acest teritoriu unde niste
oameni -au
asigurat mult vreme pe printii si pe vecinii lor, povestindu-le lucruri ndeobste
fabuloase, c
nu se afl pe acest pmnt nici din ntmplare, nici din greseal, c o legtur
strveche,
supranatural, i leag de buctica lor de pmnt si c aceast nastere anume le
impune un fel
de a convietui, ca prim constiint a umanittii.
Am renuntat la aceste povesti mitice, ori mitologice, nu din lips de interes, ci de
spatiu. Sunt
uneori destul de lungi si greu de nteles, nvluite n ceata pe care o stim prea bine,
cea a
nceputurilor, n care ne putem lesne rtci. La aceasta se adaug faptul c exist
colectii
minunate, n multe tri, care cuprind aceste povesti despre origine si nceputuri.
Am lsat deoparte, aproape cu totul, uriasa testur de povesti minunate, cu zne,
cu duhuri,
cu fantome scotiene ori chinezesti , cu artri fioroase, monstri, vrjitoare
slute,
10
printese adormite, broaste false si demoni adevrati care umplu castelul neterminat
unde
nchipuirea noastr caut o alt lume, care o prelungeste si o amenint pe a
noastr.

Dac aceste povesti au un sens, dincolo de aparenta de blestem ori de vraj pe care
ne-o ofer,
sensul acesta este unul tainic, chiar pentru autori. Cel putin asa ne spun specialistii
convinsi.
Spaimele noastre adevrate sunt ascunse, se manifest cum pot, alturi de
tainicele noastre
dorinte.
In legtur cu povestile pe care le numim fantastice", adic izvorte din fantezie,
mai putem
vorbi ce-i drept, cu prudent despre naivitate, despre o nevoie copilreasc de
a visa,
despre o sprtur n realitatea apstoare, despre un joc subtil si continuu ntre
spaim si
bucurie. Istoricii arat de mult vreme ct de complex este domeniul lor,
recunoscnd c
existenta unui popor nu poate fi redat doar prin nsiruirea unor evenimente. Ne
oglindim si n
monstri. Realitatea n sensul strict al termenului faptele noastre, ntmplrile
nu poate
arta pe deplin cum am fost, dac roadele imaginatiei noastre, succesive si
nclcite, nu vin s
le lumineze.
Toate aceste abordri sunt fertile. Copilria noastr este mereu nnoit, legnat si
fermecat.
Fantasticul este ns att de bogat, nct o selectie convenabil ar numra un sir
urias de
volume. Iar lumea cealalt poate ajunge, cu timpul, la fel de fastidioas ca a
noastr.
Am renuntat cu exceptia ctorva cazuri, vreo dousprezece la numr si la
povestile
scurte care cuprindeau o moral, o recomandare de prudent obisnuit, si n primul
rnd la

fabule, gndite cu scopul limpede de a ne conduce la o anumit concluzie, de a ne

da un sfat
de bun-cuviint ori de bun-simt. Cu tot succesul lor planetar de la Pan-chatrata
la La
Fontaine , mi se pare c fabulele tind mai curnd s nchid dect s deschid.
Nu-mi fac
ntotdeauna plcere. M plictisesc, pentru c nu m surprind. Viata pe care o
nftiseaz este
prea srac.
Ct despre moral, o gsesc artificial, discutabil si oricum inutil. ntelepciunea
popoarelor
este oarecum contradictorie,
11
cuprinznd totul si contrariul su. Piatra care se rostogoleste nu prinde muschi si
Tineretea
nvat cltorind, ori Cine se scoal de dimineat departe ajunge, dar si Averea vine
dormind.
Toate proverbele sunt asemenea mnusilor. Le poti ntoarce pe dos. La fel si
antiproverbele,
care cad n propriile lor capcane. Adevr dincoace de Pirinei, minciun dincolo.
Pascal a rostit
acest mare adevr. Dar din ce parte a Pirineilor ?
Alctuind aceast carte, la care am lucrat mai bine de douzeci si cinci de ani, miam dat
seama, treptat, c voiam un alt fel de istorioare si de povesti, prezente cam peste
tot, dar att
de greu de clasificat nct nu stiam cum s le numesc. Pilde de ntelepciune ? Anost
ca un
discurs de serbare scolar. Pilde de viat ? De nvttur ? Povesti distractive si
instructive,
cum s-ar fi spus odinioar ? Povesti hazlii ? Ar aduce mai degrab cu o culegere de
glume.

Povesti despre spatiu si timp ? De aici si de aiurea? De demult si dintotdeauna?

Nimic nu se
potrivea.
Cnd m ntorceam la povestirile care-mi plceau cu adevrat, constatam c
apartin toate
acestei lumi, dar c uneori treceau dincolo de granitele ei si o tulburau. Aveau un
nteles, ba
chiar mai multe, ascunse unul dup altul. Erau povestiri adnci, ndelung slefuite,
fcute s ne
ajute s trim si chiar s murim, gndite si istorisite n societti temeinic organizate
si ntrite,
care se cred trainice si ct de ct civilizate.
Povestile inventate ntr-o zi de cine stie ce geniu necunoscut vin s semene
ndoiala, s
ntreasc ori s zguduie legile, s ndrepte ori s strice raporturile familiale si
sociale, s
tulbure politica, s atte ceea ce se afl dincolo de noi, nevrnd s se arate. Aduc n
traiul
nostru pasnic ceva neasteptat, ciudat, un grunte de neliniste. Ating usor tot ceea
ce frmnt
omenirea, precum scnteile unui foc. De aceea mi se pare c merit numele de
povesti
filozofice".
Sunt povesti care ne uimesc adesea si ne fac s rdem, dar astfel suntem pusi n
alert si
totodat dezarmati. Dac
12
ai rs, accepti mai lesne ceea ce pare inacceptabil si chiar nerusinat ori de
nenteles.
Sunt povesti al cror sfrsit nu este ntotdeauna limpede, ca si cum n-ar vrea s se
ncheie, ca

si cum ar rmne deschise privirii noastre, pn la hotarele misterului. Multe dintre

ele sunt
frumoase si att, dar frumusetea lor, care este binenteles filozofic, este mai
presus de oricare
alt nsusii e.
Vechimea lor este foarte variabil, iar originea ndeobste necunoscut, pentru c
alctuiesc o
comoar pe care popoarele o fur unul de la altul. Am pus alturi, fr ezitare,
parabole
strvechi si povestiri hazlii din zilele noastre, dintre care unele ne tulbur adnc
mintea.
Cei care nu vor s tin seama de faptul c gndim si actionm n orice clip dup
niste
structuri foarte vechi vor socoti asemenea vecintti artificiale. Si totusi asa este.
Venim de
foarte departe. Asa cum astrofizicienii vd o lumin strveche" n jurul nostru de la
nceputul
lumii, putem auzi ici si colo, dac ciulim bine urechea, soapte de dinainte de istorie.
Visurile de altdat se nrudesc cu ale noastre. Dac toti sau aproape toti ne
trezim
uneori brusc pentru c ne-am visat cznd, se pare c visul este foarte vechi, din
vremea n
care eram nc lemunem sau alt soi de maimute care dormeau noaptea n copaci si
se temeau
ca nu cumva s cad, n somn, n gura fiarelor. Cine stie dac filele urmtoare nu
cuprind
povesti care se spuneau n slasurile preistoriei, trezind rsul ori spaima, acum trei
sute de
secole ori chiar mai demult, pe cnd nu exista nc nici un stat, nici o societate
asemntoare
cu a noastr, dar picturile rupestre rspndeau o lumin fr pereche.

Astfel, recunoscnd calitatea social si chiar intelectual, am putea spune, a acestor

povesti,
suntem nevoiti s ne ntoarcem, bjbind, la nasterea noastr att de anevoioas si
de lung si
att de greu de deslusit. Unde, n ce stadiu anume ncepe civilizatia ? Dup ce o
putem
recunoaste ? Poate c tocmai dup acest semn: un brbat, sau o femeie, sau un
grup de brbati
si femei, ndeprtndu-se la un moment dat de
13
Xf t fff
traditia mitic, de repetarea adevrurilor primare, inventeaz o situatie, cteva
personaje, o
actiune structurat, o ncheiere pe scurt, o istorie.
Asa s-a nscut autorul, chiar dac este anonim. Este primul mincinos colectiv (se
cunosc multi
altii, de ordinul milioanelor). Istoria lui este o fctur, o urzeal. Dar a plcut, va fi
spus mai
departe, a intrat cu usurint n viata de zi cu zi si acolo va rmne. Minciuna, sub
forma
povestirii, devine astfel aliata tuturor, stpna vietii, legtura trainic ce nu mai
poate fi
desfcut.
Nici mitul, nici fabula, nici epopeea n-au fost de ajuns. Lund de ici, de colo, de la
toate, s-au
nscut un alt fel de povesti, pe care le-am putea numi chiar metafizice, pentru c si
ele ne
silesc s deformm lumea, s-o condimentm, s-o prsim si s ne ntoarcem, cu alti
ochi, ca si
cum singurul mijloc de a o ntelege si de a o mblnzi ar fi s o privim de departe,
vznd-o ca

pe o copie stears, un model uitat, un ideal pierdut. In clipa n care civilizatia se

afirm si-si
nscrie numele n piatr, ceva ne spune, n chip ironic si discret, c avem n fata
ochilor o
ciorn ori un lucru de nimic.
Cel care inventeaz povesti nu este ferit de primejdia de a prefera lumea lor celei n
care
trim. Te poti adposti cine oare nu cunoaste nenumrate exemple ? n
preajma
ngerilor ori a znelor, poti sta de vorb n fiecare noapte cu fantomele si cu
planetele. Poti
chiar prsi aceast lume, cum am vzut de attea ori la acest sfrsit de secol,
clare pe o
comet si poti cuta pacea si odihna departe, pe Sirius.
La cealalt extrem, mintea noastr se cerceteaz pe sine si ajungem s lum
visele drept
realitate. Imaginarul nostru este att de vast, iar uneori att de puternic si de
limpede, nct
poate nlocui realul nseltor si prefcut, vlul cetos ajungnd s aspire la statutul
de adevr
suprem, inalterabil, autoritar. Zeii, sau Dumnezeu, personaje schimbtoare ale
14
unei istorii omenesti, i detroneaz astfel pe cei care i-au inventat, iar noi ne
nchinm
fantomelor. Suntem asemenea lui Balzac, care-1 chema n ajutor, pe patul de
moarte, pe
Horace Bianchon, unul din personajele sale, singurul medic n care mai avea
ncredere.
Din fericire, povestile pe care ni le-am istorisit sunt adesea constiente de aceste
primejdii.
Chiar dac rmn mereu deschise spre altceva, precum o fereastr ntredeschis
prin care se

strecoar, n noptile de var, miresmele mbttoare din grdin si zgomotul slab al

unei
petreceri de departe, stiu s ne readuc la loc tocmai cnd trebuie, stiu s se arate
aspre si
nensemnate. n fiecare clip, ne aduc aminte ct sunt de nseltoare si cum ne pot
pcli.
Sunt vii, tulburtoare, usoare. Sunt ca florile, ori ca dulciurile, pe care mesenii le
ciugulesc
zmbind la sfrsitul unei petreceri fr nici o pretentie de gndire nalt, departe
de moral,
de ddceala apstoare. Montaigne spunea c nu preda, ci povestea doar.
Povestitorul care
anunt opera, la nceputul Kaidara, jantolul peul, ne arat nc de la nceput: Sunt
usoar,
folositoare, plin de nvtminte."
Sunt precum mruntisul care trece din mn-n mn pentru a alctui la sfrsit o
comoar.
De unde vin toate aceste povesti ?
Unele popoare au iubit povestile cu un soi de patim si si-au topit n ele cele mai
multe dintre
nelinistile care le frmntau si, prin urmare, dintre lucrurile pe care le cunosteau.
n primul rnd, cartea cuprinde povestiri din traditia budist zen sau din traditia sufi,
pentru c
n amndou cazurile povestea a fost socotit unealta cunoasterii. Povestile,
gndite si spuse
cu un scop limpede, cuprind mai multe trepte de ntelegere. Pentru a-si atinge
scopul, att
mintea, dar o si amgesc.
Cele dou traditii sunt ns destul de recente, inspirn-du-se din izvoare mult mai
vechi, care
vor fi larg reprezentate:

15
mai nti traditia indian, despre care s-a crezut mult vreme (n chip absurd) c se
afl la
originea tuturor povestirilor cunoscute, apoi traditia african si n sfrsit cea
chinez. Lumea
islamic cu exceptia sufismului a slefuit cu miestrie mestesugul povestitului,
1-a
mpodobit, 1-a mpletit si 1-a cusut cu fir de lumin si de umbr.
n lumea evreiasc, supus altor influente si strbtut de un umor sntos, nscut
din exil si
din aplecarea spre sine, aceleasi povesti capt un alt ton, deci si un alt nteles. De
aceast
dat, felul n care este spus povestea (chiar dac e legat de lucruri sfinte) este cel
putin tot
att de important ca povestea nssi. Traditia evreiasc asaz adesea ndrtul
cuvintelor, al
ordinii cuvintelor si chiar al locului literelor un soi de structur tainic, un fel de
mesaj ascuns
acolo cine stie de cine, un alt nteles, care este cel adevrat, ca si cum forma
povestii n-ar fi
dect o aparent.
Nu lipsesc, fireste, traditiile europene si amerindiene. Povestile pur crestine sunt
destul de
rare, fiindc ne-au fost transmise, de cele mai multe ori, sub forma unor pilde
moralizatoare,
avnd scopul precis de a convinge si de a converti. Le lipseste dimensiunea tainic,
nelmurit, acest lucru fiind valabil pentru toate legendele religioase, de pe toate
continentele.
Povestitorul are o singur ambitie: s fie nevoie de el. Ca de un tran ori de un
brutar. Nici
mai mult, nici mai putin. Pentru c povestile pe care le spune dezvluie unele laturi
ale

spiritului care sunt altminteri imperceptibile. Civilizatii dintre cele mai puternice l-au
asezat la
rscruce, uneori n inima unui palat, iar protectoarea lor este binenteles o femeie,
Seherazada
cea vestit, care juca pe o viat cu fiecare poveste, care umplea de vraj ntreaga
noapte si
tcea, vistoare, la ivirea zorilor.
Prin urmare, o poveste trebuie bine spus. Este un joc pe viat si pe moarte. Poate
c am
mai spus-o nu suntem
16
noi nsine dect o poveste, cu nceput si sfrsit. Dar atunci, cine o mai povesteste ?
O alt viziune alegoric, pe care o vom gsi mai departe, l nftiseaz pe povestitor
stnd n
picioare pe o stnc si istorisindu-si povestile oceanului care se ntinde sub ochii lui.
Oceanul
l ascult, legnndu-se usor, fermecat. O poveste se sfrseste si ncepe alta, pentru
c nu
exist ncheiere. Iar alegoria ne spune rspicat: Dac povestitorul tace, sau dac
este silit s
tac, nu se stie ce va face oceanul.
Acest rol coplesitor nseamn o conditie pe care cei mai multi dintre contemporanii
nostri o
socotesc dureroas: povestitorului nu-i este ngduit s vorbeasc despre sine. Este
o regul de
aur. Dac nu te supui, oceanul va mtura stnca demn de dispret unde un om, ntro zi, s-a
socotit vrednic de a se povesti pe sine. Adevratul povestitor este asemenea unei
neguri sau
unui turn gurit de ntmplare. Vnturile se strecoar prin sprturi, purtnd solii de
departe, iar

turnul rsun att de tare nct uneori ti se pare c auzi un glas.

Gresesc cei care cred c o poveste poate fi mai lesne crezut dac este sdit n
realitate. Nici
vorb. Multi dintre prietenii nostri chiar si noi, fr ndoial ncep de multe ori
asa:
Unchiului meu, sau unei cunostinte, i s-a ntmplat ceva nemaipomenit." Apoi
povestesc, cu
o minciun ct se poate de sincer, o poveste veche de cteva sute de ani, despre
care nu se
poate spune nimic nici cine a trit-o, nici cine a inventat-o.
Frumusetea unei povesti vine aproape ntotdeauna din faptul c este nvluit n
ntuneric.
Marii autori sunt necunoscuti. Cine a scris Biblia sau Mahbhrata ? Ce fel de om
era
Shakespeare ? Cnd auzim o poveste hazlie, care ne face uneori s rdem, alteori
ne pune pe
gnduri, ne ntrebm aproape ntotdeauna: cine oare a putut inventa asemenea
minune ?
Rspunsul este necunoscut, ca mai toate rspunsurile. Ne spunem, fr ndoial,
povestile de
care avem nevoie si care sunt rostite de cutare ori cutare gur, nscndu-se dintr-o
vibratie
tainic, aceeasi pentru toti, de neptruns, unde
17
cuvntul imaginatie" nu mai are nici un sens. De aceea, cele mai frumoase povesti
nu sunt,
de fapt, ale nimnui. Nici un povestitor nu poate spune: povestea asta este a mea.
Gura din
umbr vorbeste pentru toti. Uriasa popularitate, culmea gloriei este, pn la urm,
anonimatul.
Ca si alte attea alctuiri (poate), de vreme ce povestile nu exist dect pentru a
face legtura

dintre cei care vorbesc si cei ce ascult, si prin ei cu ceea ce i uneste si cu ceea ce
i
nsufleteste, povestile si schimb culoarea si forma, si schimb chiar si numele,
dup timpul
care le spune. Uneori, chiar sensul este schimbat, cine stie cum. Cnd Victor Hugo,
ntr-un
poem din Legenda secolelor, intitulat Suprematie, adapteaz Kena Upanisad,
schimb
sfrsitul n chip deliberat, slbind oarecum puterea zeului Indra fat de
necunoscutul care-1
strneste. Deformare constient sau nu ? Nu se poate spune. Victor Hugo scria sub
imboldul
inspiratiei, iar timpul scria n el. n vremea aceea cnd bteau attea vnturi, era
unul din
turnurile de pe vrful muntelui.
Din dorinta de a pstra taina, n-am ncrcat povestile cu nici un fel de comentariu.
Am artat
doar originea probabil, cu toate rezervele. M-am ferit de eruditia care se
strduieste din
rsputeri s clasifice vntul.
Exprimarea popular, ivit din miscarea serpuitoare a multimilor, dintr-o anume
asteptare,
dintr-o nevoie nelmurit chiar dac un autor celebru, si vom gsi mai ncolo
exemple din
belsug, nu s-a sfiit s si-o nsuseasc , este tocmai ceea ce scap clasificrii,
analizei, ceea
ce este din fire trector, instabil, ambiguu uneori pn la incoerent, altfel spus viu.
Orice
clasificare sistematic pe epoci, pe popoare, pe teme sau pe stiluri ar putea
sterge
aceast imperfectiune nepretuit.

Nu se stie dac Istoria se repet. Fenomenul este adesea dezbtut. Dar istoria cu
i" mic
se repet necontenit. O stim cu totii: dac am auzit ntr-o zi ceva ce ne-a plcut,
18
vom simti nevoia, datoria de a transmite mai departe acel ceva. Aici nu exist taine
care
trebuie pzite cu strsnicie. Dup o petrecere, cnd unul dintre meseni spune o
poveste, este
urmat de un altul, care doreste s-1 ntreac, si asa mai departe. Uneori povestile
se tin lant,
toat noaptea. Obiceiul este foarte vechi, fr ndoial, si aduce cu un ritual
ngduitor, n care
povestea spus se slefuieste si se schimb de fiecare dat, uneori mputinndu-se,
alteori
mbogtindu-se. Repetarea istoriei aminteste de reluarea necontenit a miturilor, ca
si cum, n
amndou cazurile, am fi amenintati de primejdia uitrii. Mitul se doreste adevrat,
istoria se
recunoaste mincinoas: asa le-am putea deosebi, la prima vedere. Dar amndou
se repet,
pentru c amndou sunt n primejdie. Adevrul si minciuna revin mereu pe buzele
noastre,
fiind amndou, fr nici o ndoial, indispensabile.
Un mare numr din povestile care urmeaz mi-au fost spuse, n felurite locuri si
mprejurri.
Pe cele mai multe le-am gsit n crti (peste dou mii). M-am strduit s le redau
simplu, fr
s le stilizez, ncercnd s m eclipsez, cum se obisnuieste, pentru a pune povestea
naintea
povestitorului. Orice transcriere a acestui tip de poveste este gresit. Pentru c
aceste povesti

nu sunt fcute s fie citite. Sper c forma simpl n care le-am redat le va ngdui
altor
povestitori care le vor rosti s le nfloreasc cum cred de cuviint, cu
amnunte,
divagatii, jocuri, fr a mai vorbi de farmecul personal.
Era totusi nevoie de o ordine. Orice am face, ordinea este ntotdeauna necesar.
Pn si un
zigzag are un nceput si un sfrsit.
Mi-am amintit atunci c nu am fost n stare niciodat, cu toat strdania mea
nversunat, s
citesc un Manual de filozofie si nici mcar s nteleg sensul acestei alturri ciudate.
Mi-am
amintit si c m-am gndit: de ce s nu ncerc ntr-o zi s-mi scriu propriul manual,
alctuit
doar din
19
istorii ? Ar fi deplasat, pretentios si destul de limitat s vorbesc n acest caz de
filozofie. S
zicem c este un manual despre tot si despre nimic, mai curnd despre tot dect
despre nimic,
n care ar fi pomenite, n acest chip mai putin obisnuit, lucrurile care ne frmnt
uneori,
licririle care ne cheam, ntmplrile care ne bucur, visele care ne amgesc,
adic legtura
noastr pe ct de firav, pe att de necesar cu lumea, n scurtul rgaz al
deschiderii unei
ferestre ntre dou neanturi, pe care l numim viat.
Am alctuit capitole din aceste istorii, le-am pus titluri, apoi m-am jucat ndelung cu
piesele
acestui joc urias pe care mi-1 fcusem singur. Ce s pstrez si ce s dau deoparte ?
Ce s pun

nainte si ce dup ? Perceptia noastr asupra lumii nu urmeaz nici o ordine de

cunoastere, iar
reactiile noastre sunt haotice. Pn si cultura noastr este lipsit de ordine.
M gndisem asa: turnm toate povestile ntr-un sac, iar dac ne frmnt o
ntrebare, tragem
la ntmplare, ca la loterie. Ceea ce va iesi va fi rspunsul si-1 vom accepta ca
atare.
n cele din urm, am ncercat s conturez, mergnd pe firul povestirilor alese, un soi
de drum
sovitor, care nu poate fi nici pe departe drept, care s-a dovedit mai scurt dect mi1
nchipuisem, un drum cu umbre, cu opriri, cu suisuri si cobo-rsuri, care trece prin
tinuturi
pustii si prilejuieste ntlniri, unele plcute, altele mai putin, cu punti, cu vaduri, cu
htisuri
neasteptate si cu pietre de hotar pe jumtate ngropate n iarb.
Un drum, orict ar prea uneori de plcut, orict de bun si de trainic, nu trezeste
cine stie ce
interes dincolo de hotarele trilor prin care trece si pe care este menit s le
uneasc. Marile
drumuri moderne, care sunt de-acum electronice, stric uneori pentru totdeauna
tinuturile pe
care le strbat. S-a pierdut, printre altele, respectul fat de peisaj, att dinafar ct
si
dinuntru. Drumul pe care am ncercat s-1 croiesc ar fi dorit s se piard pentru
totdeauna n
htisuri si s nu mai fie de trebuint nimnui. Pn la urm, rmne doar o chemare
ctre
cltor, pe care l ndemn din toat inima s treac peste santuri si s drme
gardurile.
20
1

Lumea este asa cum este

Soarta cpriorului
Iat o istorioar povestit de Rabindranath Tagore, care a preluat-o probabil din
folclorul
indian:
Cpriorul s-a dus ntr-o zi la Brahma, ziditorul, si 1 s-a plns de soarta amar care i
fusese
hrzit.
Toate fpturile, a spus el, vor s m mnnce. De ce oare, atotputernicule
Brahma, trebuie
s le slujesc drept hran ? Crezi c e drept ?
Brahma 1-a ascultat si i-a rspuns:
Ce s-ti spun, fiule ? Numai p nvindu-te mi las gura ap.
nvttura cocosatului
Unui predicator i plcea s arate c lucrarea Domnului este desvrsit.
Povestea care vine din Europa, probabil din Franta spune c un cocosat l
ascultase pe
predicator, dar nu-1 credea. L-a asteptat, asadar, la iesirea din biseric si i-a spus:
Zici c Dumnezeu face bine tot ceea ce face, dar uite cum m-a fcut pe mine!
Predicatorul l-a privit o clip si i-a rspuns:
De ce te plngi, prietene ? Pentru un cocosat, arti foarte bine.
Pe ce se sprijin lumea
Vestitul Euclid tinea odat o lectie si, printre altele, vorbea despre lume. Tnrul
Ptolemeu
care era, binenteles,
23
cel mai bun elev din clas a ridicat mna si 1-a ntrebat pe ce anume se sprijin
lumea.
Lumea se sprijin pe umerii unui urias, i-a rspuns Euclid.

Ptolemeu a lsat capul n jos si lectia a continuat. Ceva mai trziu, tnrul Ptolemeu
a ridicat
capul si a ndrznit s ntrebe pe ce anume sade uriasul.
Uriasul, i-a rspuns Euclid, sade pe carapacea unei gigantice broaste testoase.
Apoi, fr s-i mai dea elevului su rgazul de a pune o alt ntrebare, Euclid a spus,
tare si
rspicat:
Iar dedesubt se afl numai testoase!
Cocosul, elefantul si buturuga
O poveste din Africa, si anume din Rwanda, spune c mai
multe fpturi au nceput ntr-o zi s se plng de soarta lor.
S-au auzit mai nti tnguielile cocosului, care spunea:
Eu, care vestesc ceasul pentru toate popoarele, pentru brbati, pentru femei si
chiar pentru
rege, eu, care chem soarele n fiecare dimineat, eu, care sunt domnul si stpnul
timpului,
cum se face c sunt nevoit s-mi petrec noptile cocotat pe creanga unui copac chiar
n vreme
de furtun, n timp ce caprele dorm n cas ? Si cum se face c, atunci cnd ncerc
s-mi
recapt puterile ciugulind cteva boabe de sorg ncoltite n brazd, toti, si brbatul,
si femeia,
si copilul zvrl cu pietre dup mine ?
Mnios, cocosul a plecat n cutarea marelui zeu Imana, s i se plng. S-a ntlnit
pe drum cu
elefantul si si-a spus psul.
Elefantul a pornit si el s se jeluiasc:
Uit-te la mine! Cum se poate ca eu, care ntrec n putere toate animalele, cu
nftisarea

mea att de nobil si de minunat alctuit, s nu pot zmisli o dat dect un singur
copil ? Este
oare firesc ca gina, atunci cnd i druiesti un urmas, s scoat douzeci ori
douzeci si cinci
de puisori ?
24
Ca pisica s nasc cinci, sase ori chiar sapte pisoi ? Capra, care nu este nici pe
departe att de
frumoas si de puternic, d nastere la doi si chiar la trei iezi; este oare drept ? Iar
eu nu pot
zmisli dect un pui! Stai putin s m pregtesc si vin si eu cu tine.
Pe cnd mergeau asa, au vzut la marginea drumului o buturug, care i-a ntrebat
ncotro se
ndreapt, pentiu c nu vedeai n fiecare zi un cocos alturi de un elefant.
Cele dou animale i-au povestit, asadar, buturugii ce anume le nemultumea.
A venit rndul buturugii s se plng:
Uitati-v la mine. mi petrec viata la marginea drumului, ntr-un loc de care nu-i
pas
nimnui. Nu cer de mncare si nici de but de la nimeni. M multumesc cu apa pe
care mi-o
druieste cerul, atunci cnd plou, si nu cer nimnui nici s m ciopleasc, nici s
m
strunjeasc. Toti brbatii care trec pe lng mine mi trag cte un picior. Toate
femeile m
lovesc cu toporul si m despic. Nici copiii nu se las mai prejos: mi jupoaie scoarta
ori
arunc n mine cu pietre. Cu ce-am gresit oare ca s fiu astfel umilit ? Asteptatim, vin si eu
cu voi, vreau si eu s m plng lui Imana.
Ajunsi n fata zeului, cei trei i-au povestit pe larg de ce erau nemultumiti si de ce se
socoteau

nedrepttiti de soart.
Imana a luat trei hotrri. I-a spus buturugii s se ntoarc la locul ei, fgduindu-i
c o va
chema dm nou la el. L-a pus pe elefant ntr-un hambar unde se afla mncare pentru
toti
locuitorii. Cocosului i-a dat o camer confortabil si servitori ca s-i fac patul.
ndat ce a intrat n hambar, elefantul, nfometat dup cltorie, s-a si repezit s
mnnce.
Dup dou zile nu mai era nici urm de hran, asa c a fost nevoit s petreac cea
de-a treia,
apoi cea de-a patra zi fr s bage nimic n gur. Imana i-a spus:
Iat. Ai mncat totul repede. Si mai spui c ai vrea s ai, dintr-odat, doi urmasi
n loc de
unul ? Dar unde oare ai putea gsi o pdure pentru atta hran ? Nu vezi c ti-ar
25
pieri stirpea ? Ai numai un urmas, dar si asta este o favoare deosebit de care te
bucuri,
tocmai pentru ca neamul tu s nu se sting. Cred c ai priceput. Du-te n drumul
tu.
Elefantul s-a ntors n pdure.
Imana i-a dat unuia dintre servitori un cos si i-a spus:
Du-te la buturug si vezi de gseste toate buctile de unghie si fsiile de piele pe
care le
smulge trectorilor, chiar si cele mai mici.
Servitorul a petrecut o vreme lng buturug si s-a ntors cu cosul aproape plin.
Imana a
chemat buturuga si i-a spus cu glas aspru:
Te plngi de picioarele pe care ti le dau trectorii, ca si cum ar face-o ca s te
rneasc. Dar
tu ce faci ? Nu cumva rupi unghiile oamenilor si animalelor care vor s te apuce ?
Nu le

smulgi fsii de piele ? Nu-i zgrii fr mil ? Piei din ochii mei.
Buturuga s-a ntors la locul ei fr s crcneasc.
Cocosul, nc din prima noapte, s-a lfit n asternut si a dormit pn a pierdut
socoteala
timpului. Nemaistiind dac era zi ori noapte, a uitat s se trezeasc si s-i scoale si
pe ceilalti.
Imana l-a chemat la el si i-a spus asa:
Am poruncit s ti se pregteasc un pat ca lumea si nu te-ai mai sculat de cteva
sptmni! N-ai cntat nici mcar o singur dat, cu toate c treaba ta este s
vestesti tuturor
cnd se iveste o nou zi! Am auzit c ti-ai fcut nevoile n asternut si lng pat! Nu
ti-e
rusine ? Esti prea murdar ca s mai poti tri pe lng altii! Urc-te la loc n copac!
nfrunt
furtuna pe timpul noptii! Si s nu mai ndrznesti s vii s mi te plngi, c te pun la
fript, iar
servitorii mei de-abia asteapt!
nspimntat, cocosul a luat-o la sntoasa si s-a cocotat pe creanga lui, ca s
pndeasc
rsritul soarelui.
Multe fpturi care doreau s urmeze pilda cocosului, a elefantului si a buturugii au
socotit mai
ntelept s nu se mai plng de soarta lor.
26
Unde se afl Dumnezeu ?
Cineva i-a spus unui mare nvtat hasidic, Yitzhak Meir, pe cnd era copil:
ti dau un ban dac-mi spui unde se afl Dumnezeu.
Iar eu, a rspuns copilul, ti dau doi bani dac-mi spui unde nu se afl.
Copilul minune

Exist n folclorul chinez o alt poveste a copilului-mi-nune personaj-cheie al

tuturor
traditiilor, care rosteste adesea adevrul; n India, adevrul este uneori rostit chiar
nainte de
nastere, cnd copilul se afl nc n pntecele mamei, asa c se poate vorbi de
ftul-mmune.
ntr-o zi, pe cnd se plimba ca de obicei, Confucius a zrit un copil care construia o
cetate din
lut si pietricele, chiar n mijlocul drumului.
Confucius a poruncit vizitiului s opreasc si l-a ntrebat pe copil:
De ce nu te dai la o parte ?
Am nvtat, a rspuns copilul cu ndrzneal, c trsurile ocolesc orasele si c
orasele nu se
feresc de trsuri.
Cuprins de uimire, Confucius s-a dat jos, s-a apropiat de copil si l-a ntrebat:
Cum se face c esti att de ntelept, la o vrst att de fraged ?
Copilul a rspuns:
La trei zile dup nastere, copilul poate face deosebirea ntre mam si tat. La trei
zile dup
ce s-a nscut, iepurele alearg pe cmp. La trei zile dup ce s-a nscut, pestele
noat n apele
rului. Asa e firesc. Asta nu este ntelepciune.
Cum te cheam ? Unde stai ?
Nu am nici un nume si stau n casa vntului, a rspuns copilul.
S facem mpreun ctiva pasi. Vrei ?
La mine acas, a spus copilul (care nu se sfia s mint), m asteapt un tat
btrn pe care
trebuie s-1 ajut, o mam
27

pe care trebuie s-o hrnesc, un frate mai mare de care trebuie s ascult si un frate
mai mic pe
care trebuie s-1 ocrotesc si s-1 cresc. Cnd s mai am vreme s m plimb cu
tine ?
Cred c esti cu totul deosebit, i-a spus Confucius. Tu si cu mine am putea
ndrepta lumea.
Vrei ?
De ce s ndreptm lumea ? Dac am netezi muntii, psrile n-ar mai avea slas.
Dac am
seca rurile si lacurile si le-am astupa, pestii n-ar mai avea unde s se
adposteasc. Dac am
alunga domnitorii, poporul ar ncerca la nesfrsit s desluseasc ce este bine si ce
este ru.
Dac am alunga zeii, n-ar fi de nici un folos, pentru c s-ar ntoarce. Lumea este
att de mare.
Cum s-o ndreptm ?
Au mai stat asa de vorb mult vreme. Confucius i-a pus copilului o seam de
ntrebri, la
care a cptat rspunsuri care de care mai neasteptate. La rndul su, copilul 1-a
ntrebat:
Cte stele sunt pe cer ?
Nu pot vorbi dect despre lucruri pe care le vd n fata ochilor, a spus Confucius.
Spune-mi atunci, cte fire de pr ai n sprncene ? Confucius a zmbit si a tcut.
Le-a spus
pe urm celor
care l nsoteau:
Tinerii sunt de temut. Noile generatii vor fi poate la fel de bune ca acelea
dinainte.
Dup alte traditii, s-ar fi urcat n trsur mormind:
Copiii precoce nu vor fi buni de nimic atunci cnd vor fi mari.
Gustul pepenelui galben

Un maestru zen i d discipolului su un pepene galben si1 ntreab:

Cum ti se pare pepenele ? Crezi c e bun ?
Da, are un gust minunat, rspunde discipolul.
Si unde anume se afl acest gust ? ntreab maestrul. In pepene sau pe limba
ta ?
Discipolul st o clip pe gnduri, apoi se pierde ntr-un sir de explicatii, care de care
mai
complicate:
28
Gustul vine dintr-o legtur strns ntre pepene si limb, pentru c limba, de
una singur,
nu este n stare...
nvtatul i taie vorba:
Prostule! De ce-ti frmnti mintea ? Pepenele este bun. Ajunge.
Privighetoarea
O alt poveste, japonez de aceast dat, si care trebuie istorisit pe timp de
noapte, spune c
au fost odat doi oameni. Unul i-a spus celuilalt:
De fiecare dat, n noaptea de Anul Nou, cnt privighetoarea.
Auzind aceste vorbe, privighetoarea a strigat:
Cum as putea sti c este Anul Nou ? Cnt si gata.
Bucuria pestilor
Cu privire la lumea pe care o vedem n jurul nostru, o poveste bine cunoscut, pe
care o
putem gsi chiar n Zhuang Zi, face parte din toate traditiile orientale. n Coreea,
unde este
foarte popular, povestea ne spune c doi ntelepti, Zhuang Zi si Hui Zi, care
cltoreau
mpreun, au ajuns la o punte si au zrit pestii care sreau din apa rului.

Zhuang Zi s-a oprit o clip si i-a spus nsotitorului su:

Uite cum sar pestii de bucurie!
Tu nu esti peste, a rspuns Hui Zi. De unde stii c pestii se bucur ?
Tu nu esti eu, i-a spus Zhuang Zi. De unde stii c nu stiu c pestii se bucur ?
E drept c nu sunt tu, a spus Hui Zi, si c nu stiu ce stii si ce nu stii. Stiu totusi un
lucru, si
anume c nu esti peste. Prin urmare, nu poti sti dac pestii se bucur.
M ntorc la prima ta ntrebare, a spus atunci Zhuang Zi. M-ai ntrebat: De unde
stii c
pestii se bucur ?" Punndu-mi ntrebarea, ai admis c stiu rspunsul. Altfel nu mi-ai
fi pus-o.
Ei bine, de unde stii ?
Nimic mai usor: am trecut puntea!
29
Copilul lui Satan
Se spune, n traditia arab, c, Adam si Eva, atunci cnd au fost izgoniti din Rai, siau gsit
undeva un adpost. n fiecare dimineat, Adam pleca la vntoare, iar Eva rmnea
singur.
Intr-o zi, Satan a venit la Eva si -a ncredintat copilul su, care purta numele de
Khannas,
rugnd-o s stea putin cu el.
Cnd Adam a venit de la vntoare si 1-a gsit pe copilul lui Satan, a nceput s
strige, cuprins
de mnie:
De ce l-ai primit pe copilul lui Satan ? Uite cum te-ai lsat nc o dat pclit de
minciunile lui!
Apoi a ucis copilul si 1-a tiat n bucti pe care le-a dus n pustiu, s le mprstie.
Dar Satan,

care cunostea o multime de vrji, a lipit buctile si 1-a nviat pe copil, ducn-du-1
iar la Eva.
Khannas plngea att de strasnic, nct Eva s-a lsat nduplecat si a primit s aib
grij de el.
Cnd s-a ntors, cuprins de mnie dar si de spaim, la gndul flcrilor iadului care i
asteptau
din pricina copilului lui Satan, Adam a fcut un foc mare unde 1-a aruncat pe
Khannas, care
tipa ca din gur de sarpe.
Apoi a aruncat cenusa n cele patru vnturi. S-a ivit ns Satan cel ntunecat, cu alte
farmece si
vrji. La porunca sa, cenusa s-a adunat din toate prtile. Copilul s-a fcut la loc, iar
Satan, cu
glas plngret, a nduplecat-o din nou pe Eva s-1 primeasc, rugnd-o s nu-1 mai
ucid si a
treia oar.
N-am vreme acum s vd de el, a spus Satan, dar m napoiez ct pot de repede.
Apoi a plecat.
Adam s-a ntors. La vederea lui Khannas, a nceput s tremure de suprare, si-a
nvinuit sotia
c trecuse de partea diavolului, apoi 1-a ucis pe copil pentru a treia oar si si-a
pregtit o
mncare din carnea lui, pe care a mprtit-o cu Eva. Dup aceea si-a vzut de
treab.
A venit din nou Satan. Eva era singur. Satan s-a pornit s-si strige fiul, iar acesta a rspuns.
Satan a recunoscut glasul copilului, care iesea din trupul femeii.
Strasnic, a spus el, mi-am atins telul. Rmi unde esti.
30
Urechea lui Ch'h

n traditiile Orientului Mijlociu se ntlneste un personaj pe ct de nesuferit, pe att

de plin de
haz, cunoscut ndeobste sub numele de Nastratin Hogea. Ptaniile sale
(nenumrate) sunt
povestite pretutindeni, din Turcia pn n Persia si din Siria pn n Egipt, unde
poart numele
de Goha. Aceleasi ntmplri se regsesc n traditia popular evreiasc, unde
personajul se
numeste Ch'h, precum si n Africade Nord, unde este mai cunoscut sub numele de
Djeha.
Urmele sale duc pn n Polonia, unde poart numele de Srulek.
Personajul este un amestec uimitor de naivitate, ca s nu spunem prostie, si de
nemaipomenit
siretenie. D tuturor sfaturi pe care nu le-ar urma n ruptul capului si pare s
ntruneasc toate
cusururile omenesti: este zgrcit, mincinos, pizmas, fricos si de un egoism fr
margini.
Deoarece viata se pare absurd, se strduieste s-si adapteze purtarea n functie
de aceast
absurditate. Pe acest print al logicii populare, Gurdjieff l aseza, n Povestile lui
Belzebut
pentru nepotul su, pe culmile ntelepciunii omenesti.
Pentru nceput, l vom vedea pe acest personaj fundamental, care ni se va arta sub
o multime
de nume, asa cum apare el n traditia evreiasc.
Asadar, cnd cineva l ntreba: Unde ti-e urechea ?, Ch'h si trecea bratul drept
peste cap si-si
atingea urechea stng, zicnd:
Aici.
Dar de ce te slujesti de bratul drept ? De ce nu de mna stng, care se afl de
aceeasi parte

cu urechea ta stng ?
Pentru c, rspundea Ch'h, dac as face ca toat lumea, n-as mai fi Ch'h.
Omul care aduce ploaia
Dac tot vorbim de ordinea aparent a lumii, s mai rmnem o clip n tovrsia
aceluiasi
personaj, de aceast dat sub numele cel vestit de Nastratin Hogea.
31
Se spune c ntr-o zi, n Persia, n vremea unei secete cumplite, a venit la el un grup
de
oameni care l-au ntrebat dac nu cumva stie cum anume poate fi adus ploaia.
Fireste c stiu, a spus el.
Hai, repede, spune-ne ce e de fcut.
Nastratin a cerut s i se aduc un lighean plin cu ap, ceea ce s-a si fcut, nu fr
greutate.
Cnd a fost adus ligheanul, si-a scos cmasa si, spre uimirea tuturor, a nceput s-o
spele cu
mare grij.
Ce! au nceput s strige cu totn. Am adunat toat apa care ne mai rmsese, iar
tu o
folosesti ca s-ti speli hainele!
Nu v speriati, a rspuns Nastratin, stiu eu ce fac. n ciuda insultelor si
amenintrilor,
Nastratin nu s-a grbit
deloc. Si-a splat bine cmasa, apoi a spus:
Am nevoie de nc un lighean cu ap.
Oamenii au nceput s strige si mai tare. De unde s scoat nc un lighean cu ap ?
Si pentru
ce ? O luase cumva razna ?

Nastratin nu si-a pierdut cumptul si s-a ncptnat s cear nc un lighean cu

ap.
Stiu bine ce fac, spunea.
Oamenii au cutat peste tot, au stors lutul din fntni, au luat apa de la gura
copiilor si au
izbutit s umple cel de-al doilea vas.
Nastratin si-a bgat haina n ap si a cltit-o cu grij.
Toti se uitau la el nmrmuriti, nemaiavnd putere s strige.
Nastratin le-a cerut apoi s-1 ajute s rsuceasc vesmntul, ca s-1 poat stoarce
ct mai
bine, dup care 1-a dus n curti-cic si 1-a atrnat pe o frnghie, la uscat.
ndat dup aceea, cerul s-a acoperit de nori grosi si a nceput s plou.
Poftim, a spus linistit Nastratin. Asa ptesc de fiecare dat cnd mi pun cmasa
la uscat.
Smnta vrajbei
ntr-o sear, un tran african a vzut cum Vrajba arunca seminte pe ogor.
32
A stat asa s-o priveasc, fr s-i spun nimic. Cnd vrajba a isprvit si a plecat,
tranul si-a
petrecut toat noaptea la lumina unei lmpi, ncercnd s adune boabele otrvite.
A umplut un sac cu seminte si 1-a dus acas, fr s sufle un cuvnt alor si.
A doua zi, ca s scape de ele, a aruncat un pumn la ginile din ograd. Abia dac
ciuguliser
cteva boabe si ginile au pornit s se bat de-a binelea, mai-mai s se omoare.
Tranul a fost
nevoit s le nchid pe fiecare n alt parte, trudind din greu. Avea bratele si minile
acoperite
de rni si vnti pricinuite de ciocul psrilor.
ncercnd s gseasc alt mijloc de a scpa de boabe, a aruncat un pumn n apele
rului.

Pestii, tipam si chiar hipopotamii au nceput ndat s se sfsie, n vreme ce valuri

uriase
rscoleau apele rului, altfel linistit, ajungnd chiar s se reverse peste o parte din
cmpie.
Tranul s-a hotrt atunci s arunce boabele n foc. Fumul ns s-a rsucit n vzduh
ca un
vrtej, ca o furtun, mturnd aproape jumtate din sat.
Nestiind ce s fac, tranul s-a apucat, n alt zi, s macine cteva boabe si i-a
cerut nevestei
s-i fac o plcint, fr s-i spun despre ce este vorba.
A nceput s mnnce din plcint, dar nainte s nghit prima mbuctur, a
strigat c nu e
bine coapt, c e prea srat si a dat vina pe nepriceperea nevestei.
Femeia, care tocmai muscase si ea din plcint, i-a rspuns plin de mnie, strignd
c fcuse
plcinta ca de obicei si c, dac brbatului i se prea necoapt si prea srat,
nsemna c e un
prost, asa cum crezuse ea de altfel dintotdeauna.
Tranul i-a aruncat cu ceva n cap, femeia a urlat de durere si cei doi soti s-au
repezit unul la
altul fr a se rusina de copii, care erau de fat, si doar vecinii sositi n mare grab
i-au putut
desprti si tine departe unul de altul.
Au trecut cteva sptmni si lucrurile s-au linistit, treptat, dar tranul, care nu mai
avea somn
si nu mai avea chef s zmbeasc, nu se putea gndi dect la boabele care-i mai
33
rmseser. S-a gndit atunci s mearg undeva, ntr-un .tinut mai ndeprtat, si s
pun
boabele la un colt de strad ori s le arunce ntr-o fntn prsit. Dar cum avea
inim bun,

si spunea c fusese aruncat destul smnt de Vrajb n tinuturile ndeprtate,

care nu mai
aveau nevoie si de ale lui. S-a gndit chiar s mearg pn la mare si s arunce n
ap sacul cu
boabe, dar s-a temut s nu dea nastere la cine stie ce furtun. Asa c pn la urma
s-a lsat
pgubas.
De altfel, avea asa de mult treab la cmp, nct nu-i mai rmnea timp pentru
altceva.
Cnd au rsrit primele mldite, tranul a vzut cu bucurie c recolta avea s fie
minunat. Pe
ogoarele vecine, alti trani nu mai pridideau cu smulsul buruienilor. Iar el nu avea
nimic de
fcut. Roadele cresteau, bogate si sntoase. In fiecare dimineat, vedea cum se
apropie
norocul si bunstarea. Asa c sttea degeaba si a gsit chiar timp s-si vad niste
veri, la doutrei
zile de mers.
La ntoarcere a fost ntmpinat de lacrimile de jale ale nevestei si ale copiilor. n
cteva
ceasuri, un stol de psri nvlise asupra ogorului, din care nu mai rmsese nimic.
nteleptii satului au gsit pricina acestei mari nenorociri. Pe celelalte ogoare, au
spus ei, care
nu fuseser prdate de psri, lucra tot timpul cineva, se misca si fcea zgomot cu
uneltele.
Asadar, psrile se ndreptaser cu toatele spre singurul ogor unde nu muncea
nimeni si unde
crestea, de altfel, o recolt nemaivzut.
Tranul a asteptat, cufundat n gnduri, cderea noptii. Dup ce nevasta si copiii au
adormit,
s-a ridicat usurel si a luat din ascunztoarea pe care doar el o stia sculetul cu
ultimele seminte

de discordie. S-a dus la cmp, n toiul noptii, si a semnat boabele pe ogorul lui,
unul cte
unul, ct a putut el mai bine.
n drum spre sat, a zrit de departe Vrajba aruncnd boabe ntr-o dumbrav care
era a unuia
dintre prietenii si. Un prieten la care tinea foarte mult, si cruia nu i-a spus nici o
vorb.
34
Ce-i trebuie leului
O alt poveste african, care ne vine din Senegal, spune c toate fiarele pdurii s-au
hotrt
ntr-o zi s se adune si s dezbat, sub conducerea leului, pentru a gsi solutia la o
problem
fundamental. Animalele constataser, generatii dup generatii, c se mncau ntre
ele.
Gsind prin urmare c situatia este inadmisibil, crud, absurd si asa mai departe,
s-au
adunat si au nceput s vorbeasc.
Fiecare si-a spus psul, cutare s-a vitat c este mncat de cutare, un altul de
cutare, si tot asa;
pn si elefantul a nceput s se plng:
Eu nu mnnc dect iarb, dar sunt mncat de tntari! Iar uneori chiar de
soareci, care mi
se strecoar n tromp!
La care minusculele insecte care triesc n iarb au rspuns:
Spui c nu mnnci dect iarb! Numai c noi suntem pitite n iarb, iar tu ne
nghiti fr
s-ti dai seama!
Pe scurt, toat lumea se plngea de ceva. Si toat lumea era de acord c lucrurile
nu mai
puteau merge astfel. A venit si rndul leului, care a spus, n auzul tuturor:

 nteleg foarte bine toate plngerile voastre si v dau dreptate. Stiu ns la fel de
bine de ce
anume am eu nevoie. Iar eu am nevoie de carne. Nu m pot hrni cu iarb. Nu pot
mnca
dect carne.
La care elefantul i-a rspuns:
Dar carnea este oricum carne de animal! Cum ai s faci ca s mnnci carne fr
s
devorezi nici un animal ?
Asta nu stiu, a zis leul. Stiu numai de ce am nevoie. Iar eu am nevoie de carne.
Animalele au luat-o de la capt cu discutiile, care preau s nu se mai sfrseasc.
Leul repeta
ntruna c nu poate mnca dect carne, iar celelalte animale protestau care de care
mai
vehement.
Deodat, leul a spus:
Discutia asta dureaz de mai multe ceasuri, dac nu m nsel ?
De ce spui asta ? a ntrebat cineva.
Pentru c mi s-a fcut foame.
35
<% t t, [ f r.trptfTJfff.
Multimea animalelor a fost strbtut de un freamt.
Da, a spus din nou leul, mi-e foame, simt un gol n stomac. Cnd mi-e foame,
sunt ca toat
lumea, trebuie s mnnc. Iar ca s mnnc, am nevoie de carne. Am s mnnc,
asadar, pe
unul dintre voi. Pe cineva care st mai aproape de mine.
Nici nu terminase bine vorba c toti o si luaser la sntoasa. Unii se ctrau prin
copaci, altii

se bgau sub pmnt ori se pierdeau n norii de praf care ntunecau zarea.
Cnd a rmas singur, leul a pornit la vntoare.
Leul care se credea oaie
Iat o alt poveste despre leu, care vine din India.
Un pui de leu prsit a fost gsit de o turm de oi, care l-au crescut cum s-au
priceput. Leul se
strduia s mnnce iarb, ceea ce nu-1 ncnta deloc, si s behie, ceea ce era
destul de greu.
Cnd se apropia sacalul de turm, leul o lua la fug, nspimntat, ca oile.
ntr-o zi, un leu btrn a aprut pe o stnc ce se ridica deasupra cmpiei. Oile s-au
risipit care
ncotro, iar leul cel tnr a fugit si el.
Leul cel btrn s-a luat dup oi si 1-a ajuns din urm pe leul cel tnr, pe care 1-a
apucat de
grumaz si 1-a trt dup el. Acesta tremura de fric si se si vedea nghitit.
Asa au ajuns pe malul unui ru. Leul cel btrn i-a dat drumul celui tnr si 1-a
mpins pe
trm, lng ap. Apoi s-a asezat alturi si si-a lsat capul n jos, deasupra apei.
Cei doi lei se oglindeau astfel n ap, unul lng altul. Leul cel tnr a vzut c
semna cu
cellalt si s-a linistit.
Cele dou fiare si-au potolit setea, apoi si-au vzut de drum mpreun.
Judecata lui Dumnezeu
Undeva departe, n India, doi trani se iau la hart. Merele dintr-un pom care este al
unuia
dintre ei au czut pe pmntul
36
celuilalt. Asa cum se ntmpl de veacuri la tar, fiecare spune c merele sunt de
drept ale lui.

Trece un brahman, despre care se spune c este un sfnt. Cei doi trani l roag s
fac
dreptate.
Brahmanul i ntreab:
Vreti ca mprteala s se fac dup judecata omeneasc ori dup judecata lui
Dumnezeu ?
Tranii au rspuns ntr-un glas:
Dup judecata lui Dumnezeu.
Si n-o s aveti nimic de spus ?
Nimic.
Atunci brahmanul adun merele, face o grmad mai mare ntr-o parte, iar de
partea cealalt
las un singur mr. Dup care d grmada unuia dintre trani si mrul celuilalt, fr
s le
arunce mcar o privire.
Apoi si vede de drum, fr s scoat o vorb.
Iepurele si leoaica
Iat o alt poveste despre leu, probabil strveche, pe care ne-o istoriseste fabulistul
Loqman.
O iepuroaic ntlneste o leoaic si-i spune:
Eu fac n fiecare an o multime de pui, iar tu nu poti face dect unul!
Ai dreptate, i rspunde leoaica. Eu nu fac dect unul. Dar fac un leu.
Se mai ntmpl
O poveste american din secolul XX ne vorbeste despre un tran foarte srac, care
merge n
fiecare zi s munceasc, la cmp, cu vaca. Este un om cumsecade, care trudeste
pentru a-si
ntretine nevasta si familia. ntr-o zi, cerul se rupe n dou si se dezlntuie furtuna,
iar

trsnetul i omoar vita.

De ce a trebuit sa mi se ntmple asta tocmai mie ? se tnguie tranul ctre
Dumnezeu. Cu
ce ti-am gresit ? De ce m-ai pedepsit ? Nu eram si-asa destul de amrt ?
37
Dumnezeu tace.
Lunile trec, pn se fac ani. Tranul, din ce n ce mai srac, merge la cmp singur si
munceste
doar cu bratele, din ce n ce mai obosite. Din cnd n cnd vine si nevasta s-1 ajute
si-i aduce
un blid de hran. O alt furtun rscoleste cerul, trsnetul despic norii si cade
peste femeie,
omornd-o.
Tranul si frnge minile, cuprins de dezndejde, si strig cu ochii la cer:
De ce ? Ce-am mai fcut ? Sunt tare srac si tare credincios ! De ce mi-ai omort
femeia ?
Rspunde-mi! Cu ce ti-am gresit ?
Deodat, o lumin orbitoare strpunge norii cei negri si se aude glasul lui
Dumnezeu:
Nu mi-ai gresit cu nimic. Doar c, din cnd n cnd, m scoti din minti.
Explicatia lui Goha
Dorind s arate, ca attia altii, de ce lumea este fcut asa cum o vedem,
egipteanul Goha, zis
Goha cel srac cu duhul, i-a ntrebat ntr-o zi pe cei din jur:
Stiti voi oare de ce Allah cel Atotputernic fie numele lui n veci slvit si ludat!
nu
le-a druit aripi cmilei si elefantului ?
Nu, nu stim, au rspuns ei rznd. Ai s ne spui ns tu si asa vom afla.
Fireste c am s v spun. Dac elefantul si cmila ar avea aripi, n-ar putea zbura
pentru c

aripile nu i-ar putea tine n vzduh si atunci s-ar prbusi peste florile din grdin si
le-ar strivi.
Boabele de mazre si pstile
Aceast poveste plin de tlc a fost istorisit de scriitorul japonez Urabe Kenko.
In timpul unei cltorii, un clugr cu sufletul curat s-a oprit s nnopteze la un han.
Obosit, sa
apropiat de sob
38
si a vzut c n oal fierbea niste mazre si c pstile fuseser puse pe foc.
A auzit deodat un zgomot neobisnuit. S-a tras mai aproape de flcri si, cum avea
sufletul
curat, a auzit boabele de mazre vorbind ctre psti:
Nu ne sunteti strine brr, brr , atunci de ce v ncrncenati astfel s ne
fierbeti ? De
unde brr, brr atta rutate ?
Apoi clugrul a auzit rspunsul pstilor:
Credeti oare css, css c ne bucurm c v fierbem ? Nu vedeti c ardem si
noi ? Si
c, din nefericire, nu putem face nimic ?
Cele dou piulite
ntr-o culegere veche de povestiri, tot japonez, Shase-kisbu, putem citi cum un
clugr le-a
spus ntr-o zi nvtceilor si:
Pmntenii sunt prosti si nu bag de seam ce fac. Eu, de pild, am gsit o
metod nou de
zdrobit gruntele cu dou piulite deodat si cu un singur pislog.
Cum asa ? a ntrebat un nvtcel.
Nimic mai usor. Una dintre piulite va sta pe pmnt, ca de obicei, iar cealalt va fi
agtat

undeva, cu fundul n sus. Astfel, prin ridicarea si coborrea pislogului, vom putea
zdrobi
gruntele din cele dou piulite.
Da, a spus un alt nvtcel. Se pot zdrobi gruntele n felul acesta, dar numai
dac pot fi
tinute pe fundul piulitei de sus.
Asa este, a spus nteleptul. Aici este problema.
Bambusii
Tot n Japonia, n bogata traditie zen, n care povestirile sunt att de scurte nct
parc rmn
uneori suspendate, se zice c un nvtcel 1-a ntrebat odat pe nvttorul su ce
este
budismul.
39
ti voi rspunde, i-a spus acesta, ndat ce vom fi singuri.
Cnd au rmas singuri, nvtcelul a pus nc o dat ntrebarea, nvttorul i-a fcut
semn s-1
urmeze si 1-a dus ntr-o grdin, unde i-a artat, fr s scoat o vorb, un plc de
bambusi.
nvtcelul nu ntelegea nimic. La care nvttorul i-a spus:
Iat un bambus nalt, si iat alturi unul mic.
Broasca si scorpionul
Povestirea care urmeaz este fr ndoial una dintre cele mai cunoscute din
traditia african.
Orson Welles o spunea, dac ne amintim, n filmul Domnul Arkadin.
Un scorpion care dorea s treac un ru a rugat-o pe broasc:
Ia-m si pe mine n spinare.
S te iau n spinare ? a ntrebat broasca. Nici nu te gndi! Dac te iau n spinare,
dup cum

te stiu, ai s m ntepi si am s mor!

Nu fi proast, i-a spus atunci scorpionul. Nu-ti dai seama c, dac te ntep, ai s
te duci la
fund, iar eu, care nu stiu s not, am s m nec ?
Cele dou vietuitoare au mai vorbit astfel o vreme, iar scorpionul s-a dovedit att de
dibaci
nct broasca a primit s-1 treac pe malul cellalt. L-a luat, asadar, pe spinarea ei
umed si
lunecoas, i-a spus s se tin zdravn si a pornit s treac rul.
Cnd au ajuns la mijloc, unde apa este mai adnc, scorpionul a ntepat-o pe
broasc. Aceasta
a simtit cum otrava i ptrunde n trup si a nceput s se duc la fund, cu scorpion
cu tot:
Vezi! Ce ti-am spus eu ? Ce-ai fcut ?
N-am ce face, a rspuns scorpionul, nainte de a fi nghitit de apa rece a rului.
Asta mi-e
firea.
Mai putem aduga c povestirea se numr printre strvechile fabule indiene
atribuite lui
Bidpai. n fabula indian,
40
broasca este nlocuit de o testoas. Scorpionul ncearc s-o ntepe, spunndu-i c
nu se poate
pune mpotriva firii, dar nu izbuteste s strpung carapacea.
Testoasa l dojeneste, apoi se las la fund si-si neac agresorul.
Rspunsul licuriciului
Poetul persan Sadi povesteste:
Un om tare curios din fire l-a ntrebat pe un licurici:
De ce nu strlucesti dect noaptea ?

Atunci licuriciul i-a dat, pe limba lui, un rspuns sclipitor:

Stau tot timpul afar, si ziua si noaptea, dar cnd soarele este pe cer nu am nici o
putere.
Pustnicul si soarecele
Povestea soarecelui care trebuia s strbat lumea s-a nscut, se pare, n India (o
gsim n
Panchatrata).
Un pustnic, al crui spirit dobndise, prin singurtate si pocint, puteri fr
margini, se ruga
cu bratele ntinse si palmele deschise ctre cer, n inima desertului, unde si
petrecea zilele.
Un vultur, trecnd n zbor pe deasupra desertului, a scpat din gheare un soricel,
care a czut
n palma pustnicului. Acesta s-a uitat ndelung la soricel, cu o bucurie nevinovat.
Soricelul a
nceput s alerge fr team pe bratele, pe umerii si chiar pe capul pustnicului,
care-si spunea:
Iat o fptur vie pe care cerul mi-o trimite ca s m nsoteasc. Am s ncerc s
tlmcesc
dorinta cerului. Cum sunt prea btrn ca s m nsor, fptura care mi-a picat n
palm trebuie
s-mi fie fiic. Iat, nu mi-a fost dat s am copii, si nu se afl pe lume pcat mai
mare, dup
cum mi arat cerul. Soricelul are s fie fiica mea.
Adunndu-si toate puterile mintii, pustnicul a rostit vorbele pe care le stia si la care
nimic nu
se putea mpotrivi, iar
41
soricelul s-a preschimbat ntr-o prea frumoas copil, care i-a srutat picioarele si ia spus pe
dat tata".

Fata s-a apucat de ndat s-si slujeasc printele. Btrnul se bucura vznd-o
cum alearg de
colo colo, aducnd ap si lemne de foc, alungnd mustele neobrzate si aseznduse uneori pe
jos ca s se pieptene ori s-i taie unghiile.
Asa au trecut doi ani. Vznd cum chipul copilei se umbreste, pustnicul a nteles c
venise
vremea s-i gseasc un sot. Dar cum fata era nscut dintr-o vraj si trimis de
ceruri, i
trebuia un sot pe msur. Pustnicul a cugetat si i-a spus:
A venit vremea s te mriti.
Fetei i strluceau ochii de bucuroas ce era.
Pe cine s-ti dau drept sot ? Pe soare ? Vrei s te mriti cu soarele ?
Fata a ridicat privirile spre soare, si-a pus mna ia ochi si s-a strmbat...
Soarele e departe, arde prea tare si se ascunde noaptea. Nu, vreau un sot mai
puternic dect
soarele!
Mai puternic dect soarele ? a ntrebat pustnicul, pus pe gnduri. Vrei atunci s te
mrit cu
norul ? Norul ascunde soarele, se stie.
Norul, a spus fata strmbndu-se iar, este cenusiu, rece si umed. Uneori,
furtuna l sfsie,
iar el bombne si-mi d fiori. Nu, mi doresc un sot mai puternic dect norul.
Nu vd pe altcineva n afar de vnt, a spus btrnul, pentru c vntul risipeste
norii si i
duce departe. Vrei s te nsotesti cu vntul ?
Nu, a spus copila, nu-mi place vntul. E slbatic si nerusinat. Uneori se mnie
prea tare. E
mincinos si fr astmpr. Vreau un sot mai puternic dect vntul.

 Atunci muntele, a spus pustnicul. Da, muntele este mai puternic dect vntul,
pentru c-1
poate opri. Am s te mrit cu muntele!
Fata s-a artat nemultumit si i-a spus printelui su:
Muntele este prea mare si greoi. E trist. Cred c e si cam ntru. mi doresc un
sot care s
m nteleag, cu care s pot rde si cltori. Vreau un sot mai puternic dect
muntele.
42
De aceast dat, desi a cugetat ndelung, pustnicul nu a putut gsi rspunsul.
Destul de rusinat,
s-a asternut pe drum, ca s se duc la un alt pustnic care tria ca si el n pustiu si
cruia i-a
povestit totul.
Cred c nu se afl pe lume dect un singur lucru mai puternic dect muntele, i-a
spus
cellalt pustnic, dup ce s-a gndit mult vreme.
Care este acela ? Rspunde-mi, rogu-te.
Soarecele, i-a rspuns pustnicul, pentru c-si poate spa slasul dedesubtul
muntelui, fr
s pteasc nimic.
Pustnicul s-a ntors la locul lui. Se lsase ntunericul. Copila adormise cu sursul pe
buze,
mngiat de razele lunii, care o fceau nc si mai frumoas. Pustnicul a privit-o o
clip, apoi
s-a asezat s mediteze, si-a adunat toate puterile mintii si a rostit vorbele cuvenite.
Fata s-a prefcut, n timp ce dormea, ntr-un soricel cenusiu, care a nceput s
alerge pe nisip
si pe stnci. A doua zi si gsise un brbtus. Cei doi si-au dus viata lor de soricei n
apropierea pustnicului, care i-a vzut nmultindu-se si le-a vzut puii n ghearele
vulturilor.

Lumea nu este asa cum este

Linistea noptii
Undeva n Arabia, un ntelept si nvtcelul su se plimbau pe teras, n toiul noptii.
Deodat, nvtcelul a spus, n soapt:
Ce liniste...
Nu mai spune Ce liniste", 1-a sftuit nteleptul, ci mai degrab Nu aud nici un
zgomot".
Forma zpezii
Srulek, care este n Polonia echivalentul lui Nastratin sau Goha din povestile
orientale, s-a
apropiat ntr-o zi de un orb si s-a asezat alturi de el.1
Orbul 1-a ntrebat:
Spune-mi, Srulek, cum arat zpada ?
Alb, a rspuns Srulek.
nteleg, a spus orbul. Pe urm 1-a ntrebat:
Ce nseamn alb ?
Alb, a rspuns Srulek, cutndu-si cuvintele, nseamn asa ca laptele.
nteleg, a spus din nou orbul.
Nu peste mult vreme, orbul 1-a ntrebat:
Dar laptele cum e ?
Laptele, a rspuns Srulek, e asa ca psrile acelea de pe ap, stii tu, lebedele...
! Aceast istorioar polonez apare deja n vechile povesti indiene.
47
nteleg, a spus orbul.
Dup care 1-a ntrebat din nou pe Srulek:
Spune-mi, Srulek, cum arat o lebd ?

 Ei bine, este o pasre mare, cu aripi mari, cu un gt lung si arcuit si un cioc cam
asa...
Srulek si-a ntins bratul si si-a ndoit ncheietura precum gtul unei lebede. Orbul a
ntins
mna si a pipit bratul si mna lui Srulek, ncet, cu grij, apoi a spus zmbind:
Acum nteleg, n sfrsit, cum arat zpada...
Dragonul dup natur
Atunci cnd staretul unui templu din Myoshin-ji, din Japonia, a dorit s aib un
dragon pictat
pe tavanul central, a fost sftuit s-1 caute pe pictorul Tanyu, care i ddea lectii de
desen
chiar mpratului. Se spunea c dragonii zugrviti de Tanyu erau de un realism
neobisnuit si
oamenii povesteau chiar c un tavan se surpase ntr-o zi din pricina miscrii
desvrsite a
cozii animalului legendar, pe care o nftisase artistul.
Staretul templului s-a dus, asadar, la locuinta pictorului, s-a uitat cum lucreaz si a
spus:
E bine, dar as dori ca pentru templul din Myoshin-ji dragonul s fie pictat dup
natur.
Iat un lucru care m uimeste, a spus pictorul, pentru c trebuie s-ti mrturisesc
c nu am
vzut n viata mea un dragon.
Adevrat ?
Adevrat. Asa c m vd nevoit s te refuz.
Te nteleg. Ar fi o prostie s-i cerem s picteze un dragon cuiva care n-a vzut
niciodat
asa ceva. Dar de ce nu ncerci s vezi vreunul ?
Unde oare as putea vedea un dragon ? a strigat pictorul. Unde as putea s-i
gsesc ?
Noi, de pild, avem o multime. Vrei s vii s-i vezi ?

 Fireste, a spus pictorul.

Cei doi au pornit la drum. Ajuns la templu, pictorul a cerut s vad dragonii. Staretul
s-a uitat
prin toate colturile ncperii si i-a spus pictorului, care se afla lng el:
48
Ia te uit cti sunt chiar aici. Nu-i vezi ?
Nu, a spus pictorul. Nu vd nici unul.
Ce pcat. Trebuie s mai astepti putin, fr ndoial. Pictorul a rmas doi ani n
templu,
unde a practicat cu
srg doctrina zen. ntr-o dimineat, tremurnd de emotie, s-a repezit la staret si i-a
spus:
Am vzut un dragon viu! Gata! L-am vzut!
Esti sigur?
Cat se poate de sigur! L-am vzut cum te vd!
Minunat. Eram convins c ai s-1 vezi pn la urm. Acum spune-mi, te rog, l-ai si
auzit ?
Ce prere ai ?
Tot despre dragoni
Binenteles, pictorul nu auzise urletul dragonului. Pentru asta a mai avut nevoie de
un an de
practic. n sfrsit, putea vedea si auzi dragonul, ba mai putea zri si alti dragoni,
pe care
uneori i si auzea. A pictat, asadar, pe tavanul central al templului, un dragon care
semna leit
cu unul viu.
Nu toate povestile cu dragoni sunt la fel de impresionante. Un autor chinez, Zhuang
Zi,
povesteste c un anume Zhu Bingman s-a dus la un nvttor vestit pentru a
deprinde stiinta

de a ucide dragonii. A muncit din greu vreme de trei ani pentru a dobndi aceast
pricepere.
Din nefericire, nu i-a fost dat s ntlneasc niciodat vreun dragon.
Taina sculptorului
O povestire din zilele noastre, care vine probabil din Franta1, spune c un sculptor a
primit un
bloc de piatr si s-a apucat de ndat de lucru.
n cteva luni, a sculptat un cal.
Un copil, care-1 privise lucrnd, 1-a ntrebat:
De unde ai stiut c era un cal nuntru ?
1 Povestit de sculptorul Andre Fransois.
49
Peisagistul
Multe din povestirile chinezesti au drept personaj principal un pictor. Marguerite
Yourcenar sa
inspirat n chip fericit dintr-una din aceste povestiri, cnd a scris prima din Nuvelele
orientale. Se stie, de altfel, c pictura de calitate se bucura de un prestigiu deosebit
si rivaliza
chiar cu realitatea. Un mprat a poruncit s fie stears o cascad dintr-un tablou
care-i
mpodobea odaia, pentru c zgomotul fcut de cderea apei nu-1 lsa s doarm.
Un pictor foarte talentat a fost trimis de mprat ntr-o provincie ndeprtat,
necunoscut,
care tocmai fusese cucerit, pentru a picta niste imagini. Dorinta mpratului era de
a cunoaste
astfel provincia.
Pictorul a fcut o lung cltorie, a ajuns n toate colturile tinutului, dar s-a ntors n
capital
fr s fi pictat nimic, nici mcar o schit.

mpratul a fost uimit, ba chiar suprat.

Pictorul a cerut atunci s i se pun la dispozitie un perete din palat. A pictat pe
perete tot
tinutul pe care l strbtuse. Cnd a terminat uriasul tablou, mpratul a venit s-1
vad.
Pictorul i-a artat atunci, cu ajutorul unui bt, toate colti-soarele tinutului, muntii,
rurile,
pdurile.
Dup ce a terminat, pictorul s-a apropiat de o crare care pornea din prim-planul
tabloului si
se pierdea undeva n vzduh. Celor de fat li s-a prut atunci c trupul pictorului
pornea pe
crare, se afunda n peisaj si se fcea tot mai mic, ndeprtndu-se. Curnd, nimeni
nu 1-a mai
zrit, iar peisajul a disprut, lsnd peretele gol.
mpratul si curtenii s-au ntors acas, fr un cuvnt.
Pictorul scpat de la moarte
Alt poveste din China:
nvinuit de purtare obraznic fat de mprat, un pictor vestit a primit o pedeaps
aspr,
urmnd s fie spnzurat cu capul n jos, de degetele mari de la picioare. Pictorul a
cerut,
50
ca ultim favoare, s fie spnzurat de un singur deget mare, iar cererea i-a fost
acceptat.
mpratul si curtea s-au retras, stiind c suferintele osn-ditului aveau s fie
cumplite.
Rmas singur, spnzurat, cu capul n jos si minile legate, pictorul a izbutit s
ating pmntul
cu degetul mare de la cellalt picior. A desenat pe nisip, cu unghia, o multime de
soricei.

Soriceii erau att de desvrsiti nct s-au ctrat pe funie si au ros-o pn ce s-a
rupt.
Pictorul stia c mpratul nu se va ntoarce prea repede. Asa c a plecat fr grab,
lund cu el
si soriceii.
Omul din fresc
Trecerea ntr-o alt lume, cu ajutorul vrjilor, ni se arat n cea de-a treia povestire
chinezeasc.
Doi brbati vizitau o mnstire, nsotiti de un clugr btrn. Peretii erau acoperiti
cu fresce
de cea mai bun calitate, iar ntr-una din fresce, n mijlocul unui grup de personaje
feerice, se
afla o fat strlucind de frumusete. Avea prul lung si despletit, prin urmare era nc
fecioar,
pentru c n acea vreme, dup ce se mritau, femeile si prindeau prul n coc.
Unul din cei doi brbati s-a oprit ca s priveasc tabloul. I s-a prut c trupul nu mai
avea nici
un fel de greutate si se ridica n vzduh, ca purtat de un nor. S-a trezit dintr-odat
de cealalt
parte a peretelui, n fresc, rtcind printre niste ziduri necunoscute.
A zrit-o deodat pe fata din tablou, care se deprta rznd. A urmat-o si a ajuns la
o cas
nou, iar fata, din priviri si din gesturi, 1-a poftit s intre. Cei doi au devenit pe dat
sot si
sotie si au trit asa fericiti ctva vreme.
Dup acest timp (care nu se stie ct a tinut), nsotitoarele tinerei femei i-au spus c
se cuvenea
s se pieptene precum femeile mritate, cu coc. Asa a si fcut, folosind ace si
agrafe.
Deodat s-au auzit afar pasi grei, strigte si zngnit de lanturi. Tnra femeie s-a
speriat

peste msur si i-a spus

51
sotului ei s se ascund sub pat. S-a ivit un brbat cu fata ntunecat si
ameninttoare,
mbrcat ntr-o armur de aur, cu bice si lanturi n mn. Tinerele femei l-au
nconjurat ca
ntr-o hor, iar el le-a ntrebat dac nu cumva se strecurase prin preajm vreun
muritor.
Sunteti toate ? a ntrebat brbatul.
Toate suntem.
Tnrul nsurtel, ascuns sub pat, abia ndrznea s sufle. A auzit pasii ciudatului
vizitator
care se ndeprtau, dar simtea cum din toate prtile oamenii vm si pleac, ca si
cum ar fi
cutat ceva (sau pe cineva). Chircit ntr-un colt, simtea dureri cumplite n urechi si n
ochi.
n acest timp, prietenul mirelui i bgase de seam lipsa si se dusese s-i cear
sfatul
btrnului clugr, care l linistise...
S-a dus s vesteasc legea.
Unde anume ?
Nu prea departe, sunt sigur de asta.
Btrnul clugr s-a ndreptat atunci spre fresc, rostind:
De ce ntrzii atta ?
Deodat s-a desprins o umbr de cealalt parte a peretelui, n fresc. Era silueta
celui disprut,
care prea s asculte de dincolo de zid. Clugrul -a spus:
Prietenul tu este ngrijorat si te asteapt. Brbatul a iesit atunci din perete, cu
privirea fix,
cltinndu-

se pe picioarele tepene. A povestit cum se ascunsese sub pat si cum auzise un

zgomot
mare, ca un tunet, si cum iesise de sub pat nainte de a afla ce nseamn acel
zgomot.
Cei trei brbati au privit fresca, s-au uitat la frumoasa copil, care era la locul ei, dar
altfel
pieptnat, pentru c purta coc, ca femeile mritate.
Brbatul care se ntorcea din fresc si care tremura parc de spaim a dorit s stie
de ce fata si
schimbase pieptntura. Clugrul cel btrn i-a rspuns, ridicnd usor din umeri:
Vedeniile sunt ale celor ce privesc. Ce-as putea s-ti spun mai mult ?
Cei trei au cobort apoi treptele templului si s-au ndeprtat n tcere.
52
Cei mai buni pictori
Si fiindc tot vorbim despre pictur, o poveste persan spune c dou grupuri de
artisti s-au
ntlnit odat la un concurs. Unii veneau din China, ceilalti din Bizant. Toti triau la
curtea
aceluiasi rege si fiecare ncerca tot timpul s culeag cele mai multe laude.
Regele a hotrt, asadar, s-i cheme la o ntrecere.
Cele dou grupuri de pictori au fost asezate ntr-o ncpere mprtit n dou prti
egale de o
cortin si li s-a cerut s picteze cei doi pereti aflati fat-n fat.
Chinezii au cerut o multime de pensule, mari si mici, precum si tot soiul de culori.
Spre mirarea tuturor, bizantinii n-au cerut nimic.
In ziua hotrt, regele a venit la locul ntrecerii nsotit de ntreaga curte. Au fost
artate mai
nti picturile chinezilor, si toti au fost ncntati, spunnd c nimeni nu putea face
ceva mai
frumos.

S-a trecut apoi la peretele pictat de bizantini, pe care cei de fat au vzut aceleasi
chipuri si
aceleasi culori ca pe peretele zugrvit de chinezi, doar c erau pe dos. Bizantinii nu
fcuser
dect s lustruiasc peretele, care semna acum cu o oglind strlucitoare.
Picturile chinezilor se reflectau pe peretele neted, fr a fi ctusi de putm umbrite
de
imperfectiunile materialelor folosite. Imaginile erau desvrsite, diafane si pline de
gratie, cu
att mai mult cu ct nu puteau fi pipite.
Cersetorul si regele
Norocul trece uneori pe lng noi, si nc destul de iute, dup cum arat o poveste
popular
indian.
Un om srman, care abia si ducea zilele cersind din poar-t-n poart, a zrit ntr-o
bun zi o
caleasca de aur intrnd n sat, iar n caleasca se afla un rege frumos si surztor.
Sracul si-a spus de ndat n sinea lui: suferintele mele au luat sfrsit, traiul meu
nevoias s-a
isprvit. Simt c regele
53
cu chip luminos a venit aici doar pentru mine. Am s m bucur de firimiturile averii
lui si am
s duc de azi nainte o viat lipsit de griji.
Ca si cum ar fi venit, ntr-adevr, pentru a-1 ntlni pe omul cel srman, regele a
oprit
caleasca n dreptul lui. Cersetorul, care ngenunchease cu fruntea n trn, s-a
ridicat si 1-a
privit, ncredintat c norocul n-avea s-1 mai ocoleasc. Deodat, regele a ntins o
mn spre
cersetor si i-a spus:

 Ce-mi dai ?
Sracul, uimit si ncurcat, n-a stiut ce s-i rspund. Regele vrea oare s glumeasc
sau s-si
bat joc de mine ? se ntreba el. Ori m asteapt alte necazuri?
Apoi, vznd sursul regelui, chipul luminos si mna ntins, a scotocit n traist si a
gsit
ctiva pumni de orez. A luat un bob de orez si i 1-a dat regelui, care i-a multumit si
a plecat
mai departe n caleasca tras de caii nemaipomenit de iuti.
Seara, cersetorul si-a golit traista si a gsit un bob de aur.
A nceput s plng amar...
De ce oare nu i-am dat tot orezul ?
Ce este adncimea ?
Un koan scurt povestire instructiv sau meditativ atribuit lui Zhao Zhan
spune c un
nvtcel 1-a ntrebat pe nvttorul su ct de adnc este rul Zen.
Trei degete, a rspuns nvttorul.
Atunci, a ntrebat nvtcelul, cine poate nota n apele rului ?
Muntele.
Lipsa de ncredere
Lumea cealalt, care se strecoar uneori ca din ntmplare n lumea obisnuit, nu
este
ntotdeauna ntmpinat cu ncredere, asa cum putem vedea dintr-o istorioar
evreiasc din
zilele noastre.
Un evreu a fcut avere.
ntr-o zi, pentru prima oar n viat, a hotrt s-si ia un concediu si chiar s fac
schi.

Fiind lipsit de experient si destul de nendemnatic, a iesit de pe pist si a czut

ntr-o rp.
Pnntr-o minune, a izbutit s se prind de un copcel prpdit care crestea printre
stnci.
Dedesubt, hul si moartea. Se agta cu disperare de crengi, dar acestea erau prea
firave. De
altfel, copcelul ncepuse s prie si s ias din rdcini.
ngrozit, evreul a ridicat ochii spre cer, strignd:
E cineva acolo sus ? M aude cineva ?
Sunt aici, fiule, i-a rspuns un glas tuntor. D drumul copcelului fr fric.
ngerii mei
vor veni la tine si te vor duce usurel pn jos.
Evreul s-a gndit o clip si a strigat din nou:
Mai e si altcineva acolo sus ?
Cerul vrbiutei
O poveste turceasc spune c a fost odat o vrbiut care, atunci cnd tunetul
vestea furtuna,
se culca pe pmnt si-si ridica piciorusele spre cer.
De ce faci asta ? a ntrebat-o vulpea.
Ca s ocrotesc pmntul, care adposteste attea vietuitoare ! a rspuns
vrbiuta. Iti dai
seama ce s-ar ntmpla dac s-ar prbusi cerul ? Asa c ridic picioarele ca s-1
sprijin.
Si crezi c ai s poti sprijini cerul sta urias cu piciorusele tale prpdite ?
Fiecare cu cerul lui, a spus vrbiuta. Vezi-ti de drum, proasto, nu pricepi nimic.
Harpa fr coarde
n traditia sufist, adesea subtil si uneori chiar plin de taine, se povesteste c un
pustnic
foarte vestit, nzestrat cu puteri uriase, tria n singurtate, n desert.

54
55
ntr-o zi, pe cnd sttea nemiscat ca n fiecare zi, n acelasi loc, a vzut ivindu-se n
zare un
soi de rotocol de praf. Rotocolul s-a fcut din ce n ce mai mare si pustnicul a
deslusit chipul
unui brbat care se apropia de el alergnd si strnind praful.
Brbatul, care era tnr, a ajuns lng el si a ngenuncheat, gfind. Pustnicul 1-a
lsat s-si
trag sufletul si 1-a ntrebat:
Ce cauti ?
Stpne, a rspuns tnrul, am venit s te ascult cntnd la harpa fr coarde.
Fie precum doresti, a spus pustnicul.
Sfntul nu s-a miscat din loc si nu a pus mna pe nici un instrument, n-a fcut
nimic.
Pustnicul si nvtcelul au rmas astfel nemiscati, fat-n fat, o vreme", ceea ce
poate s nsemne,
n functie de timpul si de cheful de vorb al povestitorilor, cteva ceasuri, cteva
zile
ori ctiva ani. Lucrul este de altfel lipsit de important.
Dup o vreme", tnrul a dat, poate printr-un gest ori alt miscare sau dregndu-si
glasul,
semne de oboseal.
Ce ai ? 1-a ntrebat pustnicul.
Tnrul a sovit, apoi a nceput s biguie ceva de nenteles. Ca s-1 ajute,
pustnicul s-a
aplecat spre el:
N-ai auzit nimic ?
Nu, a rspuns tnrul cu glas vinovat.

 Atunci, 1-a ntrebat pustnicul, de ce nu mi-ai spus s cnt mai tare ?

Cei doi croitori
Doi croitori evrei munceau alturi de la sfrsitul celui de-al Doilea Rzboi Mondial,
ntr-un
cartier srac din Londra. Croiau si coseau de dimineata pn seara, vorbind despre
tot soiul de
lucruri.
Unul dintre ei 1-a ntrebat pe cellalt:
Iti iei concediu anul sta ?
Nu, a rspuns cel de-al doilea, dup ce s-a gndit putin. Amndoi au tcut. Ceva
mai
trziu, cel de-al doilea a spus:
56
Mi-am luat concediu n 1964.
Ti-ai luat concediu n 1964 ? s-a mirat primul. -Da.
Primul croitor, care nu-si amintea ca tovarsul lui s fi lipsit vreodat de la lucru, 1-a
ntrebat:
Si unde ai fost n concediu ?
n India.
n India?
Da, am fost la vntoare de tigri n Bengal.
La vntoare de tigri n Bengal ? Tu ?
Croitorii nu mai lucrau, ci doar se uitau unul la altul. Al doilea dintre ei, cu aerul cel
mai calm
din lume, a nceput s vorbeasc si iat ce a povestit:
Am pornit n zori clare pe un elefant minunat pe care mi-1 mprumutase un print
vestit.
narmat cu patru pusti cu paturile de argint si nsotit de o ntreag escort de
hitasi, am urcat

pe un munte. Deodat, un tigru urias s-a ridicat pe labele din spate n fata
elefantului, scotnd
rgete nspimnttoare; era cel mai mare tigru care fusese vzut vreodat n acel
tinut din
Bengal. Elefantul meu, speriat, a dat napoi, eu am czut n niste tufe pline de spini,
iar tigrul
s-a npustit asupra mea si m-a mncat.
Te-a mncat, zici ? a ntrebat primul croitor, care ascultase totul cu ochii holbati
de uimire.
M-a mncat cu totul, pn la ultimul oscior.
Ce tot nsiri acolo ? Nu te-a mncat nici un tigru, de vreme ce esti aici, n viat!
Atunci cel de-al doilea croitor, lund acul si ata, i-a spus primului:
Asta numesti tu viat ?
Paza bun trece primejdia rea
ntr-o zi, Nastratin Hogea a fcut n jurul casei un cerc de firimituri de pine. Un
trector s-a
oprit si 1-a ntrebat ce voia s nsemne acest lucru pe care l gsea peste msur de
ciudat.
57
Vreau s m pzesc de tigri, a rspuns Nastratin.
Dar pe aici nu gsesti nici urm de tigru!
Tocmai, a spus Nastratin. Dup cum vezi, am dreptate.
Copacul cu dorinte
Nici urm de tigru, de aceast dat n India.
Un cltor ostenit s-a pus la umbra unui copac fr s stie c era un copac
fermecat, care
putea ndeplini orice dorint.
Cum sttea el asa pe pmntul tare, s-a gndit deodat ct de plcut ar fi s se
odihneasc ntrun

pat moale. Pe dat, patul a rsrit alturi.

Uluit, omul s-a ntins pe pat, spunndu-si c s-ar simti n culmea fericirii dac ar
avea lng el
o tnr care s-i maseze picioarele ntepenite. Tnra a aprut si a nceput s-i
maseze
picioarele, ntr-un chip nespus de plcut.
Mi-e foame, si-a spus omul, si ar fi strasnic s mnnc ceva chiar acum." S-a
asternut pe dat
o mas ncrcat cu tot soiul de buntti. Omul s-a asezat la mas, a mncat si a
but pe
sturate. Se cam ametise. I se nchideau ochii, de vin si de oboseal. S-a lungit,
asadar, pe pat,
gndindu-se la minunatele ntmplri din ziua aceea.
Am s dorm doar un ceas-dou. Numai s nu treac pe aici vreun tigru, n timp ce
dorm."
Tigrul a iesit ca din pmnt si 1-a sfrtecat.
Norii lui Utanka
Povestea mai lung care urmeaz se gseste n Mahb-hrata, si anume n ultimul
cnt al
vestitului poem indian.
Dup marea btlie de la Kurukshtetra, n care luptaser, vreme de optsprezece
zile, Pndava
si verii lor Kaurava si care fusese cstigat de Pndava, datorit sfaturilor ntelepte
ale lui
Krsna, acesta se ntorcea acas. nsotit de escort, se ndrepta spre cetatea
Dvaraka, aflat pe
trmul mrii.
58
Pe cnd strbtea desertul, si-a adus aminte c tria acolo un pustnic vestit, pe
nume Utanka,
care dobndise cu timpul, prin strdanii si ascez, o putere foarte mare.

Krsna a hotrt, asadar, s fac un ocol pentru a-i da binete pustnicului. Acesta,
care stia c
Krsna se nftisase mai demult ca sol la Kaurava pentru a ncerca s aduc pacea,
1-a ntrebat:
Ei bine? Solia ti-a fost cu folos ? Pndava si veni lor triesc acum n pace, datorit
tie?
Cum, nu stii ? a spus Krsna, care prea mirat.
Ce s stiu ?
Am fost n rzboi!
Rzboi ?
Un rzboi crncen, nspimnttor. Se vorbeste de mai bine de o sut saizeci de
milioane
de morti. Au fost folosite arme cumplite. Sute de regi zac morti pe cmpul de lupt.
ntregul
Univers a fost n primejdie de moarte.
O sut saizeci de milioane de morti! a strigat Utanka. Si n-ai izbutit s mpiedici
acest
mcel ?
Nici istetimea, nici strdaniile, nici puterea mintii nu pot schimba soarta. Ar trebui
s stii
acest lucru, nteleptule.
Chipul lui Utanka s-a fcut stacojiu de mnie. A strigat:
Cum! N-ai fcut nimic ca s mpiedici moartea attor
oameni!
Am fcut tot ce mi-a stat n putint, a spus Krsna.
Tu! Tu, care puteai mpiedica acest rzboi, ai lsat s curg valuri de snge! Sunt
orbit de
mnie si am s te blestem ! Fiindc i-ai fi putut scpa de la moarte, dar stiu prea
bine c, n
adncul inimii tale, Kaurava erau demult sortiti pieirii!

 Doream izbnda pentru Pndava, a spus Krsna, pentru c m numr printre aceia
care
apr viata de stricciune. Am fcut tot ce-am putut pentru aceast izbnd. Nu mam dat n
lturi de la nimic, pentru c puneam ceea ce apram mai presus de orice. Dar n-am
dorit
niciodat rzboiul.
Minti! a strigat Utanka, iesit din fire. Iar minti! Am s te blestem!
59
Pustnicul a ridicat bratul si a deschis gura pentru blestem. Iar blestemul lui era att
de
puternic, nct toate fpturile se cutremurau.
Krsna a fcut repede ctiva pasi ndrt si i-a spus lui Utanka:
Stai! Ascult-m! Faci cea mai mare greseal a vietii tale! Pustnicul si-a nfrnat
pentru o
clip mnia.
Cunosc puterea fr margini pe care o furesti n singurtate din tinerete, i-a
spus Krsna. Si
n-as dori s-o pierzi din pricina unui blestem nedrept. Am s fac pentru tine ceea ce
nu fac n
fiecare zi. Am s-ti art cine sunt. Uit-te la mine.
Stnd nemiscat n mijlocul pustiului, cu ochii pe jumtate nchisi si gura
ntredeschis, Krsna
i-a artat lui Utanka forma sa universal. Utanka a vzut astfel toate fpturile ntruna singur,
a vzut tcerea si lumina, moartea si viata, a vzut curgerea de nenteles a
timpului, a vzut
lumea ntreag ntr-un singur punct.
Sunt uluit, a spus pustnicul, cznd n genunchi pe pmntul uscat. Sunt uluit si
linistit. ti
multumesc.

 Am s-ti acord o favoare, i-a mai spus Krsna, relun-du-si nftisarea blnd si
binevoitoare. Care ti-e dorinta ?
Nu am nici o dorint. Mi-e de-ajuns c te vd.
Ti-am spus, a repetat Krsna apsat, c vreau s-ti acord o favoare. Spune-mi,
asadar, care
ti-e dorinta.
Pustnicul, care a ghicit c era vorba de o capcan, s-a gndit putin si a spus:
Ei bine, triesc asa cum vezi n aceste tinuturi pustii si cteodat am nevoie de
ap. Dac
poti, f s am ap de cte ori m simt nsetat.
Asa s fie, a spus Krsna. Si si-a vzut de drum.
Dup ctiva ani, strbtnd desertul, cu gura ars de sete, Utanka si-a amintit de
fgduiala lui
Krsna si 1-a chemat.
A auzit ndat un zgomot asurzitor si a vzut naintea ochilor o fptur
nspimnttoare, un
soi de vntor pe care 1-a recunoscut ca fcnd parte din ptura cea mai de
60
jos, gol pusc, pros, pletos, narmat pn-n dinti, nenchipuit de murdar, siroind de
sudoare si
de bale, cu luciri rosii n ochi, nconjurat de o hait de cini care urlau.
Brbatul si tinea n mn mdularul urias, din care tsnea un suvoi de urin.
S-a uitat la Utanka si 1-a ntrebat:
Ti-e sete ? Ia si bea.
Ce ? a strigat Utanka, cutremurndu-se.
Mi-e nespus de mil de tine, a spus slbaticul rznd. Primeste aceast ap.
Utanka s-a simtit cuprins de o mnie necunoscut, n care se amesteca si o mare
rusine.
mi spui s-ti beau urina ? a zis pustnicul, cu glas tremurnd.

 Da, de vreme ce ti-e sete.

Atunci Utanka s-a lsat n voia firii sale nestpnite. Cuprins de o mnie fr
margini, a rostit
o multime de vorbe de ocar, topind pe loc. Vntorul a izbucnit n rs si s-a fcut
nevzut,
cu cini cu tot.
Neputnd s se linisteasc, pustnicul a pornit din nou la drum, cu gtlejul n flcri.
Ceva mai
ncolo, dup o dun de nisip, 1-a vzut deodat pe Krsna, care venea spre el
zmbind, si 1-a
coplesit cu vorbe aspre.
Cum ai putut s-ti uiti fgduiala ? Cum ai putut s m batjocoresti astfel,
oferindu-mi
urina unui vntor josnic?
Vntorul eram eu, i-a rspuns cu blndete Krsna, dar nu m-ai recunoscut. Iar
butura pe
care ti-o druiam era nectarul nemuririi. Numai c tu esti muritor, Utanka. Iar un
muritor nu
poate dobndi nemurirea. De asta nu m-ai nteles. M-ai alungat si ai pierdut
nectarul. Rmi
cu bine, Utanka. N-are s-ti mai fie niciodat sete, pentru c asa ti-am fgduit, dar
ai s fii
supus mortii.
Krsna s-a fcut nevzut.
Utanka nu avea s-1 mai vad niciodat. A trit nc multi ani dup aceea si a trecut
prin
multe ntmplri. Dar n fundul sufletului i se cuibrise o tristete de nesters, pentru
c stia
61
c norocul fusese lng el sl1 pierduse, Si totusi, oriunde mergea, era urmat de
nori grei si

ntunecati, care i druiau ploaia dup dorint. Li se spunea norii lui Utanka", iar
locuitorii
scoteau strigte de bucurie cnd se iveau pe cer, deasupra desertului.
Pntecele copilului
Lumea noastr a pierit de mai multe ori si a renscut de fiecare dat, dup traditiile
ciclice,
precum cea indian.
Demult, demult de tot, spune tot Mahbhrata, la captul uneia din acele lungi
perioade ale
istoriei universului care poart n India numele de yuga, toate fpturile pieriser, ca
de attea
ori nainte. Lumea n care trim, pmntul, era o mlastin ntunecat, nvluit ntro ceat
umed si rece. Rmsese n viat doar un btrn, crutat nu se stie cum. Markandeya, cci asa
se numea, mergea prin apa nghetat, frnt de oboseal, fr s afle nicieri un loc
de odihn,
un glas, o urm de viat. Mergea fr oprire, cuprins de dezndejde si cu inima
strns de
ngrijorare.
Deodat, fr s stie de ce, s-a oprit, s-a uitat napoi si a zrit un copac ce rsrise
lng el n
mlastin, un smochin, iar sub copac un copil frumos si vesel.
Markandeya, care abia mai sufla si se cltina pe picioare de oboseal, nu putea
ntelege de
unde anume se ivise copilul. Acesta i-a spus, zmbind:
Precum vd, ai vrea s te odihnesti. Intr deci n trupul meu.
Auzind aceste vorbe, btrnul a simtit deodat un dispret fr margini fat de viata
lung a
omului. Copilul a deschis gura. S-a pornit pe dat un vnt puternic, o furtun
strasnic, iar

Markandeya s-a simtit purtat spre acea gur deschis. A intrat cu totul n trupul
copilului si s-a
trezit, fr s-si dea seama, n pntecele lui. Ajuns acolo s-a uitat n jur si a vzut un
prias,
copaci, turme de vite, femei care duceau ulcioare cu ap. S-a ridicat si a mers mai
departe, a
vzut un oras cu
62
strzi, multimi de oameni, ruri. Spre marea lui mirare, a mai vzut n pntecele
copilului
pmntul cu toate ale sale, linistit si frumos, si a vzut oceanul si cerul fr margini.
A pornit din nou la drum si a mers asa, ntruna, vreme de mai bine de o sut de ani,
fr a
ajunge la captul trupului. Apoi vntul cel puternic s-a oprit, Markandeya s-a simtit
tras n
sus, a iesit prin gura copilului si 1-a vzut sub smochin.
Copilul s-a uitat la el zmbind si i-a spus:
Ndjduiesc c te-ai odihnit.
Degetul lui Buddha
O poveste chinezeasc spune c maimuta nu mai contenea s se minuneze de ct
este de
dibace.
Sar din copac n copac, alerg ca vntul, fac salturi uriase, iar uneori cred chiar c
zbor.
Un om care trecea pe acolo si care nu era altul dect Buddha, deghizat, dar
maimuta nu-1
putea recunoaste, pentru c nu avea ochi dect pentru sine a auzit vorbele
animalului si i-a
spus:
Vezi stlpul care se nalt acolo departe, pe cmp ? Maimuta s-a uitat si a zrit un
stlp

nalt, care se vedea

de departe.
Hai s ne ntrecern, i-a spus omul. S ncercm s ajungem ct mai repede la
stlp si s ne
si ntoarcem aici.
M pot sluji de copaci ? a ntrebat maimuta.
Fireste. Poti ajunge la stlp prin orice mijloc doresti. Totusi, ca s fim amndoi
ncredintati
c am atins vrful stlpului, va trebui s lsm un semn. Primesti ?
Mergem pn la stlp, a spus maimuta, prudent si sireat, ne ctrm pn sus,
lsm un
semn si primul care ajunge napoi cstig ?
Asa cum spui.
Maimuta s-a gndit o clip si s-a uitat la om, care era destul de vrstnic si cam gras.
Primesc, a spus ea n cele din urm.
63
...,-y
Bnuia ea c ar fi pe undeva o pcleal, dar nu stia unde.
S-a dat semnalul de plecare. Maimuta a tsnit ca o sgeat, trecnd ca printr-o
vraj dintr-un
copac n altul. A ajuns la stlp, s-a ctrat pe el cu cea mai mare usurint, si-a lsat
semnul, a
cobort si s-a ntors topind de unde plecase.
Omul era tot acolo. Prea c nu se miscase si o astepta surznd.
Am cstigat! a strigat maimuta.
Ba nu, a spus omul. Ai pierdut.
Cum se poate ? Am ajuns la stlp ct ai zice peste, m-am ctrat pn n vrf,
mi-am lsat
semnul si m-am ntors aici! Iar tu nici nu te-ai miscat!

 De ce m-as fi miscat ? a ntrebat omul.

Maimuta nu stia ce s zic. Sttea acolo, gfind, destul de ncurcat.
Priveste, i-a spus atunci Buddha, deghizat n om, ar-tndu-i un deget.
Maimuta s-a uitat la deget si a vzut n vrf un semn. Nentelegnd nimic, s-a uitat
apoi spre
cmp, spre locul unde se afla stlpul, cu o clip mai devreme. Numai c stlpul se
fcuse
nevzut.
Dac totul nu este dect un vis, cine oare viseaz ?
Visul fluturelui
Ideea c orice existent este discutabil, c orice perceptie poate fi nseltoare, c
o judecat
poate fi oricnd rsturnat, c orice afirmatie care pare obiectiv are si o latur
ascuns de
arbitrar fiinteaz n lume nc de la aparitia gndirii.
O poveste chinezeasc foarte cunoscut, care nftiseaz aceste ndoieli ale mintii,
ne este
istorisit de Zhuang Zi.
Un om se viseaz fluture. Zboar usor din floare-n floare, deschizndu-si si
nchizndu-si
aripile, fr s-si mai aduc aminte c a fost om.
Cnd se trezeste, si d seama cu uimire c este om. Dar este un om care s-a visat
fluture ?
Sau un fluture care se viseaz om ?
Nimeni, se zice, nu a putut gsi rspunsul la aceast ntrebare.
Rachiul din vis
O alt poveste chinezeasc spune c un om, pe cnd dormea, a visat c a gsit o
sticl cu
rachiu de orez. Bucuros peste poate pentru c era prea srac ca s-si poat
cumpra o sticl

de rachiu , a gsit undeva o plit, a aprins focul si a pus rachiul la fiert, dup
obicei.
Deodat s-a trezit din somn, fulgerat de un gnd:
Ar fi trebuit s-1 beau rece.
Visul lui Ch'h
Gsim povesti asemntoare cam peste tot, ca de pild n folclorul evreiesc.
67
Intr-o noapte ca multe altele, Ch'h a visat c a venit la el un necunoscut si i-a
druit, fr nici
o vorb, nou bani de argint.
ns Ch'h n-a vrut s-i ia, zicnd:
De ce nou ? Mai d-mi unul, s fie barem o sum rotund!
Omul a cltinat din cap. Nu voia s-i dea dect nou bani si gata. Ch'h a struit si
1-a tot
rugat, pn cnd s-a trezit. A vzut atunci c totul fusese doar un vis. N-avea nimic
n mn.
Dup o clip, s-a culcat la loc, a nchis ochii si a adormit, murmurnd:
Fie, m nvoiesc. D-mi cei nou bani.
Comoara rabinului
Iat o alt poveste cu evrei, care vine, se pare, din Polonia.
Un rabin btrn, pe numele su Aizic, fiul lui Iekel, care locuia la Cracovia, a visat
odat c
trebuia neaprat s mearg la Praga. Acolo, sub podul cel mare care duce la palatul
regelui,
avea s gseasc o comoar.
Rabinul n-a crezut n vis si a ncercat s si-1 stearg din minte. Visul ns s-a tinut
de el ca
scaiul, iar rabinul s-a hotrt n cele din urm s-i asculte chemarea. Podul de la
Praga era

pzit cu strsnicie, zi si noapte, de ostasi narmati, asa c rabinul n-a ndrznit s

porneasc n
cutarea comorii. Dar cum se afla mai tot timpul n preajma podului, a fost luat la
ochi de un
cpitan care 1-a ntrebat cu asprime ce caut acolo.
Cu destul naivitate, rabinul i-a istorisit cpitanului ce-1 adusese la Praga, adic
visul care nui
ddea pace. Ofiterul a izbucnit n rs, dnd capul pe spate si lundu-I pe rabin peste
picior.
Un vis! a strigat el. Atta osteneal pentru un vis ?
Da, a spus rabinul, un vis.
Si dac ti-as spune, a continuat cpitanul rznd cu poft, c am avut si eu un vis
?
Ce fel de vis ?
Se fcea c m chema cineva la Cracovia si-mi spunea c voi gsi o comoar
nepretuit n
casa unui rabin!
n casa unui rabin, zici ?
Da, unul Aizic. Comoara era ascuns lng sob.
Aizic, fiul lui Iekel ?
l cunosti ? a ntrebat cpitanul.
Rabinul n-a rspuns. O si luase din loc, grbindu-se s ajung la Cracovia.
Dac a gsit ori nu comoara lng sob sau dac a scotocit degeaba, asta rmne
n grija
cititorului. Este ceva legat de clipa trectoare, de licririle din ochii celor care
ascult si de
duhurile nevzute din preajm.
Banii din vis
Nastratin Hogea, dup obicei, alege ntre vis si realitate, ntr-o zi, fiul su i-a spus:

 Am visat noaptea trecut c mi-ai dat o sut de dinari.

Foarte bine, i-a rspuns tatl. Fiindc esti un copil cuminte, ti dau voie s-i
pstrezi.
Cumpr-ti ce vrei.
Printesa si sclavul
Viata precum un vis: o frumoas poveste persan ne vorbeste despre aceast
spaim cuibrit
n sufletele noastre.
n timp ce se plimba, o printes de rang nalt a zrit un sclav de o frumusete fr
seamn.
Inima a nceput s-i bat cu putere si nu s-a mai putut gndi la nimic altceva.
O slujnic isteat, care o nsotea peste tot, a bgat de seam tulburarea printesei si
a dorit s
stie ce anume o pricinuise.
Dragostea a pus stpnire pe mine, a spus printesa. Sunt gata s-mi pierd de
bunvoie
cinstea si chiar viata.
Dragostea pentru un sclav ? a ntrebat slujnica.
Stiu. Nu mi se ngduie s m apropii de el. Dar vederea acestui brbat m-a ars
ca o
flacr. Dac nu-i vorbesc, am s mor n chinuri.
68
69
Ce vrei, de fapt ?
Printesa s-a gndit putin si a spus:
As vrea s m bucur de el, dar fr s stie.
Ti-1 vom aduce n tain la noapte, a spus slujnica, fr ca el s bage mcar de
seam.

Dup cderea noptii, slujnica s-a gtit, s-a parfumat si s-a dus la sclav, ca si cum ar
fi dorit s
petreac mpreuna cu el. Vznd-o tnr si nurlie, sclavul a rugat-o s se aseze
lng el.
Slujnica i-a cerut dou cupe de vin, iar el i le-a adus. A turnat apoi n cupa lui un
praf
adormitor, iar acesta 1-a nghitit fr s simt nimic.
Curnd dup aceea, a czut n nesimtire. Au venit ctiva brbati si l-au dus n mare
tain n
odile printesei. A fost mbiat, nvesmntat n mtsuri, mpodobit cu perle si
asezat pe un
tron de aur.
La miezul noptii, sclavul a deschis ochii. S-a uitat n jur uluit si, n timp ce se auzea
de undeva
o muzic nespus de dulce, a ntrebat:
Unde m aflu ? Al cui este acest palat ? Dar covoarele ? Si lumnrile cu miros de
ambr?
De unde vine muzica?
Printesa a intrat chiar atunci n ncpere. S-a apropiat de el si 1-a mbrtisat.
Sunt mut de uimire, a spus sclavul. Mi-am pierdut si judecata, si viata. Nu m mai
aflu n
aceast lume, dar nici n cealalt.
Buzele delicate ale printesei s-au deschis, lsnd sa se vad dintii fr cusur.
Ti-e sete ? a ntrebat ea.
Cumplit de sete.
Pofteste si bea vin.
Si i-a ntins o cup cu vin rece, care mirosea mbttor ca florile noptii. Toat
noaptea, soarele
vinului a strlucit la lumina lumnrilor. Toat noaptea, privirea rtcit a sclavului a

mngiat chipul printesei. Toat noaptea, printesa s-a iubit cu el, cu patim si
suspine.
Sclavul a rmas n aceast stare de vis pn n zori. Atunci, un alt praf pus n cea
din urm
cup cu vin 1-a adormit, a fost
dezbrcat de vesmintele de dragoste si dus n ncperile sclavilor, unde locuia.
Cnd s-a trezit, a scos un strigt de spaim. Ceilalti sclavi s-au mirat.
Unde suntem ? a ntrebat.
Cum asa, unde suntem ?
Ce s-a ntmplat ? Ajutor!
S-a luminat de ziu. De ce strigi ? De ce te temi ?
Ce am vzut eu nu poate vedea nimeni, nimeni!
Dar ce anume ai vzut ? Povesteste-ne!
Sclavul, care simtea nc pe brate miresmele noptii, a ncercat s le istoriseasc
ntmplrile
nemaipomenite prin care trecuse. Numai c nu-si gsea cuvintele. Nu fcea dect
s biguie:
Nu v pot spune... Sunt nucit... Ceea ce am vzut, am vzut pe cnd locuiam n
alt trup.
N-am auzit nimic, desi am auzit totul... N-am vzut nimic, desi am vzut totul...
Ai visat! a spus alt sclav.
Nu stiu dac am visat. Nu stiu dac eram ametit. Spunnd acestea, sclavul s-a
ridicat si s-a
ndreptat spre
us. Tovarsii si l-au ntrebat:
Unde te duci ?
Nu stiu unde m duc. Stiu doar c trebuie s plec. Trebuie s plec negresit.
Ins nu se ngduia s prseasc palatul si serviciul printului. Totusi, nimeni nu 1a oprit

cnd a strbtut curtea si a iesit pe poarta cea mare. Poate c printesa dduse vreo
porunc
paznicilor de dimineat.
Sclavul s-a pierdut n zare. A mers mult vreme si si-a petrecut zilele cutreiernd
astfel tar
dup tar. Cltorii care l-au ntlnit spuneau c era nuc". Vorbea despre vremea
cnd era
n viat", adugnd c petrecuse o noapte ntreag alturi de o printes
neasemuit.
Am vzut-o si n-am vzut-o, spunea. Am atins-o fr s-o ating. Am iubit-o, dar narn iubito.
Nu se afl n lumea aceasta ceva mai de mirare dect un lucru care nu este nici
limpede,
nici ntunecat.
71
Nu spunea mai mult. Mergea, mnat de propriul su delir. Si nici mcar nu stia ce
caut.
Halvaua din vis
Iat o alt poveste islamic, pe care o gsim mai nti n Masnavi a lui Rumi, dar
care a
ptruns, tot ntr-o form hazlie, n aproape toate celelalte traditii.
Un crestin, un evreu si un musulman care cltoreau mpreun s-au oprit la un han
unde Ii s-a
adus halva. Evreului si crestinului nu le era foame. I-au spus, asadar, musulmanului:
O s-o mncm mine.
De ce mine ? a strigat musulmanul, cruia i chioriau matele. S mprtim
halvaua n trei
si fiecare o va mnca apoi cnd va don!
Nici nu poate fi vorba! au spus ceilalti. Cel ce mparte lucrarea lui Dumnezeu va
arde n
flcrile iadului!

Si s-au dus s se culce.

Dimineata, dup rugciune, s-au ntlnit si au hotrt s povesteasc ce visaser.
Cel ce
avusese cel mai frumos vis urma s capete partea de halva a celui care nu visase
cine stie ce.
A nceput evreul:
Am visat c m-am ntlnit pe drum cu Moise. L-am urmat pn la muntele Sinai.
O lumin
orbitoare a pogort asupra noastr, apoi am vzut muntele desprtindu-se n trei. O
bucat
mare de munte a czut n mare, iar alta pe Pmnt, unde au tsnit mu de izvoare...
Evreul a povestit mai departe, cum se ntlnise cu profetii, vzuse minuni si ngeri
fr
pereche... Dup aceea a vorbit crestinul:
Mi s-a artat Isus, a spus el. Am urcat cu el pn n dreptul Soarelui. Nu v pot
povesti ce
am vzut, fiindc nu seamn cu nimic din ceea ce vedem n aceast lume...
Cei doi s-au ntors apoi spre musulman, s-i asculte visul.
O, prieteni, a spus el, mie mi s-a artat n vis sultanul meu Mustafa, care mi-a
spus: Unul
din tovarsii ti de drum
72
a fost la muntele Sinai, nsotit de adevratul cuvnt al lui Dumnezeu. Este
nconjurat de
dragoste si de lumin. Cellalt este sus, n cer, unde 1-a purtat Isus cu toat slava!
Hai,
trezeste-te! Prietenii ti au avut parte, n noaptea asta, de cele mai mari bucurii,
pentru c se
afl n tovrsia ngerilor si a stelelor. Tie nu-ti rmne dect s te bucuri de halva!
Nu mai
pierde vremea!

 Si ? au ntrebat ceilalti.
Cum as fi putut s nu ascult porunca sfnt ? M-am sculat si am mncat halvaua!
Pinea din vis
Aceeasi poveste se gseste n traditia sufist, si sun precum urmeaz.
Trei cltori, care fcuser mpreun cale lung si grea, s-au mprietenit. Imprteau
astfel si
bucuriile, si durerile.
Pe cnd strbteau un desert, si-au dat seama c nu mai aveau dect o hpie si o
jumtate de
plosc cu ap. Cine avea s mnnce pinea si s bea apa ? A nceput s-i road
ndoiala. Au
ncercat s mpart pinea si apa, dar s-au lsat repede pgubasi, pentru c era
prea putin.
La cderea noptii, cu matele chiorind, s-au hotrt s se ntind si s doarm.
Cnd ne vom trezi, fiecare va povesti ce a visat. Cel care a visat cel mai frumos
are s
gseasc rspunsul.
Zis si fcut.
A doua zi dimineat, cnd s-au sculat, soarele strlucea deasupra desertului.
Iat ce am visat eu, a spus primul cltor. Mergeam ncet prin niste tinuturi
nespus de
frumoase, peste care domnea linistea si pacea. Am ntlnit acolo un brbat cu ochi
scnteietori,
care mi-a prut ntruchiparea ntelepciunii si care a spus: pinea ti se cuvine tie,
pentru viata pe care ai trit-o si pentru cea pe care o vei tri de-acum ncolo, fiindc
si una si
alta sunt vrednice de cinstea oamenilor.
73
Ce ciudat! a strigat al doilea cltor. Eu am vzut n vis tot ceea ce am trit, am
vzut si

ceea ce mi-e dat s triesc de acum ncolo, iar n aceast viat viitoare, care nc
nu a nceput,
am ntlnit un brbat cunoscut care mi-a spus: pinea ti se cuvine tie, mai naintea
tovarsilor
ti, pentru c tu esti cel mai nvtat si cel mai rbdtor. Soarta te-a ales ca s fii n
fruntea
altor oameni. Trebuie s te hrnesti cum se cuvine.
Cel de-al treilea cltor a spus, la rndul su:
Eu n-am visat nimic. N-am vzut nimic, nici n-am auzit nimic, nici n-am spus
nimic. Nu
mi-am vzut nici trecutul, nici viitorul. Nici un ntelept nu mi-a vorbit. Dar am simtit
o
prezent atotputernic, nenfrnat, care m-a ndemnat s m scol, s iau pinea,
s iau apa, s
mnnc pinea si s beau apa. Asa am si fcut.
Dansatoarea si dorinta
O poveste arbeasc ne spune c o preafrumoas dansatoare se pregtea s-si
ncheie cel mai
minunat dans, numit al celor patru vrji, la care nici un brbat nu rezist. Cu capul
dat pe
spate, cu gura ntredeschis, cu bratele ntinse si trupul aproape dezgolit,
dansatoarea
nchipuise, sub privirile printilor, tot freamtul dragostei.
La sfrsit, asudat si abia trgndu-si sufletul, a iesit afar si s-a dus s se
odihneasc n
grdin, lng o fntn unde pluteau trandafiri, si si-a sprijinit fruntea de ghizdul
de marmur.
Un tnr care o urmrise si care era cuprins de dorint s-a apropiat de ea, n
ntuneric, i-a spus
cteva vorbe de laud pentru dansul desvrsit si a ntrebat-o n soapt dac i
place

voluptatea.
Nu stiu, a rspuns dansatoarea, ce nseamn acest cuvnt.
Oglinda chinezeasc
Oglinda apare adesea n vis.
Un tran chinez s-a dus la oras ca s vnd niste orez. Nevasta i-a spus:
74
Cumpr-mi, te rog, un pieptn.
Tranul a vndut orezul si a but pe urm rachiu cu prietenii. Cnd a fost gata de
drum,
gndul i-a zburat la nevast. l rugase ceva, dar ce anume ? Nu-si putea aminti si
pace. A cumprat
dintr-o prvlie pentru femei o oglind si s-a ntors acas.
I-a dat femeii oglinda si a plecat la cmp. Femeia s-a uitat n oglind si s-a asternut
pe plns.
Vznd-o, mama a ntrebat-o de ce plnge.
Femeia i-a ntins oglinda si i-a spus:
Brbatul meu si-a luat alt nevast.
Mama a luat oglinda, s-a privit si i-a spus fiicei:
N-ai de ce s-ti faci griji, fiindc e destul de btrn.
Melca nevzutul
O poveste amerindian, care vine din America de Nord, vorbeste despre o fiint
nevzut care
putea ndeplini orice dorint. Era de ajuns s ceri cum se cuvine.
Intr-un sat lovit de nenorociri, un saman a hotrt s porneasc n cutarea fiintei
nevzute si
s-i cear ajutorul. Pe drum a ntlnit o broscut chioar si a ntrebat-o unde se afl
fiinta
nevzut.

 Nu stiu prea bine, a rspuns broscuta. Dar ai s gsesti nu departe de aici dou
femei-gste
care te vor lmuri.
Samanul a nnoptat alturi de broscuta chioar si a pornit din nou la drum a doua zi.
Femeilegste
i-au artat ndat slasul fiintei nevzute si i-au spus cum o cheam. Se numea
Melca.
Cnd a ajuns n fata adpostului, un glas 1-a ntrebat:
Ce doresti ?
Am venit la tine, a spus samanul. Poti veni cu mine n sat ?
E departe satul ?
Cale de trei zile.
Stai s m pregtesc de drum. Asteapt-m la femeile-gste. S nu rmi aici.
Dac
fpturile care triesc aici te-ar gsi, te-ar mnca.
75
Samanul, care se uitase peste tot, dar degeaba, s-a ntors la cele dou femei-gste,
care i-au
dat de mncare. Pe cnd mnca, a sosit un brbat, n carne si oase, care a spus:
Eu sunt Melca. nnoptm aici si plecm mine.
A doua zi de dimineat au pornit la drum amndoi si au ajuns la ru, unde se afla o
luntre.
Melca i-a spus samanului s urce n luntre.
O s fim vzuti! s-a speriat samanul.
Fii fr grij, nu ne vede nimeni, a rspuns Melca. Au luat, asadar, luntrea, care
era a unor
oameni din partea
locului. Un copil, care se juca n fata casei, a intrat nuntru si le-a spus printilor:
O luntre veche trece pe ru, vslele se misc, dar n luntre nu e nimeni.

Oamenii au iesit n graba si au vzut si ei ce vzuse copilul, adic luntrea goal si

vslele
miscndu-se. S-au uitat o vreme, apoi s-au ntors acas.
Cnd samanul a ajuns n sat cu Melca, oamenii l-au ntrebat:
L-ai gsit?
Da, l-am adus.
Unde e ?
Aici n luntre, lng mine.
Spune-i s coboare!
Samanul si-a dat seama c Melca era nevzut pentru steni. Numai el putea s-1
vad. I-a
spus s coboare din luntre si 1-a dus la el acas, unde nevasta pregtise masa. Pe
urm i-a
spus:
Ai s rmi cu noi.
Melca a rmas n sat. Nimeni nu-1 vedea, dar fcea numai bine. Lemnele se cldeau
singure
n jurul caselor. Focurile se aprindeau singure. Pestele proaspt prins se curta
singur si se
nsira singur la uscat.
Satul a uitat astfel de necazuri.
ntr-o bun zi, Melca a murit. Dup ce a murit, toti au putut s-1 vad. Era doar o
buctic de
om.
76
Visul ud
O istorioar zen ne spune c un om si dorea strasnic s ajung bogat. Nu se putea
gndi nici

mcar o clip la altceva si nu se ruga dect pentru cstig. ntr-o zi de iarn, pe cnd
se ntorcea
de la templu, a vzut un portofel gros prins n apa nghetat de pe drum.
Creznd c dorinta 1 se mplinise, a ncercat s-1 ia, dar degeaba. Portofelul era
prins ca ntr-o
capcan. Omul a Urinat pe portofel, ca s topeasc gheata.
Cnd s-a trezit, asternutul era ud.
Omul care nu stia nici o poveste
O veche poveste irlandez ne poart si ea, dar altfel, pe trmurile nchipuirii.
A fost odat un om cu numele de Bnan, care si cstiga pinea tind trestie si
mpletind cosuri.
ntr-un an un an prost n-a mai crescut n tinut nici un fir de trestie. Se gsea
trestie doar
ntr-o vale locuit, se zicea, de fiinte ciudate si primejdioase.
Brian s-a hotrt s mearg dup trestie. A rugat-o pe nevast-sa s-i pregteasc
niscaiva
merinde si a pornit spre valea cu pricina. Ajuns acolo, a tiat repede un mnunchi
zdravn de
trestie, dar pe cnd se pregtea s-1 lege, 1-a nvluit o ceat deas. Si-a zis s
astepte. S-a
asezat si a mncat. Ceata din jur era att de deas, nct nu-si putea zri nici mcar
degetele.
Cuprins de spaim, s-a ridicat n picioare. A privit spre rsrit, apoi spre apus si a
vzut
deodat o lumin. A pornit spre lumin, mpiedicndu-se si cznd. S-a trezit
deodat
dinaintea unei case mari. Usa deschis si fereastra erau luminate.
Brian a bgat capul pe us. A zrit nuntru un mos si o bab. Amndoi i-au dat
binete si l-au
poftit s sad alturi de ei, la gura sobei.
77

Brian s-a asezat ntre ei. Au stat de vorb o vreme. Apoi mosul a rostit:
Spune-ne o poveste.
Nu pot, a rspuns Brian. Am fcut tot soiul de lucruri, dar n-am spus n viata mea
povesti.
Nu stii nici o poveste ?
Nici una.
Mosul si baba s-au uitat unul la altul si baba i-a spus lui Brian:
Du-te la fntn si adu o cldare cu ap. F si tu ceva cu folos.
Fac orice, a spus Brian, de vreme ce nu pot spune povesti.
A luat, prin urmare, cldarea si s-a dus la fntn. A umplut-o cu ap, apoi a pus-o
pe ghizd,
ca s se scurg. In acea clip s-a pornit un vnt puternic, care 1-a ridicat pe Brian n
vzduh.
L-a dus mai nti spre rsrit, pe urm spre apus, iar cnd s-a trezit jos, pe pmnt,
n-a mai
zrit nici fntna, nici cldarea.
A zrit o lumin. mpiedicndu-se si cznd, s-a ndreptat spre lumina aceea. A
vzut apoi o
cas, mult mai mare dect cea dinti, cu dou lumini nuntru si una deasupra usii.
Brian a bgat capul pe us si a vzut o ncpere de priveghi : un sir de oameni
sedeau lng
peretele din fund si alt sir de-a lungul peretelui dm fat. Dinaintea focului, pe un
scaun, se afla
o fat cu prul lung, negru si crliontat. I-a spus lui Brian pe nume si l-a chemat s
sad lng
dnsa.
Sfios, Brian s-a asezat lng fat. Dup o clip, un brbat nalt si vnjos, dintre cei
ce
privegheau, s-a ridicat si a rostit:

 Este un priveghi tare trist. Ar trebui s mergem dup un scripcar, s ne cnte si

s jucm
dup pofta inimii.
Ah! a spus fata cu prul negru si crliontat. Nu trebuie s mergeti dup nici un
scripcar,
fiindc l avem aici pe cel mai strasnic scripcar din Irlanda. Nimeni altul dect Brian.
Nu pot! a strigat Brian. N-am pus n viata mea mna pe scripc.
Nu stii s cnti la scripc ?
Nici la scripc, nici la altceva. Nu m pricep la muzic si nici nu stiu s cnt din
gur.
Fata a struit:
Nu m pclesti, a spus ea. Esti scripcarul care ne trebuie, stiu prea bine.
Deodat, Brian s-a trezit cu o scripc ntr-o mn si un arcus n cealalt. Cnta att
de bine,
nct toti cei din ncpere au prins s joace, zicnd c nu auziser niciodat o
muzic att de
frumoas si de vesel.
Brbatul cel nalt a oprit deodat jocul si a spus:
Acum trebuie s aducem un preot ca s tin slujba, pentru c mortul trebuie
ngropat
nainte de a se lumina de ziu.
Ah! a fcut fata cu pletele negre si crliontate, nu trebuie s v duceti dup
preot, pentru
c-1 avem aici, n seara asta, pe cel mai bun preot dm Irlanda. Nimeni altul dect
Brian.
Dar eu nu sunt preot! a strigat Brian. Habar n-am ce are de fcut un preot!
Haide, haide, a spus ea, ai s te descurci de minune, ca si pn acum.
Deodat, Brian s-a trezit dinaintea unui altar, cu dou ajutoare lng el,
nvesmntate cum se
cuvine.

A tinut slujba si a rostit pn si rugciunile care se fac dup slujba de

nmormntare. Iar toti
cei de fat au spus c nu auziser niciodat n Irlanda o asemenea slujb.
Mortul a fost pus n sicriu, iar patru brbati au ridicat sicriul pe umeri. Trei dintre ei
erau cam
scunzi. Dar cum cel de-al patrulea era nalt, abia puteau duce sicriul, hurdu-cndu-1
din toate
prtile.
Omul care ddea porunci a spus:
Trebuie s aducem un doctor, ca s mai scurteze picioarele omului acestuia, care
este prea
nalt. Asa va fi la fel cu ceilalti.
Ah! a fcut fata cu pletele negre si crliontate, nu trebuie s v duceti dup
doctor, pentru
c l avem aici n
78
79
seara asta pe cel mai priceput doctor din Irlanda. Nimeni altul dect Brian.
Dar n-am fcut n viata mea nimic din ceea ce fac doctorii! Si n-am nvtat
niciodat
medicina!
Haide, haide, a spus fata, ai s te descurci de minune, ca si pn acum.
Deodat, Brian s-a trezit cu ferstrul si bisturiul n mn. A tiat cte o bucat din
picioarele
omului, deasupra genunchilor, a lipit apoi picioarele la loc, iar cei patru brbati care
purtau
sicriul mergeau acum fr s-1 hurduce.
Au mers astfel cu grij spre apus, pn la cimitir. Un zid nalt de piatr nconjura
cimitirul,

dar nu se vedea nici o poart. Trebuiau s se catere, asadar, pe zid si s coboare n

cimitir,
unul cte unul. Brian a rmas la urm.
In acea clip, un vnt puternic 1-a ridicat pe Brian n vzduh. A zburat spre rsrit,
apoi spre
apus, iar cnd s-a trezit din nou pe pmnt, ia sicriul si alaiul de unde nu-s. A vzut
cldarea si
picturile de ap de pe ghizd, care nc nu se uscaser.
A apucat cldarea si s-a ntors la casa mosului si a babei. Amndoi sedeau acolo
unde i
lsase. A pus cldarea jos si s-a asezat ntre ei.
Ei, a spus baba, tot nu ne poti spune nici o poveste ?
Minciuna care sare n ochi
Iat ce ne spune o poveste coreean.
Pe vremea cnd tigrul trgea din lulea, tria ntr-o cas fr acoperis un btrn orb.
In toiul
iernii, btrnul purta vesminte de in. Umplndu-si cu tutun o lulea fr ciubuc, orbul
privea n
deprtare. A zrit, pe muntele din fat, copaci fr rdcini si cotofene fr aripi
care le
aduceau de mncare puilor fr cioc. Orbul a zrit apoi alergnd un cprior fr
picioare. A
apucat atunci pusca fr teava, a alergat spre munte si a tras n cpriorul fr
picioare. Apoi a
legat animalul ucis si a privit din nou spre munte, unde partea nsorit
80
era acoperit cu o zpad neagr. A ncercat s coseasc iarba cu secera fr tis,
cnd a zrit
o viper fr cap, care s-a repezit si a muscat secera. Din secera muscat a tsnit
un suvoi de

snge. Btrnul a smuls o bucat din vesmntul lui de in si a legat secera care
sngera, a cosit
iarba si a pus-o pe spinarea cpriorului mort. Urmat de animal, a urcat muntele,
dorind s
treac peste rul fr ap. Dar valurile au dus departe cpriorul mort, cu fn cu tot.
Btrnul
orb a strigat amar:
Ajutor! Ajutor! Cpriorul meu mort s-a necat n rul fr ap! Cpriorul meu mort
are s
moar!
La strigtul pe care nimeni nu-1 putea auzi a rspuns un surd. Acesta i-a cerut unui
schilod
fr picioare s se arunce n ru pentru a-1 aduce napoi pe cpriorul mort care
avea s moar.
In acea clip s-a artat un mut care a spus:
Stati, nu v repeziti! Nimic mai lesne! Uitati-v la
mine!
Mutul s-a aruncat n ru si a adus napoi cpriorul mort. Nici nu 1-a pus bine pe mal
si
cpriorul s-a ridicat pe cele patru picioare si a nceput s topie, zicnd:
Ce mai minciun gogonat! Ce mai minciun gogonat !
Atunci toti ceilalti, btrnul orb, surdul si mutul au bgat de seam, cu uimire, c
totul fusese
doar o minciun.
Cerbul din vis
Lie Zi a spus o poveste care ncurc de minune jocul gndirii si al nchipuirii.
ntr-o pdure, un om a prins un cerb si 1-a ucis. Dorind apoi s-1 ascund, a pus
trupul
animalului ntr-o groap, a acoperit-o cu crengi si s-a ntors acas. Era iarn. Carnea
cerbului

se putea pstra foarte bine.

Dup cteva zile, omul a uitat unde anume ascunsese animalul. Si chiar a nceput
s se
ntrebe: nu cumva visase ? Asa c a povestit si altora ntmplarea.
81
Un altul, care l ascultase, a izbutit s gseasc ascunztoarea si cerbul. S-a dus la
nevast si ia
spus:
Un om a visat c a ucis un cerb. Eu l-am gsit. Asa c nu visase, ci era aievea.
Dar dac a fost pe dos ? i-a zis femeia. Dac tu esti cel care a vzut, n vis, un om
care a
ucis un cerb ? Poate c lucrurile s-au petrecut asa si nu altfel. Prin urmare, visul care
s-a
adeverit este al tu si nu al lui.
Am gsit un cerb, a spus brbatul. Asta nseamn c eu am visat ? Sau c a visat
cellalt ?
La urma urmei, nu e treaba mea; am gsit un cerb si gata.
Cellalt, care ucisese de fapt cerbul, a vzut n vis locul unde ascunsese trupul
animalului. L-a
visat si pe cel care-1 gsise. A doua zi s-a dus la el, a cerut s-i dea cerbul si ntre
cei doi a
izbucnit o ceart aprins. Au mers, asadar, la judector.
Acesta s-a dat btut, spunnd c nu este n stare s ia o hotrre dreapt, mai cu
seam c
nevasta primului se ncptna s spun c totul, de la cap la coad, nu fusese
dect un vis al
brbatului su.
Cine a visat ? se ntreba judectorul. Primul, care a crezut c a visat, a ucis ntradevr
cerbul ? Sau a visat c l-a ucis ? Cellalt zice c nu a ucis cerbul. Zice c doar a
visat. Se

poate oare s-1 fi ucis si s fi uitat ?

Judectorul a cugetat ndelung fr s poat lua vreo hotrre si a poruncit n cele
din urm ca
animalul s fie tiat n dou: fiecare dintre cei doi urma s aib parte de cte o
jumtate.
Un print, care auzise pricina, a ntrebat:
Dar dac si judectorul a visat c a mprtit cerbul ? Si de aceast dat s-a vorbit
ndelung,
fiindc era vorba
de un print. Degeaba.
Nimeni nu poate sti unde este hotarul dintre vis si realitate. Poate doar nteleptii
cei btrni
ne-ar fi putut lmuri. Dar ei nu se mai afl printre noi.
A fost, asadar, mprtit carnea cerbului.
Cine esti ?
O poveste zen, din Japonia, spune c un discipol l-a ntrebat pe maestrul Zhao Zhan
cum
anume s ias din ciclul nasterii si mortii.
nteleptul a nchis ochii, si-a dus ceasca de ceai la gur si l-a ntrebat:
Cine esti ?
- Sunt Chen Zhen.
Prin urmare, nu esti o umbr.
Tot ce se poate.
Esti o umbr.
Tot ce se poate.
Asadar, nu esti o umbr.
Un glas n noapte
Un scurt poem persan ne spune:

 Noaptea trecut, un glas mi-a soptit la ureche: Un glas care-ti sopteste noaptea
la ureche
nu exist."
82
Eul este ncptnat, ntunecat, nesuferit si poate c nici mcar nu exist
Gustul mierii
Dintre toate povestirile, dialogurile, gndurile legate de om si de starea lui, precum
si de
existenta (sau inexistenta) eului, am putea alege, pentru nceput, un text indian
clasic, citat si
comentat de nenumrate ori, pe care l putem gsi si n Mahbhrata.
Un om mergea singur printr-o pdure ntunecoas si plin de fiare. Pdurea era
acoperit cu o
plas, ceea ce el nu stia, fiindc ochiul omului n-o putea zri.
O femeie cu ochii rosii veghea asupra tuturor lucrurilor, care se ndreptau, mai
repede ori mai
ncet, spre acelasi sfrsit.
Omul nu avea ncotro, trebuia s treac prin pdure.
Deodat, ascultnd rgetele fiarelor, a fost cuprins de spaim. A luat-o la fug si a
czut ntr-o
fntn adnc. Printr-un noroc, s-a prins de niste tufe, de niste rdcini nclcite pe
marginea
gropii, si a rmas asa, agtat cu amndou minile.
Simtea dedesubtul lui suflarea fierbinte a unui sarpe urias, aflat n fundul fntnii.
Simtea c
se va prbusi n gura aceea hidoas. Deasupra, zdrobind copacii, a vzut apropiindu-se de el
un elefant urias, care a ridicat o lab ca s-1 striveasc. Ca din pmnt au rsrit o
multime de
soricei albi si negri, care au nceput s road rdcinile de care se agtase. Apoi, un
roi de

albine veninoase au pornit s zboare deasupra gropii, lsnd s cad picturi de

miere.
Omul a dat drumul la o mn si a ridicat un deget ncetisor, cu grij, ncercnd s
culeag
picturile de miere.
87
nconjurat de attea primejdii, amenintat de moarte din toate prtile, omul nu se
resemnase
nc si mai voia s simt gustul mierii.
Cine-i acolo ?
O alt poveste, tot vestit si istorisit adesea, ne vine din Japonia, din traditia
budist zen.
Un nvtcel, care dorea s-si ntlneasc nvttorul si s-i vorbeasc, s-a dus la el
acas si a
btut la us.
Cine-i acolo ? a ntrebat nvttorul.
Rinzo.
Pleac! a strigat cu asprime nvttorul. A adugat chiar si niste vorbe murdare.
Rinzo s-a ndeprtat fr s nteleag nimic si s-a ntors dup cteva ceasuri si a
btut din nou
la us, dar mai sfios.
Cine-i acolo ? a ntrebat nvttorul.
Rinzo...
Pleac!
nvttorul a mai rostit cteva vorbe urte, pline de dispret.
Rinzo a plecat, zpcit si ndurerat. Toat noaptea, a suferit si s-a tot gndit. A doua
zi de
dimineat, cu ochii umflati, cu inima ndoit, s-a dus pentru a treia oar acas la
nvttor si a

btut la us.
Cine-i acolo ?
Nimeni.... a rspuns ncet nvtcelul.
Ah, tu esti, Rinzo! a fcut atunci nvttorul. Haide, intr, usa e deschis!
Omul care-si cuta seamnul
Povestea urmtoare este african si ne vine, se pare, din traditia Malinke.
Un flcu nespus de mndru de puterea sa a luat un turas de trei ani, 1-a bgat
sub tichie si a
plecat n lume s-si caute seamnul.
ndat ce ajungea undeva, pornea s strige n gura mare:
mi caut seamnul!
Seamnul ?
ntocmai! Caut pe unul n stare s-si pun sub tichie un turas de trei ani!
N-ai s gsesti asa ceva prin prtile noastre, 1 se rspundea.
A strbtut astfel, tot ntrebnd, saptezeci si sapte,de sate, fr s-si gseasc
seamnul. In cel
de-al saptezeci si optulea sat, a vzut o femeie btrn care zdrobea grunte ntr-o
piulit. I-a
spus si ei c-si caut seamnul.
Cei trei fii ai mei sunt n pdure, i-a zis btrna. Stai si asteapt-i, pentru c
tocmai trebuie
s se ntoarc. Dar nu pomeni de seamn fat de ei.
Prea bine.
S-a asezat dar si a asteptat. Btrna ddea cu pislogul att de tare, nct flcul
tresrea la
fiecare lovitur si se lovea de perete. Deodat a vzut un vrte] de praf care se
apropia de sat.
Ce e cu vrtejul acela? a ntrebat el.
E praful de sub tlpile fiilor mei care se ntorc acas, a rspuns btrna.

 Ce tot spui acolo ?

E praful de sub tlpile fiilor mei.
Aoleu!
Cnd au sosit cei trei fii, btrna i-a spus oaspetelui s mearg s-i ntmpine.
Primul ns a
spus:
Vorbeste cu ceilalti doi frati ai mei! Cel de-al doilea i-a zis si el:
Vorbeste cu mezinul!
Mezinul tinea n mn una din ncltri, care se rupsese. La vederea celui care-i
ddea binete,
i-a ntins papucul rupt. Papucul 1-a dobort pe flcul care purta pe cap turasul de
trei ani.
Nu mai putea sufla si nu se mai putea ridica de jos.
Cei trei s-au asezat si au ntrebat-o pe mama lor:
Cine este bietandrul care a venit s ne ntmpine ?
89
I-am ntins un papuc, a spus mezinul, si nu-1 mai aud!
Du-te repede si-ti ia papucul, a spus mama, fiindc ai s-1 omori pe copilul altei
femei.
Mezinul a ridicat atunci papucul. Flcul care-si cuta seamnul s-a ridicat si s-a
apropiat,
purtnd pe crestet turasul de trei ani. Se apropia vremea cinei. Mama a pus
mncarea ntr-o
strachin mare ct saptesprezece oameni la un loc.
Cei trei frati si mama au nceput s mnnce. Flcul care-si cuta seamnul nici
mcar nu
ajungea la bucate. Ceilalti l-au ridicat si l-au pus pe marginea strchinii. Picioarele i
atrnau
n gol. Atunci a alunecat si a czut n mncare.

Dm nebgare de seam, cel mai mic dintre frati 1-a ridicat cu lingura si 1-a bgat n
gur, fr
s simt c nghitea un flcu care ducea pe cap un turas de trei ani.
Dup ce au isprvit de mncat, mama a ntrebat:
Dar unde-i flcul nostru ?
Habar n-am.
Nu cumva 1-a nghitit careva ?
Se prea poate, a spus cel mai mic. Am simtit eu ceva ciudat n mncare. Cred c
el era.
Dar dac nu-1 scoti tot acum, are s moar! -a spus mama.
Mezinul a iesit ca s dea afar ce mncase.
Flcul s-a trezit din nou pe pmnt, cu turasul de trei ani sub tichie.
Cnd a venit vremea de culcare, mama le-a spus celor trei fu:
Are s doarm cu voi.
Flcul s-a culcat alturi de ei, cu turasul lui de trei ani cu tot. De fiecare dat ns
cnd unul
din frati trgea aer n piept, se trezea lng nrile lui, apoi cnd scotea aerul din
piept, era
aruncat si izbit de perete.
Dac nu iese de aici, are s moar! a spus unul dintre frati.
I-au dat, asadar, o rogojin si l-au trimis s se culce n coliba surorii lor mai mici.
Fata era
culcat pe spate si dormea
90
adnc. Fr s vrea, flcul a intrat n sexul fetei, cu turasul de trei ani cu tot, s-a
culcat si a
dormit asa toat noaptea. Cnd s-a fcut ziu, toti au pornit s-1 caute.
Unde este flcul nostru ? o ntrebau fratii pe sora lor mai mic. L-am trimis s
doarm la

tine n colib!
La mine n colib ? Nici pomeneal! N-am vzut pe nimeni!
L-au cutat pretutindeni, dar nu l-au gsit. Cei trei frati au plecat la pdure. Fata s-a
dus s se
usureze si atunci flcul a czut jos, pe pmnt.
Pleac repede! i-a spus mama. Du-te! Fiindc nu mai trebuie s-ti cauti perechea
n lumea
asta! Dac umbli s-ti gsesti seamnul, dai de necaz! Nu te ntoarce pe drumul cel
neted,
pentru c pe drumul sta merg fiii mei s-si fac nevoile.
Merg pe unde vreau, a rspuns flcul.
A pornit deci la drum, cu turasul de trei ani sub tichie, a czut si a nimerit tocmai n
scrna
celor trei fii. Nu i se mai vedea dect crestetul. Atunci un cocos care cuta ceva de
mncare sa
apropiat si 1-a prins n cioc, cu tot cu turasul lui de trei ani, si 1-a aruncat pe o
grmad de
paie.
Flcul s-a ridicat si a plecat.
Cnd cei trei frati s-au ntors acas, mama le-a spus:
Nu v-am spus, dar flcul care a venit la noi si cuta seamnul.
Seamnul ?
ntocmai!
Ar fi trebuit s ne spui!
Mniosi, au pornit n cutarea lui, au mers si au tot mers, si deodat au vzut un om
care
tesea. Ceva mai devreme, flcul cu turasul de trei ani ajunsese si el acolo, iar
testorul i
ascunsese pe amndoi n cutia cu tutun, care se afla n tigva unde-si tinea cele
trebuincioase

tesutului.
Cei trei frati i-au dat binete, dar testorul nu le-a rspuns. Spunea ntruna, aidoma
suveicii:
Tes si nu rspund la nimeni.
Tes si nu rspund la nimeni.
91
Unul din cei trei frati s-a apropiat de el, ameninttor.
Ce m pisc oare ? a strigat testorul. Sunt cam mari tntarii prin prtile astea!
Cnd s-a apropiat cel de-al doilea frate, testorul a spus:
Ah! Sunt cam multe muste-tete prin prtile astea! A ntins mna, a apucat
trunchiul gros al
copacului sub
care se afla, n mijlocul satului, 1-a scos din rdcini, 1-a nvrtit deasupra capului si
1-a
aruncat ct colo. Copacul a zburat departe si a czut n apele rului.
A fost nghitit de un broscoi, cu crengi cu tot.
Cei trei frati s-au lsat pgubasi si nu l-au mai cutat pe flcul cu turasul de trei
ani.
S-au ntors acas, iar mama le-a spus:
Oricine ai fi, te afli undeva la mijloc. Sunt altii naintea ta si altii dup tine.
Oglinda din desert
Poetul persan cunoscut nou cu numele de Rumi istoriseste, n Masnavi, povestea
unui om
cumplit de urt care strbtea desertul pe jos.
A zrit deodat n nisip ceva strlucitor. Era un ciob de oglind. Omul s-a aplecat, a
apucat
ciobul de oglind si 1-a privit. Nu mai vzuse pn atunci nici o oglind.
Ce urtenie! a strigat el. Nici nu e de mirare c a fost aruncat departe de privirile
oamenilor.

A aruncat, asadar, ciobul n nisip si si-a vzut de drum.

Maimuta si cutitul
Iat nc o scurt poveste sufi.
Un om vine n fug la un dervis, d buzna pe us si strig:
Repede! Repede! Trebuie s facem ceva! O maimut a pus mna pe un cutit!
Nu te speria, i-a spus dervisul. Bine c nu este vorba de un om...
92
Un guru atotputernic
Un nvtcel avea n guru-ul su ntmplarea se petrece n India o ncredere de
neclintit,
asa nct urca muntii cei mai nalti si trecea rurile mergnd pe ap rostind ntruna
numele
nvttorului.
Acesta, care l privise odat trecnd peste o ap, si-a spus n sinea lui: nseamn c
numele
meu este atotputernic. Am dobndit puterea ntregului univers."
A doua zi, s-a repezit s treac peste un ru adnc, strignd ct l tinea gura: Eu !
Eu!"
Si s-a necat, fiindc nu stia s noate.
Omul care a dus o viat ciudat
O alt poveste, izvort din traditia sufist, vorbeste tot despre aceast ncredere
netrmurit
si ncearc s arate dat fiind c o astfel de ncredere este un lucru imposibil ct
de
necuprinse sunt cile destinului.
Un om ca toti oamenii, pe nume Mojud, ducea o viat ct se poate de obisnuit.
Lucra la
Biroul de Msuri si Greutti, ntr-o zi, a vzut ivindu-se n grdin, n fata lui, statura
lui

Khidr, cluza tainic a neamului sufi. Iar Khidr i-a spus:

Las-ti lucrul. Vino s m cauti peste trei zile pe malul rului.
Mojud s-a dus la seful lui si i-a spus ce hotrre luase. Nu dorea s mai lucreze.
Toat lumea
din oras 1-a luat drept nebun. Prietenii, familia au ncercat n zadar s-1 fac s se
rzgndeasc. Curnd, fiindc locul lui de munc era foarte cutat, Mojud a fost dat
uitrii.
n ziua cu pricina, s-a dus pe malul rului si s-a ntlnit cu duhul lui Khidr, care i-a
spus:
Sfsie-ti vesmintele si arunc-te n ap.
Mojud a fcut ntocmai fr s crcneasc. Cum stia s noate, nu s-a necat. Un
pescar care
trecea cu barca pe ru 1-a sltat n barc si i-a spus:
Ti-ai pierdut cumva mintile ? Ce vrei s faci ?
93
Nu prea stiu, a rspuns Mojud.
Asa c a rmas pe lng pescar. L-a nvtat s scrie si s citeasc si l-a ajutat la
treab. Au
trecut asa cteva luni. Duhul lui Khidr s-a ivit din nou lng patul lui Mojud si i-a
spus:
Scoal-te si pleac.
Mojud a prsit pe dat coliba srman a pescarului si a mers pn ce a ajuns la un
drum
mare. Cnd se crpa de ziu s-a ntlnit cu un tran care mergea la piat clare pe
mgar.
Tranul i-a spus:
Dac vrei ceva de lucru, vino cu mine. Am nevoie de un ajutor.
Mojud l-a urmat fr s sovie si a lucrat alturi de el vreme de aproape doi ani. A
nvtat o
multime de lucruri despre pmnt si despre roadele lui.

Intr-o dup-amiaz, pe cnd fcea niste baloturi de ln, i s-a artat din nou Khidr
care i-a
spus:
Las-ti treaba. Du-te la Mossul si cumpr-ti, cu banii pe care -ai strns, o
prvlie de piei.
Mojud a fcut ntocmai. Vreme de trei ani, s-a ndeletnicit la Mossul cu negotul cu
piei.
Strnsese o avere frumusic si se gndea s-si cumpere o cas, cnd a venit din
nou la el
Khidr si i-a spus:
Ia-ti banii si cumpr o bcnie la Samarkand. Mojud a prsit de ndat orasul si
s-a dus
la Samarkand,
unde a deschis o bcnie. Atunci a nceput s dea primele semne de cucernicie.
Vedea de
bolnavi, i ajuta pe altii. Ptrundea din ce n ce mai adnc n tainele necuprinse ale
lumii.
Veneau la el dervisi si poeti si-1 ntrebau:
Cine ti-a fost nvttor? Cine ti-a artat calea ?
Greu de spus, rspundea Mojud.
Ce ai fcut mai nainte ?
Am lucrat la Msuri si Greutti.
Si ti-ai lsat slujba stiind c ai putea tri n lipsuri ?
Nicidecum. Am plecat si gata. Oamenii nu pricepeau nimic.
Povesteste-ne viata ta, i spuneau. Cu ce anume te-ai ndeletnicit ?
94
Am srit n apa unui ru si m-am fcut pescar, apoi am plecat n toiul noptii. Am
lucrat
pmntul precum un tran. Pe cjid fceam baloturi de ln, am hotrt s merg la
Mossul,

unde m-am fcut negustor de piei. Am strns bani si i-am dat. Pe urm am venit la
Samarkand
si am deschis o bcnie. Asta-i tot.
Purtarea ta de nenteles, i-au spus oaspetii, nu ne ajut deloc s deslusim de
unde ti-ai
cptat puterile.
Stiu, a rspuns Mojud. Dar totul s-a petrecut ntocmai cum v-am spus.
Nimeni nu putea pricepe care era n viata lui Mojud locul lumii nevzute, lumea care
se
strecoar tainic n toate cele si care face lucrurile de nenteles. Credem c stim de
unde vin
ntmplrile, si spunea Mojud, fiecare se laud c stie de ce anume se petrec
lucrurile asa
cum se petrec, dar nimeni nu vede c suntem n puterea unei lumi nevzute care ne
mn s
facem ceea ce facem.
Mojud s-a stins la Samarkand, unde dobndise o faim ciudat, dup ce le spusese
tuturor
doar att:
Am fcut asta si asta. Nimic mai mult.
Dup moartea sa, biografii i-au furit o viat mai frumoas si deosebit de
zbuciumat. Pentru
c sfintii trebuie s aib o viat pe msur. Dorinta cititorului este mai presus de
realitatea
tainic a existentei.
Vizita
O poveste din zilele noastre era istorisit adesea n Statele Unite, prin anii 70
reia n
chip dibaci o tem strveche pe care o dezvolt adaptnd-o timpului n care trim.
Doi prieteni, care nu s-au vzut din liceu, se ntlnesc ntr-o bun zi. Unul este
profesor de

literatur la o scoal modest, cellalt a reusit minunat n afaceri.

Trebuie neaprat s-mi faci o vizit acas, spune cel de-al doilea. Uite ce masin
am!
Si-i arat un Rolls-Royce nou-nout si strlucitor. Se apropie un sofer cu cascheta n
mn.
95
E soferul meu, spune bogatul. Urc.
Cei doi prieteni se asaz pe bancheta din spate a superbei masini. Dup cteva
clipe ajung n
fata unei porti nalte de fier forjat, care se deschide automat.
Asta este parcul meu. Iar stia sunt copacii mei. Priveste! Profesorul se uit n jur,
fermecat, n timp ce masina alunec usor pe aleile unei proprietti imense.
Terenul meu de tenis si terenul meu de golf. Iar dincolo, caii mei.
Masina se opreste n sfrsit n fata intrrii monumentale a unei case n stil victorian.
Un
servitor se repede s-si ntmpine stpnul, care coboar zicndu-i colegului su:
Iat casa mea. Trandafirii mei. Gazonul meu. Piscinele mele. Garajele mele.
Cei doi intr n cas, iar omul de afaceri continu:
Holul meu, scrile mele. Tabloul meu de Chagall, tabloul meu de Renoir. Colectia
mea de
portelanuri. Covoarele mele.
II duce apoi pe profesor ntr-o ncpere imens unde se afl biblioteca, plin de crti
rare, cu
legturi luxoase.
Biblioteca mea, incunabulele mele, obiectele mele de marochin din secolul al
XVII-lea,
manuscrisele mele cu miniaturi.
Trec astfel prin toate ncperile de la parter, apoi urc la etajul nti, s continue
vizita.

 Tapiseriile mele, desenele mele de maestri italieni... Bogatul pune mna pe clanta
unei usi,
zicnd:
Camera mea.
Deschide usa. nuntru, ntr-un pat rvsit, se afl un brbat si o femeie care fac
dragoste. Se
desprind ndat din mbrtisare, n vreme ce omul de afaceri, usor ncurcat, i spune
fostului
su coleg:
Sotia mea...
Apoi, artnd spre brbatul n pielea goal din asternut, adaug:
Iar sta sunt eu.
Mnia nimicului
Un vestit spadasin japonez, care afirma c este adeptul credintei zen, a venit la
nteleptul
Dokuon si i-a spus, nu fr ngmfare, c singurul lucru care exist cu adevrat n
lume este
nimicul, c nu se afl nici o deosebire ntre eu si tu si asa mai departe. nteleptul 1-a
ascultat
timp de cteva clipe, apoi si-a luat pipa si 1-a lovit cu putere n crestet.
Omul a srit n sus, a apucat spada si a nceput s-1 ameninte pe clugr.
Ei bine, a spus acesta, linistit, nimicul este cam iute la mnie.
Lupta cea grea
Un maestru zen, aflnd c unul dintre discipolii si nu pusese nimic n gur de trei
zile, 1-a
ntrebat de ce anume posteste.
Am ncercat s lupt mpotriva eului meu, a rspuns discipolul.
Este greu, a spus nteleptul cltinnd din cap. Si trebuie s fie nc si mai greu cu
burta

goal.
Firea sarpelui
O poveste indian ne arat ca multe altele care este firea sarpelui si poate si
care este
firea noastr.
Nu departe de un drum foarte umblat sttea la pnd un sarpe grozav de ru, care
i ucidea cu
musctura lui veninoas pe toti trectorii. Oamenii de prin partea locului au ales pe
ctiva
dintre ei si i-au trimis la un ntelept s se plng de rutatea animalului, care nu
avea nevoie s
ucid atta lume pentru a putea tri mai departe linistit.
nteleptul s-a dus la sarpe si a izbutit s-i vorbeasc si s se fac nteles. L-a dojenit
ndelung
si i-a artat c purtarea lui era de nenteles pentru toate cele trei lumi si c nu era
96
97
dect o ncercare jalnic a puterilor rele care lovesc prea adesea pmntul si-1
ndurereaz.
nteleptul a gsit vorbe att de adnci si de pline de miez c sarpele a fost tulburat.
n inima lui
s-a fcut lumin si a jurat c nu va mai ucide degeaba si c se va schimba.
Si si-a tinut fgduiala.
Reptila care semnase groaza a devenit un soi de vierme mai mare, slab, fr vlag,
care nu
cuteza s nghit nici mcar o gz. Stenii si bteau joc de slbiciunea lui si
spuneau, dup
ce uitaser trecutul: la ce bun s mai fii sarpe ? La ce slujeau veninul si coltii ? Copiii
aruncau
dup el cu pietre si rdeau.

Dup ctva vreme, n care multumirea mintii si pacea sufleteasc nu izbutiser s

nfrng
slbiciunea trupeasc si rnile cptate, sarpele s-a trt pn la coliba nteleptului
si i-a vorbit
despre noua lui viat.
Am fcut precum m-ai sftuit, a spus sarpele. N-am mai omort pe nimeni. Dar
simt c nu
mai sunt eu nsumi, pentru c nu mai trezesc spaima n sufletele oamenilor. Nimeni
nu se mai
teme de mine, asa c toti m dispretuiesc si m lovesc. Sunt nefericit. Ce sfat poti
s-mi dai ?
Sfatul meu este ct se poate de simplu, i-a rspuns nteleptul. Ti-am spus s nu
mai omori
oamenii degeaba si s nu te mai repezi la toti. Dar ti-am spus oare s nu mai ssi ?
ntrebarea potrivit este cea de pe urm
O pild hasidic spune c, ajuns la captul vietii, rabinul Zusia a rostit aceste vorbe:
n lumea care vine, n-am s fiu ntrebat de ce n-am fost Moise. Nicidecum. Am s
fiu
ntrebat de ce n-am fost Zusia.
Lucrul cel mai de seam
Un btrn arab care arta ca vai de lume si tria din mila altora rtcea pe strzile
unui oras.
Nimeni nu-1 bga n seam. Un trector i-a spus, plin de dispret:
98
Ce faci aici ? Vezi bine c nu te cunoaste nimeni. Omul cel srman s-a uitat linistit
la
trector si i-a rspuns:
Nu-mi pas. M cunosc eu nsumi si mi-e de-ajuns. Ar fi fost mai cumplit s fie pe
dos: s
m cunoasc toti si s nu m cunosc eu.

Nici o minune
Un om umbla de colo colo, spunnd c este profet si c poate face minuni. Stul s1 mai
aud, un negustor 1-a chemat si i-a spus:
Deschide aceast us ncuiat fr s te folosesti de cheie.
Am zis eu oare c sunt lctus ? a rspuns omul.
Sclavii si libertatea
Iat o poveste care poate fi auzit pretutindeni, pentru c se regseste n aproape
toate
culturile.
Stpnul si-a chemat ntr-o zi sclavii si le-a spus:
Sunteti liberi.
Cum ? au strigat sclavii. Dar nu tu hotrsti acest lucru! Noi trebuie s-o facem,
altfel nu are
nici un rost!
Ei bine, a spus stpnul, hotrti-v.
Cum ? au strigat din nou sclavii. Ne poruncesti ? Dar ce rost are s fim liberi ?
Discutia, care pornise pe o cale gresit, a ajuns repede la ceart. A urmat un rzboi
ndelungat,
care a tinut att de mult nct cei care mai iau parte si astzi la el au uitat de ce
anume a
nceput.
Ponegrirea de sine
Cultul sinelui, att de rspndit, ncepe adesea cu ponegrirea de sine. Este ceea ce
ne arat
aceast poveste evreiasc din zilele noastre, pe care o putem auzi pretutindeni n
Israel.
Trei rabini stau pe bancheta din spate a unui taxi. Primul ofteaz si spune:
99

 Cnd m gndesc la Dumnezeu, mi dau seama c nu sunt mare lucru.

Cel de-al doilea rabin i spune primului:
Dac tu nu esti mare lucru, atunci ce sunt eu ? Nu sunt nimic.
Cel de-al treilea rabin i spune celui de-al doilea:
Daca tu nu nsemni nimic, atunci eu ce sunt ? Mai putin dect nimic! Sunt mai
nensemnat
dect cel mai nensemnat lucru de pe lumea asta!
Soferul de taxi, care este negru, se ntoarce spre ei si le spune:
Dac vorbiti astfel, dac ziceti cu totii c nu sunteti nimic, atunci eu ce sunt ? Nici
nu
exist cuvinte ca s m descrie! Nici mcar nu exist!
Cei trei rabini se uit la el si spun:
Cine se mai crede si sta ?
Necurtenia berzei
Aflm dintr-o povestire hasidic rspunsul pe care 1-a dat ntr-o zi Yaakov Yitzhak.
I s-a pus ntrebarea urmtoare:
Talmudul spune c barza poart n limba ebraic numele de Hassida, ceea ce
nseamn
pioas sau plin de iubire, pentru c tine mult la puii ei. Atunci de ce se numr
printre
animalele necurate ?
Iat care a fost rspunsul:
Fiindc nu-si druieste dragostea dect puilor si.
Cntecul sarpelui boa
Puterea eului (chiar si nchipuit) n-a fost poate nicieri nftisat mai bine ca n
aceast
poveste african:
ndat dup nceputul timpurilor, tria ntr-o pdure un sarpe boa btrn, care
cnta. Pe

spinare i crestea iarba si psrile veneau s-si fac n iarba aceea cuibul. Glasul su
de-acum cunoscut si nentrerupt nsotea viata tuturor. Pn si vntul l asculta. Mii
de gze i
alergau pe trup. Se spunea c glasul sarpelui boa are darul de a vindeca toate bolile
si de a
usura nasterile.
Doi vntori strini au ptruns n pdure si au vestit c-1 vor ucide pe btrnul boa.
Nu
spuneau de ce, pentru c sarpele nu le fcuse nimic, dar faptul c se afla acolo,
afirmau ei, era
un soi de jignire pentru oameni si puterea lor.
Omul trebuie s vneze si s ucid, ziceau cei doi vntori. Pentru asta s-a
nscut. Si
trebuie s ucid mai cu seam ceea ce nu pare fcut s fie ucis. Ceea ce se spune
c nu trebuie
ucis.
Locuitorii pdurii, care nu pricepeau ce voiau s spun vntorii, au ncercat s-1
scape pe
btrnul sarpe boa, care fcea parte de atta vreme din viata lor. Dar cei doi
vntori strini
socoteau c vor da dovad de o mare vitejie omornd sarpele. Ajunseser chiar s
pretind c
acel cntec al sarpelui este o neobrzare.
Prin urmare, s-au afundat n pdure cu armele. Cnd au gsit sarpele boa, acesta sa uitat tint
la ei si a nceput s cnte cu glas duios. Cntecul lui spunea: Nu ucide sarpele
acesta. Dac
m ucizi, voi fi mereu cu tine. Pentru c pmntul mi este asternut, iar stelele mi
sunt copii."
Vntorii au ucis sarpele, precum promiseser. Se spune c pdurea a fremtat de
durere, c

vntul a nceput s alerge urlnd, c apele s-au oprit din curgere n clipa mortii
sarpelui.
Vntorii s-au aplecat s jupoaie sarpele, iar trupul animalului mort a nceput din
nou s
cnte. Cntecul spunea acelasi lucru: Nu ucide sarpele acesta. Dac m ucizi, voi fi
mereu cu
tine. Pentru c pmntul mi este asternut, iar stelele mi sunt copii."
Fr s tin seama de cntec, vntorii au jupuit sarpele, iar carnea au tiat-o
bucti si au puso
la uscat, ca mai apoi s-o vnd la piat. Ct a stat carnea la uscat, nici o musc nu
s-a
apropiat de ea si nici o pasre n-a trecut prin vzduh.
Ajunsi la piat, cei doi vntori au pus carnea sarpelui pe o tejghea si au asteptat.
Dar ndat
ce se ivea un cumprtor,
100
101
buctile de carne ncepeau s cnte cntecul btrnului boa. Cumprtorii o luau la
sntoasa,
cuprinsi de spaim, asa c vntorii, care preau c nu se tem de nimic, au hotrt
s se
ospteze ei din carnea sarpelui.
Au pus-o, asadar, la fiert, dar apa nu voia s clocoteasc si vntul se ferea s
nteteasc focul.
La urm si-au poftit niste prieteni la mas. Dar ndat ce prietenii au ntins mna
spre
mncare, buctile de carne au pornit din nou s cnte cntecul btrnului boa,
mereu acelasi:
Pmntul mi este asternut, iar stelele mi sunt copii."
Oaspetii, fireste, au plecat n graba mare, asa c n-au mai rmas dect cei doi
vntori s

mnnce carnea sarpelui. Asa au si fcut. Pe urm au rgit cu poft si s-au culcat,
s mistuie
mncarea.
Cnd s-au trezit, si-au simtit pntecele sfsiat de asemenea dureri c nu mai
vedeau nimic n
jur. Din acea zi au orbit. Erau adesea vzuti seznd la colt de strad, cu mna
ntins ctre
trectori. Cntau cu glas abia auzit, amndoi, cntecul btrnului sarpe, devenit
aproape de
nerecunoscut.
Copilul bufnitei
O bufnit creia tocmai 1 se nscuse un pui undeva n Africa i-a spus unei alte
psri:
Am un copil! E nemaipomenit de frumos! E minunat! Cealalt pasre i-a rspuns:
Stai s se fac ziu si-om vedea.
Leul si omul
Un om a ntlnit ntr-o zi un leu, povesteste Loqman ntr-una din fabulele sale. Cei
doi au
nceput s vorbeasc despre nsusirile fiecruia, iar leul s-a ludat cu puterea si cu
iuteala lui
pe care le credea fr seamn.
Au trecut pe lng un tablou care nftisa un om sugrumnd un leu cu minile
goale.
102
Omul a artat spre tablou si a nceput s rd.
Ah, a spus animalul, dac s-ar afla pictori si printre lei...
Lupul la scoal
O istorioar scurt cuprins n O mie si una de nopti este cea a lupului care a fost
trimis la

scoal, ca s nvete s citeasc. nvttorul 1-a pus mai nti s repete dup el
literele
alfabetului: a, be, ce" ... Ins lupul spunea mereu: Miel, ied, oaie...", fiindc numai
fpturile
din carne aveau loc n mintea lui si nu le putea alunga.
O fapt bun
O poveste indian din vechime spune c un om tria de mult vreme sub povara
unor gnduri
negre. Blestema necontenit neamul omenesc, lacom si crud. ntr-o zi, s-a hotrt ssi ia viata.
S-a aruncat de pe acoperisul unei cldiri foarte nalte. Un prieten care se afla alturi
de el a
spus c, pentru prima oar dup multi ani, n clipa n care se aruncase n gol, omul
rdea cu
hohote si striga:
Neamul blestemat va numra mcar cu unul mai putin!
Omenescul este uneori prea omenesc
Legile ospetiei
Cteodat, chiar atunci cnd toate formele datoriei si ale convenientelor par a fi
ndeplinite,
notiunea de msur este pierdut. Purtarea atinge atunci extreme care nu fuseser
poate
nchipuite.
O poveste indian, istorisit adesea sub nenumrate forme, spune c un psrar,
foarte dibaci
n pusul capcanelor, prindea psri vii si le vindea la trg.
ntr-o zi a gsit printre psrile prinse n lat o porumbit, pe care a pus-o ntr-o
colivie de
bambus. Pe cnd strbtea o pdure deas n drum spre satul lui, s-a iscat o furtun
neobisnuit. Nu putea merge mai departe cu nici un chip. Omul a fost nevoit s se

adposteasc sub un copac urias. S-a sprijinit de trunchiul copacului (rugndu-1 s1 ocroteasc)
si a pus alturi, pe pmnt, colivia cu porumbita si nc una, n care se zbteau alte
psri.
Pasmite n acel copac si avea slasul, mpreun cu br-btusul ei, porumbita pe
care tocmai
o prinsese. Brbtusul, care se adpostise n scorbur de teama furtunii, i-a auzit
tipetele de
jale. A iesit din scorbur, nu fr fric, si a vzut-o nchis n colivie, la picioarele
copacului.
Cei doi porumbei au nceput s vorbeasc pe limba lor, pe care omul n-o ntelegea,
desi
umblase mult prin pdure. Celelalte psri au strigat si ele spre porumbel:
Repede! Coboar! Scap-ne!
Uite c a adormit! Nu te teme! Haide!
ntr-adevr, vntorul dormea dus, cu brbia n piept.
107
Porumbelul brbtus s-a dat jos din copac si, cu lovituri de cioc si de gheare, a
ncercat s
desfac nchiztoarea coliviei unde se afla soata sa.
Ce faci ? I-a ntrebat ea.
ncerc s desfac legturile.
De ce ? Ai altceva de fcut mai nti.
Ce anume ?
Omului acestuia i este frig. Trebuie s-1 nclzesti. Brbtusul s-a mirat foarte si
i-a spus
porumbitei nchise
n colivie:

 S-1 nclzesc pe dusmanul nostru ? Pe cel care te-a prins si vrea s te vnd la
trg ? Ti-ai
pierdut cumva mintile ?
Nicidecum, a rspuns hotrt porumbita. Mintea mea este ct se poate de
limpede, chiar
dac m aflu nchis n colivie. Poate chiar mai limpede ca nainte.
Celelalte psri tipau si se zbteau n colivie:
Nu pleca urechea la vorbele soatei tale fr minte! Scap-ne! Nu mai ntrzia!
Tulburat de purtarea porumbitei, brbtusul a ntrebat-o:
Ce vrei s spui ?
Ai uitat ce-ai nvtat, i-a rspuns ea. Dusmanul nostru a ales acest copac s se
adposteasc
de furtun si s-si trag sufletul, iar copacul este casa noastr. Omul este, asadar,
oaspetele
nostru. Soarta, care mai poart si numele de ntmplare, 1-a ndreptat n noaptea
asta spre noi.
Chiar dac rtceste pe trmul ntunecat al somnului, cu capul plecat, cu bratele
vlguite,
este mai pretios dect noi. i datorm respect si ajutor.
N-o asculta! tipau celelalte psri. Nu te lua dup aceast lege! O lege pe care o
urmezi
ntocmai este o prostie!
Soarta a fcut s izbucneasc furtuna! a spus o alt pasre. Soarta 1-a mnat pe
vntor
pn aici!
Da! Ca s ne dai drumul!
Soarta 1-a adormit!
Grbeste-te, s nu se trezeasc!
Vrei s-ti vezi soata n robie ?

108
Brbtusul sttea ns nemiscat dinaintea coliviei unde se afla porumbita. Aceasta,
care prea
linistit si sigur de sine, i-a mai spus:
Nu pleca urechea la strigtele celorlalti, pentru c sunt coplesiti de suferint.
Trebuie s
ascultm n noaptea asta de o porunc mai presus de noi. Nu te preface c n-o auzi.
Priveste
dincolo de mine. Du-te si caut niste vreascuri uscate si nclzeste-1 pe omul acesta
si
grbeste-te, pentru c a nceput s tremure de frig.
Brbtusul si-a luat zborul spre adncul pdurii. Nu era lucru usor s gsesti
vreascuri uscate
pe vreme de furtun. Pasrea a plecat si s-a ntors de mii de ori, aducnd rmurele,
buctele de
scoart si muschi, pe care le-a pus grmad la rdcina copacului, la adpost de
vnt si de
ploaie, n vreme ce psrarul, zdrobit de oboseal, dormea dus.
Cnd grmada a fost destul de mare, fr s tin seama de strigtele de indignare
ale celorlalte
psri nchise n colivie, porumbelul, ndemnat de soata lui, a plecat n cutare de
foc. A
intrat, nfruntnd primejdia, n mai multe case de trani unde focul ardea n sob. Sa ascuns
si, printr-un siretlic, a izbutit s prind n cioc si s duc n pdure o buctic de
jratic. A
tinut-o sub arip, si-a ars penele ca s-o fereasc de vnt si de ploaie. Dar tciunele
s-a stins.
A luat-o de la capt, a doua, a treia, a patra oar. La a cincea ncercare, cnd era la
captul
puterilor, a putut aprinde focul lng vntorul adormit.

Se fcuse noapte. Pasrea sttea pe o creang, ostenit dup sase ceasuri de trud.
Vntorul s-a trezit si a ntins minile spre flacr. A mai pus apoi niste vreascuri pe
foc.
Furtuna nu se mai oprea. Cei doi porumbei, care nu-1 slbeau din ochi pe vntor, lau vzut
cum si duce mna spre stomac.
E flmnd, i-a spus porumbita brbtusului.
Da, e flmnd, a spus si brbtusul. E oaspetele nostru. Trebuie s-i dm s
mnnce.
109
Ai dreptate, i-a spus porumbita din colivie. Trebuie s-i dm s mnnce.
Neaprat.
Se nteleseser de minune. La acel ceas trziu de noapte, nu putea fi vorba s se
gseasc prin
pdure ceva de mncare pentru vntor. Totul era ntunecat si potrivnic. Brbtusul
si-a lipit
atunci aripile de trup si s-a lsat s cad n flcri, sub privirile uluite ale
vntorului. ntr-o
clip, aripile i-au ars si pielea s-a rumenit, iar viata 1-a prsit.
Vntorul, care a nteles pe dat ce voia s nsemne acest lucru, a simtit cum i se
umplu ochii
de lacrimi. A deschis usa coliviei si a lsat porumbita s-si ia zborul, cerndu-i
iertare si ei, si
celorlalte psri.
Dar porumbita, n loc s zboare spre pdure, s-a alturat brbtusului si s-a lsat
mistuit de
flcri.
Florile cele noi
Un grdinar din Hedjaz a auzit ntr-o zi un cltor vorbind despre niste flori
minunate, care

cresteau departe de acel loc, n grdinile din Mossul. Grdinarul 1-a rugat pe cltor
s-i
descrie n amnunt acele flori necunoscute. Dup aceea s-a apucat de treab.
Trei ani mai trziu, a vestit c n grdina sa puteau fi vzute florile acelea noi si
neasemuite. A
venit o multime de lume si s-a minunat. Cltorul a venit si el si i-a spus
grdinarului c
florile i preau ntocmai ca acelea pe care le vzuse n grdinile din Mossul.
Grdinarul, ametit de bucurie, a hotrt s plece n cltorie pentru a putea vedea
cu ochii lui
deosebirea dintre florile sale si surorile lor din grdina de departe.
Dup cteva luni, trei tinere din Mossul au gsit ntr-una din grdinile orasului trupul
unui
strin care se njunghiase.
Florile Sfintei Elena
Se spune c tria n Ungaria, n Evul Mediu, o sfnt crestin pe nume Elena. nc
de cnd era
o copil, sfnta trise
110
n mijlocul florilor, pe care le iubea mai mult dect orice pe lume. Le admira, le
mirosea, le
culegea, le mpletea cunun si asa si petrecea toat ziulica printre ele.
Mai trziu, ascultnd de voia printilor dar si de chemarea din sufletul ei , a
hotrt s
mbrace rasa clugreasc. A nvtat curnd c Dumnezeu cere de la orice fiint
omeneasc
ce-si nchin viata lui s se desprind de bucuriile si plcerile lumesti. Numai c
florile erau
singura bucurie a tinerei Elena. A hotrt ns s le dea uitrii cu totul si s-si
petreac zilele
nchis n chilia ntunecoas.

Pe urm, Elena a cptat stigmatele, semnele ptimirii lui Cristos, pe mini si pe

picioare. Dar
ca si cum ntelepciunea dumnezeiasc, ntr-un chip destul de curios, ncerca s-i
arate
Elenei c renuntarea total este nesbuit si excesiv si c poate fi chiar mai rea
dect bucuria
pe care este chemat s-o alunge au aprut ntr-o zi pe pielea tinerei clugrite, n
jurul
stigmatelor, pete colorate care aduceau cu niste flori, trandafiri si violete.
Elena, care se credea urmrit de rmsitele iubirii ei pentru flori (ori poate c se
temea de
ispita desertciunii), zgria cu unghia petele colorate pn ce i se jupuia pielea.
Celelalte clugrite, care bgaser de seam ce se ntmpla, culegeau florile de pe
pielea
Elenei si le pstrau ca pe o comoara.
Furnicile din Damasc
Se cunosc numerosi pustnici crestini care au trit n singurtate, n inima desertului,
si au
cptat tot soiul de obiceiuri ciudate. Unul tria mbrcat n lanturi din cap pn-n
picioare, cu
privirea ntoars mereu spre rsrit. Altul si gsise adpost n trunchiul unui copac
uscat. Un
sistem ingenios de cuie ascutite, btute n scoart, l mpiedica s doarm, deoarece
capul i
cdea n cuie de cte ori se lsa prad somnului. Altii, precum Sfntul Simion, au
petrecut
zeci de ani n vrful unui stlp, n pustiu, pentru a se afla mai departe de pmnt
111
si mai aproape de cer. Altii au trit mult vreme ntr-o ncpere strmt, cu totul
lipsit de

lumin. Unul din acesti sfinti era att de murdar si de plin de bube c avea viermi la
colturile
gurii. Cnd cdea vreunul, sfntul l lua de jos si-1 punea la loc.
n traditia arab, unde ntlnim multe asemenea povesti, se spune c un sfnt
trebuia s ajung
pe jos de la Damasc la Bagdad. nainte de a pleca din Damasc, un prieten i-a druit
ctiva
pumni de gru, cu care avea s se hrneasc pe drum.
Cnd a ajuns la Bagdad si a scos ultimele boabe din traist, a gsit si cteva furnici.
Nenorocire, si-a spus el. Din nebgare de seam, cnd am luat grul, am luat si
furnicile.
Le-am smuls din casa lor si din snul familiei. Asta nu se poate.
Si a fcut cale-ntoars ca s duc furnicile napoi la Damasc.
Ochii si lacrimile
Un alt pustnic arab, care se numea Sabet, si petrecea zilele plngnd. Plngea att
de strasnic
si de tare c s-a mbolnvit de ochi.
A fost chemat un medic, iar acesta s-a uitat la ochii lui Sabet si a zis:
Nu-ti pot da nici un leac dect dac-mi fgduiesti ceva.
Ce anume ? a ntrebat pustnicul.
Fgduieste-mi c n-ai s mai plngi, a spus medicul. Atunci pustnicul s-a mniat
si 1-a
alungat pe medic, strignd:
Dar la ce oare mi-ar sluji ochii dac n-as mai plnge ?
Taurul furat
Povestea aceasta vine din Maghreb.
ntr-o noapte neagr ca smoala, un om a hotrt s fure un taur nespus de frumos
din grajdul
tribului vecin. A pornit spre grajd, unde a potolit cinele aruncndu-i un pumn de

mruntaie de oaie, a tiat gardul de nuiele, a deschis cu grij poarta, a trecut o

funie pe dup
grumazul taurului si 1-a scos afar.
Taurul se lsa n voia omului. Hotul a trecut pnntr-un sat, a urcat pe coasta unui deal
ntunecat
si a pornit s strbat o pdure de stejar. Deodat, cnd a ajuns la marginea
pdurii, a zrit o
lumin rosiatic printre crengi. Nu se putea nsela: era lumina rspndit de un om
foarte
sfnt, pe numele su Sidi El Rerib, care-si avea coliba n acel colt de pdure.
Tulburat, hotul a sovit. Auzise multe despre puterile ciudate ale pustnicului, care,
se zicea,
avea darul de a citi tainele inimii si de a nsufleti lucrurile fr viat. Asa c n-a
cutezat s ias
din pdure prin dreptul colibei. Ndjduind c taurul nu va face glgie, a luat-o pe
un drum
ocolit si a mers asa mult vreme prin ntuneric, ntr-o directie pe care o cunostea, pe
o crare
mult mai ntortocheat dect cea pe care mersese pn atunci. Din cnd n cnd se
izbea de
trunchiurile copacilor si auzea n spate rsuflarea taurului furat.
Ajuns la marginea pdurii, a zrit aceeasi lumin rosie. Hotul si-a simtit inima
btnd cu
putere si s-a gndit: Poate c este ochiul sfntului." Apoi s-a linistit, a cugetat si sia spus n
cele din urm c mersese n cerc, din pricina ntunericului, si se trezise n locul de
unde
plecase.
A pornit din nou la drum prin pdurea ntunecat. A mers pe crri necunoscute, sia rupt
vesmintele n spini, s-a zgriat si s-a trezit deodat pe marginea unei prpstii,
alunecnd pe

pietre, si a trebuit s se tin zdravn de funia taurului ca s nu cad n hu, a pornit

iar la
drum, a crezut c zreste printre crengile copacilor un munte pe care-1 stia, s-a
speriat, s-a
trezit iar la marginea pdurii iar aici a vzut din nou lumina sfntului plpind n
ntuneric.
Cuprins de spaim, dar fr s dea drumul funiei de care ducea taurul, s-a afundat
iar n
pdure, nuc, cu mintea rtcit, suflnd din greu. Si-a pipit bratele si capul ca s
fie sigur c
este treaz si viu, apoi a nceput s alerge ca s scape de fric, mpiedicndu-se la
fiecare pas.
A auzit deodat n spatele lui, aproape, un glas care-1 ntreba:
112
113
TTi
Unde fugi ?
N-a avut putere s se ntoarc. Fr s lase funia din mn, a luat-o din nou la
goan si a tot
fugit pn n-a mai putut. Sngele i curgea siroaie din multimea de rni. Cnd s-a
oprit, cu
rsuflarea tiat, a auzit lng el acelasi glas linistit care-1 ntreba:
Unde fugi ? De ce vrei s scapi ?
De aceast dat, hotul a rmas o clip nemiscat, cu privirea atintit n ntuneric.
Stia c nu
poate merge mai departe. Stia si c are s i se ntmple ceva de care nu se putea
feri. S-a
ntors, asadar, ncet si s-a uitat.
L-a vzut pe sfnt n spatele lui, n picioare, cu bratele ncrucisate. Avea n jurul
gtului funia
de care hotul dusese taurul. O lumin rosie i strlucea n jurul ochilor.

Hotul s-a prbusit n genunchi si a scpat funia din mn.

Trupul i-a fost gsit a doua zi. Pntecele i era adnc strpuns n dou locuri. O fi fost
vreo
teap ori vreun par, au spus oamenii, ori poate o bt cu vrf de fier.
Se prea poate, a spus cineva, s-1 fi mpuns un taur.
Srbtoarea nasterii
n anii '30, un mexican srbtorea cu prietenii nasterea primului su biat.
Sunt att de fericit, a spus el, c as fi n stare s m sinucid de bucurie!
Nu, nu esti n stare s faci asa ceva, i-au spus cei din jur, ca si cum ar fi vrut s-1
pun la
ncercare.
Omul a luat atunci un pistol si si-a zburat creierii.
Cele dou brtri
Tagore spune povestea lui Govinda, marele predicator sikh, care citea crtile sfinte
asezat pe o
stnc, lng un ru. nvtcelul su, Raghunath cel bogat, s-a nclinat n fata lui si
i-a druit
dou frumoase brtri de aur mpodobite cu pietre pretioase.
114
Govinda a luat una din brtri si a nvrtit-o ntre degete. Brtara i-a czut din
mn, a
alunecat pe stnc si a fost nghitit de apele repezi.
Raghunath a scos un strigt si s-a aruncat n ap. A cutat ndelung brtara, n
vreme ce
Govinda se cufundase din nou n crti.
Se fcuse sear cnd nvtcelul s-a ntors la mal, obosit si ud.
Dac-ai vrea numai s-mi arti unde a czut, i-a spus el nteleptului, poate c as
gsi brtara.
Govinda a luat atunci cealalt brtar si a aruncat-o n bulboan, spunnd:

 A czut chiar acolo!

Preafrumoasa clugrit
Odat, demult, tria ntr-o mnstire din Japonia o preafrumoas clugrit care
purta numele
de Ryonen. Urma cu strsnicie regulile, care erau foarte aspre, si era cunoscut
pentru marea
ei istetime. Mai trziu, pentru c toti clugrii erau tulburati de frumusetea ei, a luat
un cutit si
si-a brzdat chipul.
nainte de asta, Ryonen strlucea de frumusete. Un clugr tnr, cuprins de
dorint, a dus-o
ntr-o sear n chilia lui. Ryonen l-a lsat s ncuie usa. Dar cnd clugrul a vrut s
fac
dragoste cu ea, Ryonen i-a rspuns:
Mine. Azi nu pot. Clugrul a lsat-o s plece.
A doua zi era mare srbtoare. O multime numeroas se nghesuia n templu, cnd
preafrumoasa clugrit, Ryonen, a psit spre tnrul clugr. S-a despuiat de
vesminte, iar
cnd a rmas goal, n mijlocul tuturor, i-a spus clugrului:
Am venit, sunt gata. Dac vrei s facem dragoste, s-o facem aici si acum.
Clugrul a luat-o la fug si a iesit din templu.
115
Iar ultimul nostru personaj este moartea
Disear la Samarkand
Cea mai cunoscut dintre povestile legate de moarte este de origine persan. Iat
cum o
istoriseste Fanduddm Attar.
ntr-o dimineat, califul unei cetti vestite 1-a vzut pe marele vizir prad unei
strasnice

tulburri. L-a ntrebat care este pricina, iar vizirul -a spus:

ngduie-mi, rogu-te, s prsesc chiar astzi cetatea. -De ce?
Azi de dimineat, cnd am strbtut piata ca s vin la palat, am simtit o izbitur
n umr.
M-am ntors si am vzut moartea uitndu-se tint la mine.
Moartea ?
ntocmai. Am recunoscut-o pe dat, asa cum era ea mbrcat n negru si cu un
sal rosu.
Este aici. Se uita la mine ca s m sperie. Pentru c m caut, de asta sunt
ncredintat. Lasm
s plec din oras tot acum. Am s iau calul cel mai iute si desear am s fiu la
Samarkand.
Era chiar moartea? Esti sigur ?
Ct se poate de sigur. Am vzut-o cum te vd. Sunt sigur c era ea, asa cum stiu
c tu esti
tu si nimeni altcineva, ngduie-mi s plec, rogu-te.
Califul, care tinea la vizir, l-a lsat s plece. Omul s-a ntors acas, a nseuat cel mai
bun cal si
a iesit n galop prin-tr-una din portile orasului, ndreptndu-se spre Samarkand.
Ceva mai trziu, califul, mnat de un gnd tainic, a hotrt s se deghizeze, cum
fcea
cteodat, si s ias din palat. S-a dus singur n piata cea mare, s-a pierdut n zarva
trgului,
119
s-a uitat dup moarte, a zrit-o si a recunoscut-o. Vizirul nu se nselase. Era chiar
moartea,
nalt si slab, nvesmntat n negru, cu chipul pe jumtate acoperit de un sal de
bumbac
rosu. Umbla de colo colo prin piat fr s fie bgat n seam, atingnd usor cu
degetul

umrul unui negustor care-si nsira marfa pe tejghea ori bratul unei femei purtnd o
legtur
de frunze de ment, ferindu-se din calea vreunui copil care alerga spre ea.
Califul s-a ndreptat spre moarte. Aceasta 1-a recunoscut pe dat, cu toate c era
deghizat, si
s-a nclinat n semn de respect.
Am s te ntreb ceva, i-a spus ncet califul.
Te ascult.
Marele vizir este un brbat nc tnr, n plin putere, harnic si, dup cte stiu,
cinstit. De
ce azi de dimineat, cnd venea la palat, l-ai mpins si l-ai speriat ? De ce te-ai uitat
urt la el ?
Moartea a prut usor surprins si i-a rspuns califului:
Nu voiam s-1 sperii. Nu m-am uitat urt la el. Doar c, atunci cnd ne-am
ntlnit
ntmpltor n multime si l-am recunoscut, nu mi-am putut ascunde mirarea, iar el
s-a gndit
poate c-1 amenint.
De ce mirare ? a ntrebat califul.
Fiindc, a rspuns moartea, nu m asteptam s-1 vd aici. Am ntlnire cu el
desear la
Samarkand.
Semnele mortii
O poveste chinezeasc ne spune c semnele pe care le trimite moartea si care
alctuiesc ntrun
fel limba ei nu sunt ntotdeauna ntelese cum se cuvine.
ntr-o zi, un tnr s-a asezat n genunchi pe malul unui ru. Si-a cufundat bratele n
ap pentru
a-si rcori fata, si a zrit deodat chipul mortii.
S-a ridicat, cuprins de spaim, si a ntrebat:

 Ce vrei de la mine ? Sunt nc tnr! De ce vii dup mine fr s-mi dai mai nti
un
semn ?
120
Nu vin dup tine, a rspuns glasul mortii. Linisteste-te si ntoarce-te acas,
pentru c astept
pe altcineva. N-am s vin la tine fr s-ti dau mai nti un semn, ti fgduiesc.
Tnrul s-a ntors voios acas. Au trecut anii, s-a nsurat, a avut copii, a trit o viat
linistit.
ntr-o zi de var, afln-du-se pe malul aceluiasi ru, s-a oprit din nou s se
rcoreasc. A zrit
din nou chipul mortii. I-a dat binete si a vrut s se ridice. Dar o putere grozav l
tinea
ngenuncheat la marginea apei. S-a speriat si a ntrebat:
Ce vrei ?
Pe tine, a rspuns glasul mortii. De data asta am venit s te iau.
Dar mi-ai fgduit c n-ai s vii dup mine fr s-mi trimiti mai nti un semn!
Nu ti-ai
tinut fgduiala!
Ba mi-am tinut-o, a zis moartea.
Cum asa ?
In mn de chipuri. De fiecare dat cnd te uitai n oglind, vedeai alte zbrcituri,
tot mai
multe si mai adnci, si vedeai cum ti ncrunteste prul. Simteai c sufli din ce n ce
mai greu
si c te misti din ce n ce mai anevoie. Cum poti spune c nu ti-am dat nici un
semn?
Si 1-a tras la fundul apei.
Catargul uitat
Un btrn pescar irlandez obisnuia s povesteasc aceast ntmplare.

O barc mergea la pescuit pe mare, pnntre stnci. Pe cnd pescarii se apropiau de

prima
stnc, si-au dat seama c uitaser catargul pe uscat, fiindc era nc ntuneric.
S-au ntors, asadar, la trm, s caute catargul. Pe chei se afla un om, cunoscut drept
cel mai
bun pescar pnntre stnci de pe coast cci exist ntotdeauna unul mai bun
dect ceilalti,
chiar cnd e s dea cu ciocanul. L-au luat si pe el n barc si au plecat.
Fiecare om din echipaj s-a asezat pe cte o stnc si asa au pescuit toat ziua.
Seara, barca a
trecut printre stnci s
121
strng pescarii si s se ntoarc la trm. Dar cel mai bun pescar de pe coast n-a
putut fi gsit
nicieri.
Fusese luat de un val urias, fiindc i sunase ceasul.
Iar oamenii din echipaj si spuneau, n vreme ce barca se ntorcea, odat cu
noaptea:
Ne gndeam azi-dimineat c ne-am ntors s lum catargul. De fapt, ne-am
ntors s-1
lum pe pescar.
Moartea lui Avraam
Iat cum este povestit moartea lui Avraam n traditia arab.
Domnul i fgduise lui Avraam s nu-i ia viata dect n ziua aleasa chiar de el.
Numai c
Avraam, desi era acum foarte btrn, nu ddea semne c ar vrea s prseasc
aceast lume.
Domnul s-a folosit atunci de un siretlic. A trimis un nger, sub chipul unui mos
vlguit si
tremurnd. Mosul s-a trt pn la usa lui Avraam, care -a deschis.

 Avraame, i-a spus mosul, cruia i se prelingeau, pe la colturile gurii, un soi de

bale glbui,
d-mi ceva de mncare.
Mai poti mnca ? a ntrebat Avraam.
Mai pot.
N-ar fi oare mai bine s mori dect s triesti n starea asta jalnic si nenorocit ?
Nu, a spus mosul, vreau s mai triesc.
Avraam a ridicat din umeri si, cum pstra ntotdeauna ceva hran pentru cei
nfometati care se
ntmpla s-i bat la us, i-a dat-o ngerului cu chip de mos. I-a pus dinainte un blid
de sup
de linte si o bucat de pine. Mosul s-a asezat pe pmnt, n fata usii, si a nceput
s mnnce.
Dar cum minile i tremurau, jumtate din sup 1 s-a vrsat pe genunchi. Firimiturile
de pine
si buctelele de legume i se prinseser n barba soioas. Pufnea, scuipa, se prtia
si-si trgea
mucii.
Avraame, a spus el cu un fir de glas, ajut-m s mnnc. Avraam, care avea o
inim tare
miloas, a fcut ntocmai. A apucat blidul si 1-a apropiat de buzele tremurande
122
ale btrnului. Lua boabele de linte cu mna dreapt si le bga n gura fr dinti. A
vzut
astfel de aproape pielea zbrcit, bubele, ochii stmsi si trupul scuturat de fiori.
Deodat 1-a ntrebat: , Cti ani ai ?
ngerul-mos a ridicat spre Avraam obrazul flescit, 1-a privit o clip si i-a spus ceva
mai mult
cu cteva luni dect vrsta lui Avraam. Atunci acesta a strigat:
Ia-m, Doamne, nainte s ajung ca omul acesta!

Si si-a dat sufletul.

Moartea lui Moise
Aceeasi traditie ne arat cum anume a murit Moise.
ngerul mortii a fost dm nou nevoit s se foloseasc de un siretlic pentru a-i veni de
hac lui
Moise. A cobort din cer si i-a dat binete, cu mult respect.
Cine esti tu ? 1-a ntrebat Moise. Nu te cunosc, nu te-am vzut niciodat.
Sunt ngerul mortii.
Si ce doresti ?
Am venit s-ti iau sufletul.
Si pe unde anume vrei s mi-1 scoti din trup ? a ntrebat Moise, care nu avea nici
un chef
s moar.
Prin gur, a rspuns ngerul mortii.
Cu gura aceasta am vorbit cu Domnul.
Atunci prin ochi.
Cu ochii am vzut chipul luminos al Domnului.
Am s ti-l scot atunci prin urechi.
Cu urechile am auzit glasul si cuvntul Domnului.
Prin mini, atunci.
Cu minile am apucat tablele legii, pe care mi le-a druit Domnul.
Atunci prin picioare.
Cu picioarele, a spus Moise, am stat drept n fata Domnului si i-am vorbit n tain!
123
Atunci ngerul mortii i-a spus lui Moise:
mi pare c ai but cam mult vin, fiindc griesti ca un om beat.
nfuriat, Moise a strigat:

 Cum poti spune c am but vin ? Nu se afl pe lume om mai cumptat dect
mine! Vino
mai aproape si vezi dac miros a vin!
Moise a deschis gura. ngerul mortii a venit lng el, iar Moise, cu toat puterea, i-a
suflat n
fat.
ngerul mortii i-a luat pe dat sufletul si 1-a dus departe de pmnt.
Dansul mortii
Tot n traditia arab gsim aceast poveste a mortii care vine aproape pe nesimtite.
Doi printi s-au nfruntat ntr-o lupt nespus de grea. Unul dintre ei, si anume cel ce
pornise la
rzboi, a fost nvins si prins. Stia c i se va tia capul, dup legile mprtiei. Dar,
fiind vorba
de un print de neam ales, nvingtorul a poruncit s fie dus ntr-un palat minunat,
unde avea s
se bucure de cele cuvenite rangului. Era nconjurat de slugi, muzicanti si
dansatoare, iar faptul
c se afla n minile dusmanului prea chiar un noroc.
Cu toate acestea, printul ntemnitat, care stia c va muri, nu-si putea alunga
tristetea de pe
chip, desi serbrile se tineau lant. Astfel au trecut sptmni ntregi, care s-au fcut
luni, pn
n ziua n care rzvrtitul i-a trimis vorb nvingtorului, cerndu-i s-1 ucid ct mai
repede.
A doua zi, nvingtorul 1-a poftit pe nvins n palatul su. Osptul, muzica si
dansurile au fost
socotite fr seamn de ctre toti cei de fat, afar doar de cel ntemnitat, care era
mereu trist
si care a strigat deodat:
Cnd oare ai s te nduri s-mi druiesti moartea ?
Ai rbdare, a rspuns nvingtorul. Iat-1 pe primul meu clu.

124
Un preafrumos brbat, cu chipul acoperit de o masc si cu o sabie sclipitoare n
mn, a intrat
n ncpere si a nceput s danseze. Dansa cu o fort si cu o elegant nemaivzute.
Sabia
spinteca aerul cu gratie. Toti erau vrjiti, chiar si printul osndit, pe lng care
clul-dansator
a trecut de mai multe ori.
Minunatul dans a tinut mult vreme, pn cnd osnditul s-a scuturat de vraj si i-a
spus
printului nvingtor:
Ct va tine dansul acesta? Cnd ai s poruncesti s mi se taie capul ?
nvingtorul i-a rspuns zmbind:
Capul ti s-a tiat demult. Apleac-te putin si ai s vezi, are s cad.
Copilul care voia s-si ia viata
Iat ce spune o poveste african, de origine sana.
Un copil s-a sculat ntr-o dimineat si a spus c vrea s se omoare. A plecat de
acas, a mers
si a tot mers pn ce s-a trezit n fata unui baobab, cruia i-a zis:
Prbuseste-te peste mine, baobabule! Prbuseste-te peste mine!
O pasre, care trecea pe acolo, a nceput s cnte:
Nu, nu-1 asculta, baobabule! Nu-1 asculta, minte! Copilul a alungat pasrea ct a
putut de
depaite si i-a cerut
din nou baobabului s-1 striveasc. Dar pasrea s-a ntors tot atunci si a nceput din
nou s
cnte:
Nu, nu-1 asculta, baobabule! Nu-1 asculta, minte! Copilul, suprat, a ucis pasrea
si a

rugat din nou copacul

s-i ia viata. Dar pasrea moart, czut lng copac, a nceput s strige: Minte!
Minte!
Atunci copilul a ars pasrea si i-a cerut din nou baobabului s se prbuseasc peste
el si s-1
omoare.
Cenusa psrii striga ns c minte.
Copilul a adunat atunci cenusa psrii pe care o ucisese si s-a dus s-o arunce n ru,
fr s
bage de seam c o mn
125
de cenus czuse sub o tuf. S-a ntors si s-a asezat sub baobab si 1-a rugat s se
prbuseasc
peste el si s-1 striveasc.
Dar pumnul de cenus, purtat de vnt, a prins glas si a strigat:
Nu, nu-1 asculta, baobabule! Nu-1 asculta, minte!
Copilul a adunat cu grij pumnul de cenus si s-a dus s-1 arunce n apele rului. Pe
urm s-a
ntors lng copac si i-a cerut nc o dat s se prbuseasc peste el.
De aceast dat nu s-a mai auzit nici un glas.
Atunci baobabul s-a aplecat, s-a prbusit si a strivit capul copilului.
Dac pasrea n-ar fi fost ucis n ziua aceea, de fiecare dat cnd o fiint
omeneasc vrea s-si
ia viata, pasrea ar fi lng ea si ar ncerca s-o mpiedice.
Isus si gustul apei
Se pare c aceast scurt povestire despre Isus s-a nscut undeva n Persia.
Era o zi de var.
Isus a but ap dintr-un izvor limpede si a gsit-o minunat. La izvor a venit o
femeie, care a

luat ap si a vrsat-o ntr-un ulcior. Isus, care nu-si potolise nc setea, i-a cerut
femeii o gur
de ap. Femeia i-a ntins ulciorul.
De aceast dat, Isus a gsit c apa avea un gust amar si s-a mirat:
Apa izvorului si apa din ulcior nu se deosebesc. De ce oare apa izvorului mi pare
dulce,
iar apa din ulcior amar ? Ce poate s nsemne acest lucru ?
Ulciorul a nceput a gri si i-a spus:
Pentru c eu sunt btrn. Lutul din care am fost fcut, si care e vechi ca lumea, a
fost
frmntat de mii de ori. Am fost chiup, strachin si ulcior. Si as mai putea cpta mii
de
chipuri, n veacurile care vin, fr s pierd vreodat gustul amar pe care l simti n
apa mea si
care este gustul mortii.
126
O zi de suferint
Tot n Persia, se spune c un om si-a pierdut ntr-o zi tatl si jelea:
Sufr! Sufr peste poate! N-am simtit n viata mea o suferint ca asta care m
ncearc
astzi.
Un vechi prieten care trecea pe acolo i-a spus:
Ce-ar trebui atunci s spunem despre tatl tu?
Un cap bun de tiat cu sabia
Urabe Kenko, scriitorul japonez, ne povesteste urmtoarea ntmplare.
Tria undeva un ghicitor vestit, care se pricepea la chipuri. Intr-o zi a venit la el
staretul unei
mnstiri, care 1-a ntrebat:
Uit-te bine la mine. Am eu un chip bun de lovit cu sabia ?

Ghicitorul s-a uitat la chipul bonzului si i-a rspuns:

Da, asa este.
Dar ce anume de pe chipul meu ti arat acest lucru ?
Nimic mai usor, a spus ghicitorul. Viata pe care ti-ai ales-o ar trebui s te
scuteasc de
teama de a fi lovit si rnit la cap. Cu toate astea, nu ti-ai putut alunga acest gnd.
Iar gndul
sta care ti s-a strecurat n minte te sorteste unei lovituri.
De fapt, putin dup aceea, clugrul a fost ucis de o sgeat.
Greseala
O poveste evreiasc bine cunoscut, cu mii de variante, ne arat cum cineva a fost
luat drept
altcineva si ct de triste pot fi urmrile unei astfel de greseli.
Un mrunt negustor evreu, pe nume Simon, n-avea alt gnd dect s fac avere.
Punea
deoparte ban cu ban, se zgrcea cnd era vorba de chirie, de haine, de mncare, cu
o
ncrncenare nemaipomenit. Totul i se prea prea frumos,
127
prea scump. Chiar si ceea ce era neaprat trebuincios i se prea prea mult. Tria n
cea mai
crunt mizerie.
Dup treizeci de ani de lipsuri asta se ntmpla la sfrsitul veacului trecut
Simon, asa
cum ndjduise, a ajuns bogat. Viata lui s-a schimbat dintr-odat: n-a mai fost
nevoit s
munceasc, a mers la frizer, si-a tiat unghiile, si-a cumprat haine scumpe de la
cei mai mari
croitori din Paris si s-a dus pe Coasta de Azur.

In prima zi, la Nisa, pe cnd iesea dintr-un hotel, ncltat cu niste pantofi fr cusur,
mbrcat
cu pantaloni strmti, cu o hain nou din cea mai bun stof de ln scotian, cu
cravat,
baston si plrie, si pornea pe Promenade des Anglais, a fost trntit la pmnt de o
trsur.
Fusese rnit de moarte. Simon zcea pe trotuar, abia su-flnd, cu oasele rupte.
Multimea
cuprins de mil se adunase n jurul muribundului.
Nucit de durere, cu ochii plini de lacrimi amare, Simon si-a ridicat pentru ultima
oar
privirea spre cer si a strigat:
De ce ?... De ce m-ai lovit de moarte, tocmai azi ? Atunci, spre marea uimire a
tuturor
celor de fat, norii
s-au despicat si s-a auzit glasul lui Dumnezeu care spunea:
Ca s-ti spun drept, Simon, nu te-am recunoscut.
Dup moarte
Un scurt dialog de origine zen:
Inteleptule, ce se ntmpl cu cel care se trezeste din moarte ?
Nu stiu.
Nu esti oare treaz ?
Ba da. Dar nu sunt mort.
Alt confuzie
Povestea ce urmeaz este de origine spaniol. Un om cade de la etajul treizeci al
unei cldiri
si strig, n cdere:
Sfinte Antoane! Sfinte Antoane! Scap-m!
128

O mn puternic se iveste din nori si1 apuc.

Oh, multumescu-ti tie, Sfinte Antoane! strig omul.
Care Sfnt Anton ? ntreab un glas nevzut.
Sfntul Anton din Padova!
Nu sunt eu acela, spune glasul.
Degetele se desfac si omul se zdrobeste de caldarm.
Doctorul scpat de la moarte
Nastratin Hogea, se ntelege, nu putea lipsi din povestile legate de moarte.
Povestea noastr,
care vine fr ndoial din Turcia, ni-1 arat deci pe Nastratin ntr-o asemenea
mprejurare.
Nastratin Hogea se afla n cltorie si nu mai putea de foame. A ajuns ntr-un oras,
unde
locuitorii l-au ntrebat cu ce se ndeletniceste. A rspuns c este doctor.
A fost dus de ndat la cptiul fiului beiului, care prea tare bolnav si care, dup
spusele
tuturor doctorilor, nu mai avea scpare.
Nastratin abia dac s-a uitat la bolnav.
Ce leac ar fi oare bun pentru fiul meu ? a ntrebat tatl.
Aveti pine, unt si miere ?
Fireste.
S-mi aduceti din toate, tot acum.
A fost adus pinea, iar Nastratin a tiat-o felii, pe care le-a uns cu unt si cu miere.
Apoi s-a
apucat s mnnce, ca si cum ar fi fost un leac strasnic, pe care trebuia s-1
ncerce. A isprvit
pinea, untul si mierea.
Nu peste mult vreme a venit o femeie si i-a spus:
Ce faci, vindectorule ? Copilul a murit!

 Dac nu mneam, a rspuns Nastratin, muream si eu odat cu el.

Dialog cu o tigv
Moartea nchipuit ca o tigv ori ca o grmad de oase apare si ea printre
personaje.
Iat mai nti o poveste chinezeasc:
129
Zhuang Zi a ntlnit n drum o tigv si a ntrebat-o:
Cum ai ajuns aici ? Ti-ai pierdut mintile n pofta de viat ? Tigva n-a rspuns.
nteleptul a
mai spus:
Ai pricinuit cderea trii tale si ai avut parte de secure ? Tigva tot n-a rspuns.
Ti s-a tras moartea din relele purtri ? Ti-ai fcut de rusine nevasta si copiii ? Ori
ai murit
de srcie, de frig si de foame ?
Si cum tigva tot nu rspundea, nteleptul a grit mai departe:
Ori ai murit cumva de btrnete ? Ori de boal ?
Se lsa ntunericul. Zhuang Zi a luat tigva de jos si si-a pus-o sub cap ca s doarm.
In toiul
noptii, a visat tigva care -a spus:
Nu mi-ai nsirat dect vorbe fr noim. Vorbele pe care le-ai rostit sunt pentru
cei vii, nu
pentru morti. Vrei s-ti vorbesc despre morti ?
Negresit, a rspuns Zhuang Zi, care dormea dus.
Mortii, a spus tigva, nu au nici stpni, nici slugi. Nu au anotimpuri, nici munci de
fcut,
nici neveste, nici brbati, nici copii. Sunt n deplin pace. Vrsta lor este vrsta
Cerului si a
Pmntului.

 Dac i-as cere Crmuitorului Sortii, a spus atunci nteleptul, s aduc viata napoi
n trupul
tu, cu oase si carne, s-ti nvie mama, familia si toti vecinii din sat, ai vrea ?
Gvanele goale ale tigvei s-au uitat tint spre nteleptul adormit si i-au spus:
S las fericirea mea mprteasc pentru toate necazurile omenesti ?
Cnd nteleptul s-a trezit, a luat n mn tigva pe care dormise si i-a spus:
Cine oare este fericit? Si cine este nenorocit? Doar tu si cu mine stim c nu exist
nici
viat, nici moarte.
Vorba
Vorba si tcerea sunt cele dou personaje ale povestii de mai jos, de origine
african:
130
Un pescar a gsit undeva pe un trm o tigv goal si uscat si a ntrebat-o, n
glum, cum
ajunsese acolo.
Dintre flcile fr viat a iesit un glas care a spus:
Vorba.
Pescarul, nspimntat, a luat-o la fug spre sat si de acolo spre rege. I-a povestit
nemaipomenita ntmplare.
O tigv vorbitoare ? a ntrebat regele, care credea ca omul buse peste msur
ori fusese
lovit n cap cu vreo bt de bambus. Fii cu bgare de seam: dac mi-ai povestit o
prostie, va
fi vai de capul tu!
Pescarul, vioi, 1-a dus pe rege cu toat suita pe trm, unde zcea tigva. De aceast
dat ns,
tigva s-a ncptnat s tac. n ciuda rugmintilor pescarului, n-a scos un sunet, a
rmas mut

ca orice tigv obisnuit.

Regele si-a scos sabia din teac si i-a retezat capul pescarului. Apoi s-a ntors n sat
nsotit de
curteni.
Tigva cea veche a ntrebat atunci teasta proaspt tiat, care zcea alturi n nisip:
Ce te-a adus aici ?
Vorba, a rspuns teasta.
ntelepciunea cimitirelor
Intr-un episod din viata printilor din desert, de la nceputurile traditiei crestine,
ntlnim
urmtoarea povestire: Un om a venit la Macarie Egipteanul s-i cear un sfat.
Du-te n cimitir, i-a spus Macarie, si njur-i pe morti. Omul a intrat ntr-un cimitir,
a
njurat ndelung mortii
si a aruncat cu pietre n morminte. Apoi s-a ntors la Macarie si i-a povestit ce
fcuse.
Ti-au spus mortii ceva ? 1-a ntrebat Macarie. -Nu.
Du-te napoi n cimitir si laud-.
Omul s-a ntors n cimitir si i-a ludat pe morti. Le-a spus c sunt de toat isprava,
ntelepti si
cumsecade. Le-a ludat frumusetea si slava.
131
Apoi s-a dus napoi la Macarie, iar acesta 1-a ntrebat iar:
Ti-au spus ceva ?
Nu.
Ei bine, iat sfatul meu. Fii ntre dispret si laud. Fii ca mortii.
Srcie lucie
Aceast scurt povestire vine din traditia arab. Un om peste msur de srman si
tnrul su

fiu au ntlnit pe drum un mort dus la groap.

Unde este dus mortul acesta? a ntrebat copilul.
Undeva unde nu se afl nimic de mncat si nici de but. Undeva unde nu se afl
nici
asternut, nici foc, nici covoare, nici mcar o rogojin.
nseamn c-1 duc la noi acas, a spus copilul.
Lucrurile fiind asa cum sunt,
putem alege cunoasterea: este greu.
Putem alege necunoasterea:
este si mai greu.
Orbii si elefantul
Povestea cea mai cunoscut, pe care o ntlnim la fiecare pas de ndat ce ne
avntm pe
trmul cunoasterii, este fr ndoial de origine indian. Neamul sufist, apoi altele
au preluato
si au adaptat-o dup dorint.
ntmplarea se petrece ntr-un sat unde toti locuitorii erau orbi. Pe lng sat a trecut
ntr-o 21
un rege cu numeroasa lui suit. Regele mergea clare pe un elefant, fptur
complet
necunoscut n acel colt de lume.
Cnd au auzit vorbindu-se despre un animal nou, care prea cu totul neobisnuit,
ctiva orbi sau
dus s stea de vorb cu regele si cu curtenii. Li s-a ngduit s pun mna pe
elefant, care a
stat linistit.
Cnd s-au ntors n sat, au fost nconjurati de o multime de orbi care -au pus s le
vorbeasc
despre animal.

ntiul orb, care nu pipise dect urechea elefantului, a spus:

Este un animal mare si turtit, cu pielea destul de aspr, cam ca un covor vechi.
Al doilea, care apucase trompa elefantului, le-a spus celorlalti orbi:
Este ceva lung, gol pe dinuntru si se misc tot timpul. Este foarte voinic.
Cel de-al treilea orb, care l apucase pe elefant de un picior, a spus:
Este zdravn si bine proptit n pmnt, ca un stlp. Stenii n-au fost multumiti si
au cerut
alte amnunte,
ns cei trei orbi n-au izbutit s se pun de acord. Discutia s-a ncins.
135
Au ajuns s se bat cu pumnii, cu btele si chiar s se rneasc.
Ctiva orbi, mai ntelepti dect ceilalti, au spus c ar fi bine s mai mearg si altii la
rege, ca
s afle mai multe amnunte despre animal. Alegerea a luat ceva timp, dar cei ce
urmau s fac
parte din noua delegatie erau cei mai isteti dintre orbi.
Dar cnd au ajuns, regele si curtenii plecaser.
Plosca si pianjenul
O poveste african, care vine din Togo, priveste n alt lumin dobndirea si
mprtsirea
stiintei de care avem atta nevoie.
Pianjenul, care se numea Yevi, se socotise mult vreme nteleptul nteleptilor,
geniul
nentrecut al gndirii. Dar, pe msur ce anii treceau, iar pianjenul urmrea
ndeaproape
ntmplrile din aceast lume, s-a mirat foarte de inteligenta pe care o dobndiser
oamenii si
celelalte fpturi.

ntr-o bun zi, s-a gndit pianjenul, vor ajunge tot att de inteligenti ca mine si-mi
vor lua
locul.
Si-a fcut rost de o plosc mic si a pornit s stoarc si s sug, cu ajutorul ei, toat
inteligenta
si toat stiinta fpturilor vii (n afar de el). A supt si instinctul, imaginatia, gndirea.
Le-a
bgat pe toate n plosc, a nchis-o bine si a legat-o strns la gur cu o bucat de
sfoar.
Apoi a cutat un loc potrivit pentru a ascunde pretioasa comoar.
n ap ? n pmnt ? Nu, mai degrab acolo sus, n vrful acestui copac urias.
Si-a trecut sfoara cu care legase plosca dup gt si a nceput s urce, tinnd
trunchiul
copacului ntre picioruse. Plosca era ns att de grea nct se blbnea tot timpul,
iar
pianjenul se trezea din nou jos, pe pmnt.
O dat, de dou, de trei ori: pianjenul cdea mereu. Dar nu se lsa, cu toat
durerea.
136
Deodat, din vrful copacului, a pornit s cnte o turturic. Pianjenul, care stia
limba
psrilor, a nteles ce-i spunea turturica:
Ia plosca n spinare! Ia plosca n spinare! Pianjenul s-a gndit: biata turturic are
dreptate.
Cu
toate c nu este dect o turturic, pe care am golit-o de inteligent, are dreptate.
Este mai
inteligent ca nune. Nu am nici o ndoial. Mi-e rusine de trufia mea, de prerea pe
care o
aveam despre mine si despre puterile mele.

Pianjenul a dat drumul plostii, care a czut si s-a desfcut. Toat stiinta s-a
rspndit n
vzduh si s-a ntors la celelalte fiinte.
Iar turturica i-a spus pianjenului, cntnd, din vrful copacului:
Nu se afl n aceast lume nimeni care s nu stie nimic si nimeni care s stie
totul.
Pescarul si duhul
Iat povestea bine cunoscut a pescarului care prinde un duh nchis ntr-un vas, asa
cum o
gsim n traditia sufist.
Un pescar a prins n nvod un vas de aram, cu peceti de plumb. n vas se afla un
duh
atotputernic, care fusese pedepsit de regele Solomon, lucru de care pescarul nu
avea habar. Nu
vedea dect vasul, care i se prea neobisnuit. Poate c nuntru se afl niscaiva
diamante, s-a
gndit el. Uitnd c omul nu trebuie s foloseasc dect ceea ce a deprins a mnui,
a smuls
pecetile de plumb.
A crezut mai nti c vasul era gol. L-a ntors cu fundul n sus: nimic. Apoi a vzut
iesind din
vas un fir subtire de fum, care s-a ngrosat treptat si a luat chipul unui duh
nspimnttor, iar
acesta i-a spus pescarului cu glas tuntor:
Eu sunt mpratul duhurilor. Stiu s fac minuni. M-am ridicat mpotriva lui
Solomon, care
m-a ntemnitat n acest vas. Acum am s te nimicesc!
ngrozit, pescarul s-a aruncat pe nisip si a strigat:
Vrei s-1 nimicesti pe cel care ti-a druit libertatea ?
137

 Da, pentru c st n firea mea s fac ru! Si cu toate c am stat nchis vreme de
cteva mii
de ani, singurul meu gnd este s fac ru!
Dar nu se poate s fi ncput n vas! a strigat deodat pescarul. Este prea mic
pentru tine!
ndrznesti s pui la ndoial cuvntul mpratului duhurilor ?
Eu tot nu cred, a spus pescarul.
Sunt n stare de orice! Ti-am spus doar: stiu s fac minuni!
Nu se poate s ncapi n vasul acesta, a spus din nou pescarul.
Uit-te bine! a rcnit uriasa fptur.
Duhul a nceput s se destrame. S-a prefcut din nou ntr-un fir de fum, care s-a
strecurat pe
gura vasului. Pescarul a pus repede capacul de plumb (siretlicul este si el vechi de
cnd
lumea) si a aruncat vasul ct a putut de departe, n apa mrii.
Au trecut ani si ani pn n ziua cnd un alt pescar, care era nepotul primului, a scos
la mal
acelasi vas. Se pregtea s-1 deschid cnd 1-a fulgerat un gnd. Si-a adus aminte
de niste
vorbe ale tatlui su, care le auzise si el de la tatl su, si anume: omul nu trebuie
s
foloseasc dect ceea ce a deprins a mnui.
Duhul, trezit de scuturturile vasului, a nceput s strige:
Fiu al lui Adam, oricine ai fi, scoate capacul si d-mi drumul! Sunt duhul duhurilor!
Stiu s
fac minuni!
ns pescarul, grijuliu, a dus vasul ntr-o pester si a urcat malul abrupt din
apropiere, n
cutarea unui pustnic care tria acolo n singurtate. I-a istorisit toat ntmplarea.

 Vorbele pe care le stii de la tatl tatlui tu sunt ct se poate de adevrate. Ceea

ce ai de
fcut, trebuie s faci tu nsuti. Si trebuie s stii ce faci.
Dar ce anume trebuie s fac ? a ntrebat pescarul.
Nu simti nici o dorint s faci ceva ?
Ba da, fireste. Vreau s-i dau drumul duhului, s-mi dea puterea s fac minuni,
sau un
munte de aur, ori o mare de smaralde.
138
Nu ti-a trecut niciodat prin minte, cred, a spus mai departe pustnicul, c duhul
ar fi n
stare s nu-ti druiasc toate bogtiile pe care le doresti ? Sau c ar putea s ti le
dea si s ti le
ia napoi, pentru c nu le poti pstra ?
Ce trebuie s fac ? nvat-m!
Cere-i duhului s-ti arate ce poate, s fac un anume lucru, ct de mic. Caut s
pstrezi
acel lucru si s-1 pui la ncercare. Caut cunoasterea, si nu averea, pentru c
averea fr
cunoastere este pricina lipsei de msur.
Pescarul, care avea mintea ascutit, si-a croit un plan. S-a ntors la pester, a btut
cu degetul
n vasul de aram, iar glasul nspimnttor al duhului i-a cerut din nou s-i dea
drumul.
Tnrul pescar i-a spus:
M-am gndit. Nu cred c esti cu adevrat cine spui c esti. Nu cred c ai puterile
pe care te
lauzi c le ai.
Nu m crezi ? a rcnit duhul. Nu stii oare c nu sunt n stare s mint?
Nu, nu stiu.

 Cum as putea oare s ti-o dovedesc ?

Arat-mi ce stii s faci. Poti s-ti arti puterile prin peretele vasului de aram ?
Pot, a spus duhul. Dar nu pot iesi singur din vas.
Foarte bine, a spus tnrul pescar. D-mi puterea de a ntelege ceea ce m
frmnt n clipa
asta.
Pe dat, datorit puterilor duhului, tnrul pescar a ptruns ntelesul adnc al
vorbelor pe care
le stia de la tatl su, si de la tatl tatlui su. A putut vedea ntr-o clip cum iesise
odinioar
duhul din vas. Si-a nchipuit cum ar putea s-i nvete si pe altii niscaiva siretlicuri
pentru a-i
ajuta s dobndeasc de la duhuri cte ceva.
A priceput de asemenea c acel ceva se oprea acolo, c nu va putea cpta nimic
mai mult,
nici muntele de aur, nici marea de smaralde.
A apucat, asadar, vasul si, precum fcuse odinioar bunicul su, 1-a aruncat napoi
n mare.
139
Si-a petrecut restul zilelor nvtndu-i pe altii ce nseamn niste vorbe foarte simple:
omul nu
trebuie s foloseasc dect ceea ce a deprins a mnui.
Dup moartea sa, cum ntlnirile cu duhurile ntemnitate erau tot mai rare, urmasii
pescarului
i-au rstlmcit nvtmintele si gesturile. A luat fiint o religie. Nenumrate vase
de aram
au fost nchise n altarele unor temple somptuoase, si din cnd n cnd, preotii
apucau vasele
si le ridicau si beau din ele. Din respect fat de amintirea pescarului, fiecare ncerca
s-i
semene si s fac ce fcuse el.

Vasul a rmas simbolul adevrului si al tainei. Membrii acestei religii au ncercat s

se
apropie unii de altii doar pentru c respectau amintirea pescarului. In locul unde
trise
odinioar pescarul, ntr-o colib de stuf, au nltat un templu fr pereche, unde
practicau un
cult straniu, mbrcati n vesminte grele si strlucitoare.
Discipolii pustnicului triesc si astzi, dar preotii nu-i cunosc.
Urmasii pescarului triesc si ei, dar preotii nu-i cunosc nici pe acestia.
Vasul de aram, unde doarme duhul duhurilor, se afl undeva pe fundul mrii.
Dorinta potrivit
Aceeasi poveste, n alt variant:
Dup ce pescarul i-a dat drumul, duhul a rostit:
Spune-mi trei dorinte si am s ti le ndeplinesc. Care ar fi prima ?
Iat-o, a spus pescarul. As dori s m faci att de istet nct s le pot alege cum
trebuie pe
celelalte dou.
Prea bine, a spus duhul. Care sunt celelalte dou ? Pescarul s-a gndit o clip si ia
rspuns:
Multumesc. Nu mai am nici o dorinta.
Moartea prostului
O poveste armeneasc ne nftiseaz, n schimb, cltoria unui om cu mintea
adormit.
140
Un amrt, care muncea degeaba, a hotrt s mearg la Dumnezeu si s se
plng de soarta
lui nenorocit. Zis si fcut. Pe drum a ntlnit un lup care 1-a ntrebat ncotro se
ndreapt.

 M duc la Dumnezeu, s m plng, a spus omul. A fost tare nedrept cu mine.

Vrei s-mi faci un bine ? a ntrebat lupul. De dimineat pn seara, iar uneori
chiar si
noaptea, alerg n toate prtile dup hran. ntreab-1, asadar, pe Dumnezeu: de ce,
Doamne, lai
mai fcut pe lup, dac tot l lasi s crape de foame ?
Omul a fgduit s pun ntrebarea si a pornit din nou la drum. Ceva mai ncolo a
ntlnit o
fat fermectoare, care a dorit si ea s afle tinta cltoriei sale, iar el i-a spus.
Dac ajungi la Dumnezeu, i-a zis fata, vorbeste-i, rogu-te, si despre mine. Spune-i
c ai
ntlnit pe pmnt o fat fermectoare, blnd, frumoas, bogat, sntoas, si
totusi
nefericit. Cum s-mi gsesc oare fericirea ?
Am s-1 ntreb, a spus nevoiasul.
A mai mers o vreme si s-a oprit s se odihneasc la umbra unui copac. Copacul,
desi crestea
pe pmnt bun, era cam pipernicit si i czuser aproape toate frunzele. L-a ntrebat
si el unde
se duce, apoi i-a spus:
Ai putea s-i vorbesti lui Dumnezeu si despre mine ? Spune-i c nu nteleg ce mi
se
ntmpl. Vezi tu, pmntul acesta este roditor, si totusi n-am frunze nici iarna, nici
vara. As
vrea s am frunze verzi precum ceilalti copaci, as vrea s am si roade; ce s fac ?
Omul i-a fgduit copacului c i va spune lui Dumnezeu toate aceste lucruri, dup
care si-a
vzut de drum.
Dup ce a mers cale lung si a trecut printr-o multime de peripetii care nu ne sunt
istorisite, a
ajuns la Dumnezeu, i-a dat binete si i-a zis ce-1 frmnt.

 Te porti cu toti oamenii la fel, a spus el. Uit-te la mine: muncesc din rsputeri, zi
si
noapte, triesc n nevoie si duc o viat amar. Cunosc o multime de oameni care
muncesc
mult mai putin dect mine si care o duc mult mai bine.
141
Spune-mi, dac poti, unde este egalitatea ? Unde este dreptatea ?
Am s-ti druiesc norocul vietii tale, a rspuns Dumnezeu. Foloseste-te de el si ai
s fii
bogat si fericit. Acum ntoarce-te acas!
nainte de a pleca, omul a vorbit despre lup, despre fat si despre copacul cel
pipernicit.
Dumnezeu i-a dat sfaturile trebuincioase. Omul a fcut, asadar, cale ntoars.
A ntlnit n drum copacul si i-a spus:
Dumnezeu mi-a dezvluit c la rdcina ta se afl ngropat o grmad de aur.
De asta n-ai
frunze. ndat ce va fi scoas comoara, crengile tale au s nverzeasc.
Minunat! a strigat copacul. Repede, sap la rdcina mea si ia aurul!
Nu, nu, nu pot. Dumnezeu mi-a druit norocul vietii mele. Trebuie s m ntorc
acas si s
m folosesc de el!
Si a mers mai departe. S-a ntlnit cu fata cea nefericit, care 1-a ntrebat:
Ei ? Ce ti-a spus Dumnezeu ?
Mi-a spus c, dac vrei s fu fericit, trebuie s-ti gsesti un sot cu care s
mprti bucuriile
si durerile.
Ia-m de nevast! 1-a rugat fata. Ia-m de nevast si vom tri fericiti mpreun!
Nu pot, n-am vreme! Dumnezeu mi-a druit norocul vietii mele si trebuie s m
ntorc

acas si s m folosesc de el! Cu bine! Caut-ti alt brbat!

Si a mers mai departe.
Ceva mai ncolo, s-a ntlnit cu lupul cel flmnd, care 1-a ntrebat:
Ei ? I-ai spus lui Dumnezeu ce te-am rugat ?
Las-m s-ti povestesc mai nti ce mi s-a ntmplat, a rspuns omul. Am
ntlnit o fat
nefericit si i-am dat rspunsul lui Dumnezeu: s-si caute un sot. Am ntlnit un
copac fr
frunze, cruia Dumnezeu i-a artat: o grmad de aur ti nbus rdcinile. Fata
voia s m
nsor cu ea, copacul voia s-i sap la rdcin si s iau comoara, dar n-am primit,
142
se ntelege! Dumnezeu mi-a druit norocul vietii mele, asa mi-a zis, si trebuie s m
ntorc la
mine acas si s-1 gsesc!
Si eu ? a ntrebat lupul. A gsit Dumnezeu vreun rspuns la ceea ce m
frmnt ? Spunemi
nainte s pleci!
A gsit, a rspuns omul. Iat rspunsul lui Dumnezeu: lupul are s rtceasc pe
pmnt,
cu burta goal, pn ce are s gseasc un prost pe care s-1 mnnce si s-si
potoleasc
foamea.
Unde oare as putea gsi unul mai prost ca tine ? A ntrebat lupul si s-a npustit
asupra
omului, sfrtecndu-1.
Prima lectie
Un tnr clugr japonez s-a nftisat la dasclul Ummon pentru a dobndi
cunoasterea.
Arat-ti supunerea, a spus Ummon.

Tnrul s-a nclinat. In clipa n care se ridica, nteleptul a fcut o miscare iute, ca si
cum ar fi
vrut s-1 loveasc. Clugrul a fcut un pas ndrt.
Asadar, nu esti orb, a spus dasclul. Vino mai aproape. Tnrul s-a apropiat.
Nu esti nici surd, a spus dasclul. Pricepi ?
Ce s pricep ? a ntrebat clugrul.
Si nici prost nu esti, a spus nteleptul.
Sirul filelor
Povestea urmtoare, care este de origine african, si anume bambara, ar putea
purta numele de
a doua lectie".
Un om din neamul peul si un altul din neamul bambara, care se aflau n nchisoare si
mprteau aceeasi celul, au aflat de la paznic c unul dintre ei avea s fie castrat,
din porunca
regelui, iar celuilalt i se va tia capul.
Brbatul din neamul peul, mai siret dect cel din neamul bambara, a nceput s se
tnguiasc,
strignd c-1 dureau testiculele, cumplit de tare, si c dorea s se linisteasc. S-a
ivit
143
pe dat un paznic, cu o sabie ascutit n mn, care 1-a descotorosit de cele dou
pricini ale
suferintei. Omul a suferit crncen toat noaptea, dar n sinea lui se bucura pentru
c-si
pstrase capul.
Lng el, brbatul din neamul bambara dormea dus.
In zori, regele i-a chemat si le-a spus c sunt liberi s plece. Fuseser iertati de
pedeaps.
Omul peul s-a pus pe rcnete si pe gemete: bambara este teafr si nevtmat, iar
eu am rmas

fr testicule!
Niciodat s nu citesti fila a cincea nainte de fila a patra, i-a spus regele.
Alegerea tcerii
Un maestru zen s-a ntlnit cu unul dintre discipolii si, care lucra n grdin, si i-a
spus:
Alegerea tcerii nc din zorii zilei este un lucru vrednic de laud.
De unde stii c am ales tcerea ? a ntrebat atunci discipolul.
Te-am auzit, a rspuns nteleptul.
Lectia regelui budist
Cunoasterea, care duce ntotdeauna la ntelegere (altminteri este o fals
cunoastere), e adesea
nsotit de o ncercare, asa cum arat o strveche poveste indian.
ntr-o cetate crmuit de un rege budist pe nume Kalin-gadatta tria un negustor,
budist si el.
Negustorul avea un fiu care se tinea cu strsnicie de vechea credint si care i
reprosa tatlui
su o convertire demn de dispret. Credinta adevrat, spunea tnrul, este cea
brahmanic,
iar singura religie adevrat este cea nftisat de Vede.
Clugrii budisti sunt de cea mai joas spet! S-au lepdat de purificrile rituale!
Mnnc
la orice or! si rad teasta n loc s pstreze suvita sfnt!
144
Tatl ncerca s-i arate c religiile sunt de mai multe feluri, c budismul
propovduieste nu
numai pacea, ci si iubirea fat de tot ceea ce este viu. Ce putea fi ru ntr-o
asemenea
credint ?
Fiul nici nu voia s aud si-si nvinuia fr ncetare tatl. n cele din urm, acesta 1-a
dus la

rege, iar regele, care stia de nentelegerile dintre tat si fiu, s-a artat dintr-odat
necru -ttor si
1-a osndit pe tnr la moarte.
Da! a strigat el. Trebuie s moar numaidect! Fnndc este o primejdie pentru
toti supusii
nostri!
Tatl s-a rugat, a czut n genunchi, iar regele i-a dat tnrului fanatic un rgaz de
dou luni,
ca s-si ndrepte viata. Ce ru am fcut oare ca s fiu trimis la moarte ? se ntreba
fiul
negustorului. N-am fcut dect s apr credinta adevrat ! De ce trebuie s mor ?
Curnd n-a mai avut nici un chef, n-a mai putut dormi si n-a mai gustat nici o
bucurie. Dou
luni mai trziu, negustorul, nsotit de tnrul slbit si fr vlag, s-a nftisat regelui,
care a
ntrebat:
De unde aceast slbiciune ? Te-am oprit oare s mnnci ?
S mnnc ? a spus tnrul. Dar cum oare as fi putut mnca ? Din clipa n care
m-ai
osndit la moarte, nu m-am gndit la nimic altceva! Moartea a alungat din mintea
mea orice
alt gnd.
Toate fiintele se tem de moarte, i-a spus regele. De aceea vin si te ntreb: exist
oare o
credint mai bun dect aceea care ncearc s-1 lecuiasc pe om de teama de
moarte ?
Tnrul nu stia ce s zic. Era peste msur de slbit si tremura.
Iat cum are s vin moartea la tine, i-a spus regele. Ia blidul acesta, plin ochi cu
untdelemn, si du-te s nconjuri cetatea. Clul meu te va urma pas cu pas. Dac
pic din blid
o singur pictur de untdelemn, ti va tia capul pe loc.

Tnrul a plecat, cu ochii atintiti n blidul cu untdelemn, pe care l tinea strns cu

amndou
minile. Un clu urias,
145
**
purtnd la bru o sabie scnteietoare, mergea n urma lui. Au mers asa, amndoi,
pe strzi,
prin multime, n jurul templelor, au strbtut piata. Clul psea n tcere n urma
fiului de
negustor.
Acesta nu a vrsat nici mcar o pictur de untdelemn.
Cnd s-a ntors la palat, la cderea noptii, regele 1-a ntrebat:
Ce-ai vzut astzi n cetate ?
N-am vzut nimic, a rspuns tnrul, si nici n-am auzit nimic.
N-ai vzut si n-ai auzit nimic, i-a spus regele, pentru c nu te uitai dect la blidul
cu
untdelemn pe care l tineai n mn. Poate c ai descoperit ns, prin puterea de
concentrare,
adevrata credint. Fiindc nu te-ai gndit nici mcar la moarte, care a fost mereu
pe urmele
tale.
Cel mai bun dintre fii
O veche poveste etiopiana ne arat cum un btrn, care trgea s moar, si-a
chemat la cpti
cei trei fii si le-a zis:
Nu pot mprti n trei ceea ce am. Ar nsemna s v dau fiecruia dintre voi mult
prea
putin. Am hotrt, prin urmare, s las tot ceea ce am, ca mostenire, aceluia dintre
voi care se

va dovedi cel mai ndemnatic si cel mai istet. Adic celui mai bun dintre fiii mei.
Am pus pe
mas cte un ban pentru fiecare. Luati-i. Cel care va izbuti s cumpere cu acest ban
ceva care
s umple coliba va avea parte de toat mostenirea.
Cei trei fii au plecat. Primul a cumprat fn, dar n-a putut umple coliba dect pn
la
jumtate. Cel de-al doilea fiu a cumprat pene, dar tot n-a putut umple coliba pn
sus.
Cel de-al treilea fiu care a si avut parte de mostenire n-a cumprat dect un
lucru mic de
tot. O lumnare. A stat pn s-a lsat ntunericul, a aprins lumnarea si coliba s-a
umplut de
lumin.
146
Strnutul fantomei
Dac dorim s mergem pe drumul cunoasterii pn la capt, trebuie s lum seama
la lucrurile
cele mai mrunte, precum ne arat povestea coreean de mai jos:
Un student a plecat din satul lui pentru a se prezenta la un examen de literatur n
capital.
Avea de fcut o cltorie lung si grea. Trecnd printr-o pdure, a auzit deodat un
strnut,
care venea de undeva din tufele din apropiere. S-a oprit, s-a uitat prin tufe, dar n-a
vzut
nimic. Dar a auzit ndat un al doilea strnut.
Studentul i-a poruncit atunci servitorului care-1 nsotea s sape n jurul tufelor. Au
gsit o
tigv de om plin de pmnt. Din nri i ieseau crcei de ieder, iar studentul s-a
gndit c nar

fi fost de mirare ca tigva s fi strnutat tocmai din aceast pricin. A curtat deci
tigva, a
splat-o cu ap curat, a nvelit-o ntr-o hrtie si a pus-o la loc, nu nainte de a-i fi
adus o mic
jertf si de a fi rostit o mic rugciune pe pmntul bttorit.
n noaptea urmtoare, fantoma i s-a artat n vis, i-a dezvluit subiectul de la
examen si i-a
recitat chiar un minunat poem care se potrivea cu subiectul. Studentul a luat nota
cea mai
mare si a fost foarte ludat.
Morala povestii, pe care ne-o ofer povestitorul, este c trebuie s plecm
ntotdeauna urechea
cnd auzim un strnut, chiar dac nu stim de unde vine.
Clretul si sufistul
Iat nc o poveste ciudat, de origine sufi, care poate fi nteleas, cum este si
firesc, n
nenumrate feluri.
Un clret a zrit un sarpe veninos care se strecura n gura unui om adormit. Ce s
fac ?
Dac nu-1 trezea, sarpele avea s-1 muste si s-1 ucid.
I-a dat deci omului o lovitur de bici, cu toat puterea. L-a trezit si 1-a dus ntr-un
hambar
unde se afla o grmad de mere putrede. Amenintndu-1 cu sabia pe omul care se
147
mpotrivea, 1-a silit s mnnce din merele putrede. Apoi i-a dat s bea ap srat,
fr s se
sinchiseasc de strigtele acestuia.
Dar ce ti-am fcut, dusman al omenirii, ca s te porti astfel cu mine ?
Dup mai multe ceasuri de chin, vorbe grele si lacrimi, omul s-a prbusit la pmnt.
A dat

afar merele, apa si sarpele. La vederea animalului, a nteles ce voia clretul, i-a
cerut iertare
pentru c-1 jignise si i-a multumit.
De ce m-ai scpat ? a ntrebat el n cele din urm.
Cunoasterea este mama rspunderii.
Ce vrei s spui?
Clretul a tcut. L-a ajutat s se ridice si s-si curete vesmintele. Omul a mai spus:
Dac mi-ai fi spus c mi s-a strecurat un sarpe n pntece, m-as fi supus fr s
crcnesc la
tot ce mi-ai fcut.
Nu cred, a spus clretul. -De ce?
Dac ti-as fi spus, nu m-ai fi crezut. Sau ai fi ntepenit de spaim. Sau ai fi luat-o
la goan.
Sau te-ai fi culcat la loc, ncercnd s uiti.
Necunoscutul a nclecat si s-a ndeprtat apoi n graba mare.
Ochiul elefantului
Elefantul trece un ru, spune o poveste din Camerun. Deodat, un ochi i iese din
orbit si
cade la fundul apei.
nnebunit, elefantul ncepe s-1 caute n toate prtile, dar degeaba. Ochiul pare
pierdut pentru
totdeauna.
n vreme ce elefantul se agit n mijlocul rului, vietuitoarele de ap, pestii,
broastele dar si
psrile, precum si gazelele rmase pe uscat strig:
Linisteste-te! Potoleste-te, elefantule! Linisteste-te! Dar elefantul nu-i aude si
caut ntruna
ochiul.
Haide, linisteste-te! i strig ceilalti. Potoleste-te!

148
n cele din urm, i aude, rmne nemiscat si se uit la ei. Atunci apa rului mpinge
ncet
mlul si nmolul de pe fund. Elefantul vede deodat ochiul n apa limpede, l ridic
si si-1
pune la loc.
Limba fiarelor
Un mare numr de povesti, ce-i drept mai putine dect altele, arat ce primejdii
cuprinde
cunoasterea si chiar slvesc ignoranta. Cnd Nastratin Hogea era ntrebat ce trebuie
s faci ca
s te feresti de boal, acesta rspundea:
Nimic mai usor. Trebuie s ai grij s-ti fie cald la picioare si rcoare la cap, s te
mbraci
cum trebuie si mai ales s nu gndesti prea mult.
O poveste persan ne spune c nu trebuie s ptrundem prea multe taine.
Se stia c profetul Solomon ntelegea limba fiarelor. mpins de curiozitate, un
muritor a dorit
s nvete aceast limb. Solomon i-a spus:
Las-te pgubas. Altfel ai s ai parte doar de necaz si durere.
Omul a struit, a venit n fiecare zi, si pn la urm a spus:
nvat-m mcar limba cocosului si a cinelui din ograda mea.
Solomon a primit si omul s-a ntors acas multumit. A doua zi, a vzut cum cocosul
a apucat
o buctic de pine si a fugit, urmrit de cine, care i spunea:
Capeti grunte cte vrei si-mi iei pinea de la gur!
Taci si nu te mai plnge, i-a rspuns cocosul, pentru c mine catrul stpnului
nostru
Khoja are s moar, iar tu ai s ai parte de carne ct vrei.

Khoja s-a dus ndat cu catrul la trg si l-a vndut. Dup dou-trei zile, a aflat c
murise. Asa
c a ncercat s asculte ct mai des ceea ce spuneau cele dou animale.
n alt zi, cinele l-a fcut pe cocos mincinos. Cocosul i-a spus atunci cinelui:
149
ii.
ggjjgjll
Nu sunt mincinos. Catrul a murit, vezi bine. Ce-i drept, nu n ograda stpnului.
Dar nu te
ngrijora, calul are s-i moar chiar n seara asta, cu toate c este mai zdravn
dect catrul.
Vei avea carne dup pofta inimii.
Khoja s-a grbit s-si vnd calul, care a murit ntr-adevr chiar n seara aceea.
Mniat, cinele a nceput s-si bat joc de cocos, care i-a rspuns:
Ceea ce am prezis s-a adeverit. Catrul a murit si a murit si calul. Un lucru ns
nu nteleg,
si anume de ce stpnul nostru Khoja i-a vndut pe amndoi. Dar nu te amr,
pentru c
sclavul lui cel mai drag are s moar chiar mine, iar n timpul nmormntrii o s
avem parte
de lucruri minunate de mncat, si nc din belsug.
Khoja, care i auzise, s-a grbit s-si vnd sclavul, care a murit ntr-adevr. Au
trecut dou
trei zile. Khoja sttea n ograd si auzea cum camele 1 se plngea cocosului.
Te ursc, minti ntruna, piei din ochii mei, mi aduci numai necazuri!
Nu mint defel, a rspuns cocosul fr s-si piard cumptul. Le anunt
credinciosilor ceasul
rugciunii de dimineat, sunt muezinul Domnului, vestesc ivirea zorilor, rsritul
soarelui, si

toti m ascult. Nu m-am nselat niciodat. Ascult-m bine: Khoja are s moar, si
de aceast
dat nu se va putea vinde pe sine ca s scape de moarte. De fapt, catrul, calul si
sclavul au
fost pretul pe care a trebuit s-1 plteasc sortii ca s rmn n viat. Atta doar
c acest om
mrginit n-a priceput nimic: a crezut c poate cstiga ceva pe cnd era pe cale s
piard totul,
chiar si viata lui. Bucur-te deci, cine, pentru c vom avea de mncare din belsug
vreme de
patruzeci de zile.
nnebunit, Khoja a alergat la Solomon si i-a cerut ajutor.
Este o hotrre dumnezeiasc, i-a rspuns profetul, si nimic nu se mai poate
schimba.
n ziua urmtoare, cocosul a cntat din nou, soarele a rsrit pe cerul senin, iar
Khoja a murit.
150
Prietenilor, vecinilor, oaspetilor li s-a dat de mncare din belsug. Pe cnd se hrneau
cu
firimituri, cocosul i spunea cinelui:
Acum m crezi ?
Dar nu se mai afla prin preajm nimeni care s priceap ce vorbeau.
Povara cmilei
O poveste de aceeasi origine istorisit de Rumi aduce alturi, pentru scurt
timp,
istetimea si prostia.
Un beduin, care cltorea clare pe o cmil ncrcat cu dou desagi, a ntlnit un
om care i
s-a alturat si 1-a ntrebat:
Ce duce cmila ta ?

 O desag cu gru, a rspuns beduinul, si una cu nisip.

Dar de ce anume ?
Ca s nu se aplece ntr-o parte.
Mai bine ai fi mprtit grul n dou desagi, a spus omul. Cmila ta ar fi avut de
dus astfel
o povar mai usoar.
Beduinul a fost izbit de ntelepciunea acestui sfat.
Ai dreptate, a strigat el. De o mie de ori dreptate! Ai o minte ascutit si
ptrunztoare!
Haide, urc pe cmila mea!
Dup ce omul a urcat n spinarea cmilei, beduinul a zis:
Cine esti ? Un om destept ca tine trebuie s fie sultan ori mcar vizir!
Nu, nu sunt nimic.
Esti cel putin bogat ?
Nu. Uit-te la vesmintele mele.
Ce fel de negot faci ? Unde locuiesti, unde ti-e prvlia ?
N-am nici prvlie, nici cas.
Dar cmilele ? Dar vitele ?
N-am nici una, nici alta.
Dar ce ai, n afar de minte ?
Nimic, ti-am spus doar, n-am nici mcar un codru de pine s-mi potolesc
foamea. Iar
hainele mele sunt numai zdrente.
151
s. - D-te jos de pe cmil! a strigat beduinul. Piei din ochii mei! Du-te cu tot cu
mintea ta
primejdioas, pentru c prostia mea este sfnt!

Cei doi s-au desprtit pentru totdeauna, iar beduinul si-a vzut de drum clare pe
cmila care
ducea o desag cu gru si alta cu nisip.
Esentialul
Ca s ne ntoarcem la cunoastere necesar, e drept, dar pn unde ? Si cu ce
pret ? , s
ascultm o poveste arab:
Un mprat a chemat la el un om care trecea drept cel mai nvtat din toate trile
cunoscute si
-a cerut s scrie o lucrare care s cuprind cunostintele esentiale.
nvtatul s-a pus pe treab si, dup doisprezece ani, i-a artat monarhului mai
multe tomuri.
Prea mult, a zis mpratul. Strnge cunostintele esentiale ntr-un singur tom.
Omul s-a supus si i-a adus dup patru sau cinci ani un singur tom.
Prea mult, a zis iar mpratul. Sunt coplesit de grijile mprtiei. Scrie pe cteva
file ceea
ce crezi tu c este esential si adu-mi-le.
nvtatul s-a pus din nou pe treab. Dup doi sau trei ani, a izbutit s astearn pe
cteva file
ceea ce era mai important din stiinta lui. S-a dus la monarh. Acesta, care era peste
msur de
ocupat n ziua aceea, i-a cerut s pun totul pe o singur fil.
A fost nevoie de nc niste ani de munc, dup care nvtatul si-a pus tot ce stia pe
o singur
fil.
Prea mult, a spus iar mpratul. S-ti spun ceva: nu mai scrie nimic. Pune tot ceea
ce stii
ntr-un singur cuvnt si vino s mi-1 spui. Am s te rspltesc.
nvtatul s-a retras n pustiu si a cugetat ndelung. La sfrsit, cnd a gsit cuvntul
care

cuprindea toate gndurile sale, a cerut s fie primit de mprat, care era de-acum
btrn.
Ai gsit cuvntul ? 1-a ntrebat el pe nvtat.
152
Da, nltimea Ta. L-am gsit.
Vino mai aproape. Spune-mi-1 la ureche, repede, nvtatul s-a apropiat de
mprat, si-a
apropiat buzele
de urechea lui si i-a soptit un cuvnt, unul singur. Numai mpratul 1-a putut auzi. A
strigat:
Asta stiam de mult!
Fluturii si lumnarea
Persanul Fariduddin Attr, autorul lucrrii Mantie Uttair (Limba sau Adunarea
psrilor),
ncheie acest capitol prin-tr-o minunat parabol:
Fluturii s-au adunat ntr-o sear si si-au artat dorinta de a se nsoti cu lumnarea.
Primul
fluture a zburat spre castelul ndeprtat si a zrit nuntru lumina unei lumnri. S-a
ntors si a
povestit ce vzuse. Fluturele cel ntelept din fruntea adunrii a spus ns c asta nui ajuta cu
nimic.
Al doilea fluture a zburat la castel si s-a apropiat de lumnare. S-a nvrtit n jurul ei,
a atins
flacra cu aripile, si lumnarea a fost mai tare. S-a ntors, cu aripile arse, si si-a
istorisit
cltoria.
Fluturele cel ntelept i-a zis si lui:
Povestea ta nu e destul de limpede.

Atunci s-a ridicat un al treilea fluture, ametit de iubire. A ptruns n castel, s-a
asezat pe
marginea sfesnicului, apoi si-a fcut vnt nainte cu piciorusele din spate, s-a
aruncat n
vpaie si a devenit stacojiu ca focul. S-a fcut una cu flacra.
Fluturele cel ntelept care privise de departe le-a spus atunci celorlalti:
A aflat ce dorea s stie. Atta doar c e singurul care
a nteles.
______8______
Un dascl bun poate fi folositor sau nu
nvttura hotului
C stiinta si prin ea ntelepciunea nu pot fi dobndite dect cu ajutorul unui dascl,
iat un
lucru pe care l arat toate traditiile. Numai c identitatea si personalitatea
dasclului sunt
nftisate n mii de chipuri.
Iat, mai nti, lectia pe care un rege din sudul Indiei a primit-o de la un hot.
Doritor s afle toate tainele furatului, nu pentru a se apuca de aceast meserie, ci
ca s poat
mprti mai bine dreptatea, un rege 1-a chemat la el pe un hot vestit si -a cerut s-i
dea lectii.
Omul s-a artat peste msur de mirat, ba chiar s-a suprat.
Eu, hot ? Cine ti-a spus o asemenea minciun ? Am trit cinstit de cnd m stiu:
cum s-ti
dau lectii de furat?
Spunnd fr ncetare c este nevinovat si artndu-se indignat de rutatea
vecinilor si, care1 paraser, fireste, pentru a-i strica bunul nume, omul a fost lsat s plece.
Nu trecuser dect cteva clipe de la plecarea lui si regele a bgat de seam c-i
lipsea de pe

deget un inel scump. A poruncit ca omul s fie prins si cercetat, dar inelul nu a fost
gsit;
poate c gsise rgazul s-1 dea vreunui tovars. De aceast dat, fiindc-1 jignise
pe rege,
omul a fost aruncat n nchisoare, urmnd s fie tras n teap chiar a doua zi.
Seara, regele nu izbutea s adoarm. Avea mustrri de cuget, gndindu-se la omul
care
spusese c este nevinovat, mai nti cnd l chemase la palat, apoi cnd fusese dus
la puscrie,
n toiul noptii, regele s-a sculat si a cobort la nchisoare.
157
S-a strecurat nuntru pe furis, ca o umbr, si 1-a auzit pe prizonier, singur n celula
ntunecat, rugndu-se cu rvn, plngnd ncetisor si spunnd ce mare nedreptate
i se fcuse.
Regele pe care omul nu-1 putea zri a plecat tot pe furis, precum venise,
adnc miscat,
si a hotrt s-i dea drumul, fiind ncredintat de nevinovtia lui. Apoi a adormit.
A doua zi, omul a fost eliberat si dus n fata regelui. Si-a trecut repede o mn peste
alta si a
scos la iveal inelul. L-a apucat cu dou degete si i l-a nmnat, cu toate semnele de
supunere
si respect.
Peste msur de uimit, regele l-a ntrebat de ce se purtase astfel.
Mi-ai cerut s te nvt, i-a spus hotul. Iat prima lectie : un hot trebuie s se
poarte
ntotdeauna ca si cum ar fi un om cinstit, care ascult de lege si de credint. Iat-o si
pe a doua:
trebuie neaprat s spun c este nevinovat, chiar atunci cnd nu mai are nici o
scpare. Cnd
vrei s-o facem pe a treia ?
Adevrata stiint

ntr-o poveste arab clasic, dasclul este un fierar de rnd.

ntr-o cetate unde se nvtau toate stiintele tria un tnr studios, nsufletit de o
dorint
arztoare de a se desvrsi. ntr-o zi a aflat, ascultnd vorbele unul cltor, c tria
ntr-un
tinut ndeprtat un om fr pereche, nzestrat cu toate virtutile tuturor timpurilor.
Desi era att
de nvtat, omul muncea ca fierar, cum fcuser si tatl su, si tatl tatlui su.
ndat ce a auzit vorbindu-se despre aceast minune a stiintei, tnrul si-a luat
sandalele si
bocceaua si a pornit la drum. Dup luni si luni de mers si de oboseal, a ajuns n
cetatea
fierarului, i s-a nftisat acestuia, i-a srutat poala vesmntului si a asteptat cu
umilint.
Fierarul, un brbat n vrst, l-a ntrebat:
Ce doresti ?
S nvt stiinta, a rspuns tnrul.
Fierarul i-a ntins atunci frnghia de la foaie si i-a spus s trag. Tnrul a tras asa
de frnghie
pn la apusul soarelui.
158
A doua zi a fcut la fel, si tot asa n zilele si n lunile urmtoare. A trudit asa vreme
de un an,
fr ca nimeni s-i spun o vorb.
Au trecut astfel cinci ani. ntr-o zi, tnrul i-a spus fierarului :
Mestere...
Totul s-a oprit pe dat n fierrie. Ceilalti lucrtori preau nelinistiti. n tcerea
ncremenit,
fierarul l-a ntrebat pe tnr:
Ce doresti?

 Stiinta, mestere... Fierarul a rspuns:

Trage de frnghie.
Au mai trecut cinci ani de trud n tcere. Nimeni nu scotea un cuvnt. Dac un
nvtcel
dorea s-i pun dasclului o ntrebare, o scria pe un petic de hrtie. Uneori,
mesterul arunca
hrtia n foc, semn c ntrebarea nu fcea dou parale. Alteori rsucea hrtia si o
bga n
turban, iar a doua zi nvtcelul gsea rspunsul scris cu litere de aur pe peretele
chiliei.
Dup zece ani, btrnul fierar s-a apropiat de trgtorul de frnghie si l-a atins pe
umr. Cel
care venise s deprind stiinta si care deprinsese rbdarea s-a oprit. Se simtea
cuprins de
o poft de viat fr margini. Btrnul l-a mbrtisat si l-a lsat s plece. Se spune
chiar c n-a
rostit nici un cuvnt.
Tnrul, care era acum un brbat n toat puterea, s-a ntors acas, la prieteni. Si a
trit toat
viata linistit si pe deplin mpcat.
Piatra din mn
Se povestea pe vremuri n China si n India o ntmplare destul de
asemntoare.
Un tnr, cruia i plceau de cnd era copil pietrele pretioase, a hotrt s se fac
giuvaergiu.
A pornit, asadar, n cutarea unui mester care s-1 nvete meseria si a fost primit de
cel mai
vestit.
159
Pictorul si incendiul

La prima lectie, mesterul i-a pus n palm o piatr de jad, i-a nchis-o n pumn si i-a
spus:
Tine pumnul strns vreme de un an. Cu bine. Si 1-a trimis acas.
Tnrul s-a ntors n casa printilor si, cu piatra strns n pumn si tare suprat.
Cum se
poate, se ntreba el, ca mesterul s-mi fi cerut un lucru att de prostesc si att de
greu de ndeplinit
? Cum s stau cu pumnul strns vreme de un an, fr s-1 deschid o clip ? De ce
aceast porunc fr nici o noim ?
Cu toate acestea, n pofida ntrebrilor iscate de valul de mnie care-1 cuprinsese la
nceput,
tnrul, care se tot gndea la ce i se ceruse, a izbutit s tin pumnul strns vreme
de dousprezece
luni, chiar si noaptea, n somn.
La mplinirea sorocului, s-a dus napoi la mester, a desfcut pumnul si i-a dat piatra.
Ce trebuie s fac acum ? a ntrebat el. Mesterul i-a rspuns:
Am s-ti pun alt piatr n mn si ai s stai asa un an. De aceast dat, tnrul
si-a artat
mnia: nc un an?
De unde aceast porunc fr rost, ivit n mintea unui prost btrn ? El, care dorea
s se fac
giuvaergiu, de ce s nu nvete meseria cum se cuvine ?
In vreme ce striga, mesterul i-a pus n mn alt piatr.
Fr s-si dea seama, tnrul a strns piatra n pumn si a spus deodat:
Piatra asta nu e jad!
Adevratul budism
Printre cele mai cunoscute pilde zen gsim acest dialog scurt, atribuit nteleptului
Josshu. Un
discipol l ntreab:

 nvttorule, binevoieste si spune-mi, care este povestea adevrat a budismului

?
Ti-ai isprvit masa ? a ntrebat nteleptul.
Da, stpne, tocmai acum.
Atunci du-te si spal vasul.
O alt poveste japonez arat c si dintr-un incendiu se poate nvta ceva.
Tria odat un pictor care zugrvea mai ales chipul lui Buddha. Numele lui era
Yoshihide.
ntr-o zi, casa vecin a fost cuprins de flcri. Fr a se sinchisi de soarta nevestei
si a
copiilor, care s-au vzut nevoiti s se descurce singuri, pictorul s-a npustit afar si
a rmas
nemiscat, privind cum focul trecea de la vecini la casa lui.
Dar ce faci acolo ? l ntrebau oamenii. Misc-te! Nu vezi c-ti arde casa ?
Omul zmbea, cu ochii larg deschisi, si spunea ntruna:
Ah, ce mai lectie! Ct de prost pictam eu flcrile iadului ! Abia acum vd ce
nseamn un
foc adevrat! Ah, ce lectie!
In ciuda struintelor vecinilor, nevestei si copiilor, pictorul n-a fcut nici o miscare. A
stat
acolo si s-a uitat cum focul i-a mistuit casa pn la temelii. Dup care, dobndind o
pricepere
desvrsit n zugrvitul flcrilor, a primit o multime de comenzi si si-a fcut o
cas mult
mai frumoas dect prima.
Lampa
O poveste crestin ne vorbeste si ea despre flcri, dar altfel.
Tria odat un btrn cam uituc din fire. Dornic de nvttur, a venit la un om
vestit pentru

stiinta lui si 1-a ntrebat mai multe lucruri despre uitare. Multumit, s-a ntors n chilia
lui. Dar
numai ce a nchis usa si si-a dat seama c uitase ce aflase.
S-a dus napoi la sfnt si 1-a mai ntrebat o dat. Sfntul i-a spus acelasi lucru.
Btrnul s-a
ntors n chilie. ndat ce a nchis usa, a uitat iarsi totul.
Dup o vreme si dup mai multe astfel de ncercri, s-a ntlnit cu sfntul si i-a
povestit ce i se
ntmpl.
Uit tot ce-mi spui si nu mai cutez s te ntreb nimic.
Du-te si aprinde o lamp, i-a zis sfntul.
160
161
' -V
Btrnul s-a supus. A venit cu o lamp aprins.
Mai adu niste lmpi, i-a spus sfntul. Aprinde-le toate de la prima.
Zis si fcut. Acum ardeau mai multe lmpi.
Prima lamp a suferit oare vreo stricciune pentru c ai aprins de la ea mai multe
lmpi ?
1-a ntrebat sfntul.
Nu, a rspuns btrnul.
Atunci, nu mai sovi. De fiecare dat cnd ai s doresti s m ntrebi ceva, am
s-ti
rspund.
Rbdarea
Sadi, poetul persan, povesteste despre o alt nvttur.
Un om cu mare faim avea un servitor cu un chip hidos si cu o fire nesuferit. Nu
putea primi

nici o porunc fr s se mnie, se purta grosolan la mas, nu-si fcea treaba cum
se cuvine,
se mpiedica de oaspeti si-si lsa stpnul s rabde de sete. Nici c-i psa de
mustrri si
dojeni, care nu fceau, oricum, dect s nrutteasc lucrurile. In timpul noptii,
casa rsuna
de pasii lui grei si de zgomotul vaselor sparte. I se ntmpla s arunce ginile n
fntn si s
pun mnunchiuri de vreascuri n mijlocul drumului pe unde urma s treac
stpnul su. Nu
te puteai bizui pe el cu nici un chip.
Niste prieteni ai stpnului l-au sftuit s se descotoroseasc de servitorul cel
nesuferit si s
caute altul.
Dar de ce ? a rspuns stpnul, zmbind. Ii datorez servitorului meu o adnc
recunostint,
pentru c m-a ajutat s m ndrept. M-a nvtat ce nseamn rbdarea, si continu
s m nvete
asta n fiecare zi. Iar aceasta mi ngduie s trec mai usor peste toate necazurile
vietii.
Pasrea indian
Uneori, si o pasre ne poate nvta ceva (dac vrea s ne vorbeasc).
Un negustor persan avea ntr-o colivie o pasre indian. Trebuind s fac o cltorie
n India,
s-a dus la pasre si a ntrebat-o:
162
Vrei s-ti aduc un dar ?
Nu, a spus pasrea. Singurul lucru pe care mi-1 doresc este libertatea.
Asta nu se poate.
Atunci du-te, te rog, n pdurea unde m-am nscut, acolo n India, si spune-le
celorlalte

psri c triesc ntr-o colivie.

Asa am s fac, a spus negustorul.
Dup cum fgduise, s-a dus n jungla indian, n locul artat de pasre si a strigat
cu putere
c pasrea se afla la el acas, ntr-o colivie. In acea clip, o alt pasre a czut fr
viat la
pmnt, de pe cea mai nalt crac. O fi vreo rud a psrii mele, si-a zis n sinea lui
negustorul, si vestea pe care i-am dat-o i-a pricinuit moartea.
Cnd s-a ntors acas, pasrea a dorit s afle cum fusese cltoria.
Vai, a spus negustorul, m tem c-ti aduc o veste rea. Una dintre rudele tale a
czut la
pmnt fr suflare cnd am strigat c te afli nchis n colivie.
Nici nu rostise bine negustorul aceste vorbe c pasrea a czut n fundul coliviei si
n-a mai
miscat. Vestea cea rea a ucis-o si pe ea, si-a spus negustorul. ndurerat, a deschis
colivia, a
luat pasrea si a pus-o pe pervazul ferestrei, mngiat de o raz de soare.
Pasrea a nviat pe dat. A dat repede din aripi si a zburat pn la un copac din
apropiere.
Apoi i-a vorbit astfel negustorului:
Afl de la mine: ceea ce ai crezut c este o veste rea era de fapt una bun. Cu
ajutorul tu,
pasrea de departe, ruda mea, mi-a artat cum s scap din colivie. Ceea ce am si
fcut.
Si pasrea si-a luat zborul spre rsrit, cntnd.
Noua ntelepciune
Tria odat n nordul Chinei un ntelept, care mplinise optzeci de ani. Era cel mai
vestit
tlmcitor al nvtturii
163

lui Confucius, iar faima lui o ntrecea cu mult pe aceea a celorlalti ntelepti. La o
vreme s-a
auzit un zvon, care venea din sud, cum c tria acolo un om si mai ntelept, cu
mintea si mai
ascutit. Btrnul ntelept din nord, gsind c era cu neputint, a hotrt s
porneasc la drum
pentru a vedea cu ochii lui cum stau lucrurile.
Drumul a fost greu si plin de piedici. Dup luni si luni de mers, a ajuns n sfrsit la
noul
ntelept, s-a dus la el si i-a spus cine este, iar cei doi au hotrt s-si arate tot ceea
ce stiau,
pentru a vedea care dintre ei este cel mai bun.
Btrnul a nceput s vorbeasc. I-au trebuit mai multe ceasuri pentru a nftisa, cu
calm si
inteligent, principalele puncte ale gndirii sale. La sfrsit, i-a cerut omului din sud,
un budist
din scoala numit zen, s-si mprtseasc si el ideile.
nteleptul zen a spus doar att:
S cauti s nu faci ru si pe ct poti s faci numai bine. nteleptul cel btrn,
auzind aceste
vorbe, s-a nrosit de
mnie.
Ce! a strigat el. La vrsta mea, am nfruntat toate primejdiile unui drum att de
lung! Ti-am
spus de ce am venit! Ti-am artat n amnunt care este doctrina mea! Nu ti-am
ascuns nimic!
Iar tu mi dai n schimb cteva vorbe nensemnate pe care le stie pe dinafar pn
si un copil
de trei ani! Nu cumva ti bati joc de mine ?
nvttorul zen i-a rspuns:

 Nu, nu-mi bat joc de tine. Dar dac este adevrat c un copil de trei ani stie pe
dinafar
acest lucru, vd c un om de optzeci de ani nu este n stare s triasc astfel.
Lampa nteleptului
Un maestru zen si discipolul su mergeau pe drum, n toiul noptii. nteleptul tinea n
mn o
lamp.
nteleptule, a ntrebat nvtcelul, este adevrat c vezi pe ntuneric ?
164
Da, este adevrat.
Atunci de ce ai luat lampa ?
Ca s nu dea altii peste mine.
Dervisul si cntretul
O poveste sufi struie asupra mprejurrilor n care se poate transmite o nvttur
ori chiar
numai o emotie.
Demult, n timpurile strvechi, un rege care era dornic s nvete si care se stia cu
multe lipsuri
a chemat la el un dervis vestit si i-a spus:
Neamul din care m trag s-a adpat ntotdeauna la izvoarele cele mai curate ale
cunoasterii.
Prea bine, a spus dervisul.
Dorinta mea este s urmez aceeasi cale. Asa c ti spun: nvat-m.
Este o porunc ori o rugminte ?
Ia-o cum vrei, a spus regele. Porunc sau rugminte, am s nvt oricum.
Apoi a tcut si 1-a lsat pe dervis s vorbeasc. ns dervisul n-a rostit nici un
cuvnt. Dup o
clip, s-a nclinat n tcere, s-a ridicat si a iesit.

n zilele urmtoare, a venit mereu la rege. Se aseza, sedea cteva ceasuri fr s

rosteasc nici
o vorb, apoi iesea. Treburile mprtiei se nvrteau n jurul lui cereri, conflicte,
pedepse,
trdri, onoruri. Iar roata cerului se nvrtea la fel.
n fiecare zi, regele l vedea sosind pe dervis, mbrcat n zdrente. II vedea cum
merge, cum se
asaz, cum mnnc si bea, cum vorbeste si rde cu altii. Stia c noaptea doarme.
Dar nu
primea nici o buctic din nvttura rvnit. De ce ? se ntreba regele. Asteapt
oare un
semn ? Cum s ptrund taina tcerii lui ?
Intr-o zi, la curte, se vorbea de un cntret pe nume Daud. Oamenii spuneau:
Daud este cel mai mare cntret din lume. Regele, dorind nespus s-1 asculte pe
cntretul
cel vestit,
1-a chemat la palat. Dar cntretul, care avea o cas artoas
165
si se credea regele cntretilor, i-a rspuns trimisului regelui astfel:
Regele nu cunoaste nimic din cele trebuincioase artei cntului. Dac doreste doar
s m
vad la fat, am s vin. Dar dac doreste s m aud cntnd, are s fie nevoit s
astepte, ca
toat lumea.
Ce s astepte ? a ntrebat trimisul regelui.
S astepte clipa potrivit. S am poft de cntat. Am s-ti spun dar ce a fcut din
mine un
mare cntret si ce ar putea face si dintr-un mgar un mare cntret: trebuie s stii
cnd anume
poti cnta si cnd nu.

Vorbele cntretului au ajuns la urechile regelui, n sufletul cruia dorinta de a-1

asculta se
lupta cu mnia.
Ce-1 poate face pe acest om s cnte ? a ntrebat el. Dac trebuie s aib poft
de cntat, nu
trebuie oare s am si eu poft s-1 ascult ?
Dervisul s-a ridicat, s-a apropiat de rege si a spus:
Vino cu mine. Haide s mergem la cntret. Printre murmurele uimite ale
curtenilor, care
se ntrebau
n soapt ce capcan cuprindeau vorbele dervisului ce avea fr ndoial s fie
rspltit cu
mrinimie dac lucrurile mergeau bine , regele a primit. A poruncit s i se aduc
vesminte
srmane si, cu prul n neornduial, a pornit n urma dervisului pe strzile cettii.
Cei doi au btut la usa cntretului. Acesta le-a spus c nu se simte n stare s
cnte si c
doreste s fie lsat n pace.
Atunci dervisul s-a asezat sub ferestrele casei si a nceput el s cnte. Cnta unul
din cntecele
favorite ale lui Daud, si cnta minunat. Cel putin asa a gndit regele, care se
asezase alturi de
el, mbrcat n zdrente cum era, si care se simtea adnc miscat de cntec. Totusi,
cum nu se
pricepea cine stie ce, nu putea bga de seam c dervisul cnta uneori cam fals.
La sfrsit, n ochii regelui strluceau lacrimi.
Cnt nc o dat cntecul, i-a spus el dervisului. N-am auzit niciodat o melodie
mai
frumoas si mai duioas.
Dervisul a primit. Se pregtea s cnte de la nceput, cnd deodat Daud, care nu
putea s-1

aud cntnd fals si a doua

166
oar ceea ce dervisul fcuse nadins, se ntelege , a nceput s cnte el, de la
fereastr.
Dervisul si regele, nemiscati ca dou pietre, si-au tinut respiratia. Cntecul lui Daud,
desvrsit, i nvluia ntr-o frumusete nespus, n care vedeau tot universul si
ghiceau toate
simtmintele omenesti, pn la cele mai tainice.
Cntecul s-a sfrsit si fereastra s-a nchis.
Regele i-a trimis cntretului un dar minunat. L-a ludat apoi pe dervis pentru
istetime si a
vrut s-1 fac sfetnicul su. de ncredere n toate treburile mprtiei.
Dervisul ns a grit astfel:
A fost nevoie de trei lucruri ca s auzi ceea ce ai auzit: prezenta cntretului,
prezenta ta si
prezenta cuiva care s poat face legtura dintre cntret si tine.
Ce nseamn asta? a ntrebat regele.
Ceea ce este adevrat pentru cntret este adevrat pentru orice nvttur.
Avem nevoie
de clipa potrivit, de locul potrivit si de omul potrivit.
Vrei s spui c trebuie s asteptm, amndoi, pentru ca toate aceste mprejurri
s se
mplineasc?
Am spus ceea ce am spus, a rspuns dervisul. Apoi s-a asezat lng rege si s-a
cufundat dm
nou n tcere.
Regele si-a vzut de treburile lui. Astepta.
Un trg pe cinste

Dup cum se poate bnui, Nastratin Hogea a dat o grmad de lectii (desi nu se stie
de la cine
le-a luat). Un negustor a venit ntr-o zi la el si i-a spus:
Iti propun un trg pe cinste. Imprumut-mi cincizeci de dinari, din care eu am s
fac
saptezeci. Cstig curat: douzeci de dinari. Zece pentru tine, zece pentru mine. Ce
zici ?
ntr-adevr, n-ar fi de lepdat, a spus Nastratin, dup ce s-a gndit cteva clipe.
Eu ns ti
propun un alt trg, mai bun pentru amndoi.
Cum asa ?
167
*"t*S*Wfeli"!lfflsll "F^'&'HliVii
Ei bine, iat: ti dau cei zece dinari. Tine. Cstigul l dobndesti pe loc, fr s fi
scos
nimic din buzunar. Iar eu cstig patruzeci. Pe deasupra, vezi bine c asta ne
scuteste de toate
certurile care nsotesc de obicei un asemenea trg.
ntelepciunea dulgherului
Dup povestea fierarului arab, o vom afla pe aceea a dulgherului chinez.
In timpul unei procesiuni, un om, cunoscut pentru sfintenia si stpnirea de sine
desvrsit,
s-a trezit cu o pictur de ipsos pe nas, cam ct o aripioar de musc. L-a rugat,
asadar, pe
dulgherul care mergea alturi de el s-i stearg pictura de pe nas.
Dulgherul a apucat toporul, l-a nvrtit prin aer att de tare nct s-a auzit un
suierat si la
scpat de pictura de ipsos, fr s-i fi atins mcar nasul. Procesiunea a mers mai
departe.
La ctva vreme dup aceea, un print, care aflase ntmplarea, l-a chemat pe
dulgher si -a

cerut s-si arate dibcia. Dulgherul nici n-a vrut s aud. Printul, suprat, l-a
ntrebat de ce se
poart astfel. Nimic mai usor, a spus dulgherul. Omul care avea pictura de ipsos
pe nas
are o mare putere sufleteasc. Nici mcar n-a tresrit cnd toporul s-a abtut
asupra lui. Cine
oare dintre cei care se afl n jurul tu ar putea face la fel ?
Spaima nvttorului
Adevratul nvttor nu este lipsit de simtminte; dimpotriv. Numai c stie s si le
stpneasc, la nevoie. Este ceea ce ne arat o poveste zen.
La sfrsitul Evului Mediu, tria ntr-o mnstire japonez un clugr btrn care
trezea n
sufletele clugrilor tineri un soi de team amestecat cu respect, pentru c nimic
nu prea s1 tulbure. Desi spunea de cte ori avea prilejul c
168
emotiile nu sunt un lucru ru, atta vreme ct nu te lasi n voia lor, era mereu linistit
si senin.
Nu se supra, nu se speria, nu se ngrijora.
ntr-o dimineat de iarn, pe cnd mnstirea era nc nvluit n umbrele noptii,
tinerii
clugri s-au adunat n ntuneric, fr s scoat un sunet. Btrnul clugr urma s
aduc
ceasca de ceai ritual pn la altar. Cnd a trecut pe lng ei, clugrii au tsnit
rcnind, ca
niste stafii.
Clugrul si-a vzut de treab, netulburat, fr s sovie, fr s tresar. Ceva mai
ncolo se
afla o msut, pe care o stia. A pus cu grij ceasca de ceai pe msut si a acoperito cu o
bucat de mtase, s nu cad nici un fir de praf.

Apoi s-a sprijinit de perete si a scos un tipt cumplit de spaim.

Copilul fr minte
Uneori, nvttorii sunt cei ce trebuie s ia seama la scolari, fiindc nvttura se
poate face si
pe dos.
In Grdina cu trandafiri, Sadi ne povesteste c un om de vaz, un vizir, avea un fiu,
din
nefericire cam fr minte. L-a dus la un nvttor vestit, cruia -a spus:
Ai grij de fiul meu. Poate c se va mai destepta, cu ajutorul tu.
nvttorul a luat copilul si, vreme de luni de zile, s-a tot strduit s-1 nvete. Dup
aceea l-a
dus la tatl su si i-a spus:
Fiul tu este tot fr minte. Numai c acum sunt si eu asemenea lui.
Rul cel lung
O poveste din secolul XX, pe care o putem auzi aproape peste tot, ne spune c un
occidental,
de pild un american, l-a auzit vorbind pe un nvtat vestit, care tria undeva n
muntii
Tibetului, departe de lume.
Americanul, minte ordonat, hotrste s mearg la ntelept si s afle din gura lui
adevratele
taine ale existentei. Vinde
169
tot ce are, face tot ce trebuie, ajunge n Tibet, afl unde este pestera n care s-a
retras nteleptul
si pleac n cutarea lui.
Face o cltorie anevoioas, urc la peste cinci mii de metri, n zpad si frig. In
cele din
urm, americanul l gseste pe btrn, care trieste n singurtate, aproape
dezbrcat.

l ntreab, fr s mai astepte, ce este viata.

Pustnicul se gndeste o vreme si i rspunde:
Viata, fiule, este ca un ru lung care izvorste de undeva, apoi...
Americanul i taie vorba, prnd foarte suprat.
Ce! Am cheltuit o multime de bani, am fcut aceast cltorie ca s mi se spun
o
asemenea prostie ? Auzi, viata este ca un ru lung! Mai bine rmneam acas!
Atta timp
irosit pentru un fleac, o prostie!
Pustnicul, care pare destul de ngrijorat, l ntreab:
Cum ? Viata nu seamn cu un ru lung ?
Omul cu mintea liber
Tagore istoriseste povestea unui om care, nc dm copilrie, spunea c are mintea
liber. Nu
tinea de nici o scoal si nu credea n nici un zeu.
Pn ntr-o zi, cnd aceast minte n-a mai fost. Ctiva ani mai trziu, l slujea cu
credint pe
un pustnic ce tria departe de lume. Zmbind, omul cu mintea slobod ndeplinea
asculttor
toate poruncile pustnicului. Ii umplea pipa si-i freca picioarele.
Un prieten de demult a fost uimit vznd ct de tare se schimbase.
Cum de ti-ai pierdut libertatea, la care tineai asa de mult ?
N-am pierdut-o. Ba chiar mi-am ntrit-o.
Nu pricep. Omul acesta ti porunceste s-i freci picioarele, iar tu o faci fr s
crcnesti!
Fireste, a spus cellalt, numai c el n-are nevoie de asa ceva. Dac ar face-o doar
pentru el,
ar fi ntr-adevr rusinos s-mi cear asa ceva. Ar fi rusinos si pentru mine s-o fac.
Dar eu sunt

acela care are nevoie de asta.

170
I
Copacul adorat
Uneori, chiar si diavolul ncearc s ne lumineze, cum arat aceast poveste arab.
A fost odat un copac la care se nchinau o multime de brbati si femei, care nu se
supuneau
cultului practicat de neamul lor. Un brbat, scos din srite de aceast idolatrie, a
hotrt s taie
copacul. Cnd s-a lsat ntunericul, a luat un topor si s-a ndreptat spre locul unde
se afla
copacul, dar diavolul, prefcut n om, -a tiat calea si 1-a ntrebat:
Ce vrei s faci cu toporul ?
S tai copacul. -De ce?
Pentru c o multime de brbati si de femei i se nchin si-1 uit pe Dumnezeu cel
adevrat.
De vreme ce tu nu i te nchini, ce-ti pas ? i-a zis diavolul.
Vreau neaprat s-1 tai si am s-o fac! i-a rspuns omul, ridicnd toporul.
Stai! a strigat diavolul, apucndu-1 de brat. N-ai vrea mai bine s faci ceva
folositor, n loc
s tai copacul ?
Ce anume ? 1-a ntrebat omul, cam tulburat.
Nu glumesc deloc. Dac te nvoiesti s nu tai copacul, ai s capeti doi galbeni.
De la cine ?
Chiar de la mine. -Cnd?
In fiecare dimineat, cnd te trezesti.
Omul a dat drumul toporului si s-a ntors acas. A doua zi, un cersetor mascat i-a
btut la us,
i-a dat cei doi galbeni si s-a fcut nevzut.

n ziua urmtoare, s-a trezit dis-de-dimineat si 1-a asteptat pe cersetor. Dar a

asteptat
degeaba. N-a venit nimeni s-i dea galbenii fgduiti.
Omul s-a mniat, si-a luat toporul si s-a repezit s doboare copacul. S-a ntlnit iar
cu
diavolul, prefcut n om,
care i-a zis:
171
Ce faci cu toporul acela ?
Tai copacul!
N-ai s-1 tai. Nu mai esti n stare.
Omul a ridicat toporul. Diavolul 1-a apucat cu un deget si 1-a azvrlit ct colo. Apoi
1-a
mbrncit pe om, care s-a lovit de un zid att de tare c era s moar.
Cine esti tu ? a ntrebat el. De unde ai aceast putere nemaivzut ?
De la cei doi galbeni pe care i-ai primit. Cnd te gndeai s tai copacul ca nimeni
s nu i se
mai nchine dect lui Dumnezeu, nu aveam nici o putere asupra ta. Dar cnd ai vrut
s-1 tai la
mnie, pentru c n-ai cptat cei doi galbeni azi dimineat, ai czut n puterea mea.
Iat de ce
te-am dobort.
Sfntul care a surzit dintr-odat
Purtarea adevratilor ntelepti pare uneori uimitoare, chiar ciudat, ca n povestea
arab de
mai jos.
O btrn umbla de ani de zile ca s se ntlneasc, mcar pentru cteva clipe, cu
un pustnic
sfnt peste msur de vestit, care tria ntr-un desert urias. De fapt, desertul era
cutreierat de

tot soiul de pelerini care veneau n numr mare, din toate colturile lumii, doar ca s
aud
cuvntul ntelept al sfntului, s ating pmntul pe care clca, s-1 priveasc n
ochi (se spunea
c ochii acestia l zriser pe Dumnezeu) si s plece.
Pelerinii dormeau n corturi ori sub cerul liber. Negustori isteti vindeau, n desert,
toate cele
socotite trebuincioase pentru viata de zi cu zi si chiar mruntisuri fr nici un folos.
Brbati si
femei alctuiau o coad lung, serpuit, pn la intrarea n pestera unde locuia
pustnicul si cel
care l slujea.
Btrna, care-si pstrase toate puterile pentru aceast cltorie, s-a pus pe
asteptat alturi de
ceilalti. A asteptat vreme de cteva sptmni. Coada nainta grozav de ncet, iar
btrna si
cheltuia ultimii bani ca s cumpere ceva de mncare de la negustori, care alergau
de colo colo
si strigau, ncercnd s-si vnd marfa.
172
Cnd a vzut c-i vine rndul s dea ochii cu sfntul, btrna a simtit inima
btndu-i cu
putere. Era coplesit de emotie. Nu-i venea s cread c ntlnirea ndelung
asteptat se va
mplini n sfrsit. Nici nu cuteza s-si ridice privirile spre chipul pustnicului, aflat la
gura
pesterii.
n clipa cnd cel care se afla n fata ei s-a dat la o parte, unul din ajutoarele
pustnicului a venit
lng ea, a pnns-o de brat si a spnjinit-o, ca s poat ajunge la ntelept.

Apoi s-a asezat. Dar cnd s-a asezat, trupul n-a mai ascul-. tat-o si a scpat un prt.
Si nc
unul rsuntor.
Rusinat peste poate, sttea n fata pustnicului, nestiind ce s zic ori ce s fac,
gndindu-se
chiar c ar fi mai cuminte s se ridice si s plece ct mai iute. Pustnicul ns s-a
apropiat, s-a
aplecat si a ntrebat-o, cu mna fcut cus la ureche:
Ce zici acolo ?
Btrna si-a ridicat ochii si 1-a privit. S-a uitat n ochu nevinovati si blnzi ai
pustnicului
aplecat deasupra ei. Iar pustnicul i-a zis:
Auzul mi-a slbit. Vorbeste mai tare, rogu-te. Ce spuneai ?
Trupul si sufletul femeii au fost npdite de un val de fericire, precum o ap cldut
si plcut
mirositoare. A zmbit si i-a spus pustnicului tot ceea ce dorise s-i spun. Pustnicul,
cu mna
fcut cus la ureche, a ascultat-o pn la capt, dnd din cap pentru a-i arta c
aude si
ntelege vorbele ei. Apoi i-a rspuns cu rbdare si ntelepciune, si a fost rndul ei s
asculte si
s dea din cap. Dup care a srutat pmntul dinaintea lui si s-a ndeprtat, nespus
de
bucuroas.
Cnd a venit rndul urmtorului, pustnicul si-a tinut mna cus la ureche. Dorea ca
lumea s-1
cread surd, ca btrna s nu afle siretlicul.
La fel s-a ntmplat si cu ceilalti cltori, pe care pustnicul i-a rugat s vorbeasc
mai tare. Iar
ei au fcut ntocmai.

Pustnicul s-a purtat la fel vreme de luni si ani de-a rndul, att cu pelerinii, ct si cu
ajutoarele
sale. Cnd era s asculte ceva, si punea mna la ureche. Si toat lumea era
ncredintat c este
surd.
173
ntr-o zi, dup saptesprezece ani, a aflat c btrna murise. Atunci a lsat mna n
jos, a
zmbit, i-a chemat pe toti cei din preajm si le-a spus c Domnul fcuse o minune,
ngduindui s-si recapete auzul.
Sfnta
Iat o alt lectie, mult mai aspr, pe care o gsim n povestirile din strvechile
timpuri
crestine.
O femeie de neam grec, care locuia n Alexandria, n Egipt, a hotrt s-si
prseasc familia
si s se retrag n pustiu, ca s astepte sfrsitul lumii. Scripturile vesteau c
Apocalipsa era
aproape, totul o arta; trebuia s aib un suflet curat pentru a ntmpina venirea lui
Mesia,
mort pe cruce n urm cu aproape dou sute de ani si care avea s se nalte n plin
slav
deasupra norilor pentru a-i desprti pe cei ri de cei buni.
Femeia si-a prsit brbatul si copiii noaptea, n mare tain. Si-a luat cteva
vesminte si ceva
bani. nainte de ivirea zorilor, iesise din oras si se ndrepta spre pustiu. Cu cteva
luni nainte,
un predicator aflat n trecere pe acolo o botezase. Din ziua aceea, de cte ori putea,
mergea la

adunrile crestinilor, care se tineau mai mult pe ascuns. Acum pleca spre a se
regsi n pacea
desertului, n fata lui Dumnezeu cel adevrat.
A mers toat ziua, a dormit printre bolovani si a pornit din nou la drum a doua zi,
dis-dedimineat.
Se ntelege, nu era singura care prsea cetatea n cutarea unei singurtti destul
de greu de gsit. Plecau si alti crestini, care se temeau de apropiatul sfrsit al lumii.
Cronicarii
spun c multimea celor singuri umplea desertul".
Ca s ajung la desert, trebuia s treac printr-o vale ngust si pustie, pe unde
cursese
odinioar o ap. La intrarea n vale sttea un brbat pe jumtate gol, cu ochi
arztori, cu glas
tios, care i oprea pe nou-veniti si le punea tot soiul de ntrebri nainte de a le
ngdui sau nu
s triasc departe de lume.
174
Femeia, care era de-acum destul de ostenit, s-a oprit si ea n fata omului, care a
ntrebat-o:
Te-ai lepdat de tot ?
Da, a rspuns ea.
Si de familie ? Si de prieteni ? De tot ceea ce este lumesc ?
M-am lepdat de tot. De aceea am si venit.
Ce ai n traist ?
Niste schimburi si ceva bani.
Uite ce trebuie s faci, a rostit atunci paznicul. Ai s te ntorci la Alexandria. Ai s
druiesti vesmintele sracilor. Apoi ai s te duci la un mcelar. Cu banii pe care i ai,
ai s
cumperi carne proaspt. Pe urm ai s-ti pui carnea n spinare si ai s-o legi bine.
Apoi ai s

vii napoi la mine. Ai nteles ?

Femeia a dat din cap si a fcut cale-ntoars.
S-a dus napoi la Alexandria, ferindu-se s treac prin locurile unde putea fi
recunoscut. Si-a
druit vesmintele, pstrnd doar o cmas. A cumprat carne proaspt si si-a
legat-o n
spinare. Apoi a pornit spre tinutul nisipurilor.
Nici nu iesise bine din cetate pentru a doua oar c o hait de cini flmnzi a
ajuns-o din
urm. Sreau pn la umeri ca s apuce carnea si-i sfsiau trupul. Psrile de prad
s-au
npustit si ele asupra ei, lovind-o cu ciocurile si cu ghearele si btndu-se cu cinii.
Femeia
ncerca s se apere si nainta ntr-un nor de pene negre si de tipete ngrozitoare,
nconjurat de
haita nestul. Coltii si ghearele cinilor, ciocurile si ghearele vulturilor o zgriau si
o rneau.
O dr de snge rmnea n urma ei, pe nisip. n unele locuri, carnea ei nu se
deosebea de cea
pe care o cumprase de la mcelar.
Cnd a ajuns la omul care pzea intrarea n vale, nu era dect o zdreant
sngernd.
Omul i-a aruncat o privire scurt si i-a spus:
Acum poti s treci.
nvttura ridichilor
Se ntmpl si ca metodele unor nvttori s ne par destul de ciudate, astfel nct
nvttura
si metoda sunt totuna.
175
Astfel, n traditia islamic, se spune c un anume Abdu-lalim, care tria la Fez, a
primit ntr-o

zi vizita unui brbat ngrijorat si nemultumit. Acesta nu izbutea s sad linistit n

timpul
exercitiilor de meditatie si de rugciune.
Te pot nvta o metod foarte simpl, i-a spus Abdu-lalim. Astup-ti urechile si
gndestete
la ridichi.
Omul a ntrebat:
nainte sau dup exercitii ?
In timpul exercitiilor.
Invocarea potrivit
Urabe Kenko red foarte simplu acest scurt dialog. Un om s-a dus la un nvtat
vestit si 1-a
ntrebat:
Cnd invoc numele lui Amida si cnd nu mai pot face exercitiul, pentru c m
cuprinde
somnul, cum s fac s nving aceast piedic ?
Nimic mai usor, i-a rspuns nvttorul. Invoc numele lui Amida cnd esti treaz.
Partida de sah
Iat o alt poveste zen.
Un tnr, lovit de necaz, s-a dus la o mnstire, departe, si i-a spus unui btrn
ntelept:
Viata m-a dezamgit. As dori s ajung la lumina dumnezeiasc, pentru a m
vindeca de
suferint, dar nu sunt n stare si o stiu prea bine. N-am s pot petrece ani si ani n
meditatie,
austeritate si nvttur. Este peste puterile mele. Nu se afl oare o cale mai scurt,
pentru
unul ca mine ?
nvttorul 1-a ntrebat:

 Te-ai concentrat vreodat n viata ta asupra unui lucru ?

M-am nscut ntr-o familie bogat. N-a trebuit s muncesc niciodat. Ceea ce mia plcut
ntr-adevr este jocul de sah. mi petreceam aproape tot timpul cu jocul acesta.
nvttorul a chemat un clugr. A fost adus o tabl de sah si o sabie cu tisul
ascutit, care
strlucea n lumina soarelui.
176
nvttorul a asezat piesele pe tabl si i-a spus clugrului, artndu-i sabia:
Mi-ai jurat ascultare si credint. A venit vremea s mi-o dovedesti. Ai s joci o
partid de
sah cu acest tnr, iar dac pierzi am s-ti retez capul cu aceast sabie. Dac ns
cstigi, am
s-i retez capul adversarului tu. Toat viata si-a nchinat-o sahului si n-a fcut nimic
altceva.
Merit, asadar, s i se taie capul dac pierde.
Cei doi juctori s-au uitat la nvttor si au vzut c nu glumea. Au nceput s joace.
Din
prima clip, tnrul a simtit un firicel de sudoare curgndu-i pe spinare, pentru c si
pusese
viata n joc. Tabla de sah era lumea ntreag. Se fcuse una cu ea, era el nsusi o
tabl de sah.
A fcut cteva miscri mai proaste, apoi adversarul su, clugrul, a fcut o
greseal care a
ntors norocul de partea tnrului. Acesta a profitat si a atacat puternic. Pozitiile
adversarului
au slbit si au nceput s fie chiar doborte.
Tnrul si-a privit adversarul pe furis, fr s ridice capul. A vzut un chip inteligent
si sincer,
destul de muncit. S-a gndit la propria-i viat, searbd si nensemnat. Si s-a simtit
pe dat

cuprins de mil.
A fcut nadins o miscare stngace, apoi nc una. si distrugea singur pozitiile. Avea
s
piard.
Atunci nteleptul a rsturnat tabla de sah, iar piesele s-au risipit n toate prtile. Cei
doi
juctori l-au privit cu uimire.
Nimeni n-a pierdut, nimeni n-a cstigat, a spus el. Nu va cdea nici un cap.
S-a ntors apoi ctre tnr si a grit astfel:
Este nevoie de dou lucruri. Concentrare si mil. Iar tu le-ai nvtat azi pe
amndou.
Carul rsturnat
Buddha spunea c dusmanul ne este uneori cel mai bun dascl, pentru c ne
dezvluie ochilor
nostri asa cum n-o poate face nici cel mai apropiat prieten.
177
Acest dascl se poate ivi lng noi n fiece clip, cum ne spune o poveste evreiasc
n care
este vorba despre ntmplare.
Martin Buber a istorisit, n Gog-Magog, povestea unui om care s-a pomenit, pe cnd
mergea
undeva, n fata unui car rsturnat de-a curmezisul drumului. Tranul care mna
carul 1-a rugat
s-1 ajute s-1 ridice.
Cum oare ar putea doi oameni s ridice o greutate att de mare ? s-a ntrebat
cltorul. A
rspuns, asadar:
N-are nici un rost. Nu pot. Tranul s-a mniat si -a zis:
Poti, dar nu vrei! sta-i adevrul: nu vrei! Miscat, cltorul s-a pus pe treab. A
gsit niste

scnduri
si 1-a ajutat pe crutas s le vre sub roti. Apoi cei doi brbati au ncropit o prghie
si au
mpins cu toate puterile. Carul s-a cltinat, s-a miscat si, pn la urm, cei doi au
izbutit s-1
ridice. Tranul si-a mngiat pe spinare boii care gfiau si a ncrcat carul la loc.
Carul cu boi a pornit ndat la drum.
Cltorul i-a spus tranului:
Ingduie-mi s merg o bucat de drum alturi de tine.
Cu drag inim. Pofteste si m nsoteste.
Au pornit, unul lng altul. Dup o clip de tcere, cltorul 1-a ntrebat pe tran:
Cum de te-ai putut gndi c nu vreau s te ajut ?
M-am gndit, fiindc mi-ai spus c nu poti. Nimeni nu stie c nu poate face ceva
dac nu
ncearc.
Dar cum de te-ai gndit c am s te pot ajuta ?
Uite-asa.
Ce nseamn uite-asa ?
Ce pislog esti! Vrei s stii cu tot dinadinsul ? Ei bine, mi-a trecut prin cap cnd
am vzut
c mi-ai fost trimis n ntmpinare.
Prin urmare, crezi c ti s-a rsturnat carul tocmai pentru ca eu s te pot ajuta ?
Dar pentru ce altceva, frate ? a rspuns tranul.
178
Dasclul Ascuns
O poveste sufi ne arat n sfrsit unde se ascunde adesea adevratul dascl.
Dup multi ani de nvttur, Malik Dinar a hotrt s plece n lume, n cutarea
Dasclului

Ascuns. Nici nu se deprtase bine de cas c a ntlnit un dervis, care mergea

anevoie pe
drumul plin de praf. Cei doi au psit o vreme alturi, n tcere. Dup un ceas ori
dou,
dervisul a ntrebat:
Cine esti ? ncotro mergi ?
Numele meu este Malik Dinar. Am pornit n cutarea
Dasclului Ascuns.
Iar eu m numesc El Malik El Fatik, a zis dervisul.
Am s te nsotesc.
M poti ajuta s-1 gsesc pe Dasclul Ascuns ?
Dac te pot ajuta ? Dar tu m poti ajuta ? a spus dervisul, cu glasul acela
neplcut pe care
dervisii par s-1 aleag nadins. Depinde de cum stii s-ti folosesti experienta. Iar
asta nu
poate fi destinuit dect n parte de cel ce te nsoteste n cltorie.
Ce vrei s spui cu asta ?
Nu vreau s spun nimic. Numai zic.
Au ajuns lng un copac, care se cltina si pria.
Copacul vorbeste, a spus dervisul, care se oprise. Ascult.
Copacul vorbeste ?
ntocmai. Uite ce spune: Ceva mi face ru. Ai mil si scoate-mi acel ceva din
trunchi, ca
s-mi pot gsi odihna.
Sunt prea grbit, a rspuns Malik Dinar. Si-apoi, cine a mai vzut copac vorbitor ?
Si si-au vzut de drum.
S-au oprit ceva mai ncolo, iar dervisul a zis:
Cnd eram lng copac, am simtit un miros de miere. S fi fost cumva vreun roi
de albine

n scorbur ?
Dac este asa, a spus Malik Dinar, hai s ne ntoarcem degrab si s lum
mierea. O s-o
mncm si o s mai si vindem ca s avem bani de drum.
179
Cum doresti, a rspuns dervisul.
Au fcut, asadar, cale-ntoars. Cnd au ajuns la copac, au vzut ctiva cltori care
tocmai
isprveau de strns o multime de miere.
Ce noroc! fcea unul dintre ei. Este aici destul miere pentru o cetate ntreag!
Eram niste
bieti pelerini, acum suntem negustori. Nu mai avem nici o grij pentru ziua de
mine.
Malik Dinar si dervisul s-au ndeprtat n tcere.
Au ajuns la un munte, si au auzit n mruntaiele muntelui un fel de murmur, de
bzit.
Dervisul si-a lipit urechea de pmnt si a spus:
Sub noi se misc milioane si milioane de furnici. si cldesc un musuroi. Iar
bzitul care
se aude este de fapt un strigt de ajutor. In limba lor, furnicile ne spun: Ajutati-ne.
Spm o
groap, dar nu putem ndeprta niste bolovani uriasi. Spargeti deci bolovanii.
Iar dervisul 1-a ntrebat pe Malik Dinar:
Ne oprim s le ajutm ori mergem mai departe ?
Furnicile si bolovanii nu sunt treaba noastr, frate. l caut pe Dasclul Ascuns si
nu-mi
pas de nimic altceva.
Cum doresti, a rspuns dervisul. Aud ns furnicile soptind c toate lucrurile se
leag ntre
ele. Poate c asta ne priveste ntructva.

Malik Dinar n-a luat n seam vorbele dervisului si cei doi brbati au pornit din nou
la drum
mpreun.
S-au oprit undeva s nnopteze. Malik Dinar a bgat de seam c-si pierduse cutitul.
S-a
gndit c-1 scpase lng furnicar.
S-a ntors n zori, nsotit de dervis.
Cnd au ajuns la munte, au vzut ctiva oameni plini de noroi care se odihneau
lng o
grmad de aur. Era, spuneau ei, o comoar pe care tocmai o dezgropaser. Au mai
adugat,
la ntrebrile lui Malik Dinar:
Mergeam pe drum cnd un dervis ne-a strigat si ne-a spus: spati aici. Ceea ce
este
bolovan pentru unii poate fi
180
aur pentru altii. Vedeti dar ce comoar ne-a putut drui acest pmnt!
Malik Dinar si-a blestemat soarta potrivnic.
Dac ne-am fi oprit, -a spus el dervisului, am fi fost amndoi bogati n dimineata
asta.
Unul din cei care se odihneau a grit atunci ctre Malik Dinar:
ngduie-mi s-ti spun c dervisul care te nsoteste seamn nespus cu cel care
ne-a vorbit
azi-noapte.
Toti dervisii seamn, a zis dervisul.
Malik Dinar si nsotitorul su au plecat din nou la drum. Dup cteva zile, au ajuns
pe malul
unui ru minunat. S-au oprit s astepte podul plutitor. De mai multe ori, un peste a
srit din
ap chiar sub ochii lor.

 Pestele, a zis dervisul, vrea s ne trimit o veste. Iat ce ne spune: Am nghitit o

piatr.
Prindeti-m si dati-mi s mnnc cutare iarb, care m va ajuta s dau piatra afar.
Altfel m
nbus. Cltorilor, fie-v mil de mine!
Podul a sosit chiar n acea clip, iar Malik Dinar, nerbdtor s mearg mai departe,
a urcat
mpreun cu dervisul. Fiindc se fcuse ntuneric, au nnoptat pe cellalt mal.
Dimineata, podarul strlucea de bucurie. Le-a spus c noaptea ce trecuse i adusese
un noroc
nemaipomenit. Le-a srutat minile dervisului si lui Malik Dinar, crora, spunea, le
datora
acel grozav noroc. I-a cerut apoi dervisului s-1 binecuvnteze.
Cu drag inim, i-a rspuns acesta, pentru c esti vrednic de asta.
Dar ce s-a ntmplat ? a ntrebat Malik Dinar.
Sunt bogat, iat ce s-a ntmplat. Asear, tocmai m pregteam s m ntorc
acas, cnd vam
zrit pe malul cellalt. M-am hotrt s mai trec o dat, cu toate c mi-ati prut
srmani,
fiindc uneori ajutorul dat cltorilor nevoiasi aduce noroc. Cnd isprvisem treaba
si-mi
legam barca, am zrit un peste care srise pe mal. ncerca din greu s nghit un
smoc de
iarb. I-am pus iarba n gur. ndat a scuipat o piatr si
181
s-a aruncat din nou n ap. Piatra aceea este un diamant fr cusur, de o mrime
fr pereche.
Familia mea are s aib din ce tri sapte generatii de-acum ncolo.
Atunci Malik Dinar, cuprins de mnie, a izbucnit:
Esti un diavol! i-a strigat el dervisului. Aveai cunostint de aceste comori, prin
cine stie ce

simt tainic! Dar nu mi-ai spus nimic deslusit! Asta nseamn pentru tine tovrsie
de drum ?
Dac nu erai tu, n-aveam noroc. Dar mcar nu aflam despre toate aceste comori
ascunse! Nu
cunosteam toate aceste bogtii ngropate ntr-o scorbur, ntr-un munte si n burta
unui peste!
Ascunse peste tot, cine stie!
Nici nu isprvise de rostit aceste vorbe pline de suprare c a simtit cum un soi de
vnt
puternic i lua sufletul. Chiar n acea clip, a stiut c adevrul era tocmai pe dos de
ceea ce
spusese.
Dervisul 1-a apucat usurel de umr si i-a zmbit.
Acum vezi, i-a spus, cum te poti folosi de experient. Stiinta Dasclului Ascuns no puteai
deprinde dect n parte de la un tovars de drum.
Dar unde este Dasclul Ascuns ?
Ai ghicit. Este chiar n tine.
Malik Dinar a rmas o clip nemiscat si oarecum nucit. A asteptat ca linistea s-i
coboare n
suflet, si asa s-a ntmplat. S-a ntors si 1-a vzut pe dervis cum se ndeprta,
mpreun cu
ctiva cltori. Vorbeau tare despre primejdiile care-i asteptau, fr ndoial, n
drum.
nvttura psrii
Krsnamurti a povestit n Flacra atentiei: Un maestru spiritual avea mai multi
discipoli, crora
le vorbea, n fiecare dimineat, despre ceea ce e bun si frumos si despre iubire. ntro
dimineat, pe cnd se pregtea s vorbeasc, o pasre s-a asezat pe pervazul
ferestrei si a

nceput s cnte. A cntat cteva clipe, apoi a zburat. nvttorul s-a ridicat si a
spus: Lectia
de azi s-a sfrsit."
9
Dasclul ne spune de la nceput
c trebuie s ne nfrnm poftele
s fie oare asa ?
182
Hotul de aur
Pofta nu este oarb, ci ne face pe noi orbi. Iat ce ne arat povestea spus de Lie
Zi:
Un om care avea n viata lui o singur patim, aurul, s-a sculat ntr-o dimineat, s-a
mbrcat
si a alergat la trg. A intrat n prvlia unui zaraf, a luat tot aurul ce se gsea acolo
si a fugit.
A fost prins si ntrebat:
Cum ai putut oare s iei aurul acela de fat cu toat lumea?
Care lume ? a zis omul. Cnd am pus mna pe aur, n-am vzut pe nimeni. N-am
vzut
dect aurul.
Minciuna lui Nastratin
mpingnd lucrurile si mai departe, Nastratin se plimb ntr-o zi pe cmp, clare pe
mgar,
cnd este ntmpinat de doi cersetori care i cer ceva de poman, zicnd c n-au
mai pus nimic
n gur de dou zile.
N-ati mncat chiar nimic ? a ntrebat Nastratin.
Doar niste frunze pe care le-am rupt din copacii aceia. Cum Nastratin este
nemaipomenit

de zgrcit si nu-i trece

prin cap s le dea nici mcar o nuc, le spune, ca s scape de ei:
Nu stiti voi oare c tocmai azi si mrit Amar cel bogat singura fiic si c d un
ospt
mare, la care sunt poftiti chiar si cei ce sunt n trecere prin partea locului ? Da, chiar
acolo, n
gospodria aceea mare, peste deal!
185
*-
Cei doi se ndreapt n graba mare spre locul artat. Nastratin se uit dup ei o
vreme, i vede
plini de nsufletire, cuget si-si mn mgarul n urma lor, murmurnd: Dar dac
este
adevrat ?
Amadou Hampte-Ba ne-a lsat o versiune african a povestirii1:
O hien ajunge ntr-un sat, gseste un cprior mort si-1 duce n vizuina ei. Cnd se
pregteste
s-1 sfrtece, vede apro-piindu-se o hait ntreag de hiene. Ascunde repede
cpriorul, se
ntinde la marginea drumului si ncepe s rgie tare si s caste, ca dup un ospt
mbelsugat.
De ce rgi ? Si de ce csti ? o ntreab celelalte hiene.
Cum, n-ati aflat ? le rspunde hiena noastr. Acolo, n sat, tranii au tiat toate
vitele si au
aruncat oasele! Am mncat dup pofta inimii! Si a mai rmas o multime! Grmezi!
Hienele fac pe dat cale-ntoars si se reped spre sat. Vznd cum se grbesc si
cum se ridic
praful n urma lor, hiena se gndeste:
Nu se poate s alergi asa degeaba! Trebuie s fie ceva adevrat n minciuna
mea!

Si porneste degrab dup ele.

Oglinda si banii
Un copil evreu 1-a ntrebat pe tatl su:
Ce nseamn banii ?
Priveste, i-a rspuns tatl.
A luat un ciob de sticl obisnuit si 1-a pus lng fereastr. Copilul vedea astfel n
ciob, ca
ntr-o oglind, strada, trectorii, trsurile.
1 n Oui, mon commandant!, Actes Sud, 1994.
186
Acum, a spus tatl, uit-te bine: am s pun bani pe toat oglinda asta. Am s-o
acopr cu
bani. Acum nu mai vezi nimic din ceea ce se petrece n strad. Nu te mai vezi dect
pe tine.
Femeia de pe malul rului
Povestirile despre capcanele poftelor trupesti sunt nenumrate. Cea care urmeaz
vine din
traditia zen.
Doi clugri tineri au fcut mpreun jurmntul de a nu se atinge niciodat de vreo
femeie.
Era un jurmnt neclintit, pe care l-au tinut vreme ndelungat.
ntr-o zi, pe cnd se aflau n cltorie si se pregteau s treac peste un ru care
iesise din
matc, au vzut o femeie de o frumusete rar, care i-a rugat s-o ajute s treac si
ea peste
apele nvolburate. Trebuia neaprat s treac dincolo, i-a lmurit ea, pentru a veni
n ajutorul
tatlui su, care era bolnav. Fiind singur si neajutorat, nu ndrznea s ncerce.
Primul clugr, fr mcar s asculte vorbele tinerei femei, a intrat n ap si a trecut
dincolo.

Cel de-al doilea a luat femeia n brate si, tinndu-se de o frnghie, a trecut-o pn la
urm pe
malul cellalt.
Femeia i-a multumit si s-a ndeprtat n grab.
Cei doi clugri si-au vzut de drum. Au mers n tcere vreme de mai bine de un
ceas.
Deodat, primul clugr, care nu-si mai putea stpni mnia, a pornit s-si mustre
tovarsul:
Cum de ti-ai putut clca jurmntul ? Jurmntul sfnt pe care l-am fcut
mpreun ? Nu te
simti oare coplesit de rusine ? Cum ai putut s-o iei n brate pe femeia aceea ?
Ia te uit, i-a spus cellalt, te mai gndesti nc la ea? n unele versiuni, 1-a
ntrebat chiar
dac nu cumva o mai
duce n brate.
Bcanul ndrgostit
Rumi istoriseste c un bcan era grozav de ndrgostit de o femeie si-i trimitea
vorbe dulci
prin mijlocirea unei slujnice.
187
I-a spus, asadar, slujnicei: M cheam cutare si cutare, art asa si pe dincolo, miam pierdut
capul, inima mi-a fost furat de o stea fr pereche, noaptea nu mai am somn, ziua
nu mai
mnnc, sufr peste poate din pricina acestor lovituri nemiloase, asear m
gndeam la cutare
lucru, alaltieri sear la cutare lucru."
Si tot asa.
Slujnica 1-a ascultat, apoi s-a dus la stpn-sa si i-a zis:
Bcanul ti d binete. Vrea s se culce cu tine.

 A spus-o asa, de-a dreptul ? a ntrebat femeia.

Nu, a nsirat o grmad de lucruri. Dar pn la urm, despre asta e vorba.
Dorinte necugetate
O strveche poveste anamit a fcut de mai multe ori nconjurul lumii.
Un bogtas, ale crui pofte trupesti nemsurate erau ndeobste cunoscute, si-a
druit toat
averea unui zeu, pe care 1-a rugat cum se obisnuieste s-i ndeplineasc n
schimb trei
dorinte.
Zeul s-a nvoit si i-a dat omului trei buctele de tmie, zicndu-i s aprind cte
una pentru
fiecare dorint.
In drum spre cas, omul a ntlnit un alai de nunt. Mireasa era nconjurat de o
multime de
fete tinere si fermectoare care dansau, n numr de cel putin patruzeci. Vrjit,
omul le-a
privit pe ndelete pe fiecare, orbit de dorint, fr s poat alege pe vreuna dintre
ele.
Atunci a aprins prima buctic de tmie, cu dorinta de a le avea pe toate deodat.
Nici nu si-a dus bine gndul pn la capt c a simtit cres-cndu-i peste tot numai
mdulare.
Patruzeci de mdulare floase, unul si unul, i tsneau prin piele, pn si pe obraz!
Tinerele au scos tipete de groaz la vederea artrii si au luat-o la fug peste cmp.
188
Omul, nspimntat si el de multimea bubelor nerusinate care-i nmuguriser pe tot
trupul, s-a
grbit sa aprind alt buctic de tmie, strignd:
Vreau s scap de toate mdularele!
Si toate mdularele s-au topit pe dat, ntocmai cum dorise, omul trezindu-se fr
nimic ntre

picioare, unde locul era

neted si gol.
Nu-i mai rmnea dect s aprind cea de-a treia buctic de tmie, ca s fie la
loc cum
fusese. Dup care s-a ntors, amrt n sat, plngnd dup averea pierdut si dup
tmia
risipit prosteste.
Marele seductor
O veche poveste japonez ne nftiseaz crunta batjocur de care a avut parte un
seductor.
Un locotenent, cu mare trecere la femei, si-a pus n gnd s cstige favorurile unei
doamne de
onoare de la palat, cunoscut pentru faptul c nu se ddea n lturi de la plcerile
dragostei. La
prima vedere, prea c lucrurile vor merge strun. I-a trimis mai nti scrisori si a
primit
rspunsuri ncurajatoare, dar att. Cu toate c a ales clipele cele mai potrivite ale
zilei pentru
a-i trimite scrisorile, doamna era ciudat de nehotrt si se ferea cu dibcie s-si
dezvluie
gndurile. Nemultumit, locotenentul si-a artat nerbdarea, a vestit-o pe doamn c
va veni la
ea si a ales o noapte n care ploua cu gleata, spernd c se va nduiosa vzndu-1
c a
nfruntat o asemenea vreme. Pe drum, sfichiuit de ploaie, si spunea c doamna nu
se va
ndura s-1 ndeprteze prin cine stie ce siretlic, asa cum fcea de obicei.
A fost ntmpinat de o slujnic si rugat s astepte. A vzut n spatele unei perdele o
lumin
slab si o rochie de cas care rspndea un miros mbttor. Semne bune, asadar,
Doamna

va cobor ntr-o clip, i-a spus slujnica, ntr-adevr, doamna a aprut si 1-a mustrat
pentru c
iesise pe o ploaie att de cumplit, i-a zmbit si i-a ngduit chiar
189
&:
s-o mngie pe pr. Totul mergea cum nu se poate mai bine, cnd deodat doamna
s-a ridicat,
zicnd c trebuie neaprat, dar neaprat s nchid o us.
Dac o gseste cineva deschis mine dimineat, va spune c a iesit de la mine
cineva n
timpul noptii si a uitat s-o nchid. Ce grozvie!
A iesit spunnd c se va ntoarce degrab, iar locotenentul ndrgostit, cu gndul la
plcerile
ce aveau s urmeze, a lsat-o s plece. Apoi s-a pus pe asteptat. Doamna se
ncuiase ntr-o
ncpere din fundul casei. Nu mai avea nici un rost s astepte. La ivirea zorilor,
locotenentul a
pornit spre cas, adnc jignit. I-a scris o scrisoare n care se plngea de felul n care
fusese
tratat. Doamna i-a rspuns asa cum fac femeile cochete: m-am simtit dintr-odat
ru, v cer
iertare, rmne negresit pentru alt dat, trebuie s ntelegeti femeile...
Au trecut luni si luni de ncercri zadarnice. Locotenentul, care a sfrsit prin a
ntelege
siretenia doamnei, a hotrt s foloseasc un mijloc radical ca s si-o scoat din
minte. S-a
gndit: am s fac rost de excrementele ei. Am s m uit la ele, am s simt mirosul
acela
cumplit si am s m vindec. Altfel nu se poate.
A poruncit unui paznic s ia oala de noapte a doamnei din minile servitoarei care
mergea s-o

goleasc si s 1-0 aduc. Paznicul a pndit servitoarea vreme de cteva zile, pn

cnd a
izbutit s-i smulg oala si i-a adus-o locotenentului.
Acesta a dus oala n odaie si a desfcut nvelisul de hrtie. Spre marea lui mirare, a
simtit
rspndindu-se n ncpere un miros mbttor. S-a uitat nuntru si a vzut un soi
de
crnciori moi plutind ntr-o fiertur de aloe si cuisoare. Era peste msur de
ncurcat. Nu i-a
trecut prin cap nici o clip c ar fi vorba de vreo minune. A ncercat s-1 trag de
limb pe
paznic, care a jurat c nu scosese o vorb. I-a bnuit pe toti cei din jur. Pn la
urm, s-a dat
btut n fata sireteniei nemaipomenite a doamnei, care si btuse joc de el pn la
oala de
noapte, si a iubit-o nc si mai tare.
190
I
Dragostea lui n-a ajuns ns nicieri. Doamna i dduse a ntelege ct se poate de
limpede c
nu-1 doreste. Locotenentul s-a linistit si n-a mai cutat-o.
Se spune c, ntr-un trziu, zicea ntruna:
Nimeni nu s-a purtat cu mine asa de ngrozitor si de crud ca femeia asta.
Iar ea nu-i trimisese altceva dect parfum.
Seducerea lui Mriei
Cu privire la multele relatii pe care le-au avut pustnicii cu prostituatele, povestea
indian
despre seducerea lui Mriei este fr ndoial una dintre cele mai ntelepte si mai
frumoase.
Viata n singurtate si meditatie a lui Mriei, unul dintre cei mai ntelepti oameni, a
fost ntr-o

zi tulburat de aparitia, n pdure, a unei curtezane vestite pe nume Kamamanjari.

Pletele
prfuite ale femeii mturau pmntul, iar ea plngea amar.
ndat dup aceea au ajuns n pdure mama si rudele femeii, care se jeluiau, pentru
c nu mai
aveau nici pentru ce, nici cum s triasc. Mriei a ntrebat-o de fat cu ei pe
curtezan de ce
era asa de ndurerat.
Nu sunt vrednic s am parte de fericire pe lumea asta, i-a rspuns ea, printre
lacrimi.
ncerc s duc o viat mai bun. De asta am venit la tine.
Atunci mama vestitei curtezane i-a tiat vorba fiicei sale si a grit ctre pustnic:
Eu sunt singura vinovat. Fiica mea este n starea asta jalnic pentru c am silit-o
s-si
asculte dbarma, s fac numai lucrul pentru care fusese hrzit si crescut. Da, iam dat s
mnnce, nc de mic, hran aleas, ca s-si pstreze sntatea si frumusetea
pielii, i-am
ghicit personalitatea, am ajutat-o s se mplineasc, n-am lsat-o s-si vad tatl
dect foarte
rar, dup ce a mplinit cinci ani, am nvtat-o cu rbdare toate ndeletnicirile
dragostei si toate
cele ce tin de ea, precum cntul, dansul, muzica, stiinta de a combina parfumuri, de
a mpleti
ghirlande, scrisul, recitatul, filozofia, logica. I-am
191
artat toate tainele jocului cu zarurile, ale intrigilor si ale vntorii. Am dus-o numai
printre
oameni de seam. Cnd cnta, aduceam spectatori de pe drum ca s-o aplaude. Am
fcut-o

cunoscut prin toate mijloacele, prin gura astrologilor, a oamenilor de spirit, a

vagabonzilor, a
desfrnatilor si a preo-teselor lui Buddha. Am ndeprtat de ea tinerii srmani si
primejdiosi
pentru a-i gsi un iubit de vit nobil, frumos, viril, bogat, de vaz, mrinimos,
priceput,
serios si elegant, n cazul n care nu l-as fi gsit, as fi crescut pretul peste msur, ias fi
ncredintat-o unui tnr si as fi avut grij s storc de la printii bietului om o avere,
rspndind
zvonul unei cstorii n mare tain. Stiam cum s-i mituiesc pe judectori si cum s-o
fac pe
fiica mea s rmn credincioas pn cheltuia ultimul sfant din averea iubitului.
M
pricepeam s pclesc un zgrcit, amenintndu-1 cu ivirea unui rival. Stiam cum s
scap de
crpnosi, lundu-i peste picior de fat cu toat lumea, nsirnd minciuni cu folos,
si-mi
tineam fata departe de ei. Educatia pe care i-am dat-o fiicei mele este, nteleptule
Mriei,
pilduitoare.
Mama s-a oprit pentru o clip ca s-si stearg lacrimile si a grit mai departe:
O curtezan, poate c stii acest lucru, trebuie s fie mereu gata s-si primeasc
iubitul, fr
s se arate prea nfocat. Dac nenorocirea face s se ndrgosteasc, ascultarea
pe care i-o
datoreaz mamei ori stpnei va fi mai presus de aceast dragoste. Cu toate
acestea, cu toate
strdaniile mele, fiica mea Kamamanjari a trit trei luni de dragoste, pe cheltuiala
ei, cu un
tnr brahman a crui singur avere este frumusetea. I-a respins pe cei care nu-i
doreau dect

binele. Si-a srcit familia si a mpins-o n pragul dezndejdii. Pe scurt, nu si-a urmat
dharma.
Cnd am ncercat s-o dojenesc, a fugit n pdure. Dac nu se rzgndeste, toat
familia, pe
care o vezi aici, va fi sortit srciei si mortii.
Pustnicul i-a zis atunci curtezanei, care sttea lng el, umil:
Ce putem oare astepta de la viata noastr ? Ori libertatea desvrsit chiar n
timpul acestei
vieti, ori un loc n
192
nirvana, mai trziu. Libertatea desvrsit este aproape cu neputint de atins. Asta
pot s-ti
spun. Nu mai rmne dect s ncercm s dobndim un loc n rai, ceea ce fiecare
poate face
dac-si urmeaz dharma. Mama ta are dreptate. Nu dori ceea ce nu se poate.
Dac nu gsesc alinare alturi de tine, a strigat curtezana, am s m arunc n
foc!
Pustnicul a tras-o pe mam la o parte si i-a spus:
ntoarceti-v cu totii la oras. Fiica ta are s rmn cteva zile n pdure, ca s
vad ct de
aspr este viata. Fiindc s-a obisnuit cu luxul, are s vin napoi la tine.
Mama si familia au plecat.
Kamamanjari, rmasa singur cu pustnicul, s-a artat ndat de o mare hrnicie.
Fr fard, fr
vesminte alese, s-a apucat s-1 slujeasc, s-i pregteasc mncarea si florile
pentru jertfe.
Cnta si dansa n cinstea zeilor. Vorbea tot timpul de dharma, de artha, de kma,
care sunt
cele trei activitti fundamentale din viata omului. Pustnicul, din ce n ce mai atent la
vorbele
ei, se arta tot mai atras de pctoas, care a si bgat de seam.

 Nu este oare o prostie, i-a spus ea ntr-o zi, s pui alturi de artha, care nseamn
plcerea
bogtiei, si de kma, adic plcerea trupeasc, dharma, care este acea cale anume
pe care
fiecare dintre noi o are de urmat ?
Crezi, asadar, a rspuns Mriei, c dharma este mai presus de artha si de kma ?
Dar am eu oare cderea de a-ti rspunde ? a spus timid Kamamanjari. Ori vrei s
m
mgulesti ? Am s-ti spun: fr dharma nu poate fi nici artha, nici kma. Dharma nu
are
nevoie de nimic din afar pentru a se mplini. Se ntreste prin orice nvttur
despre natura
lucrurilor. Dac se ntmpl s slbeasc, poate fi refcut cu destul usurint, si
poate ajunge
astfel pe o treapt mai nalt de sfintenie.
Curtezana vorbea cu patim si sinceritate, uitndu-se drept n ochii pustnicului.
Ispitele sunt nenumrate, spunea ea. Chiar Brahma, creatorul, s-a ndrgostit de
tnra
Tilottama. Siva s-a nsotit
193
cu mai bine de o mie de neveste de pustnici. Visnu s-a bucurat de plcere cu
saisprezece mii
de fecioare, pe putin. Prajapati a fcut dragoste cu propria lui fiic! Soarele s-a
mpreunat cu o
iap! Iar zeul vntului cu o maimut!
Si astfel a depnat, o vreme, firul iubirilor divine, adugnd c, de fiecare dat,
ntelepciunea
si virtutea zeilor fuseser biruitoare.
Nici o murdrie nu poate dinui ntr-o inim nltat prin virtute! ntr-o inim caresi

urmeaz dharma! De asta artha si kma nu sunt nici ct a suta parte din dharma.
Asa cred eu.
nsufletit de aceste vorbe, pustnicul a rspuns:
Ai dreptate. O dharma puternic nu poate fi tulburat de plcerile simturilor.
Poate fi chiar ntrit, a spus Kamamanjari.
Este o prostie s renunti la ce nu cunosti, a spus pustnicul. Pentru a m putea
elibera, prin
moksa, trebuie mai nti s cunosc si artha, si kma, de vreme ce exist pe acest
pmnt.
Vorbeste-mi, rogu-te, despre ele.
Atunci curtezana i-a povestit despre darurile pmntului. Le-a nftisat prin
imaginile si
expresiile nvtate din poeme. I-a spus lui Mriei cum se poate ajunge la aceste
daruri, cum se
pot nmulti si pstra. I-a vorbit apoi, mai n amnunt, despre dorinta trupeasc si
despre
dragoste. I-a spus ce se petrece n sngele brbatilor cnd sunt cuprinsi de dorint.
I-a povestit
despre iubirea trupeasc, spunndu-i c este o plcere fr seamn, o betie a
fiintei, o culme a
frumusetii, a ncntrii, a extazului. I-a spus c dragostea, dac este fcut n chip
iscusit (si a
struit asupra acestui lucru) poate drui o fericire fr margini, si a descris aceast
fericire pe
care o cunoscuse ca o rtcire a mintii, un delir absolut, total, fr cusur si nespus
de dulce,
prelungit pn n adncul aduce-ni-aminte.
n clipa aceea, pustnicul si-a uitat jurmintele, a uitat zeii si pdurea, a luat-o n
brate pe
curtezan si s-a iubit cu ea. Cum Kamamanjari era foarte priceput la asemenea
lucruri, totul a

fost minunat.
A doua zi, fr s-1 zoreasc, 1-a dus cu ea n cetate.
Mriei prea mirat foarte, aproape c nu se putea tine pe picioare. Zmbea tot
timpul, nucit.
Auzea n jurul lui mu de glasuri, care strigau: Mine este srbtoarea dragostei!
n cetate, dup o noapte de plcere n casa curtezanei, unde s-a ntlnit cu mama ei
si cu
celelalte rude, care l-au primit cu mare bucurie, pustnicul a fcut o baie fierbinte. A
primit
vesminte frumoase, 1 s-a pus pe umeri o cunun de flori rosii, a fost curtat n
urechi si
parfumat. Orice dorint de a se ntoarce n pdure se spulberase. Se plngea si
chiar suferea
cnd iubita lui l lsa singur, chiar si pentru cteva clipe. Era prins n mrejele
dragostei.
Cnd a fost gata, Kamamanjari 1-a luat de mn si 1-a dus ntr-o grdin unde se
aduna o
multime vesel. Regele se afla si el acolo, n mijlocul curtenilor.
Kamamanjari s-a plecat zmbind n fata regelui si 1-a prezentat pe Manei.
n clipa aceea, o femeie neasemuit de frumoas, tot att de frumoas precum
Kamamanjari, a
psit prin multime. Era minunat mbrcat, dar nespus de palid. Toti se uitau la ea
curiosi.
Nou-venita care era si ea o curtezan foarte vestit s-a aruncat la picioarele
regelui si i-a
spus:
Kamamanjari este mai tare dect mine. mi recunosc nfrngerea. Tot ce am este
de-acum
al ei. ncepnd din ziua de azi si pn la moarte, i voi fi sclav.
Toti cei de fat au murmurat ori au scos strigte de uimire. Au priceput c frumoasa

Kamamanjari fcuse un rmsag, cu mai multe luni nainte, cum c-1 va seduce pe
pustnic si
cstigase rmsagul. Cealalt curtezan, pn atunci rivala ei, avea s-o slujeasc.
Batjocorit si umilit, aproape nebun, pustnicul a pornit la drum spre pdure. Nimeni
n-a mai
auzit vreodat nimic despre el.
Mndr, Kamamanjari a dus-o la ea acas pe noua slujnic, care avea s-i dea
ascultare si s
triasc n umbr.
194
195
Mama si rudele curtezanei s-au ntors la traiul de dinainte, mbelsugat si fr griji.
ntmplarea
aceasta i-a adus lui Kamamanjari la picioare toti printii din lume.
Cnd era ntrebat prin ce siretlicuri l sedusese pe Mriei, rspundea:
I-am vorbit, cred, despre lucruri pe care dorea s le aud.
Tnrul clugr nesimtitor
Desi rezistenta la dorinta sexual este socotit ndeobste un semn al triei
sufletesti, acest
lucru nu se adevereste ntotdeauna.
Iat ce ne spune o poveste zen.
O btrn primise n gazd un tnr clugr cu chip frumos, i fcuse n fundul
grdinii un soi
de chiliut, unde clugrul si petrecea timpul rugndu-se si meditnd. Dup mai
multi ani de
viat fr griji, o fat frumoas a trecut pe la btrn. Aceasta i-a cerut s mearg
la pustnic,
s-i dea binete si s-1 srute.
Vzndu-1 pe tnr, fata a fost cuprins de dorint, pentru c era nespus de
frumos. I-a spus

ce simtea. I-a cerut apoi s lase rugciunea si s se iubeasc cu ea.

Sunt asemenea unui copac uscat, i-a rspuns pustnicul, asemenea unei stnci
nghetate.
Chiar dac m iei n brate si m sruti, n-am s simt nimic pentru tine.
Fata s-a ntors la btrn si i-a spus care fusese rspunsul tnrului pustnic.
Ce prost! a strigat btrna. Cum de mi-am pierdut vremea avnd grij de o
bucat de lemn
uscat?
A apucat o tort si a alergat la chilie s-i dea foc. Tnrul a luat-o la sntoasa
urlnd de
groaz.
Adevrata prostituat
O poveste indian ne ntoarce la legturile dintre sfintenie si desfru.
196
Un pustnic tria n pdure, ca orice pustnic, hrnindu-se cu ierburi si cu fructe,
ncercnd cu
fiecare zi s mai fac un pas pe calea spinoas a sfinteniei.
n orselul vecin locuia o prostituat care tria, din tinerete, vnzndu-si trupul
brbatilor.
Sfntul mergea la ea destul de des si o dojenea pentru viata ei desfrnat. Ea ns i
spunea c
nu cunoscuse alt fel de viat si c, desi nu-i plcea, nu putea schimba nimic.
Pustnicul si prostituata au murit n aceeasi zi. Spre marea mirare a sfntului, diavolii
au venit
s-i ia sufletul, n vreme ce solii ceresti duceau n rai sufletul femeii.
Dar de ce trebuie s merg eu n iad, a strigat pustnicul, n vreme ce femeia aceea
desfrnat
va ajunge la cer si-i va vedea pe zei ?
A auzit un glas grind astfel:

 Pentru c ei nu i-a plcut viata pe care fusese silit s-o duc, dar tie ti-a plcut
cum ai trit.
Sufletul ei a rmas curat, n vreme ce al tu s-a lsat cuprins de dorint si trufie.
Uitn-du-te la
greselile altora si gndindu-te la viata ta, pe care o socoteai sfnt, te-ai murdrit
cu noroi.
Adevrata prostituat esti tu.
Legtura
O alt poveste indian ne arat cam acelasi lucru.
Un btrn brahman, pe care viata l nvtase s fie ntotdeauna cumptat, nu stia
cum s-o
scoat la capt cu fiul su, care era peste msur de evlavios. Tnrul nu purta
dect o bucat
de pnz n jurul soldurilor, se hrnea cu te miri ce si era tot timpul cufundat n
rugciune si
meditatie. Se ferea cu un soi de nversunare de podoabele acestei lumi, de artha, de
bogtia
plcut a pmntului si de frumusetea femeilor. Nu voia s stie de nimic n afar de
credinta
lui.
Pentru a-i arta minuntiile unui palat, tatl 1-a trimis la un maharajah pe care-1
cunostea.
Acesta, un om linistit, vesel, destul de rotofei, 1-a primit pe tnr cu drag si 1-a
poftit s
mpart cu el bucatele, care erau n fiecare zi ct se poate de
197

alese. Tnrul s-a multumit ns cu un pumn de orez fiert n ap. A refuzat toate
bucatele
ademenitoare pe care servitorii mbrcati n haine de mtase i le plimbau pe
dinainte. A dat la

o parte fructele, dulciurile, buturile mbttoare.

Maharajahul a vrut s-1 duc n harem, unde triau multe femei frumoase, pe care
printul nu
ajungea s le multumeasc si le oferea uneori oaspetilor si. Dar tnrul, n pofida
farmecelor
desfsurate sub ochii lui, n ciuda parfumurilor care-1 nconjurau si a glasurilor dulci
care-i
vorbeau, nici n-a ridicat privirile. A trecut prin harem fr ca uimitoarea sa stpnire
de sine
s fi fost ctusi de putin tulburat.
A trecut tot asa prin sala cu sipete si bijuterii. Vederea tuturor comorilor Golcondei
nu 1-a
miscat defel.
Maharajahul, care zmbea tot timpul, 1-a poftit s fac o baie. Tnrul a primit,
pentru c baia
nu fcea parte din lucrurile de care se lepdase. nainte de a ptrunde n bazinul de
marmur,
si-a desfcut bucata de pnz din jurul soldurilor si a lsat-o pe trepte. Nu avea alt
vesmnt.
Cei doi brbati s-au cufundat n apa rcoroas. Maharajahul se lsase pe spate,
trgnd dintrun
trabuc. Tnrul, care nu fuma, nota n tcere n jurul lui.
Deodat a izbucnit un incendiu n palat. Se auzeau tipete de spaim, flcrile
tsneau din toate
prtile, servitorii si femeile alergau de colo colo. Maharajahul nu s-a clintit. Aprat
de apa din
bazin, trgnd din trabuc, se uita la foc, ddea porunci si le spunea tuturor ce s
fac s sting
focul.
In curnd, panica s-a risipit, focul a fost stins. Maharajahul, tot n ap, si termina
trabucul.

Tnrul si-a dat deodat seama ce fcuse. Iesise din ap cnd zrise focul si
apucase bucata de
pnz veche lsat pe treptele de marmur. O tinea strns n mn, s n-o piard.
Dorinta stins
Desi puternic, dorinta este n acelasi timp fragil si uneori trectoare. O scurt
povestire
chinez ne nftiseaz aceast fragilitate de-a dreptul stranie.
198
Un oarecare Wang Huizhi, trezindu-se ntr-o noapte, a vzut cmpul acoperit cu un
strat gros
de zpad. A but un pahar de vin n cinstea acestei frumuseti, a rostit un poem si
si-a adus
aminte deodat de un prieten care locuia destul de departe. L-a cuprins dorinta de
a-1 vedea.
S-a urcat, asadar, n barc si a plecat nainte de ivirea zorilor.
A cltorit mult vreme.
Cnd a ajuns la poarta casei prietenului su, s-a oprit si a fcut cale-ntoars spre
cas.
Cineva l-a ntrebat de ce anume se rzgndise.
M-am dus la prietenul meu, a rspuns Wang Huizhi, pentru c m cuprinsese o
dorint
puternic de a-1 vedea. Cnd am ajuns la poarta casei lui, dorinta se risipise. Atunci
de ce s-1
mai vd ?
Numele cel mai mare
Dorinta mbrac uneori forme ciudate, care nu par s aib nici o legtur cu sexul
ori cu banii.
Un pustnic egiptean, Dhoul-Noun, era att de vestit pentru stiinta lui nct se
spunea c
stpneste toate tainele lumilor si cunoaste pn si numele cel mai mare al lui
Dumnezeu.

Un om, care dorea s afle acest nume de care se leag puteri nemsurate, s-a pus
n slujba
pustnicului vreme de mai bine de un an, fr plat, n tcere, n cea mai desvrsit
ascultare.
Dup ce a trecut un an, pustnicul Dhoul-Noun l-a ntrebat ce vrea drept rsplat.
Spune-mi care este cel mai mare nume al lui Dumnezeu, a spus omul.
Fie, am s ti1 spun. Dar mai nainte am s-ti mai cer
ceva. ntoarce-te la apusul soarelui.
Omul s-a ntors la ceasul hotrt. Pustnicul -a ntins o tav de lemn, pe care se afla
un capac
nvelit ntr-o bucat de pnz, si l-a ntrebat:
l stii pe Iusuf ?
199
Da, l stiu.
Du-i asta din partea mea. Este un dar fr pereche. Omul a luat tava pe care se
afla capacul
si a plecat, prin
desert, spre casa lui Iusuf. n drum, se tot gndea la darul fr pereche. Era chinuit
de dorinta
de a afla cum anume arta acel dar.
N-a putut s-si nfrng dorinta. A pus tava jos, a desfcut pnza si a ridicat
capacul. Un
soricel cenusiu s-a ivit de sub capac si a luat-o la fug. In zadar a ncercat omul s-1
prind.
Soricelul se fcuse nevzut printre pietre.
Omul s-a simtit cuprins de mnie. l nvinuia pe Dhoul-Noun c-si btuse joc de el
dup un an
ntreg ct l slujise cu credint, punndu-1 s duc un soricel prin desert.

S-a ntors la pustnic si i-a artat pricina suprrii, care nu era greu de ghicit, pentru
c era rosu
la fat si i tremurau minile.
Te-am ntrebat care este cel mai mare nume al lui Dumnezeu ! a strigat el. Iar tu
ti-ai btut
joc de mine!
Atunci Dhoul-Noun 1-a privit linistit si i-a rspuns:
Cum s ncredintezi cel mai mare nume al lui Dumnezeu cuiva care nu este
vrednic s i se
ncredinteze nici mcar un soricel ?
Dorinta de srcie
Martin Buber ne arata, n ale sale Povestiri hasidice, c rabinul Mihal, un personaj
foarte
venerat, tria ntr-o srcie vecin cu mizeria. Cu toate acestea, prea ntotdeauna
nespus de
vesel. Unul dintre prietenii si 1-a ntrebat:
Cum faci s-i multumesti n fiecare zi Domnului si s-i spui: fii binecuvntat, tu
care i
ajuti pe toti cei ce sunt n nevoie! Tu n-ai nimic, abia o duci de pe o zi pe alta!
Un lucru este limpede, a rspuns rabinul Mihal. Lucrul de care am cea mai mare
nevoie
este srcia. Iar Dumnezeu mi-o druieste, binecuvntat fie numele Lui!
200
Brahmanul si vasul cu fin
Mai des se ntmpl ns ca dorinta s vin din lips, din nevoie si s fie hrnit cu
vise.
Povestea indian care urmeaz pare s fi dat nastere la o multime de fabule, ca de
pild Lptreasa
si oala cu lapte de La Fontaine.

Un brahman a umplut un vas cu fina pe care o primise de poman. A atrnat vasul

deasupra
patului si, privindu-1 tint, a nceput s viseze:
Dac vine o foamete, ceea ce se poate ntmpla oricnd, am s vnd fina. Cu
banii
cstigati, am s cumpr dou capre. Caprele fat o dat la sase luni. Voi avea
curnd o turm
de capre. Am s vnd caprele si am s cumpr vaci. Vacile or s fac vitei, iar viteii
am s-i
vnd. Dup aceea voi avea o turm de iepe, care or s fete o multime de mnji. Am
s vnd
caii si am s-mi fac o cas mare. Va veni la mine un alt brahman, nsotit de
frumoasa lui fiic.
M voi cstori cu fiica lui, care mi va aduce o zestre pe cinste, si vom avea un fiu,
cruia i
vom da numele de Somasarman. Cnd va avea ctiva anisori, va dori s se aseze
pe genunchii
mei. Ca s vin spre mine, se va desprinde din bratele mamei sale si va trece pe
lng copitele
cailor. ngrijorat, voi striga ctre maic-sa: Fii cu bgare de seam! Ai grij de copil!
Ia-1 de
acolo! Prins cu treburile gospodriei, nu m va auzi. Atunci am s m ridic si am
s-i trag un
picior!
Pierdut n vise, brahmanul a ridicat piciorul ca si cum ar fi lovit pe cineva. A nimerit
vasul,
care s-a spart, si toat fina a czut peste el.
Btrnetea
Dialogul de mai jos, dintre un medic si un btrn venit la consultatie, este povestit
de Rumi:
Nu mai sunt ntreg la minte, spune btrnul. M las memoria, ncep s uit.

 Asta e din pricina vrstei, spune doctorul.

201
^ .se
Mi-a slbit si vederea.
Pentru c esti btrn.
Simt dureri ascutite n spinare. Am nc dorinte, dar nu le mai pot satisface.
Asa e btrnetea.
Pe deasupra, tot ce mnnc mi cade greu. Mi s-a nenorocit stomacul.
Ai peste saptezeci de ani. Asta-i motivul.
Cnd respir, simt o apsare pe piept.
E firesc, pentru c esti btrn. Deodat, btrnul se supr:
Idiotule! Ce-mi tot spui acolo ? Esti mai prost dect un mgar! Dumnezeu a fcut
leacuri
pentru toate bolile, dar tu habar n-ai! Nu-mi spui nimic altceva dect c sunt
btrn!
Da, spune medicul. Esti btrn. De asta esti si asa de suprcios.
Mgarul lui Nastratin
Nastratin Hogea, spune o poveste turceasc, si-a pierdut mgarul si a dat de veste
n tot orasul
c va drui animalul celui care l va gsi, mpreun cu samarul si cu cpstrul.
Si cum lumea se mira c fgduieste mgarul celui care avea s i-1 aduc, neavnd
deci nici
un cstig, Nastratin a rspuns:
Nu v gnditi deloc la bucuria pe care o simti cnd gsesti un lucru pe care l-ai
pierdut ?
Papagalul
Dorinta poate fi doar o poft egoist de a tri, mpotriva creia e zadarnic s lupti.
Fariduddin Attar ne ofer un exemplu celebru.

Un om avea un papagal care nu voia s vorbeasc. Omul i ddea zahr si tot soiul
de dulciuri
care le plac la nebunie papagalilor. Pasrea se ndopa, dar se ncptna s nu
deschid ciocul.
202
ntr-o zi, casa a fost cuprins de flcri. Focul se ntindea cu repeziciune, mistuind
totul.
Pasrea, nchis n colivie, a nceput s strige, nspimntat:
Ajutor! Ajutor! Ard de viu!
Acum ti aduci aminte de mine ? a zis atunci omul. Acum mi ceri ajutorul ? Ei
bine, n-ai
dect s arzi!
Maimuta din moschee
O poveste arab ne spune c, odat, o maimut urina linistit ntr-o moschee.
Credinciosii au vzut-o si i-au spus, scandalizati:
Nu te temi de Dumnezeu ?
Ce-ar putea s-mi fac ? a ntrebat maimuta.
Ar putea s-ti fac orice! De pild, s te schimbe n altceva!
Ah, a zis maimuta, mcar de-ar putea s m schimbe n gazel!
Cele dou sinagogi
Dorinta mbrac uneori forme att de stranii nct nu le putem deslusi.
Se spune, de pild (n secolul nostru), c Robinson Crusoe a fost evreu, ceea ce nu
stie foarte
mult lume.
ntr-o zi, dup toti acei ani de singurtate, Robinson a zrit o corabie nu departe de
insul si ia
fcut semn. Cei de pe corabie l-au vzut. Cpitanul a cerut o barc si, nsotit de
ctiva

marinari, a venit pe insul. Robinson i-a povestit ce i se ntmplase si 1-a rugat s-1
duc n
Anglia. Cpitanul, care era englez, s-a nvoit.
Suie n barc, i-a spus.
nainte de a pleca, as vrea s v art, dac-mi ngduiti, tot ce-am fcut, a spus
la rndul
su Robinson. Am petrecut attia ani pe insul. Cteva clipe numai.
Cu plcere, i-a rspuns cpitanul, care era un om politicos.
203
Robinson 1-a dus ceva mai ncolo, pe insul.
Aici este locuinta mea principal. Cu primul gard pe care l-am fcut. Alturi,
tarcul
caprelor, iar dincolo, sinagoga. Dup aceea, grajdul, via, cea de-a doua sinagog...
Iart-m, a spus cpitanul, cam mirat, dar esti chiar singur pe insul ?
Singur-singurel.
De ce-ai ridicat atunci dou sinagogi ?
E la mintea cocosului, i-a rspuns Robinson. Asta e sinagoga la care m duc, iar
cealalt e
cea la care nu m duc.
Duhul izvorului
O poveste din Maghreb ne spune si ea cte ceva despre dorint, lupt si nebunie.
Cndva, demult de tot, s-a artat la Alger un vrjitor cu puteri de temut, care venea
din Maroc.
Vrjitorul cunostea taina tuturor lucrurilor ascunse n mruntaiele pmntului si n
adncurile
mrilor. Citea viitorul cu mare usurint, ca si cum s-ar fi uitat peste umrul ngerului
care tine
n mini Cartea ntmplrilor adevrate, n cel de-al saptelea cer, acea carte urias
n care sunt

scrise faptele oamenilor, cu o pan att de lung nct nici un clret n goana mare
n-ar putea
ajunge de la un capt la altul n mai putin de cinci sute de ani.
Omul acesta, care venea din Maroc, stpnea stiintele oculte, necromantia,
litomantia (adic
cititul n pietre), piro-mantia, geomantia. Cunostea talismanele, tlmcea visele si
vorbea cu
duhurile pe care Dumnezeu le-a asezat cu ntelepciune ntre el si fiintele alctuite
din lut.
De ce venise la Alger, nconjurat de faima lui nemsurat ? Toate zvonurile din lume
umblau
din gur-n gur. Omul ns, care vorbea putin, nu spunea nici c sunt adevrate,
nici c sunt
niste minciuni.
In acele vremuri strvechi, pestera din Tizza ascundea comori nenchipuite, cu care
se putea
cumpra ntreg pmntul, dar comorile erau pzite de un duh ru care, sub
nftisarea
204
unui negru nspimnttor, locuia n stnca de unde tsnea izvorul.
Unii mai viteji ajunseser pn la stnc, dar pieriser cu totii. Nici o vraj, nici o
jertf nu-l
puteau ndupleca pe duh. Nimeni nu gsise mijlocul potrivit, cuvntul tainic de
trecere, asa c
moartea cea hd pndea pretutindeni.
Vrjitorul marocan rvnea la aceast comoar neasemuit. Dar, nevrnd s nfrunte
el nsusi
primejdia (pentru c nici o vraj nu are puteri depline), s-a gndit s trimit n locul
lui pe
altcineva, un mijlocitor. Avea nevoie de un om naiv, ticlos si lacom. L-a gsit ntr-un
trg

din Alger: era un kabil care sedea sprijinit de un zid, cu genunchii la gur, si vindea
ghind.
Desi soarele era demult sus pe cer, omul acela slab si slinos nu vnduse dect un
pumn de
ghind.
Ochiul ptrunztor a vrjitorului l zrise. S-a nvrtit o vreme pe lng el precum
un vultur
n jurul unui sobolan, apoi s-a oprit dinaintea amrtului si i-a spus:
Sacul e nc plin.
Asa a vrut Dumnezeu, a spus vnztorul de ghind.
Si totusi, ai marf frumoas. Cea mai frumoas din trg, fr ndoial.
M mgulesti. Marfa mea e prea bun pentru acesti fii de ctea.
ti cumpr tot sacul, la pretul pe care mi-1 ceri.
ti bati joc de mine ? a rspuns kabilul. Nu te cunosc, nu te-am vzut niciodat
prin prtile
astea.
Stau si m minunez de tine si de felul n care nduri o soart potrivnic, a spus
atunci
marele vrjitor. Am s fac ceva pentru tine. Am s-ti druiesc o bogtie la care
inima ta nici
nu poate visa. Numai s-mi urmezi nesmintit sfaturile.
Pentru Dumnezeu, stpn al tuturor lumilor, grieste o dat! Ce anume trebuie s
fac?
Cunosti izvorul din Tizza ?
l cunosc.
Stii c izvorul ascunde comori nepretuite ?
Bunicul meu i-a spus acest lucru tatlui meu, care mi l-a spus mie.
205
-..'. -.

 Ascult-m. Si fie ca vorbele mele s fie pentru tine precum cuiele pe care
ciocanul le
nfige ntr-o scndur. Duhul care pzeste comoara nu poate fi nfrnt dect de un
kabil, de
cineva din neamul lui. Nu te paste nici o primejdie dac-mi urmezi sfaturile. Vom
mprti
comoara, iar partea ta ti va ajunge s cumperi jumtate de lume.
Ce anume trebuie s fac ?
Vrjitorul a bgat mna n buzunar si a scos o pinisoar si un castravete.
Ai s iei pinisoar si castravetele, i-a zis el kabilului. Ai s mergi la izvorul din
Tizza.
Bag bine de seam: ct mergi, nu trebuie s te atingi nici de pinisoar, nici de
castravete.
Pentru c pinisoar are un praf cu care ai s-1 poti adormi pe duhul cel ru. Cnd
ajungi la
izvor, ai s strigi de trei ori: Ia Yzid! Este numele duhului. La cea de-a treia chemare,
un glas
din strfunduri are s te ntrebe: Care este semnul ? Tu ai s rspunzi fr sovire:
O
pinisoar si un castravete! Stnca se va deschide si ai s-1 vezi pe duh. Cu toate
c este
nspimnttor, n-ai s te sperii. Ai s-i nmnezi aceste daruri, pe care le va mnca
si va
adormi. Ai s afli lng izvor patruzeci de mgari gata nseuati. Ai s-i ncarci. Cnd
se las
noaptea, am s te astept ceva mai ncolo, lng ru.
Omul a pornit ndat la drum, dup ce a primit banii pentru sacul de ghind, adic
un galben.
Kabilul, care nu primise n viata lui un galben, si-a pus toat ndejdea n marocan.
Pn la izvor era cale de opt-nou ceasuri. La jumtatea drumului, s-a asezat s-si
trag

sufletul lng un prias. Era lihnit de foame. Nu pusese nimic n gur din ajun. n
jurul lui nu
era nimic, doar bolovani si iarb uscat. Nu avea dect pinisoar si castravetele,
pe care le tot
pipia, le mirosea, le mngia. O coaj aurie, presrat cu seminte de anason, care
rspndea
un miros mbttor. Iar kabilul nu mnca pine dect o dat ori de dou ori pe an, la
srbtorile mari ale tribului.
Priasul prea c-si bate joc de bietul om, care s-a gndit: pinisoar este rotund.
Am s
mnnc doar marginea, de
206
jur-mprejur, avnd grij s n-o stric. Praful adormitor trebuie s fie n miez. Si
trebuie s fie
fcut anume pentru duhuri.
Zis si fcut. Kabilul a rontit marginea pinii, ncercnd s ndrepte de bine, de ru,
urmele
dintilor si gndindu-se c duhul n-avea cum s bage de seam, pentru c nu vzuse
pine de
mu de am.
Apoi a pornit din nou la drum, multumit, vznd c praful adormitor nu are nici o
putere
asupra lui. Cnd s-a apropiat de izvor, vioiciunea i-a mai slbit, cum era de asteptat.
A zrit n
ntuneric cei patruzeci de mgari care asteptau ntr-o pdurice de stejari, lng
crare; cu
inima btndu-i s-i ias din piept, s-a apropiat de stnca urias, din care tsnea un
suvoi de
ap limpede. Era de-acum noapte, o noapte linistit si adnc, iar cerul era presrat
cu mii si

milioane de stele. Nu se auzeau dect tipetele bufnitelor de pe munte si apa care

susura.
Setea de bogtie a biruit pn la urm teama kabilului. A apucat pinisoar si
castravetele cu
minile tremurnde si a strigat de trei ori: Ia Yzid! Cnd a strigat a treia oar, a
simtit c i se
clatin pmntul sub picioare si a auzit un trosnet n adncuri, ca si cum un urias si
dezmortea trupul dup un somn greu. Stnca s-a despicat, apa a tsnit prin mii de
crpturi, iar
un glas, care prea c vine dintr-o teava de metal ascuns n mruntaiele
pmntului, a
ntrebat:
Care este semnul ?
Bietul om a fost pe dat ncredintat pentru c nu avusese pn atunci nici o
dovad c
norocul i sttea la ndemn. A vzut n minte farfurii cu carne aburind, vesminte
bogate si
o cas plin de femei poate chiar cincisprezece, cum avea Profetul. Si-a nchipuit
respectul
unora si invidia altora pentru aceste daruri pmntesti si pentru norocul lui de a-si
potoli toate
poftele.
A rspuns, asadar:
O pinisoar si un castravete!
Stnca s-a cltinat ca un om beat, apoi s-a miscat de la locul ei. Apele, ca si cum ar
fi fost
mnate de groaz, s-au rspndit
207
pe munte. Zidurile de piatr s-au dat ncet la o parte, iar n mijloc s-a ivit o zare de
foc, apoi o

lumin orbitoare, la care ochiul omului nu se putea uita. Lumina s-a prefcut ntr-o
artare
urias, care aducea cu un om, atta doar c era de o urtenie nemaipomenit. Pe
msur ce
lumina se strecura printre stnci si se apropia de kabilul ncremenit de groaz,
acesta o vedea
cum se preface ntr-un trup cenusiu, apoi negru, si pn la urm a deslusit chipul
negrului
urias si puternic, care nu era altul dect duhul izvorului.
In spatele duhului, prin crptura vrjit, se zreau toate comorile pmntului, care
preau
strnse acolo ca un soi de bir pltit lui Dumnezeu de la nceputul nceputurilor.
Kabilul a ntins mna tremurnd n care tinea pini-soara si castravetele, dorindu-si
din tot
sufletul ca artarea s nu bage de seam c mncase o buctic de coaj. Duhul a
apucat
bucatele si le-a dus la gur cu nespus lcomie, fiindc nu mncase de mii de ani.
ndat ce a
muscat din pinisoar, a aruncat-o ct colo, cuprins de scrb.
Pinea asta miroase a pmntean! a strigat el.
Scos din minti, nemaiputnd suferi mirosul omenesc pe care l rspndea bucata de
pine, 1-a
apucat pe kabil si 1-a btut pn ce 1-a lsat aproape mort.
A fost gsit n zori, de doi ciobani. Toat noaptea, ntmplri nemaivzute
tulburaser
mprejurimile: cutremure, ape care-si schimbau cursul, mgari care alergau prin
munti.
Ciobanii l-au luat pe bietul kabil si l-au ngrijit. A mai trit ctiva ani, dar nu mai
avea minte,
nici judecat. Rtcea prin sate, n zdrente, strignd fr ncetare:
O pinisoar si un castravete!

Stenii i ddeau cnd puteau o buctic de castravete nebunului. Pine ns naveau de unde
s-i dea.
10
Din care se vede ct de multe sunt piedicile din calea gndirii
I
Trebuie s ne sculm devreme ?
ndat ce ntelepciunea popular aduce n fata noastr un sir de ntmplri
uimitoare, ne
ntlnim neaprat si cu Nastratin Hogea, care este nelipsit n asemenea mprejurri.
Viata este
pentru el o ciudtenie plin de miez, creia trebuie neaprat s i te supui.
Astfel, ntr-o zi, pe cnd era copil, tatl su i-a spus:
Ar trebui s te scoli devreme, biete.
De ce, tat ?
Pentru c este un obicei sntos. Odat, cnd m-am sculat devreme, am gsit pe
drum o
pung cu galbeni.
Dar poate c o pierduse cineva n ajun!
Nu, nici vorb, a zis tatl. n ajun nu era acolo. As fi vzut-o cnd veneam spre
cas.
Atunci, a spus Nastratin, cel care si-a pierdut banii s-a sculat mai devreme dect
tine. Dup
cum vezi, obiceiul nu e bun pentru toat lumea.
Crciuma din pdure
Mai trziu, cnd era brbat n toat firea, Nastratin tinea o crcium n inima
pdurii, departe.
Niste vntori s-au oprit ntr-o zi la crcium si i-au spus s le aduc pui fripti.

Nastratin a fript puii, iar vntorii i-au mncat. Cnd a fost sa plteasc, socoteala
era de-a
dreptul nucitoare.
Cum! au spus vntorii. Puii sunt oare att de greu de gsit prin prtile astea ?
Puii nu, a rspuns Nastratin. Numai musteriii.
211
tu i#
Omul fr cap
Pe cnd se plimba, Nastratin a zrit un om zcnd ntr-un sant. S-a apropiat si 1-a
recunoscut
pe Selim, un tran din satul lui. Un leu i mncase capul.
Nastratin s-a ntors n sat. Trecnd prin fata casei Iui Selim, nevasta acestuia 1-a
ntrebat:
S-a fcut trziu, brbatul meu nc n-a venit, m tem c i s-a ntmplat ceva.
Crezi c am
de ce s fiu ngrijorat ?
Depinde, a rspuns Nastratin. Totul e s stim dac mai are sau nu capul pe umeri.
Inelul
Un prieten i-a spus lui Nastratin:
D-mi un inel. De fiecare dat cnd m voi uita la el, m voi gndi la tine.
N-am s-ti dau nici un inel, i-a rspuns Nastratin. De cte ori ai s te uiti la deget,
ai s te
gndesti oricum la mine.
Vduva
Cnd i-a venit lui Nastratin vremea s se nsoare, s-a gndit la o tnr pe care o
cunostea.
Aceasta ns si-a ales alt brbat si s-a mritat cu el.
Dup ctiva ani, brbatul s-a mbolnvit si a murit. Nastratin a mers la vduv ca
s-i prezinte

condoleante si i-a zis:

Din fericire, te-ai mritat cu el. Altfel, eu trebuia s fiu azi n groap.
Pltesti numai ce cumperi
Se spune (povestea a fost preluat ca atare de Alfred Jarry n scena cu crpaciul din
Ubu
ncornorat) c Nastratin Hogea a intrat ntr-o zi n prvlia unui negustor ca s-si
cumpere o
pereche de pantaloni. A ncercat pantalonii, apoi a stat putin pe gnduri, dup care
i-a
schimbat pentru o cmas pe care s-a hotrt s-o ia.
212
Pe cnd se pregtea s ias din prvlie, negustorul 1-a strigat si i-a amintit c nu
pltise
cmasa.
Fireste, i-a rspuns Nastratin, de vreme ce am luat-o n locul pantalonilor.
Dar nici pantalonii nu i-ai pltit, a spus negustorul.
Binenteles, a spus Nastratin ndeprtndu-se, de vreme ce nu -am cumprat.
Ghicitoarea
Povestea care urmeaz si care are nenumrate variante ne arat c Nastratin
trecea pe lng
niste oameni care se ntreceau n a spune ghicitori.
Nastratin i-a ntrebat:
Ce este verde, st pe crac si vorbeste? A primit rspunsul pe dat:
Papagalul.
Nu! Nu e papagalul.
Dar ce e ?
Pestele.
Un peste verde ? Nu exist peste verde!

 Ba da. Dac 1-a vopsit cineva, exist.

Dar pestele nu are ce cuta n copac!
Ba da. Dac 1-a pus cineva acolo, se poate.
Dar pestele nu vorbeste! Nici un peste nu poate vorbi! Recunoaste c n
ghicitoarea ta era
vorba de un papagal!
Turm de mgari ce sunteti! Dac era vorba de un papagal, nu putea fi o
ghicitoare!
Aceeasi poveste, pus pe seama lui Srulek, o ntlnim n Polonia:
Srulek l ntreab pe unul dintre prietenii si:
Ce este verde, st n copac si fluier ?
Papagalul, rspunde acesta.
Nici vorb, zice Srulek. Nu papagalul, ci scrumbia.
213
* J.
Scrumbia ? Cum asa, scrumbia ?
Foarte bine. Este verde pentru c am nfsurat-o ntr-o bucat mare de hrtie
verde, si se
afl n copac pentru c am pus hrtia, cu scrumbie cu tot, n copac.
Dar spuneai c fluier ?
Da, am spus c fluier: si ce dac ?
Cele dou ceasuri
Iat si o poveste englezeasc: un brbat poart dou ceasuri, cte unul la fiecare
mn. Fiecare
arat alt or. Unul dintre prietenii si, mirat, l ntreab:
De ce porti dou ceasuri care nu arat aceeasi or ?
Dar dac-ar arta aceeasi or, de ce-as purta dou ?
Cutiile de tutun

Iat nc o poveste cu nenumrate variante. Ca de obicei, nainte de culcare,

btrnul algerian
Tahar pune lng pat dou cutii de tutun, una plin si una goal. Cineva l ntreab:
De ce pui ntotdeauna cele dou cutii lng pat ?
Asta, rspunde Tahar artnd spre cutia plin, este pentru mprejurarea n care
m trezesc
si m apuc pofta de tutun.
Dar cea goal ?
Asta mi foloseste dac m trezesc si n-am chef de tutun.
Frigul de afar
Este iarn. Un evreu intr ntr-un han si las usa deschis. Cineva strig:
Ei, tu de colo! nchide usa! E frig afar!
Si credeti cumva, rspunde evreul, c daca nchid usa o s fie mai cald afar ?
Pretul oulor
Urmtoarea povestire circula n Polonia, n vremurile grele. O femeie intr ntr-o
bcnie si
cere o duzin de ou.
214
Face douzeci de copeici, i spune bcanul.
Douzeci de copeici! Dar lptarul de peste drum le vinde cu cincisprezece copeici
duzina!
Atunci du-te si cumpr de peste drum!
Din pcate, nu mai are.
Asa, zice bcanul. Eu, cnd nu mai am, le vnd tot cu cincisprezece copeici.
Omul care tremur
Undeva n China, ntr-o sear de iarn geroas, un mandarin bogat cltorea nsotit
de
oamenii lui, mbrcat ntr-o blan clduroas.

A vzut deodat un cersetor care tremura, la un colt de strad, si 1-a ntrebat pe

unul dintre
servitori:
De ce tremur omul acela ?
Fiindc-i este frig.
Da ? Si dac tremur i este mai cald ?
Cele dou limbi-de-mac
Povestea de mai jos, n care logica este pus n slujba egoismului, pare aproape
universal.
Iat cum este ea istorisit n Europa.
Un om si pofteste un prieten la cin la restaurant. Cer peste si li se aduc dou limbide-mac,
una mare si una mic. Omul i ntinde prietenului pestele cel mic si-1 pstreaz pe
cel mare
pentru el. Prietenul se mir si spune:
Cum! Sunt oaspetele tu si-mi dai pestele cel mic ?
Dac m-ai fi poftit tu, pe care mi l-ai fi dat ?
Pe cel mare, fireste! Iar eu l-as fi luat pe cel mic!
Ei bine, poti fi multumit, pentru c este precum ai vrut.
Slbiciunea btrnetii
Se vorbea ntr-o zi, ca de attea ori, despre tinerete si despre btrnete. Nastratin,
tot ca de
attea ori, era de fat.
215
Fiecare aducea un amnunt personal legat de slbiciunea care ne cuprinde cnd
mbtrnim.
Nastratin avea alt prere. A si spus de ce:
In curtea casei noastre se afl o piatr mare. Cnd eram tnr, nu izbuteam s-o
urnesc. Nici

azi nu izbutesc. Asa c n-am slbit odat cu vrsta.

Cntecul lui Goha
Goha ntrul Nastratinul egiptean a cumprat un kilogram de carne, pe care
1-a dat
nevestei. Seara, cnd s-a ntors acas, femeia i-a spus c pisica furase carnea si o
mncase.
Goha a prins pisica, a pus-o pe cntar si a cntrit-o. S-a ntmplat ca pisica s
cntreasc
tocmai un kilogram.
Goha a czut pe gnduri si s-a ntristat. Apoi s-a ntrebat, cu glas tare (iar ntrebarea
a rmas
pn n zilele noastre fr rspuns):
Dac tu esti pisica mea, unde e carnea ? Dac tu esti carnea, unde este pisica ?
Sfrsitul de la nceput
Gsim n Masnavi, cartea lui Rumi, acest dialog legat de traditia sufi:
Un om s-a dus la un giuvaergiu si i-a spus:
As vrea s cntresc niste aur. mprumut-mi cntarul tu.
Nu, a spus giuvaergiul, mi pare ru, n-am fras!
Nu ti-am cerut nici un fras, ti-am cerut cntarul!
Nu, a zis iar giuvaergiul, n-am nici o mtur.
Esti cumva surd ? Ti-am cerut un cntar!
Nu sunt surd, a rspuns giuvaergiul. Dar vd c nu te pricepi deloc. Dac vrei s
cntresti
aur, are s-ti cad negresit ceva pe jos. Atunci ai s vii s m ntrebi: n-ai cumva o
mtur, s
pot strnge aurul ? Iar cnd ai s faci o grmjoar, ai s vii iar s m ntrebi: n-ai
cumva un
fras ? Eu ghicesc sfrsitul nc de la nceput! Pleac! Du-te la altul!
216

Tatl lui Samuel

La scoala evreiasc, un nvttor i spune lui Samuel:
Vom msura acum cteva capacitti prin metode aritmetice, mi nchipui c esti
tatl tu.
mprumut de la tine zece ruble, cu dobnd de sase la sut. Ct trebuie s-ti dau
napoi dup o
lun ?
Douzeci de ruble, rspunde repede Samuel.
Cum asa, douzeci de ruble ? Esti nebun ? Gndeste-te bine: zece ruble cu sase
la sut
dobnd. Ct trebuie s-ti dau napoi ?
Douzeci de ruble, spune din nou Samuel.
Habar n-ai de aritmetic!
Ba da, dar dumneavoastr habar n-aveti cum e tata!
ntrebarea potrivit
Ne vom opri acum asupra unei povestiri din zilele noastre, care vine din Franta, si
anume din
lumea muncitorilor imigranti.
Un tnr african l ntreab pe Dumnezeu:
De ce, Doamne, mi-ai dat buze asa de groase si o gur att de mare ?
Pentru c n Africa e foarte cald, rspunde Dumnezeu. Trebuie s-ti potolesti
setea.
Si de ce mi-ai fcut pielea neagr ? ntreab iar africanul.
Tot de aceea, rspunde Dumnezeu. Ca s nu te ard razele soarelui, care este
nespus de
fierbinte n tara ta.
Atunci, spune africanul, pot s te mai ntreb ceva ? Jur c este ultima ntrebare.
Te ascult, grieste Dumnezeu.
De ce ai fcut s m nasc la Aubervilliers ?

Iepurele si crocodilul
Un iepure, dintr-o poveste khmer, a zrit n apele unui ru un crocodil care se lsa
n voia
curentului. Plin de nencredere, s-a gndit:
217
S fie oare un crocodil ori un trunchi de copac ? A mai stat o clip pe gnduri si a
strigat:
Dac esti crocodil, las-te n voia apelor! Dar dac esti trunchi de copac, noat
mpotriva
curentului!
Crocodilul 1-a auzit pe iepure si s-a gndit:
M prefceam c sunt un trunchi de copac. Iepurele mi-a spus ns c dac sunt
trunchi de
copac, trebuie s not n susul rului. Asa c trebuie s-o iau ndrt.
A pornit, asadar, s noate pe ru n sus. Iepurele a vzut atunci limpede c era un
crocodil,
pentru c trunchiurile de copac nu plutesc n susul apei.
Vitrina
Un om care se plimb ntr-un oras prin cartierul evreiesc vede o vitrin plin de
ceasuri
destepttoare, ceasuri de perete si ceasuri de mn. Avnd nevoie s-si repare
ceasul, intr si
se trezeste n fata negustorului, cruia i spune ce doreste.
mi pare ru, i spune negustorul, dar nu pot face nimic pentru dumneata.
Si de ce, m rog?
Pentru c nu sunt ceasornicar.
Nu esti ceasornicar ?
Nu. Sunt rabin si m ocup cu circumciziile. Asta e meseria mea.

 Bine, dar dac nu esti ceasornicar, de ce ai pus n vitrin attea ceasuri si

pendule ?
Dar ce-ai fi vrut s pun ?
Puricele
Printre povestile pe care oamenii de stiint le spun cu plcere, cnd vorbesc despre
metodele
lor, cea a puricelu este foarte cunoscut.
Iat ce spune, pe scurt, povestea.
Un om de stiint se uit la un purice aflat pe mas, n fata lui. i spune: Sari!" si
puricele sare.
Omul de stiint scrie pe o foaie de hrtie: Cnd i spui unui purice s sar, sare."
218
Apoi ia puricele si i rupe delicat piciorusele. l pune n fata lui si-i spune: Sari!"
Puricele nu misc. Atunci omul de stiint ia foaia de hrtie si scrie: Dac-i rupem
piciorusele, puricele nu mai aude."
Domnul fie ludat
ntr-o sear, Nastratin si-a splat cmasa si a pus-o la uscat n grdin. Dimineata,
cmasa nu
mai era; o furase un hot.
Nastratin s-a prbusit la pmnt si i-a multumit lui Dumnezeu din toat mima.
Cum! a strigat nevast-sa. Ti se fur cmasa iar tu i multumesti lui Dumnezeu?
Fireste, nefericito, i rspunde Nastratin. Dac era pe mine ?
ndreptarea
Alt dat, Nastratin i-a dat uneia dintre fiicele lui un ulcior si i-a spus s mearg la
fntn
dup ap. n clipa n care iesea din cas, i-a dat o palm si i-a spus:
Bag bine de seam s nu spargi ulciorul!
Un prieten care se afla prin preajm i-a spus lui Nastratin:

 Gsesc uneori nedreapt purtarea ta. De ce ai lovit-o pe biata fat?

I-am tras doar o palm, tocmai cnd trebuia, a rspuns Nastratin. La ce bun s-o
mai
plesnesc dac sparge ulciorul ?
Mersul prin ploaie
Un om spune traditia chinez mergea ncet prin ploaie.
Un trector grbit 1-a ntrebat:
De ce nu mergi mai iute ?
Pentru c plou si n fata mea, a rspuns omul.
219
Arcasul cel iscusit
mpratul Japoniei si viziteaz provinciile. ntr-un oras, nc de la sosire, vede o
tint, iar n
mijlocul tintei nfipt o sgeat.
Ceva mai departe, n timpul aceleiasi cltorii, vede o alt tint si o sgeat nfipt
n ea, tot
asa, drept n mijloc.
Si asa mai departe. La cea de-a patra tint nimerit tot n mijloc, mpratul cere s1 cunoasc
pe arcasul cel iscusit.
Nu se poate, i rspunde un dregtor al orasului, nu merit osteneala, este un
prost.
Un prost ? Dar cum poate tinti un prost cu o asemenea dibcie ?
Nimic mai usor. nfige mai nti sgeata, apoi deseneaz tinta n jurul ei.
Blidul cu mei
Un om srman spune o poveste berber s-a luat la ceart cu un bogtas, care
1-a
plmuit. Au ajuns n fata ca-diului, care i-a ascultat pe cei doi si a hotrt ca
bogtasul s-i

dea celui srman, pe care l plmuise, un blid cu mei.

Atunci omul cel srman s-a ntors spre cadiu si i-a tras o palm strasnic.
Ce te-a apucat? a ntrebat cadiul.
Nimic, a rspuns omul cel srman. Am avut asa, un chef. Cnd are s fie adus
blidul cu
mei, ia-1 dumneata. Eu am plecat.
ntoarcerea regelui
Povestea ce urmeaz este uneori evreiasc, alteori arab, cele dou traditii fiind
adesea
asemntoare.
Se spune c un rege s-a hotrt s mearg ntr-unui din tinuturile regatului su. A
lipsit o
sptmn, iar cnd s-a ntors la palat a istorisit cltoria mai multor apropiati,
printre care se
numra si vestitul Ch'h (sau Djeha sau Goha).
220
Am fcut o cltorie minunat, a spus regele, dar din nefericire a izbucnit luni un
incendiu
n orasul n care m aflam si multi locuitori au murit.
Dar marti ?
Marti, un cine turbat a muscat doi btrni, ceea ce
a nspimntat pe toat lumea.
Si miercuri ?
Miercuri, n urma unei ploi strasnice, rul s-a umflat deodat si un cartier ntreg a
fost luat
de ape. Joi, un taur scpat din grajd a mpuns mai multi trectori, fr a mai vorbi
de pagubele
pe care le-a pricinuit prin prvlii.
Dar vineri ? a ntrebat Ch'h.

 Vineri, unul dintre mai-marii orasului, care a nnebunit dintr-odat, si-a ucis
nevasta, copiii
si toate vitele. A trebuit omort pe loc. Smbt s-a prbusit o cas si peste
cincizeci de
oameni care locuiau n ea au fost ngropati sub drmturi. Duminic, o femeie s-a
spnzurat
de creanga unui copac si a lsat trei copii orfani.
Bine c n-ai stat dect o sptmn, a spus atunci Ch'h.
Inelul druit sracului
O poveste evreiasc de origine hasidic ne d o pild de logic sentimental si
personal.
Un srac a btut la usa lui rabi Schmelke. Neavnd nici un ban n cas, rabinul i-a
druit un
inel. Cnd a aflat, nevasta a pornit s-1 certe amarnic. Cum de-i dduse unui
cersetor un inel
cu piatr pretioas ?
Rabi Schmelke a trimis ndat pe cineva dup cersetor. Acesta a venit la rabin, care
i-a grit
astfel:
Tocmai am aflat un lucru pe care nu-1 stiam, si anume c inelul pe care ti l-am
dat este
foarte scump. Ai grij s nu-1 dai doar pe o bucat de pine.
ntelegerea
Doi evrei de conditie modest stteau de vorb ntr-o crcium din Varsovia.
221
rii*
Este ceva ce nu nteleg n predica de sptmna asta, a spus unul.
Ce anume ?
Se spune c printele nostru Avraam si Abimeleh, regele filistinilor, au ncheiat,
amndoi,

o ntelegere.
Si ce-i cu asta ?
De ce se spune amndoi" ? Nu era nevoie.
Ai dreptate.
Tu ce crezi ?
Ce cred eu este ct se poate de simplu. Au ncheiat o ntelegere, dar n-au devenit
unul, ci
au rmas doi.
Prvlia cu lmpi
Povestea destul de ciudat care urmeaz este de origine indian.
ntr-o noapte ntunecat, doi brbati s-au ntlnit pe un drum pustiu. Primul a spus:
Caut o prvlie. Ii spune prvlia cu lmpi.
Sunt din prtile astea, a spus cel de-al doilea. Am s te duc la prvlie.
Ar trebui s-o gsesc si singur, a zis primul. Mi s-a spus unde este. Am scris
adresa.
Atunci de ce-mi spui toate astea ?
Doar asa, s vorbesc cu cineva.
Prin urmare, doresti tovrsie. Nu doresti s afli unde anume trebuie s ajungi.
Asa cred.
Ar fi mai bine, a spus atunci cel de-al doilea, s-i ntrebi pe localnici. Nu e
departe. Dar
drumul de aici pn acolo nu e tocmai usor.
Cred tot ce mi s-a spus, a rspuns primul. Pn acum, totul s-a dovedit ntocmai.
Nu am
ncredere n cei pe care i-as putea ntlni pe-aici.
Asadar, a spus cel de-al doilea, cu toate c ai ncredere n cei dinti care ti-au
vorbit despre
prvlie, nu stii cum s recunosti un om de ncredere ?

222
-Nu.
Mai ai si alt treab ?
Nu. Vreau s gsesc prvlia cu lmpi si gata.
mi ngdui s te ntreb de ce ?
Pentru c mi s-a spus, mi-a spus cineva de mare ncredere, c se vinde n acea
prvlie
ceva ce te ajut s citesti pe ntuneric.
Asa este, a rspuns cel de-al doilea. O lamp te ajut s citesti pe ntuneric. Dar
mai exist
o conditie prealabil si un amnunt suplimentar. M ntreb dac ti le amintesti.
Care anume ?
Conditia prealabil este urmtoarea: ca s citesti cu ajutorul unei lmpi, trebuie
mai nti s
stii s citesti.
N-o poti dovedi.
N-o pot dovedi aici, n toiul noptii. Dar poti s m crezi.
Oricum, a spus primul, stiu s citesc. Stiu si s scriu. Am scris adresa prvliei,
cum u-am
zis.
Prea bine.
Si care este amnuntul suplimentar ?
Iat-1: prvlia cu lmpi este la locul ei, dar lmpile au fost duse n alt parte.
Primul brbat a stat o clip pe gnduri, apoi a zis:
Nu stiu prea bine ce este o lamp, dar mi se pare limpede c un lucru care poart
acest
nume trebuie s se gseasc de vnzare ntr-o prvlie cu lmpi. La urma urmei, de
asta se si
cheam prvlia astfel.

 Numele de prvlie de lmpi", a spus cel de-al doilea, poate nsemna mai multe
lucruri,
chiar contradictorii. De pild, o prvlie unde se pot cumpra lmpi", dar si o
prvlie unde
se puteau cumpra odat lmpi, dar care nu mai are asa ceva".
N-o poti dovedi.
Nu, dar dac ceea ce spun eu este adevrat, ai s treci n ochii multora drept un
prost.
Se prea poate. Dar cunosc si eu, la rndu-mi, un mare numr de oameni care tear socoti pe
tine prost. Si s-ar putea
223
s nu fii un prost. S-ar putea s te porti astfel din cine stie ce pricin ascuns. De
pild, s vrei
s m trimiti s cumpr lmpi de la alt prvlie, pe care o tine vreunul dintre
prietenii ti.
Ori, dintr-o pricin pe care n-o cunosc, s m mpiedici cu orice pret s-mi cumpr o
lamp.
Sunt mai ru dect crezi, a spus cel de-al doilea. n loc s-ti fgduiesc prvlii cu
lmpi si
s te fac s ndjduiesti c vei gsi ce doresti, as vrea s m asigur mai nti c stii
s citesti,
ceea ce pare s fie adevrat, desi nu pot sti c ai scris adresa cu mna ta.
Pot s-o mai scriu o dat.
Nu pe ntuneric.
Asa este. Spune-mi acum: ce-ai mai fi fcut ?
As fi ncercat s aflu dac v aflati n preajma unei prvlii. Dac nu era nici o
primejdie
s v rtciti. Dac puteati face rost de o lamp din alt parte.
nteleg, a spus primul.

 Sunt foarte precaut din fire, a spus cel de-al doilea. Ai observat fr ndoial
acest lucru.
Asta ne apropie, a spus primul.
S-au uitat unul la altul n tcere, cu o oarecare tristete. Apoi au plecat, fiecare pe
drumul su.
Spanacul
Henri Monnier si-a nsusit o formul celebr care a existat n realitate, cu o suta de
ani nainte,
ntr-o culegere anonim de ntmplri publicat n secolul al XVIII-lea:
Nu-mi place spanacul si-mi pare bine. Pentru c dac mi-ar plcea, as mnca, si
nu pot s1 sufr.
Acvariul
Pentru a arta ct de multe sunt primejdiile care pndesc o minte logic, vom
aminti o poveste
din Europa, care spune c un om s-a ntlnit cu un altul si 1-a ntrebat:
-Ai
un acvariu acas
224
-Da.
Cu pesti ?
Binenteles.
De toate culorile ? -Da.
Cu nisip, pietre si alge ?
Fireste.
Si-ti place s te uiti la pesti?
Grozav.
Prin urmare, ti place natura ? -Da.

 Iti plac animalele ?

Da, mult de tot.
Iti plac florile, copacii, rurile?
mi plac toate.
Asadar, ti place viata ? -Da.
ti place dragostea ? ti plac femeile ?
Da, da, mi plac femeile.
Foarte bine.
Cei doi s-au desprtit. La ctiva vreme dup aceea, primul, cel care punea ntrebri,
se
ntlneste cu un prieten si1 ntreab:
Ai un acvariu acas ? -Nu.
Nu cumva esti homosexual ?
Leacul inutil
O alt poveste european ne spune c un brbat de o anumit vrst avea o sotie
mult mai
tnr dect el. S-a dus ntr-o zi la medic si s-a plns. l lsau puterile. Nu mai
reusea s-o
satisfac pe tnra lui sotie si avea nevoie de ceva reconfortant. Dup multe
rugminti,
medicul s-a lsat nduplecat si i-a fcut o injectie.
Brbatul s-a ntors acas n erectie. Din nefericire, sotia lui nu era acas. Bona i-a
spus c
iesise n oras fr s lase vorb cnd se ntoarce.
225
Foarte ncurcat din pricina strii sale si nestiind curn s se potoleasc, 1-a sunat pe
medic.
Injectia a fost grozav, i-a spus. Dar sotia mea nu este acas! Nu e dect bona!
Ei bine, i-a spus medicul, culc-te cu bona!

 Dar pentru bon, i-a rspuns brbatul suprat, n-am nevoie de nici un
medicament!
Fgduiala tinut
Biatul lui Nastratin a luat ntr-o zi note foarte bune la scoal. Tatl a fost foarte
multumit si ia
spus:
Cere-mi ce vrei si am s-ti dau.
Copilul, emotionat, stiind ct de srac este tatl su, i-a zis:
Iti multumesc din toat inima. Poti s-mi dai un rgaz pn mine ? As vrea s
m
gndesc.
Prea bine, a rspuns Nastratin. Pe mine.
A doua zi, copilul s-a dus la tatl lui si i-a cerut un mgrus.
Nu se poate, a rspuns repede Nastratin. N-o s capeti nici un mgrus.
Dar mi-ai fgduit c ai s-mi dai ce-ti cer!
Si nu mi-am tinut fgduiala ? Mi-ai cerut un rgaz si ti l-am dat!
Cel mai nalt copac
n aceast poveste din Vietnam, un cltor vorbeste despre minunile pe care le-a
vzut.
Intr-un port ndeprtat, am vzut o corabie, a spus el. Era att de mare nct
musul pleca de
la pup si ajungea la prov cu prul alb.
Unul dintre cei ce-1 ascultau i-a spus:
Asta nu-i nimic. Nu departe de aici este o pdure n care creste un copac att de
nalt nct
o pasre trebuie s zboare zece ani ca s ajung n vrf.
226
Ce minciun! a strigat cltorul. Nu exist un asemenea copac.
Atunci, a ntrebat cellalt, din ce se face catargul cor-biei tale?

Omul care plngea

Un om cunoscut ca foarte bogat a murit. Sicriul este dus la groap cu alai si mare
pomp.
Un brbat aflat de fat plnge strasnic.
De ce plngi ? l ntreab cineva. Erai rud cu rposatul ?
Tocmai c nu.
Paradoxul prizonierilor
n 1951, un matematician englez pe nume Merrill M. Flood a prezentat acest
paradox, care a
fost apoi preluat de Albert W. Tucker, profesor la Pnnceton.
Un politist aresteaz doi indivizi bnuiti de tlhrie. Nu are destule dovezi si trebuie
s obtin
mrturia vinovatului. i aduce pe cei doi n biroul su si le spune, pe rnd:
Dac mrturisesti, esti liber, iar complicele tu va face zece ani de puscrie.
Dar dac mrturiseste si el ?
Atunci o s faceti cte cinci ani fiecare.
Si dac nimeni nu spune nimic ?
Singurul lucru de care puteti fi acuzati este detinerea de arme fr permis. Un an
de
nchisoare.
Suspectii au timp de gndire, dar nu pot comunica ntre ei. Ce s fac ?
La prima vedere, cea mai bun solutie ar fi s nu mrturiseasc nimic si s fac un
an de
puscrie.
Cu toate acestea, din punctul de vedere al fiecruia, cea mai bun solutie ar fi s
mrturiseasc, orice ar face cellalt. ntr-adevr, dac suspectul A mrturiseste, iar
B se
ncptneaz s nege, A este liber, ceea ce este pentru el cea mai
227

bun solutie. Dac B recunoaste si el, situatia lui A va fi oricum mai bun, pentru ca
nu va
face dect cinci ani de puscrie (n loc de zece, curn ar fi fcut dac n-ar fi
mrturisit).
Acelasi rationament se aplic celuilalt suspect.
Astfel, dac cei doi suspecti se comport inteligent si rational, vor mrturisi
amndoi si vor
avea parte de o pedeaps mai aspr dect n cazul n care si unul si cellalt ar fi
negat.
mprtirea cmilelor
Gsim carn peste tot, chiar si n aritmetic, o multime de enigme nedezlegate.
Povestea arab
care urmeaz ne-o arat cu prisosint.
Un om dorea s se asigure c, dup ce va muri, cei trei fn ai si vor gsi un bun
sftuitor.
Le-a lsat, asadar, mostenire saptesprezece cmile, cu instructiuni clare:
Cel mai mare dintre voi va avea parte de jumtate dm cmile, cel de-al doilea de
o treime,
iar mezinul de a noua parte.
Citind testamentul, cei trei au fost de-a dreptul nuciti. Au cerut sfatul prietenilor.
Ctiva le-au
spus s vnd cmilele si s mpart banii n felul artat de tatl lor. Un altul
socotea c
testamentul nu putea fi aplicat si c nu avea, prin urmare, nici o valoare.
n sfrsit, au gsit un om cu judecat, care le-a spus:
Este ct se poate de usor. Am s v mprumut eu o cmil, pe care o veti aduga
celorlalte
saptesprezece. Cel mai mare va cpta jumtate din cmile, adic nou. Cel de-al
doilea va
primi o treime, adic sase. Mezinul va primi dou, adic a noua parte. Asta
nseamn, cu totul,

saptesprezece cmile. Atunci o s-mi iau si eu cmila napoi.

Cei trei fii gsiser cel mai bun sftuitor. Se spune dar nimeni nu poate sti dac
lucrurile au
stat ntr-adevr asa c a rmas mult vreme n preajma lor.
11
Justitia este inventia noastr sovielnic
228
Judectorul si cei doi pricinasi
Cnd vine vorba de justitie, ne gndim la o pild care se ntlneste aproape
pretutindeni, att
n vechile povesti ana-mite, ct si n traditia islamic.
Dup cea din urm, doi pncinasi nfuriati, Ahmed si Lakh-dar, s-au nftisat cadiului,
cernd
s li se fac dreptate.
Lakhdar a nceput s vorbeasc, artnd cu degetul spre Ahmed:
Prietenul meu Ahmed m-a trdat. S-a purtat josnic. A venit la mine acas n lipsa
mea, mia
furat bana, mi-a furat mgarul, mi-a siluit nevasta si 1-a btut pe fiul meu pn la
snge.
Cinstite cadiu, ti cer s-mi faci dreptate!
Cadiul i-a spus:
Ai dreptate.
Ahmed a fcut atunci un pas nainte si a grit cu glas tare:
Nici vorb! N-a fost asa! M-am dus la Lakhdar, ntr-adevr, dar mgarul era al
meu, l
mprumutase de la mine si nu mai voia s mi-1 dea napoi! Banii erau tot ai mei, i
voiam
napoi! Nu -am siluit nevasta, ea s-a repezit la mine, pentru c are tot timpul chef
de

dragoste! Iar pe cnd ncercam sa scap de ea, fiul lui Ahmed s-a npustit asupra
mea si a
nceput s m loveasc! M-am aprat cum am putut si am plecat cu mna goal!
Mie trebuie
s-mi faci dreptate, cinstite cadiu!
Cadiul, care era numai urechi, i-a spus:
Ai dreptate.
Atunci primul ajutor al cadiului, care sttea n spatele lui, n picioare, s-a aplecat si a
soptit:
231
ca are
Cinstite cadiu, acesti doi oameni ti-au istorisit niste lucruri care se bat cap n cap,
iar tu i-ai
spus fiecruia i dreptate! Asta nu se poate!
Iar cadiul i-a spus ajutorului su:
Ai dreptate.
Cele dou femei au nceput s trag de copil, care urla de durere. Atunci adevrata
mam i-a
dat drumul si s-a prbusit la pmnt, plngnd. Gndul c poate sfrteca si omor
pruncul era
de nendurat.
Iar Mahosadha, ca si Solomon, i d ei copilul.
n traditia japonez, si anume zen, povestea ne nftiseaz un maestru venerat, ntro
mnstire, care trece de la un oaspete Ia altul, ntrebndu-i:
Ai mai fost pe-aici ? -Nu.
Poftim o ceasc de ceai. Si mai departe:
Ai mai fost pe-aici ? -Da.
Poftim o ceasc de ceai.

Un discipol, care mergea n spatele lui, 1-a ntrebat:

Dar cum se face, nteleptule, c le dai la toti cte o ceasc de ceai, orice ti-ar fi
rspuns ?
nvttorul s-a ntors spre el si i-a spus:
Poftim o ceasc de ceai.
Judecata lui Mahosadha
Vestita pild a judectii lui Solomon, care a gsit-o pe adevrata mam dintre cele
dou femei
care se certau pentru acelasi copil, a fost povestit n India, cu unele deosebiri.
Falsa mam
este un soi de vampir, care fur un copil. Adevrata mam vrea s-1 ia napoi, iar
cele dou
femei merg la coliba preanteleptului Mahosadha.
Acesta, care stie despre ceart, trage o linie n trn si pune copilul pe linie. Apoi
le spune
celor dou femei:
Trageti de copil ct puteti de tare. Va rmne cu aceea dintre voi care-1 va putea
aduce n
partea ei.
232
Cel mai vrednic brbat
Tot n India putem auzi povestea unei alegeri deosebit de grele ntre trei brbati.
Iat
ntmplarea, asa cum a fost ea istorisit.
O fat din Madanpur, pe ct de frumoas, pe att de isteat, se plimb n grdin,
unde
ntlneste un tnr care se ndrgosteste de ea pe loc, o apuc de mn si-i spune
ceea ce se
obisnuieste n asemenea mprejurri:
Dac nu vrei s m iubesti, am s m omor, fiindc nu mai am de ce tri.

Tnra, care are o inim curat, i d crezare. Nu-1 iubeste (pentru c trebuie s se
mrite
peste cinci zile), dar nu doreste s-1 vad mort, pentru c moartea, crede ea, este
tot ce poate
fi mai ru. Se ceart astfel o vreme, tnrul o tine una si bun, astfel nct fata, care
se
numeste Madanesa, face un jurmnt:
M mrit peste cinci zile. ndat dup nunt, am s vin la tine si am s fac tot ce
doresti.
Apoi m voi ntoarce la sotul meu.
Dup nunt, tnra mireas i-a spus brbatului ei despre ntmplare si despre
jurmnt. Dup
o ceart aprins, brbatul s-a lsat nduplecat. Tnrul nu trebuie s moar cu nici
un pret. O
las, asadar, pe tnra sa nevast s mearg la el.
Tnra se mbrac frumos, se parfumeaz, si pune podoabe scumpe si pleac, n
toiul noptii.
Pe drum ntlneste un hot, care se opreste la vederea bijuteriilor sclipitoare.
ncotro ? o ntreab el pe tnra femeie speriat.
M duc s-mi vd iubitul.
Ai de mers drum lung; cine te nsoteste ?
233
Kma, zeul iubirii, este lng mine. Nu-mi lua podoabele. Am s ti le dau la
ntoarcere, ti
fgduiesc.
Hotul o las s plece. Femeia ajunge la tnrul ndrgostit, pe care-1 gseste
dormind si1
trezeste. Brbatul, nucit, nu pare s-o recunoasc. Se vede, asadar, nevoit s-i
aduc aminte
despre ntlnirea lor, dragostea lui fulgertoare si fgduiala pe care 1-0 fcuse.

 M-am mritat chiar azi, i zice femeia. Poti face cu mine ce doresti.
Si -ai povestit totul brbatului tu ? ntreab tnrul, care nu conteneste s se
minuneze
(fiindc nu se astepta, fireste, ca Madanesa s-si tin fgduiala).
I-am povestit totul si mi-a ngduit s vin la tine. Tnrul a stat pe gnduri o clip,
apoi a
grit astfel:
Povestea asta aduce cu o podoab fr vesminte, cu o mncare fr unt, cu un
cntec fr
melodie. Tot asa cum vesmintele murdare mnjesc frumusetea si cum mncrurile
proaste
slbesc puterile, o sotie necredincioas si poate lsa brbatul fr viat, iar un fiu
neasculttor
si poate nenoroci printii. O femeie nu-si dezvluie niciodat gndurile pe de-antregul. Nu
destinuie nimnui ceea ce-i st pe limb. Nu spune tot ce face. Va fi mereu pentru
brbati un
lucru de mirare, dar vrednic de cinste.
Nu nteleg prea bine ce spui, zice Madanesa. Vrei cumva s-mi arti c nu m
mai
doresti ?
Nu de tine e vorba, spune tnrul. Nu doresc femeia altuia.
Madanesa porneste spre cas. Se ntlneste din nou cu hotul, care se minuneaz
vznd-o c
se ntoarce att de repede. Ea i povesteste cum tnrul a alungat-o. Hotul
ncuviinteaz pe
deplin purtarea acestuia si o las s plece, cu podoabe cu tot.
Femeia ajunge acas. i povesteste totul brbatului. Acesta nu-i arat nici un strop
de iubire,
nici de recunostint, ei spune numai att:

 Frumusetea unei psri st n cntec. Frumusetea unei femei st n credinta fat

de brbatul
ei. Frumusetea unui
brbat urt st n multimea lucrurilor pe care le stie. Frumusetea unui ntelept st n
suferinta
pe care o ndur, mpcat cu soarta.
Povestea ajunge la urechile regelui Birbal, care o ascult cu mare atentie. La sfrsit,
povestitorul l ntreab:
Care din cei trei brbati este cel mai vrednic de laud ? Iat ce a rspuns regele:
Vznd c nevasta lui si-a druit inima altui brbat, sotul, n loc s-o opreasc, a
lsat-o s
plece. Prm urmare, dragostea lui a slbit. Tnrul, care o si uitase pe aceea pentru
care se
aprinsese cu cinci zile mai devreme, a alungat-o, zicnd c nu este cinstit ce face,
dar de fapt
se temea de brbatul ei si de judecata mea.
Si a ncheiat:
Ct despre hot, nu vd de ce ar fi lsat-o s plece fr s-i ia podoabele. Chiar nu
vd de
ce. Hotul este, asadar, mai vrednic de laud dect ceilalti doi.
Dou povesti cu crocodili
Cele dou povesti africane care urmeaz si care sunt foarte asemntoare par s
trimit, dac
vorbim despre justitie, la un soi de lege a firii care, pe scurt, sun cam asa: ia ce-ti
vine la
ndemn s apuci.
Prima vine din traditia manding. Un crocodil sttea pe malul unui ru, tinnd un
copil ntre
flci.
Copilul se zbtea si striga:

 D-mi drumul! Nu uita c i-am artat drumul spre ru fiului tu, care se rtcise
n pdure!
Las-rn s m ntorc napoi n sat, la ai mei!
Degeaba strigi si te zbati, rspundea crocodilul printre dinti. N-am prea des
prilejul s
ronti un pui de om. Te-am prins, nu-ti mai dau drumul.
A aprut deodat un iepure, care auzise cearta si a spus c va face dreptate. Copilul
si
crocodilul s-au nvoit. Copilul a grit astfel:
234
235
Eram n pdure si pzeam caprele, cnd l-am ntlnit pe fiul crocodilului, care se
rtcise.
L-am Juat si l-am adus pn la ru. Dar ftarnicul lui de tat, pe care-1 vezi aici, m-a
rugat s
m apropii si s intru n ap, ca fiul lui s poat nota mai bine. Apoi m-a nhtat n
botul lui
hidos.
Si tu ? 1-a ntrebat iepurele pe crocodil. Ce ai de zis ?
Puiul de om a spus adevrul, a rspuns crocodilul, adevrul gol-golut, limpede ca
lumina
zilei. Numai ca eu vin si zic: dac ai ceva la ndemn, trebuie s apuci acel ceva
fr sovire.
De ce s lasi s-ti scape o prad ca mai apoi s alergi dup ea ? Pstrez copilul
pentru masa
urmtoare.
Adevrat grit-ai, a spus iepurele. Ca s fac dreptate, am ns nevoie de martori.
Stati aici,
nu v miscati, m ntorc ntr-o clip.
Iepurele s-a ndreptat spre sat n cutare de martori. ntreg satul 1-a urmat pn la
ru.

Iepurele i-a chemat pe cei doi pri-cinasi sub un copac. Crocodilul s-a asezat n
partea dinspre
sat, lsnd copilul n cealalt parte, dinspre ru, ca s-i taie calea.
La porunca iepurelui, cei doi au povestit pe rnd ce li se ntmplase. Pentru a se
apra de
nvinuirea de nerecunostinta, crocodilul a luat totul de la capt, zicnd:
De ce s mergi la vntoare dac vnatul ti vine la nas ? Trebuie s iei ce poti
apuca, fr
sovire.
Atunci iepurele i-a ntrebat pe steni:
N-aveti nevoie de carne ?
Oho! Si nc cum!
Atunci ce mai asteptati ? Puneti mna pe crocodil, care e la doi pasi!
Fr s mai astepte, stenii s-au npustit asupra crocodilului, l-au lovit care cu ce a
apucat si lau
ucis.
Povestea mai spune ceea ce este destul de straniu c, n vreme ce stenii
mparteau
carnea crocodilului, un cine flmnd s-a repezit la copil, care sttea ceva mai
ncolo, si 1-a
prins de beregat.
236
Povestea, ntructva schimbat, adic mai complex si mai putin crud, se
regseste si n
traditia maiinke.
Un vntor ntlneste un crocodil rtcit undeva pe un munte. Taie crengi, face din
ele un pat
si duce crocodilul napoi, la ru. Animalul l roag s intre n ap si1 apuc de
picioare.
Nu m ucide! strig omul. Asteapt putin!

Omul cheam o vac si-i cere s judece pricina. Vaca ns, care fusese odat bine
hrnit, cu
trte si cu sare, atta vreme ct putuse face vitei, este acum stearp si prsit.
Omul nu-i mai
d dect o mn de paie uscate. Asa c nici nu vrea s aud.
Da, spune ea, crocodilul are dreptate. Fiinta omeneasc este lipsit de
recunostint. Am
plecat.
Si pleac.
Se iveste un cal btrn. Si el, cnd era puternic si bun de munc, nu mnca dect
mei, din
mna regelui. Acum este btrn, slab, neputincios si nu capt dect o mn de
paie uscate,
din cnd n cnd.
Nici el nu vrea s vin n ajutorul omului prins ntre flcile fiarei.
Crocodilul are dreptate, zice calul. Fiinta omeneasc este lipsit de recunostint.
Si pleac.
Vntorul, aflat n primejdie de moarte, i spune crocodilului :
Asteapt! Asteapt nc putin, te rog!
Apare iepurele, iar vntorul i istoriseste si lui nefericita ntmplare.
Nu v aud, spune iepurele. Sunteti prea departe. Veniti mai ncoace, la mal, hai,
apropiativ!
Crocodilul se apropie de mal, iar vntorul i spune iepurelui ce s-a ntmplat,
cerndu-i s
fac dreptate.
237
Nu pot face dreptate aici, zice iepurele. Trebuie s mergem toti trei n locul unde
s-au
ntmplat lucrurile.

 Dar omul acesta este prada mea! strig crocodilul. Una din legile noastre
strvechi spune
s apucm ce putem! S lum ce se afl la ndemn!
Cunosc legea asta, zice iepurele, dar dac vreti s fac dreptate, trebuie s
mergem acolo
unde v-ati ntlnit.
Pornesc la drum. Cum crocodilul merge greu pe pmnt, iepurele i spune
vntorului s-1
pun din nou pe patul de crengi, s-1 lege zdravn si s-1 duc pe cap.
Si asa merg tustrei pe cmp.
Pe drum, iepurele l ntreab pe vntor:
Spune, taic-tu nu mnnc carne de crocodil ?
Ba da.
Dar maic-ta ?
Si ea mnnc.
Atunci ai carnea n mn! E aici, o duci pe cap! Ce mai astepti ?
Vntorul ucide crocodilul, l taie bucti siI multumeste iepurelui.
Apoi porneste spre sat, cu carnea de crocodil pe cap si cu iepurele alturi.
Cnd ajunge la marginea satului, vntorul i spune iepurelui:
Ascunde-te si asteapt-m. M ntorc si-ti aduc partea ta.
Am nteles, zice iepurele.
Si se ascunde. Vntorul ajunge n sat, pune carnea jos si-si cheam cinele.
Unde mi-e cinele ?
Cinele soseste n fug. Vntorul i arat ascunztoarea iepurelui.
Acolo e un iepure. Du-te si prinde-l! Repede!
Din fericire, iepurele este nencreztor din fire. S-a gndit dinainte c vntorul va
trimite
cinele pe urmele lui. Cnd l aude ltrnd, o ia la sntoasa, spunnd n sinea lui:

 Fiinta omeneasc este lipsit de recunostint.

238
Judectorul si cartofii
Povestea ce urmeaz circula n Germania, si anume n mediile de magistrati, prin
anii '60.
Originea et este ns fr ndoial mult mai veche.
Un judector s-a dus s-si petreac o parte din concediu la un vr de-al lui, care era
tran.
Dup trei zile, judectorul, ncepnd s se plictiseasc si vznd c vrul lui are
treab pn
peste cap, s-a oferit s-i dea o mn de ajutor.
Ce stii s faci ? 1-a ntrebat tranul. Judectorul a stat putin pe gnduri, dar n-a
putut da
nici
un rspuns multumitor. Tranul s-a gndit si el si i-a gsit o treab mai usoar. L-a
dus pe
judector ntr-un sopron plin cu cartofi pe care tocmai i strnsese.
Uite ce ai de fcut, i-a zis el. Ai s faci trei grmezi de cartofi: mari, mijlocii si
mici. Pe
desear.
Tranul a plecat la cmp, unde a lucrat toat ziua. Cnd s-a ntors, era aproape
ntuneric. A
deschis usa sopronului si a vzut cartofii asa cum i lsase dimineat.
Judectorul sttea n mijlocul sopronului, amrt, cu sudoarea curgndu-i pe fat si
cu prul
vlvoi. Tinea n mn un cartof.
Ce s-a ntmplat ? a ntrebat tranul. Judectorul i-a ntins cartoful si l-a ntrebat,
cu un
firicel
de glas:

 sta cum e ? Mare, mic ori mijlociu ?

Soimul si porumbelul
Una din povestirile cele mai crude si cele mai neptrunse, care pune n discutie
chiar
principiul justitiei, vine din India si, ca attea altele, este cuprins n Mahbhrata.
A fost odat un rege foarte drept. Se spunea chiar c era omul cel mai drept de pe
fata
pmntului. ntr-o zi, un porumbel a venit n zbor si s-a asezat pe genunchiul lui,
cern-du-i
s-1 ocroteasc. Regele s-a nvoit.
239
Dup o clip, un soim s-a asezat pe creanga unui copac din apropiere si i-a spus
regelui:
Porumbelul este al meu. L-am urmrit pn aici. D-mi-1.
Nu ti-1 dau, a rspuns regele. Nu se cuvine s dai o fptur nspimntat
dusmanului ei.
Care dusman ? Nu cunosti rnduala lucrurilor ? Toti dreptii de pe acest pmnt
spun c
numai tu esti vrednic s fu socotit drept. De ce nu te supui drepttii?
Care dreptate ? a ntrebat regele, mngind porumbelul ce tremura de fric pe
genunchiul
lui.
Porumbelul, a grit iar soimul, cu hotrre, trebuie s-mi astmpere foamea.
Trebuie s mi1 dai.
Mi-a ncredintat viata. Uit-te cum tremur. Nu-1 pot prsi.
Toate cte se afl pe pmnt triesc fiindc se hrnesc. Nu se poate viat fr
hran. Iar
fr viat nu este nimic. Iti spun, asadar: De la nceputul lumii, prin rnduiala
neclintit a

lucrurilor, acest porumbel a fost sortit s-mi fie hran astzi. De la nceputul lumii,
triesc
datorit acestui porumbel. D-mi-1.
Regele, care asculta tot ceea ce spunea pasrea de prad, i-a zis rspicat:
Nu. Cuvntul meu este acum mai tare dect soarta. Mai tare dect rnduiala
lumii, dect
dharma.
Soimul si-a ndulcit atunci glasul. S-a artat mai blnd, mai simtitor. A spus:
Dac m lipsesc de hran, o s-mi dau sufletul. Odat cu mine vor pieri sotia si
copiii mei,
care nu m au dect pe mine, n vreme ce porumbelul, s stii, este singur. O
multime de vieti
mpotriva uneia singure! Dreptatea care nimiceste dreptatea este strmb, crud.
Pasre, ceea ce spui tu acolo este plin de miez. Dar cum poti oare socoti dreapt
prsirea
unei fiinte vii, care are nevoie de ajutor ? Gseste altceva de mncare! Un taur, un
mistret, o
gazel.'
240
Soimii nu mnnc mistreti. Soimii mnnc porumbei. Asta este legea
dintotdeauna.
Iti dau tot ce vrei! a strigat regele. Poruncesc s ti se aduc o oaie! Un bou ntreg!
ti dau
tot regatul meu, dar porumbelul nu.
Soimul a tcut o clip, dup care a rostit, oarecum mai linistit:
Nu primesc dect un singur lucru.
Spune.
Dac tii att de mult La porumbel, taie o bucat de carne din coapsa ta dreapt,
care s
cntreasc ntocmai ct porumbelul, si d-mi-o.

 S se aduc un cntar si un cutit! a poruncit pe dat mpratul.

Au fost aduse un cntar bun si un cutit ascutit. Porumbelul speriat a fost pus pe unul
din
talgere. Regele a luat cutitul si si-a tiat o fsie zdravn de carne, punnd-o pe
cellalt talger.
Cntarul s-a aplecat n partea psrii. Porumbelul era mai greu dect carnea regelui.
Regele sia
tiat nc o bucat de carne si a pus-o peste cealalt, pe cntar, apoi nc una, si
nc una, dar
cntarul nu se misca. Greutatea porumbelului era mai mare dect cea a crnii din
coapsa
regelui. Regele s-a ncptnat. Si-a tiat toat carnea. La urm, cnd nu mai era
dect o
grmad de oase sngernde, s-a asezat pe cntar, care tot nu s-a miscat. Trupul
porumbelului
era mai greu dect cel al regelui.
Atunci soimul i-a spus regelui:
Am venit pn aici ca s te cunoastem, porumbelul si cu mine, auzind c esti
omul cel mai
drept din lume.
Dup care cele dou psri si-au luat zborul mpreun.
Un judector istet
Numeroase sunt, n istoria tuturor popoarelor, pildele de judectori sireti si ageri,
care stiu ssi
foloseasc mintea pentru a-1 gsi pe adevratul vinovat.
241
Unul din acesti judectori era chinez. Un negustor bogat, care se pregtea s plece
n cltorie
si s-si ncarce marfa pe o corabie, a fost ucis ntr-o zi de cpitanul corbiei, care sia nsusit

toate bunurile negustorului si le-a dus acas Ia el, iar trupul i 1-a aruncat n ap. Nu
fusese
nici un martor la crim. Pentru a-si ntri alibiul, cpitanul s-a dus acas la negustor
si a
ntrebat-o pe sotia lui de ce brbatul ei nu urcase nc pe corabie, pentru c se
pregtea s
ridice ancora.
Femeia a trimis slugile s-1 caute peste tot, dar nimeni n-a dat de urma brbatului
disprut.
A fost chemat judectorul, care a ascultat pricina si i-a cerut femeii s-si aminteasc
ntocmai
vorbele cpitanului care venise n cutarea brbatului ei, negustorul.
Brbatul meu plecase de ceva vreme, a rspuns ea, cnd omul acesta a venit si
m-a
ntrebat: Femeie, de ce n-a sosit nc brbatul tu ?"
Asa, a spus judectorul. El este vinovatul. L-a chemat pe cpitan si 1-a nvinuit pe
loc:
De ce te-ai dus la nevasta negustorului si nu l-ai cutat chiar pe el ? nseamn c
stiai c nu
e acas!
Dansatoarea si oglinda
O frumoas dansatoare arboaic, cunoscut ca mare cuttoare de plceri, s-a dus
ntr-o
dimineat de aprilie la un negustor bogat si i-a spus:
Am visat ast-noapte c m tineai n brate. Si c te bucurai nespus de trupul
meu. mi
datorezi doi dinari de aur.
Negustorul nici n-a vrut s aud. Dansatoarea l-a dus n fata cadiului, care a
ascultat povestea
si i-a spus negustorului:
Du-te si adu doi dinari de aur si o oglind.

Cnd negustorul s-a ntors, judectorul a pus cei doi dinari de aur n fata oglinzii si ia spus
femeii:
Uit-te la cei doi bani de aur n oglind. Socoteste-te pltit.
242
Pretul unui miros
Acelasi lucru l gsim ntr-o povestire persan, ori ntr-una turceasc.
Un om peste msur de srman, care nu avea alt mncare n afar de o bucat de
pine, pe
care o tinea n mn, s-a apropiat de fereastra unei buctrii si a stat asa cu bucata
de pine n
mirosul mbttor care iesea din oale. Apoi a mncat-o.
Buctarul, care-1 zrise, a pus doi vljgani s-1 prind si i-a cerut s-i plteasc
mirosul. Cum
amrtul nu avea nici un ban, iar cei doi se pregteau s-i trag o mam de btaie,
a ntrebat:
Are cineva un ban ? l rog s mi-3 mprumute pentru o clip.
Cineva a scos un ban si l-a dat. Omul l-a rostogolit pe podea si i-a spus buctarului:
Ascult cum sun banul. Ti-am pltit.
Hoata si Buddha
O alt femeie desfrnat ne este nftisat de o poveste indian.
Nu departe de Benares, treizeci de tineri printi au pus Ia cale o petrecere. Unul
dintre ei, care
nu era nsurat, a adus o trf. Pe cnd toat lumea petrecea, femeia a furat niste
lucruri de pret
si s-a fcut nevzut.
Printii au pornit n cutarea ei. S-au ntlnit cu Buddha, care sedea sub un copac, si
l-au
ntrebat:

 N-ai vzut trecnd o femeie ?

De ce-o cutati ? a ntrebat Buddha.
I-au povestit despre furt. Buddha i-a ntrebat atunci:
Ce e mai bine, dup prerea voastr: s cutati o femeie ori s v cutati pe voi ?
S-au asezat cu totii n jurul lui si i-au ascultat vorbele ntelepte pn la asfintit,
uitnd de trf.
243
mm
Profetul si fugarul
O poveste asemntoare ni-1 nftiseaz pe profetul Ma-homed.
Un om care fugea, urmrit de alti oameni mniosi, a trecut pe lng profet si i-a
cerut ajutorul:
Oamenii aceia vor s-mi ia viata. Ocroteste-m. Profetul, fr s-si piard
cumptul, i-a
spus:
Fugi nainte. Las-i pe urmritorii ti n seama mea. ndat ce omul s-a
ndeprtat, profetul
s-a ridicat si s-a
asezat n alt parte, cu fata spre alt punct cardinal. Oamenii cei mniosi au sosit n
goan si
stiind c nu putea rosti dect adevrul i-au vorbit despre omul pe care l cutau si
l-au
ntrebat dac nu-1 vzuse.
Profetul a tcut o clip, apoi a rspuns;
Vorbesc n numele celui care tine n mn sufletul meu de carne: de cnd sed
aici, n-am
vzut pe nimeni.
Urmritorii au pornit pe alt drum, iar fugarul a scpat cu viat.
Pmntul hot

Alt pild minunat, care ne vine din Africa: Un om avea de fcut o cltorie. nainte
de a
pleca, a ngropat ctiva galbeni la rdcina unui copac. Cumnatul su, fratele primei
lui
neveste, care-1 pndise, a dezgropat banii n lipsa lui.
La ntoarcere, omul a cutat n zadar galbenii; a nceput s se jeluiasc.
Pmntul ti-a furat banii, i-a spus cumnatul. Ar trebui s faci o plngere mpotriva
lui!
Omul, cunoscut pentru nevinovtia lui, i-a chemat pe cei care fceau judecata n
sat, iar
acestia s-au strns n jurul copacului. Judectorul, un om btrn si cu mintea ager,
le-a cerut
omului si cumnatului su s povesteasc totul de Ia nceput. Pe urm a zis:
244
Prea bine. S ntrebm pmntul. A grit apoi ctre pmnt:
Ai furat aurul acestui om ?
Toti stenii, strnsi roat n jurul copacului, au ciulit urechile, dar pmntul tcea.
Btrnul
judector a rostit nc o dat ntrebarea:
Iti cer s-mi rspunzi: ai furat aurul acestui om ? Pmntul a rmas mut.
Btrnul judector a spus:
Nimeni nu stia unde a fost ngropat aurul. Cumnatul are dreptate. Numai
pmntul poate fi
vinovat. S fie adus un bici si s-1 facem s vorbeasc.
A fost adus un bici si, la porunca judectorului, cel mai voinic om din sat a pornit s
biciuiasc pmntul. Degeaba.
Bateti-i niscaiva cuie n trup! a spus judectorul. Inte-pati-l! Dati-i foc! Pn la
urm are s
mrturiseasc!

Au fost aduse cuie si au fost btute n pmnt, au fost aprinse focuri n jurul
copacului, dar
pmntul se ncptna s tac.
Nu nteleg, a spus atunci judectorul, cum de poate rbda tot ce i-am fcut.
Poate c totusi
nu este vinovat.
Ba da, stiu c este vinovat! a strigat cumnatul. Cine altcineva ar fi putut lua aurul
?
Btrnul judector, care l bnuia pe cumnat nc de la nceput, i-a spus:
Dac este vinovat, trebuie s avem o dovad. Vd c porti un inel de aur pe
deget. Bag-ti
mna n pmnt, chiar acolo unde a fost ngropat aurul. Vom vedea dac pmntul
are s-ti ia
inelul.
Cumnatul n-a avut ncotro. I-a lsat, asadar, pe steni s sape o groap mic, n
care si-a bgat
mna cu inelul. S-a asezat pe pmnt. Stenii i-au acoperit mna cu trn si l-au
lsat singur
toat noaptea. A auzit urletul hienelor n pdure si bazaltul mustelor. Pn la urm a
adormit.
245
Cnd s-a trezit, a vzut tot satuJ venind spre el, cu judectorul n frunte. Acesta a
ngenuncheat lng mna ngropat, s-a uitat ndelung la trn si la iarb, apoi s-a
ridicat si ia
spus cumnatului:
Ai avut dreptate. mi pare c pmntul t-a furat ntr-adevr inelul.
Cum poti s-ti dai seama ? a ntrebat cel bnuit.
Pi vd c nu mai ai mn, a spus btrnul judector. Neputnd s-ti smulg
inelul de pe
deget, pmntul ti-a luat mna cu totul.

 Mi-a luat mna ?

ntocmai, a spus btrnul. Am s-ti dau dovada. S mi se aduc o sabie ascutit!
I s-a adus o sabie ascutit, care sclipea n soarele diminetii. Btrnul judector a
apucat-o si ia
spus cumnatului, care sttea n picioare lng el:
n tinerete, mnuiam bine sabia. Toti cei de fat stiu acest lucru. Mai am ceva
ndemnare,
cu toate neajunsurile btrnetii. Iat ce am s fac. Am s dau o lovitur de sabie,
chiar la firul
ierbii. Cum ncheietura ti-a fost retezat, iar mna furat de pmnt pe cnd
dormeai, sabia nare
s taie dect aerul, iar tu n-ai s simti nimic. Esti gata ?
Stai! a strigat cumnatul, vzndu-1 pe btrn c ridic sabia.
Si si-a smuls mna din pmnt, punndu-si-o pavz n fat, ca pentru a se apra.
Toti cei de
fat au vzut limpede c inelul era Ia locul lui si au izbucnit n rs.
In clipa urmtoare, tremurnd nc de fric, si-a mrturisit fapta si i-a napoiat aurul
brbatului
surorii lui.
Btrnul le-a spus stenilor, nainte ca acestia s mearg la lucru la cmp:
ntr-o zi vom fi cu totii ngropati n pmnt, asa cum omul acela si-a ngropat
aurul. Numai
c noi n-o s mai iesim afar. Vom spune oare c ne-a furat pmntul ? Pmntul
nu poate
fura nimic, pentru c totul vine de la el. Oamenii se vor
246
fura ntre ei pn n ziua n care pmntul, n care se ntoarce totul, are s-i
primeasc la el si
pe hot, si pe pgubas, si lucrurile furate.
Lmurirea

Ct despre natura drepttii, iat cum este nftisat acest subiect delicat ntr-o
poveste
evreiasc.
Un om care dorea s cunoasc sensul cuvntului iudaism" a mers s se lmureasc
la rabin.
Mi-ar trebui pentru asta patruzeci de ani, a spus rabinul. Omul s-a artat
dezamgit. Atunci
rabinul i-a zis:
Cunosc un alt rabin care te-ar putea lmuri n cinci minute.
Omul a luat adresa celui de-al doilea rabin, s-a dus la el si i-a pus aceeasi ntrebare.
Rabinul a
stat o vreme pe gnduri, apoi i-a spus:
Iudaismul nseamn dreptate pentru toti.
Si ce nseamn dreptate pentru toti ?
Mi-ar trebui patruzeci de ani ca s te lmuresc, a rspuns rabinul.
O jumtate de ptur
Adevrata dreptate nu este ntotdeauna rostit de gura unui judector. Iat ce ne
arat o veche
poveste irlandez.
ntr-un bordei srman tria un om mpreun cu nevasta, tatl si fiul su, care era
nc n
leagn. Btrnul nu mai era bun de nimic. Era prea slab ca s mai munceasc. Toat
ziua
mnca si fuma, seznd n fata usii. Atunci omul a hotrt s-1 alunge, s-I lase pe
drumuri,
cum se fcea demult, n vremurile vitrege, cu cei ce nu aduceau mei un folos.
Nevasta a ncercat s-1 mpiedice, dar degeaba.
D-i barem o ptur, 1-a rugat ea.
Nu. Am s-i dau doar o jumtate de ptur. i ajunge.

247
Nevasta 1-a rugat si pn la urm 1-a nduplecat s-i dea toat ptura. n clipa n
care btrnul
se pregtea s ias din cas, plngnd, s-a auzit glasul pruncului din leagn.
Pruncul a grit
astfel ctre tatl su:
Nu! Nu-i da toat ptura! D-i doar jumtate.
De ce? a ntrebat tatl, uimit, apropiindu-se de leagn.
Fiindc, a rspuns copilul, are s-mi trebuiasc jumtatea cealalt pentru tine,
cnd am s
te dau afar din cas.
12
Puterea este fragil,
prin urmare nelinistit,
asadar sovielnic, deci nesigur,
deci contestat, deci fragil
Brbierul mpratului
Puterea este nainte de toate arbitrar, nelinistit si neaprat crud, asa cum ne
arat aceast
poveste chinezeasc.
mpratului Chinei i mergea ru. La granite, armatele sale, nvinse, ddeau napoi.
Generalii
se rzvrteau. Ministri necredinciosi teseau intrigi primejdioase. Sipetele erau goale.
Treburile, prost crmuite. Iar astrologii din toate tinuturile vesteau o nenorocire fr
margini.
Dup obiceiul poporului chinez, mpratul trebuia s-si ia viata, singurul mijloc de a
se feri de
o moarte nprasnic. Numai c acest mprat, care nu se gndea la moarte, era
prea slab de

nger ca s lupte astfel mpotriva destinului. Prin urmare, ntr-o dimineat, ndemnat
de femei,
de copii, de sfetnicii cei mai apropiati, mpratul -a spus brbierului sau. cnd a
rmas singur
cu ci:
Am s-ti dau o porunc. Ascult-m bine. Intr-una din aceste zile, pe cnd m
brbieresti,
ai s-mi ui beregata din-tr-odat, cu briciul tu cel mare. Stiu ct esti de dibaci. F-o
ct mai
iute. Nu-ti cer dect un singur lucru: s nu-mi spui dinainte. Nu-mi spune: am s-o fac
astzi.
Taie-mi deci beregata si las-m n nestiint pn n ultima clip.
Brbierul, un om vrstnic si tcut, care petrecea n fiecare dimineat cteva clipe
numai cu
mpratul se ngrijea si de pr, si de unghii , a dat din cap fr o vorba, artnd
astfel c
pricepuse porunca stpnului su. Apoi si-a nceput treaba, i-a pieptnat prul, pe
urm
sprncenele. I-a acoperit obrajii si brbia cu o alifie fcut s nmoaie barba, apoi a
luat
briciul cel mic si a nceput s-1 rad sub nas, n jurul gurii.
251
Cnd a luat briciul cel mare ca s-1 as cu ta pe o bucat de piele, mpratul s-a
prins de bratele
fotoliului. Cnd briciul i s-a apropiat de gt, mpratul a strns minile si a simtit c
respira
mai iute. Briciul i-a trecut cu dibcie de cteva ori pe obraz. Apoi un prosop cald,
umed si
parfumat i-a acoperit fata, ca o mngiere. Dup o clip, brbierul a luat prosopul, ia mai
trecut o dat pieptenele prin pr si s-a nchinat n fata monarhului, n tcere. si
isprvise

treaba n ziua aceea.

mpratul si-a vzut de ale lui. A aflat c un tinut bogat de la apus se rzvrtise si c
sase
dintre femeile lui fugiser n timpul noptii. Patru strngton de biruri fuseser ucisi
cu
cruzime. Foametea se ntindea n tinuturile muntoase.
mpratul a petrecut o zi de chin, srind peste cea de-a patra mas.
Dimineat, dup o noapte de vise rele, mpratul s-a nftisat la brbier si s-a asezat
n scaunul
aurit. Cnd briciul cel mare, care semna cu o coas neagr si urias, a cobort
spre gtul lui
uns cu alifie, mpratul a strns din pumni si chiar din genunchi. Si-a tinut
rsuflarea. A nchis
ochii. A simtit sudoarea curgndu-i siroaie pe spinare.
Prosopul parfumat a venit din nou s-i mngie fata si s-i linisteasc btile inimii.
mpratul s-a mbrcat si s-a dus n sala sfatului. A aflat c hoarde de tlhari
naintau spre
vechea capital. Hanul mongol, care-i fusese pn atunci prieten, i trimitea un arc
rupt, ceea
ce nsemna rzboi pe viat si pe moarte. In timpul noptii, mai multe slugi de
ncredere
fuseser omorte de mini necunoscute.
Dup alt zi neagr, hrtuit de multimea astrologilor si a preotilor mbolditi de
sotiile lui si de
copii, mpratul a mncat te miri ce, s-a culcat si a dormit cum a putut.
Dimineat, ca de obicei, brbierul s-a nchinat n fata stpnului su si s-a apucat de
treaba
obisnuit. Apa, alifia, briciul cel mic si briciul cel mare. ncercarea acestuia din urm
a fost
cumplit. mpratul simtea n trup miscri pe care nu le mai simtise, nscute din
spaim si din

teama de necunoscut.
252
N-a respirat pn ce n-a simtit prosopul parfumat. Brbierul si-a luat uneltele, tot
fr o vorb,
si a iesit.
mpratul s-a alturat ministrilor care-i mai erau credinciosi, nc din zori, prevestiri
rele,
ziduri care se cltinau, psri negre strpunse de sgeti, demoni care treceau n
fug, rnjind,
se iviser printre nori. Se spunea c dezertaser niste osteni chiar din garda
mpratului. Din
turnul cel mare se zreau iscoadele armatelor dusmane, care se pregteau s
nconjoare
cetatea. In unele vi, apele rurilor crau un soi de ml rosu, cu miros de pucioas.
n acea zi, mpratul abia s-a atins de mncare, iar noaptea a dormit pe apucate.
Cnd s-au ivit zorile, 1-a chemat pe mai-marele grzii un om care-i datora totul
si i-a
poruncit, cu glas hotrt:
S fie ucis brbierul. Chiar acum.
Stiinta politic
O alt poveste chinezeasc este, de fapt, o variatiune pe aceeasi tem.
Un rege tnr crmuia cu cea mai mare asprime. mprtea dreptatea, rostea
hotrrile si
veghea ca osndele s fie duse la ndeplinire repede si fr mil.
Cu toate acestea, lucrurile nu mergeau cine stie ce. Simtea c autoritatea i slbea
din ce n ce.
L-a chemat, asadar, ntr-o zi pe pnmul-ministru si i-a spus:
Am trimis la moarte un mare numr de oameni, si cu toate astea nu sunt temut.
Cum se
poate asa ceva ?

 Iat c se poate, a rspuns ministrul. Trebuie s ptrunzi taina autorittii. Toti cei
pe care iai
trimis la moarte erau ucigasi, erau vinovati. Ceilalti n-au de ce s se team. Dac
vrei s fii
temut, trebuie s trimiti la moarte si oameni nevinovati.
Regele a cltinat din cap. Pricepuse.
Dup dou zile l-a trimis la moarte pe primul-ministru.
253
Omul care venea la vremea nepotrivit
Nscut din arbitrar, puterea este de multe ori nevoit s pcleasc destinul. O
poveste sufi
ne spune urmtoarele. Un negustor bogat din Bagdad locuia ntr-o cas minunata.
Stpnea
avutii nenumrate, de tot felul, si avea o familie puternic. Corbiile sale ncrcate
cu mrfuri
fceau negustorie n Indii. O parte din bogtie o mostenise, alt parte se datora
strdaniilor
sale, iar alta mnnimiei califului de Cor-doba, zis regele Apusului, care-1 cunostea
bine pe
negustor. Dintr-odat, roata norocului s-a ntors. Casa si mosiile i-au fost luate de un
uzurpator. Corbiile s-au scufundat. Familia s-a risipit. Pn si prietenii l-au prsit.
Negustorul a hotrt atunci s mearg n Spania, la vechiul su binefctor. A trecut
printr-un
pustiu nspimnttor, unde a avut parte de toate necazurile cu putint. Mgarul -a
murit. A
fost prins de doi ticlosi care l-au vndut ca sclav. A scpat cu greu si a fost rnit.
Obrazul,
prlit de soare, aducea cu o bucat de piele veche. Uneori, trectori care vorbeau o
limb
necunoscut i ntindeau ceva de mncare ori o fsie de pnz rupt; ca s-si
potoleasc setea,

bea apa murdar din blti.

La trei ani dup ce plecase din Bagdad, a ajuns la Cor-doba. Dar n-a fost lsat s
ptrund n
palatele califului. Soldatii l-au mbrncit cu dispret. A fost nevoit s trudeasc o
vreme si s
fac muncile cele mai grele si umilitoare, ca s-si poat cumpra un vesmnt mai
actrii.
Dup care, nainte de a-1 socoti vrednic de a se nftisa califului, maestrul de
ceremonii 1-a
trimis s nvete cum s se poarte, pentru c negustorul uitase pn si bunele
obiceiuri.
A ajuns n cele din urm n sala de primire a printului. Califul 1-a recunoscut pe
dat, 1-a
mbrtisat si 1-a poftit s se aseze lng el. Negustorul i-a istorisit pe scurt toate
nenorocirile
care se abtuser asupra sa.
Califul 1-a ascultat cu atentie, apoi 1-a chemat pe primul intendent si i-a grit astfel;
254
S i se dea acestui om o sut de oi, s fie numit ciobanul regelui si s fie trimis
sus, n
munti.
Negustorul i-a multumit califului, nu fr mirare, pentru c se asteptase la mai mult.
Oi ? De
ce tocmai oi ? A iesit, destul de tulburat.
Dup cteva zile, a prsit Cordoba cu turma de oi. A fost ndreptat spre o psune
de pe care
iarba fusese pscut pn la rdcin. Curnd dup aceea, o molim a izbucnit
printre oi, care
au murit pn la ultima. Negustorul-cioban s-a ntors la sultan si i-a povestit ce
nenoroc l
lovise.

 S i se dea cincizeci de oi, a spus califul, si s fie trimis napoi n munti.

Rusinat si cuprins de dezndejde, omul a prsit orasul, cu cele cincizeci de oi.
Dup cteva
zile, cnd ncepuser s pasc, s-au npustit asupra turmei niste cini slbatici. Oile
s-au
speriat, au fugit si au czut cu toatele de pe o stnc, pierind pn la ultima.
Umilit, cu inima grea, negustorul-cioban s-a ntors la calif si i-a povestit necazul.
S i se dea douzeci si cinci de oi, a poruncit califul, si s fac ce i-am spus.
Dezndjduit si ncredintat c este cel mai nepriceput dintre ciobani, omul a pornit
spre munti
cu cele douzeci si cinci de oi. Dup cteva sptmni a ftat o oaie, si a ftat chiar
doi miei.
Cea de-a doua la fel, apoi si cea de-a treia. In cteva luni, turma a ajuns de dou ori
mai
numeroas. Mieii erau grasi si sntosi. Psunea a nverzit si iarba a crescut
multumit ploilor,
care au sosit la vreme si din belsug. Turma a crescut iar. Omul a vndut mieii pe
bani frumosi,
a cumprat alte oi si a luat n arend alte psuni. Dup trei ani, bine mbrcat si
artndu-si
bunstarea, s-a ntors la Cordoba.
Califul 1-a primit ndat si i-a spus:
Ai nvtat acum s fii cioban ?
Da, si mi se pare de nenteles. Norocul mi-a surs din nou, toate merg de minune,
desi nu
simt, ti mrturisesc, nici o aplecare deosebit pentru aceast meserie.
255
if r
Prea bine, a zis califul. La apus se afl cetatea Sevillei. care mi-e supus. Iti
druiesc

aceast cetate. Du-te tot acum s-ti iei puterea.

Negustorul-cioban-rege s-a ridicat n picioare, uluit, si i-a spus califului:
Dar de ce nu m-ai fcut rege de cnd am sosit ? De ce toti acesti ani de ncercri
si de trud
cu care nu eram obisnuit ? Doreai s-rm arti oare ceva anume ?
Nu, a rspuns regele zmbind, nu doream s-ti art nimic. Dar daca ti-as fi
ncredintat
cetatea Sevillei n ziua n care ti-ai pierdut cele o sut de oi, ce nenorocire s-ar fi
abtut oare
asupra ei ?
Omul a tcut. Califul 1-a mbrtisat si a adugat, nainte de a se desprti de
proasptul rege:
M ntrebi de ce nu ti-am dat tronul cnd ai sosit? Nimic mai usor. Pentru c nu
sosise
vremea potrivit.
Apoi cei doi s-au desprtit.
Stvilarul
O alt poveste sufi ne arat cum puterea stie s se foloseasc de harta pguboas
dintre supusi.
O vduv si cei cinci fn ai si triau dintr-o buctic amrt de pmnt. Un tiran
ridicase un
stvilar, care oprea toat apa. In mai multe rnduri, fratele mai mare a ncercat s
drme
stvilarul, ca s ude pmntul, dar n-a izbutit. Nu avea destul putere, iar fratii lui
erau prea
mici.
Fratele cel mai mare s-a dus ntr-o cetate ndeprtat, unde a lucrat timp de ctiva
ani la un
negustor. De cte ori putea, trimitea ceva bani acas, prin mijlocirea unor negustori.
Pentru ca

nici mama, nici fratii si s nu se simt n vreun fel datori, i sftuia pe negustori s
le cear
bietilor n schimb unele treburi mrunte.
Cnd s-a ntors acas, doar unul dintre fratii si 1-a recunoscut ori a prut c-1
recunoaste, nu
fr o oarecare sovire, pentru c anii lsaser urme. Mezinul a spus :
256
Aveai prul negru.
Da, dar am mbtrnit.
Noi nu suntem negustori, a spus un altul. De ce am avea un frate negustor ?
M-am ngrijit de voi ct ati fost mici, a spus fratele cel mare. mi aduc aminte cum
visati s
drmati stvilarul ca s vin apa.
Eu nu mai tin minte, a spus unul dintre frati.
Nici eu, a spus altul. Despre ce ap vorbesti ?
V-am trimis bani si asa v-ati putut descurca, a zis atunci fratele cel mare.
Bani ? Niciodat. Am cstigat cte ceva slujindu-i pe cltori, asta-i tot.
Spune-ne cum arat mama, i-a cerut un frate. Numai c mama lor murise de
mult, iar
amintirile erau
nvluite n ceat. N-au crezut ce le spunea fratele mai mare. I-au zis, asadar, plini
de artag:
Dac esti ntr-adevr fratele nostru, de ce ai venit ?
Am venit s v spun c tiranul a murit. C ostenii lui au plecat n cutarea altor
stpni. C
a venit vremea s facem ca ogorul nostru s nverzeasc si s rodeasc.
Care tiran ? a ntrebat unul dintre frati.
Nu-mi aduc aminte de nici un tiran, a spus altul.
Ogorul a fost ntotdeauna sterp.

 De ce-am face asa cum spui ?

As vrea s te ajut, a zis atunci mezinul, dar nu stiu despre ce vorbesti.
Pe deasupra, a spus un altul, nici n-am nevoie de ap. Strng surcele si vreascuri.
Aprind
un foc lng care vin cltorii s se nclzeasc. M pltesc. mi ajunge s-mi duc
zilele.
Dac am putea aduce apa pn aici, a spus un alt frate, s-ar revrsa peste iazul
n care mi
tin pestii colorati. Negustorii se opresc uneori s se uite la ei si-rai dau ceva
mruntis.
Esti ncredintat, a spus ultimul dintre frati, c apa ar fi bun pentru acest
pmnt ?
Fratele cel mare a tot ncercat s-i mboldeasc, s-i ndemne la munc. Numai c ei
au spus
c mai bine stau s-i
257
astepte pe negustori. Cel mare s-a tot strduit s le spun c negustorii nu vor mai
trece pe
acolo, deoarece chiar el i rugase pn atunci s fac acest ocol. Nu l-au crezut. Au
vorbit si
au tot vorbit, fr nici un folos.
S-a ivit un alt tiran, mai ru dect cel dinti. A vzut stvi-larul, care se afla ntr-o
stare
jalnic, si s-a gndit s-1 dreag. Tiranul s-a dovedit mult rnai lacom si a pus
stpnire si pe
ogor, si pe frati, care au ajuns sclavi, pentru c artau nc n putere chiar si
fratele cel
mare.
Pusi n lanturi si biciuiti, trti spre cetatea stpnului, nu conteneau s se certe.
Oftatul se face si el cu bgare de seam

Toate acestea pot duce la o oarecare resemnare, care nu ne scuteste ns s fim tot
timpul cu
bgare de seam, asa cum ne arat o pild evreiasc.
Undeva, ntr-un orsel din Europa rsritean, un btrn se asaz pe o banc, pe
malul unui
ru. Alt btrn vine s se aseze alturi de el. Nu se cunosc, nici mcar din vedere.
Primul, dup cteva clipe de tcere, ofteaz din rrunchi:
Oooof....
Cel de-al doilea zice si el, dup o vreme:
Oooof... Primul spune:
Ssst... V rog, nu trebuie s vorbim de politic!
Prin urmare, zice cel de-al doilea, si dumneata esti evreu ?
Chipul regelui ascuns
Puterea este arbitrar, ndeprtat si chiar ascuns. O alt poveste evreiasc ne
spune
urmtoarele.
Un rege a chemat la el un ntelept si i-a spus:
Am auzit vorbindu-se despre un rege puternic, cinstit si modest. Puternic pare s
fie,
pentru c regatul su este
nconjurat de ocean si pzit de o flot nespus de numeroas, nzestrat cu tunuri.
Intre ocean si
trm se ntinde o mlastin urias, strbtut de o crare ngust, pe care nu poate
trece dect
un singur om. Crarea este aprat de alte tunuri. Nu se poate ptrunde n acel
regat. Ceea ce
nu pricep ns este de ce anume regele ar fi cinstit si modest.
Si ce vrei de la mine ? a ntrebat nteleptul.

 Vreau s-mi aduci un portret al regelui. Un portret care s-i semene. Se pare c
nu e treab
usoar. Regele st toat vremea ascuns dup o perdea si nici unul din supusii si nu
1-a vzut
vreodat.
nteleptul a pornit la drum. nainte de a ajunge la regele ascuns, a hotrt s-i
cunoasc regatul
si poporul. A dat peste un popor batjocoritor si mincinos. A nteles repede c toti
brbatii si
toate femeile din regat erau niste mincinosi. Pretutindeni numai nselciune,
ticlosie si
batjocur fr mil.
Ca s se ncredinteze c lucrurile stteau ntr-adevr asa, nteleptul s-a bgat chiar
el ntr-o
negustorie. A fost pclit si si-a pierdut toti banii. A hotrt s mearg la judecat,
dar a vzut
repede c judectorii erau corupti pn la snge. Si de aceast dat a fost nselat si
a pierdut.
S-a gndit atunci s mearg chiar la rege. A ajuns n sala de primire si s-a asezat
lng
perdeaua n spatele creia se afla regele.
Peste ce popor domnesti oare ? a strigat nteleptul. Este alctuit doar din hoti si
mincinosi.
De la un capt la cellalt, n-am gsit n regatul tu nici un strop de adevr.
Si nteleptul a pornit s istoriseasc tot ceea ce vzuse n regat.
Dincolo de perdea, regele s-a aplecat ca s aud mai bine. Era nespus de mirat. Iar
mai-marii
ocrmuirii, care se aflau n ncpere, se artau suprati foarte.
nteleptul si-a ncheiat povestea, zicnd:
Se spune c regele este asemenea poporului sau si c trieste n minciun.
Numai c nu

este adevrat, stiu prea bine.

258
259
Toti cei de fat si-au tinut respiratia. Apoi au auzit aceste vorbe iesind din gura
nteleptului:
Stiu de ce te ascunzi dup perdea. Nu ca s nu fii vzut. Ci pentru c esti cinstit
si-ti place
adevrul. Si pentru c n-ai putea suferi s dai cu ochii de acest popor care se afl n
jurul tu.
S-a lsat tcerea. Regele mirat a tras perdeaua si s-a artat.
nteleptul s-a grbit s-i fac portretul, apoi s-a ntors la stpnul su.
Maimutele si ghindele
Puterea este si dispretuitoare, iar acest dispret e nsotit de siretenie. Zhuang Zi ne
povesteste o
ntmplare stranie:
Un mblnzitor de maimute Ie-a spus maimutelor, n clipa n care le ddea s
mnnce:
O s v dau trei ghinde dimineata si patru seara. Ce ziceti ?
Toate maimutele, suprate foc, au nceput s tipe.
Prea bine, a spus mblnzitorul. Atunci am s v dau patru ghinde dimineata si
trei seara.
Ce ziceti ?
Toate maimutele au fost multumite.
Solomon si rndunica
Cnd puterea este ndeplinit cu bunvoint si inteligent ceea ce se ntmpl
rar , duce
la armonia lumii, ptrunzndu-i tainele.
In palatul regelui Solomon, un rndunel tot nghesuia o rndunic, care ncerca s
scape.

Rndunelul a strigat:
Cum de mi te mpotrivesti ? Nu stii oare c, dac-as vrea, as putea drma cupola
templului ? Chiar peste Solomon ?
Solomon, care stia limba psrilor, 1-a chemat pe rndunel si 1-a ntrebat cu
destul asprime:
Cum ai putut spune o asemenea prostie ? De ce ? Ce te-a mpins s rostesti
asemenea
vorbe ?
Nu trebuie s te iei dup vorbele ndrgostitilor, a rspuns pasrea.
Ai dreptate, a spus Solomon zmbind. Si i-a dat drumul s zboare.
Apa raiului
O alt poveste arab, asemntoare, spune ca un beduin slab si srman, pe nume
Harith, tria
n pustiu de cnd se stia. Umbla de colo colo, nsotit de nevasta lui Nafisa. Iarb
uscat pentru
cmil, insecte, din cnd n cnd un pumn de curmale, cte o gur de lapte: o viat
grea si
plin de primejdii. Harith vna sobolani de desert pentru blan si mpletea frnghii
din fibre
de palmier, pe care le vindea caravanelor.
Nu bea dect apa slcie din fntni mloase.
ntr-o zi, din nisip a tsnit un prias nou. Harith a gustat din apa necunoscut, care
era amar
si srat, si nitel cam tulbure. I s-a prut ns c simtea curgndu-i pe gtlej chiar
apa raiului.
Trebuie s duc apa asta, s-a gndit el, cuiva care va sti s-o pretuiasc.
A umplut dou burdufuri din piele de capr unul pentru el, altul pentru califul
Harun alRasid si a pornit spre Bagdad. La sosire, dup o cltorie obositoare, si-a istorisit
povestea

paznicilor si a fost lsat s intre la calif, asa cum se obisnuia.

Harith s-a prbusit la picioarele Stpnului drept-credin-ciosilor si a grit astfel :
Nu sunt dect un srman beduin, legat de desert, unde soarta a vrut s m nasc.
Nu cunosc
nimic n afar de desert, dar desertul l cunosc bine. Cunosc toate apele care se afl
acolo.
Cnd am gsit apa raiului, m-am gndit s ti-o aduc, ca s-o gusti.
Harun al-Rasid a cerut o ulcic si a gustat din apa prului amar. ntreaga curte se
uita la el. A
but o nghititur zdravn, dar pe chipul lui nu s-a zugrvit nimic. A rmas o clip
pe
gnduri, apoi a spus cu glas tare:
260
261
: i*
Luati-1 pe acest om si ntemnitati-1. S nu vad pe nimeni.
Beduinul, uluit, nucit, a fost luat si aruncat ntr-o hrub ntunecat. Iar califul le-a
spus celor
de fat, care-1 ntrebau de ce luase o asemenea hotrre:
Ceea ce nu nseamn pentru noi nimic nseamn pentru el totul. Ceea ce crede el
c este
apa raiului este pentru noi o butur neplcut. Dar trebuie s ne gndim la
fericirea acelui
om.
L-a chemat la el pe beduin Ia cderea noptii. Le-a poruncit paznicilor si s-1
nsoteasc tot
atunci la iesirea din cetate, pn la marginea desertului, fr s-i ngduie s vad
apele
Tigrului si nici fntnile orasului si fr s-i dea s bea altceva n afar de apa pe
care o

adusese.
In vreme ce beduinul prsea palatul n toiul noptii, l-a vzut: nc o dat pe calif.
Acesta i-a
druit o mie de galbeni si i-a zis:
Iti multumesc. Te numesc paznicul apei raiului. Ai s ai grij de apa aceea n
numele meu.
Pzeste-o si ocroteste-o. Toti cltorii s stie c te-am numit n aceast slujb.
Beduinul a srutat mna califului si s-a ntors grabnic n desert.
Un credincios si jumtate
Suveranul se pricepe cel mai bine s ptrund tainele mintii. Dar trebuie mai nti
ca mintea
lui s fie limpede.
Traditia sufi ne arata cele ce urmeaz.
Un sultan a aflat despre un seic vestit, care tria n Ana-tolia si care avea sute de
mii de
credinciosi. Speriat de o asemenea putere, sultanul l-a chemat pe seic la Istanbul si
l-a
ntrebat:
Ce mi-a fost dat s aud ? C ai sute de mii de oameni care sunt gata s moar
pentru tine ?
Nici vorb, a rspuns seicul. N-am dect unul si jumtate.
262
Atunci de ce mi se spune c esti n stare s ridici toat tara ? S vedem. Toti
oamenii ti s
se adune mine dimineat pe cmp, lng cetate.
S-a dat vestea c toti supusii seicului aveau s se adune a doua zi de dimineat pe
cmp,
pentru c seicul se afla chiar el acolo.
Pe un dea] din mijlocul cmpiei, seicul a poruncit s se nalte un cort. A dus n cort
cteva oi,

pe care nu le putea vedea nimeni.

Credinciosii au sosit n numr mare. Sultanul, care sttea n fata cortului alturi de
seic, i-a
spus:
Ziceai c n-ai dect un credincios si jumtate. Priveste! Au venit cu miile! Cu
zecile de
mii!
Nici vorb, a rostit seicul. Nu am dect un singur credincios. Ai s vezi. Spune
tuturor c
am ucis pe cineva si c m trimiti la moarte, dac nu se gseste vreunul printre
supusii mei s
primeasc pedeapsa n locul meu.
Sultanul a fcut ntocmai si multimea a nceput s murmure. Un om a fcut un pas
nainte si a
rostit:
Este stpnul meu. Ii datorez tot ceea ce stiu. mi dau viata pentru el.
Sultanul i-a spus s intre n cort unde, la porunca seicului, a fost tiat o oaie. Toti
cei de fat
au vzut sngele curgnd din cort.
Sultanul a rostit:
O viat nu este de ajuns. Mai este vreun credincios gata sa se jertfeasc pentru
seic ?
In tcerea deplin care a urmat si care a tinut mai mult vreme, o femeie a fcut un
pas nainte
si a spus c este gata s moar. A fost dus n cort, unde a fost tiat nc o oaie.
La vederea sngelui, multimea a prins s se risipeasc. Curnd, pe cmp nu mai era
nimeni.
Seicul i-a spus sultanului:
Vezi bine c n-am dect un credincios si jumtate.

 Brbatul este adevratul credincios, a zis sultanul, iar femeia face ct jumtate,
nu-i asa ?
263
Nu, nicidecum, a rspuns seicul. E tocmai pe dos. Pentru c brbatul nu stia c
are s i se
taie gtul n cort, n vreme ce femeia a vzut sngele si cu toate astea a dorit s se
jertfeasc.
Ea este adevrata credincioas.
Puterea prostituatei
Puterea se poate uneori pleca n fata celor umili. O poveste indian, de origine
budist,
cuprinde o asemenea pild.
Se spune c marele rege Asoka a fost nespus de mirat vznd c o femeie a izbutit,
cu o
singur miscare, s ntoarc apele Gangelui napoi la izvoare. Iar mirarea lui a fost
fr
margini cnd a aflat c femeia, destul de vrstnic, era o trf bine cunoscut din
orasul
Pataliputra.
A chemat-o, asadar, la el si i-a vorbit ndelung, n zgomotul glasurilor tuturor
nteleptilor de la
curte, care comentau nemaipomenita ntmplare. Unii rosteau texte sfinte, altii
cutau alte
exemple, unii puneau la ndoial minunea si spuneau c fusese doar o vedenie.
Btrna trf din Pataliputra a recunoscut c lucrurile se ntmplaser ntocmai. Da,
a spus ea,
sunt n stare de o fapt adevrat, dac doresc. Am putere asupra lucrurilor. Pot
smulge
copacii si-i pot nvrti n aer, pot rsturna muntn si ntoarce lumea cu fundul n sus.
Apoi s-a ntors spre rege, cu mna ntins, rostind: Pot chiar s-ti iau tronul, s te
arunc n

vzduh, s-ti dau drumul n prpastie.

Regele, tremurnd de spaimpentru c vzuse cu ochii lui cum apele Gangelui se
ntorceau
spre izvoare , i-a zis prostituatei:
Dar de unde ai aceast putere ? Cine-ti ngduie s faci astfel de lucruri ?
Am cunoscut o multime de brbati, a rspuns trfa din Pataliputra, soldati, trani,
cersetori,
hoti si chiar printi. Dar n-am fcut ntre ei nici o deosebire. N-am pus pe nici unul
mai presus
de cellalt si nici nu l-am dispretuit pe nici
264
unul dintre ei. Tuturor le-am druit plcerea, chiar dac am fcut-o n mprejurri
deosebite.
Nu m-am artat nici umil, nici trufas. Iat care este taina puterii mele.
A lsat apoi n jos mna pe care o tinea ntins spre Asoka si a iesit. nteleptii
tceau, ghemuiti
la pmnt, iar regele Asoka, care trecea drept cel mai bun dintre regi, se gndea la
calea lung
care-1 astepta.
Tcerea privighetorii
Cnd suveranul poate tlmci toate limbile pmntului, trebuie s-si pun aceast
stiint
nepretuit n slujba supusilor si. O poveste persan, de origine sufi, cuprinde o
asemenea
pild.
n vremea regelui Solomon, cel mai bun dintre regi, un om a cumprat o
privighetoare cu un
glas fr pereche. A pus-o ntr-o colivie, unde pasrea nu ducea Jips de nimic si
cnta,
ceasuri ntregi, spre ncntarea celor din jur.

Intr-o zi, cnd colivia a fost dus pe un balcon, s-a apropiat o alt pasre, i-a soptit
ceva
privighetorii si a zburat. Din acea clip, minunata privighetoare a rmas mut.
Cuprins de dezndejde, omul a luat pasrea si s-a dus la Solomon prorocul, care stia
limba
necuvnttoarelor, si 1-a rugat s-o ntrebe de ce nu mai vrea s cnte. Pasrea a
grit astfel
ctre Solomon: Pe vremuri, nu stiam nici de vntor, nici de colivie. Apoi mi s-a
ntins o
capcan dibace si am czut n ea, din lcomie. Psrarul m-a prins si m-a vndut la
trg,
nstri-nndu-m de ai mei. M-am trezit n colivia acestui om pe care l vezi n fata
ta. M-am
jeluit zi si noapte, dar omul a crezut c tnguirile mele sunt cntece de recunostint
si bucurie.
Pn n ziua cnd o alt pasre a venit la mine si mi- spus: Nu mai plnge, pentru
c de asta
te tin n colivie." Atunci m-am hotrt s tac.
Solomon i-a tlmcit omului vorbele psrii. Acesta s-a gndit: La ce bun s mai
pstrez o
privighetoare care nu cnt?" Si i-a dat drumul din colivie.
265
RegeJe preschimbat n femeie
n mprejurri anume, un suveran poate fi n stare s dezlege o tain veche, pentru
binele
cunoasterii ori al stiintei.
Este ceea ce ne arat o legend indian despre metamorfoz.
Un rege, lovit de un blestem necunoscut, a fost pedepsit cu asprime. Zeii suprati lau
preschimbat n femeie si l-au silit s se ascund n pdure, ceea ce s-a si ntmplat.

n pdure, dup ce a rtcit vreme de cteva sptmni si a trit din pomeni,

regele-femeie a
ntlnit un tietor de lemne, tnr si vnjos, care locuia singur. TietoruJ de lemne si
femeia sau
simtit pe dat cuprinsi de iubire unul pentru altul. S-au nsotit, au trit mpreun si
au avut
chiar copii. Cnd blestemul a trecut, regele s-a prefcut la Joc n brbat. Tietorul de
lemne a
fost uluit cnd a vzut c nevasta era de fapt regele lui. Acesta a plecat din casa
tietorului de
lemne, si-a prsit copiii si s-a ntors la palat. A fost ntmpinat cu mare bucurie,
fiindc n
pofida greselii pentru care fusese blestemat, dar care nu era cunoscut de toat
lumea era
cunoscut ca fiind peste msur de bun si de drept.
ndat ce au aflat, toti nteleptii din India s-au repezit la palat. Era singurul care
putea
rspunde la o ntrebare care se punea de la nceputul lumii si care nu primise pn
atunci dect
rspunsuri pe jumtate. ntrebarea era urmtoarea; n timpul dragostei, cine
cunoaste plcerea
cea mai mare, brbatul ori femeia ?
Regele, stiind ce greutate vor avea vorbele lui (deoarece cunoasterea, n India, este
de cea mai
mare nsemntate), a chemat toti nteleptii n curtea palatului si a poruncit s li se
ntind
masa. S-au adus jertfe, s-a fcut o rugciune, s-a cntat, apoi toti cei de fat au
cugetat. Apoi
cel mai btrn dintre ntelepti a rostit marea ntrebare.
Regele a rspuns zmbind:
n iubire, fr nici o ndoial, plcerea cea mai mare este a femeii. Este plcerea
cea mai

puternic de care o fptur

266
omeneasc poate avea parte pe acest pmnt. O plcere att de mare, nct pn
si zeii ne
pizmuiesc.
nteleptii i-au multumit regelui si au plecat multumiti.
nainte de a pleca, cel mai vrstnic dintre ei, cel care pusese ntrebarea, 1-a tras pe
rege
deoparte si i-a soptit ceva la ureche. Nu se stie ce i-a spus. Atta doar c, a doua zi,
regele era
de negsit. Nu 1-a mai vzut nimeni niciodat n palat.
Niste vntori spun c un tietor de lemne pe care l cunosteau si recptase pofta
de viat.
Cmasa de marmur
Totusi, lucru artat de toate traditiile, arma cea mai potrivit si mai de temut de
care omul se
poate folosi mpotriva puterii este siretenia.
Povestea marocan care urmeaz este bine cunoscut, iar structura ei este adesea
folosit.
Un sultan i-a poruncit unui biet croitor dm Fez s-i coas o cmas de marmur,
amenintndu-1 c, dac nu va izbuti, i va tia capul.
Bietul om s-a pus pe plns, nestiind curn s se descurce. Dar fiica lui, care era
nespus de
isteat, i-a venit n ajutor. Cnd sultanul a cerut cmasa de marmur, croitorul i-a
rspuns:
Cmasa e croit. Dar am nevoie de fire de nisip ca s-o
cos. Mi le poti trimite ?
Grinzile de ap
O poveste asemntoare ne vine din Camerun.

Mai-marele duhurilor, pe numele lui Zameyo-Mebenga, a vestit c-si va da fiica de

sotie celui
care i va aduce grinzi de ap.
Toti au nceput s strige: Grinzi de ap! Cine a mai vzut asa ceva ?
Numai testoasa, animalul care gsea o sut de rspunsuri la o singur ntrebare, a
primit s-1
nfrunte pe mai-marele
267
duhurilor. S-a dus la malul rului si a nceput s bat apa cu labele, apoi a trimis pe
cineva la
Zameyo-Mebenga s-i spun:
Grinzile de ap sunt gata. S-mi trimit de ndat o sfoar de fum din pipa lui, s
le leg. I le
voi trimite fr ntrziere.
Iar mai-marele duhurilor si-a dat fata dup testoas.
Printul si morile de vnt
O alt pild, cu aceeasi structur, este cuprins ntr-o poveste ruseasc.
Un print cu firea aspr avea o mosie undeva n Rusia, n partea de miaznoapte.
Clrind ntro
zi pe acea mosie, a vzut o moar de vnt cu aripile nemiscate. Mnios, 1-a chemat
pe
morar si 1-a ntrebat:
De ce nu merge moara ?
Pentru c nu bate vntul, i-a rspuns morarul.
Orice moar, de vnt ori altfel, trebuie s mearg! Poruncesc sa mearg moara!
Descurcte!
Am s m ntorc mine, si vai va fi de tine dac nu-mi asculti porunca!
Printul s-a ntors a doua zi. Moara tot nu mergea. A rcnit ctre morar:
N-ai priceput ce ti-am zis ieri ?

 Ba da, nltimea ta, am priceput.

I-am poruncit morii s mearg.
Atunci moara m-a ascultat si mi-a rspuns. Mi-a grit asa: Sunt gata s m
supun. Dar dute
si spune-i printului, care are mai mult putere dect tine, s porunceasc vntului
s bat.
Tocmai m pregteam s vin s-ti cer acest lucru.
Frul de nisip
O poveste asemntoare dar ceva mai lung ne vine din Mali.
Un rege atotputernic, cu o purtare uneori ciudat, i-a chemat ntr-o zi pe toti tinerii
din oras si
le-a spus:
268 J
V dau o porunc: nainte de sfrsitul sptmnii, i veti goni de-acas pe tatii
vostri. S se
duc unde vor vedea cu ochii. Apoi am s v spun un lucru foarte nsemnat.
Destul de ncurcati, tinerii s-au supus poruncii regelui. Btrnii au plecat de-acas.
Dup o
sptmn, regele i-a chemat din nou si le-a dat aceast porunc uimitoare:
Fiecare dintre voi mi va face un fru de nisip. Vai si amar de cei ce nu vor izbuti!
Tinerii s-au ntors la casele lor, nuciti de noua porunc a ciudatului rege. Cum s
fac un fru
din nisip ?
Unul din tineri, care-si iubea si-si pretuia tatl, nu se ndurase s-1 alunge. l tinea
ascuns ntrun
hambar si-1 hrnea n tain. Cnd tatl a aflat care era porunca regelui, i-a spus
fiului su:
Du-te la rege si spune-i asa: Binevoieste si-mi arat ce fel de fru doresti, ca s-1
pot face
ntocmai.

Fiul a ascultat sfatul printelui su. Cnd regele 1-a auzit pe tnr cerndu-i un
model, a
zmbit si i-a spus:
L-ai ascuns cumva pe tatl tu ? Spune-mi adevrul.
Da, a rspuns fiul. L-am ascuns n hambar.
Prea bine, a grit regele. Poruncile mele nu-si mai au rostul. Du-te si spune-le
tovarsilor
ti c-si pot chema tatii napoi acas. Nu mai am nimic s v spun astzi.
Rmsagul califului
O poveste arbeasc arat c un calif, crud si zgrcit, avea o adevrat patim a
rmsagurilor.
Dar era att de crud si de zgrcit nct le socotea n cele mai mici amnunte, ca nu
cumva s
piard. Se spunea chiar c nu punea rmsag dect dac era pe deplin ncredintat
c va
cstiga. Curtenii gseau tot soiul de pretexte s nu pun nici un rmsag cu dnsul.
Califul se vedea, asadar, nevoit s pun rmsaguri cu negustori, cu femei, cu
paznici si chiar
cu slugi. ntr-o dimineat, pe cnd strbtea curtea cea mare, a vzut o grmad
mare de
crmizi fcut de zidari. A strigat ndat:
Cine vrea s pun un rmsag cu mine ?
269
Nimeni din cei ce se gseau n acea clip n curte n-a rspuns. Califul a strigat din
nou, n
tcerea din jur:
Cine vrea s pun un rmsag cu mine ? Si a adugat iute:
M prind c nimeni nu este n stare s duc grmada asta de crmizi, doar cu
minile, de
la un capt la cellalt al curtii, nainte de asfintitul soarelui! Cine se prinde ?

Toti cei care se gseau n curte stteau cu capetele plecate, pentru c lucrul prea
cu neputint.
Deodat, un zidar tnr a fcut ctiva pasi nainte si a spus:
Si care va fi rsplata pentru cel care cstig ?
Zece chiupuri cu aur.
Si pentru cel care pierde ?
Tierea capului.
Zidarul s-a gndit o clip si a zis:
Sunt gata s m prind, dar am o dorint.
Te ascult.
Ai s poti opri jocul cnd vrei, dar atunci ai s-mi dai doar un chiup cu aur.
Califul i-a cerut s spun nc o dat ce dorea si a rmas putin pe gnduri, creznd
c este
vorba de o capcan. Putea opri totul cnd voia si nu mai trebuia s dea dect un
chiup cu aur.
Ce voia s nsemne acest lucru ? Ce ascundea el ? Zidarul n-a vrut s spun mai
mult si a dat
s plece. Din patim pentru joc, califul s-a nvoit.
Tnrul s-a apucat s care crmizile dintr-un capt n cellalt al curtii, cu minile
goale,
urmrit de calif si curteni. Dup un ceas, nu crase dect o parte nensemnat din
grmada de
crmizi. Cu toate acestea, zmbea.
De ce zmbesti ? 1-a ntrebat califul. Este limpede c ai pierdut! N-ai s-ti
isprvesti
treaba!
Te nseli, a rspuns zidarul cel tnr, strbtnd curtea. Sunt ncredintat c am s
cstig.
Cum asa ?

 Pentru c ai uitat ceva. De asta zmbesc.

Ce anume am uitat ?
Oh, un lucru nensemnat.
270
Tnrul cra la crmizi, lsndu-1 pe calif prad unor gnduri negre. Ce uitase oare
? Si-a
amintit tot ce rostise, cuvnt cu cuvnt, si n-a gsit nici un cusur. Dup trei ceasuri
de munc,
grmada de crmizi prea aproape neatins. Nici mcar trei-patru zile n-ar fi ajuns
ca s fie
crate n celalalt capt al curtii. Cu toate acestea, inima regelui era cuprins de o
ngrijorare
adnca.
La nceputul celui de-al patrulea ceas, vznd c micul zidar zmbeste ntruna, 1-a
ntrebat:
Tot mai crezi c ai s cstigi ? -Tot.
Ce-am putut oare uita ? Spune-mi. Am socotit gresit mrimea grmezii de
crmizi ? S fi
avut oare o vedenie ?
Nici vorb, a rspuns flcul. E ceva mult mai usor. Si si-a vzut de treab.
La nceputul celui de-al cincilea ceas, califul, care ddea semne de nerbdare, a
ntrebat:
Tot mai crezi c ai s cstigi ?
Tot.
Priveste: grmada e nc mare si mai ai doar patru ceasuri pn la asfintitul
soarelui. Cum
poti ndjdui c vei cstiga rmsagul ?
Iti spun din nou, a spus zidarul, crnd cteva crmizi, c ai uitat un amnunt.
Fruntea califului s-a brzdat, iar ochii i s-au ntunecat. Se gndea iar la toate
elementele

problemei, fr s dibuiasc greseala care l-ar fi putut face s piard amar de bani.
Cu glas
soptit, cu sudoarea curgndu-i pe fat, le-a cerut prerea sfetnicilor care-1
nconjurau. Nici
mcar cei mai ageri dintre ei nu i-au putut da un rspuns. Dup ei, califul avea s
cstige din
nou si nc un cap avea s cad.
La nceputul celui de-al saselea ceas, califul, vznd c tnrul, cu toat oboseala,
zmbea
mereu, 1-a ntrebat:
De ce zmbesti ?
Zmbesc fiindc am s cstig o avere.
Cu neputint! Soarele a trecut de amiaz, iar grmada este nc mare! N-ai cum
s cstigi.
271
Ai uitat un amnunt nensemnat, i-a spus iar zidarul.
Ce ? Ce-am uitat ? a rcnit califul, ridicndu-se n picioare, rosu de ciud, cu
minile
tremurnd. Ai s te folosesti cumva de niscaiva farmece ? Esti cumva vreun djinn ?
Au s te
ajute cumva fpturi nepmntene, iesite din ziduri ?
Nu, a rspuns zidarul, e vorba de ceva mult mai usor. Califul i-a chemat pe
matematicieni
si pe astrologi, i-a pus
s msoare grmada de crmizi, i-a pus s se uite la soare. La nceputul celui de-al
saptelea
ceas, vznd c zidarul zmbeste ntruna, califul a strigat:
Tot mai crezi c ai s cstigi ? -Tot.
Mai ai doar un ceas de lumin si crmizile pe care le-ai crat alctuiesc doar o
grmjoar

amrt pe lng cealalt! Priveste! Uit-te si msoar-le pe amndou! Cum poti

spune c ai
s cstigi rmsagul ?
Cum ti spuneam, a rspuns tnrul, ai uitat ceva.
Ce anume ?
Vrei s opresti jocul ?
Da! l opresc.'
Si-mi dai un chiup cu aur ?
Da! Iti dau J Dar spune-mi, rogu-te, ce este lucrul acela att de nensemnat pe
care l-am
uitat ? Cum ai fi fcut ca s-mi iei banii ? La ce anume nu m-am gndit ?
Tnrul a pus jos crmizile pe care le cra si, cum jocul se sfrsise bine pentru el, ia zis
califului:
N-ai bgat bine de seam la ceea ce ti-am cerut.
Nu m-am gndit dect la asta! a spus califul.
Poate, dar fr s pricepi c pentru mine, un chiup de aur, doar unul, este o
comoar
nepretuit. Stiam nc de la nceput c nu pot cstiga cu nici un chip cele zece
chiupuri. Dar
nu voiam dect unul, att. Tu teprinsesesi pe zece chiupuri, iar eu doar pe unul.
Dar cum ai fcut ca s cstigi ? Ce este lucrul acela nensemnat pe care l-am
uitat ?
Ai uitat, a spus tnrul, lucrul cel mai la ndemn. Ai uitat ct de usor ti poti
pierde
ncrederea n tine nsuti.
272
Califul a tcut.

Tnrul zidar a luat chiupul pe care l aduseser slugile. L-a pus pe umr, a strbtut
curtea
printre cele dou grmezi de crmizi, una mare, alta mic, si a plecat n alt tinut.
Vestitul rmsag al lui Nastratin
Uneori, aceast poveste, tot despre un rmsag, care a fcut nconjurul lumii, este
pus pe
seama lui Nastratin.1
Desi se plngea necontenit de srcie, Nastratin a dat ntr-o sear un asemenea
ospt, nct
vestea despre minuntia bucatelor a ajuns la urechile califului.
Acesta l-a chemat Ia dnsul si l-a ntrebat de unde avusese bani pentru o astfel de
petrecere.
Pun rmsaguri, a rspuns Nastratin, si le cstig.
Pe ce pui rmsag?
Pe orice.
Te ncumeti s pui un rmsag cu mine ?
Chiar acum, dac vrei, a rspuns Nastratin.
Pe zece galbeni ?
Zece galbeni s fie.
Si pe ce vrei s punem rmsag ?
M prind c mine dimineat, cnd ai sa te trezesti, o s ai o bub mare pe buca
dreapt.
Zis si fcut. A doua zi, dup o noapte chinuit, califul s-a sculat si a bgat de seam
c n-avea
nimic pe buca dreapt si nici pe cea stng. L-a chemat pe Nastratin si i-a spus c
pierduse
rmsagul.
Nastratin a dorit s se ncredinteze, iar califul s-a nvoit. Si-a dat jos pantalonii si i-a
artat

bucile lui Nastratin, care a recunoscut c pierduse si a iesit, umil.

Chiar n acea sear, califul a aflat c Nastratin ddea un ospt si mai strasnic dect
primul. L-a
chemat la el si l-a ntrebat, destul de suprat, de unde avea bani pentru petrecere.
1 Vezi Jean-Louis Maunoury, n Hautes sottises de Nasreddin Hodja, Phebus 1994.
273
Nimic mai usor, a rspuns Nastratin. Am pus rmsag pe cincizeci de galbeni cu
vizirul tu
si-am cstigat.
Si pe ce anume ai pus rmsag ?
M-am prins c de dimineat, dac vine destul de devreme si se ascunde n
spatele unei
perdele, are s-1 vad pe calif artndu-mi dosul.
Dregtorul si pescarul
Ct despre minile murdare" si apele tulburi", cuvinte care nsotesc adesea
puterea, o veche
poveste anamit ni le nftiseaz ntr-un chip aproape tainic si nedeslusit.
Un dregtor alungat de la curte, slab, ntr-o stare jalnic, mergea pe malul unui ru.
Un pescar
btrn 1-a vzut si 1-a ntrebat:
De ce te-au alungat de la curte ?
ntr-o lume tulbure, a rspuns dregtorul, doar eu am rmas curat. In mijlocul
unei multimi
ametite, doar eu mai am mintea limpede. Iat de ce m-au alungat.
Un om ntelept nu trebuie s se ncptneze, ci s mearg dup mprejurri.
Dac lumea
este tulbure, va ncerca s-o tulbure si mai tare, s scurme n ml, s rscoleasc
apele, ca s
ajung si el asemenea lumii. Dac multimea este ametit, se va apuca de but,
chiar si otet, ca

s fie la fel cu ceilalti. La ce bun s te ncptnezi si s ajungi n starea n care

esti ?
Am auzit vorbele acestea, a rspuns dregtorul. Dac te-ai splat pe cap, nu-ti
pune o
plrie murdar. Trupul meu este curat; cum oare as putea suferi o atingere care s1 murdreasc
? Mai bine m arunc n ru, ca s fiu hran la pesti, dect s m stiu mnjit de
pulberea si murdria lumii.
Btrnul pescar zmbea si-si crpea nvoadele. Dintre buzele sale zbrcite iesea un
cntecel:
Rul curge nainte, iar n apa lui curat
mi spl legtura curat de la plrie
Iar dac apa se murdreste cumva
Am s cobor s-mi spl si picioarele murdare.
Apoi s-a ridicat si s-a ndeprtat n tcere13
Trebuie totusi s stim de ce lucrurile sunt asa cum sunt
274
Luna si moartea
Povestirile despre nceputurile lumii sunt nenumrate. Fiecare amnunt, dac ne
uitm bine,
are povestea lui, fiecare poate fi lmurit printr-o ntmplare care s-a petrecut ntr-o
anume zi
si a rnduit lucrurile ntr-un anume fel.
Povestirile acestea, care se apropie de mit, se ntlnesc mai cu seam n Africa.
Printre ele se
numr cea despre lun si moarte, care apartine traditiei neamului sande.
Un om mort zcea jos, pe pmnt. Lumina lunii cdea asupra lui. Un btrn a
adunat n jurul

trupului fr viat un mare numr de animale si le-a spus:

Trebuie s trecem moartea si luna pe malul cellalt al rului. Cine se ncumet ?
O broasc testoas a apucat luna ntre labe si a dus-o pe malul cellalt. Alta, care
avea labele
mai scurte, a apucat moartea. Dar n-a putut s-o duc dincolo si s-a necat.
Iat de ce luna rsare n fiecare sear, dar omul care moare nu mai nvie niciodat.
De ce ppludele nu beau dect rou
O poveste malgas, din traditia sakalava, sun astfel.
O pplud se plimba pe malul unui ru. A dat de niste caimani care se odihneau pe
nisip.
Caimanii au ntrebat-o dac stie cumva unde se putea gsi praful care te face
nevzut.
Stiu s-1 fac chiar eu, a spus pasrea. Dac vreti, vi-1 aduc joi.
Caimanii, bucurosi, i-au multumit. Se gndeau: Cu praful acela, vom putea intra n
sat fr s
ne vad nimeni, vom putea
277
mnca gini din belsug, rate si chiar cini, poate si femei si niscaiva prunci cu
carnea fraged,
fr s fim mcar zriti."
Joi, ppaluda le-a adus cteva frunze zdrobite pe care cai-manii le-au mncat. Le-a
spus pe
urm c nu-i mai vede si c pot intra fr fric n sat, ca s se ospteze dup pofta
inimii.
Au hotrt, asadar, s mearg n sat dis-de-dimineat.
Pasrea a ajuns acolo naintea lor si le-a spus stenilor:
Vin caimanu, care se cred nevzuti. Prefaceti-v c nu-i vedeti si cnd vor fi toti
aici, n
piat, o s-i puteti omor fr greutate.

A doua zi de dimineat, caimanii au pornit la drum, cu mare grij. La marginea

satului, au
ntlnit un om care s-a purtat ca si cum nu i-ar fi vzut. Nici mcar n-a ntors capul
cnd a
trecut pe lng ei.
Ceva mai departe, n dreptul primelor case, au ntlnit doi oameni, care au fcut
acelasi lucru.
Au trecut pe lng ei plvrgind linistiti.
Prinznd curaj, caimanu au grbit pasul si au ajuns n mijlocul satului. Locuitorii nu
preau s
se sinchiseasc de ei. Dar cnd s-au strns cu totii n piata cea mare, ppaluda a
dat semnalul
si o multime de brbati narmati s-au npustit asupra camanilor, mcelrindu-i.
Unul singur a scpat cu viat, desi era rnit. Cu chiu cu vai a ajuns la ru si le-a
spus celor
care rmseser acolo: Ppaluda ne-a trdat! Din pricina ei, toate rudele si toti
prietenii
nostri au fost ucisi! Ura noastr fat de cei asemenea ei va fi vesnic! Acela dintre
noi care va
ntlni o pp-lud si n-o va mnca s se prefac n vnt, n suvoi de ap! Toti
caimanii au
fcut jurmntul. Dar ppluda, care auzise, Ie-a spus alor si. Le-a spus s nu mai
bea ap
din fluvii si ruri. De atunci, paparudele nu mai beau dect rou.
Soarecele si pisica
Dusmnia strveche dintre soarece si pisic este istorisit de o legend din Togo.
278
n vremurile de demult, soarecele si pisica triau n mare prietenie. Li se ntmpla
chiar s
cltoreasc mpreun. n timpul unei asemenea cltorii, au ajuns la malul unui
fluviu urias,

pe care trebuiau s-1 treac. Au cutat o barc sau orice alt lucru care le-ar fi fost
de folos.
Soarecele s-a gndit s dezgroape o rdcin groas de ignam si s-o scobeasc.
Pisica 1-a
ajutat s duc ignama, dar au fost zriti de un tran, care s-a luat dup ei
amemntndu-i cu
sapa.
Pisica s-a urcat cu usurint ntr-un copac, unde era la adpost de primejdie, dar
soarecele a
alergat n toate prtile ca s scape de unealta tranului. Mai trziu, cnd soarecele
si pisica au
scpat, teferi si nevtmati, soarecele a mustrat pisica pentru c-1 prsise. Pisica
ns i-a
rspuns c se purtase astfel din obisnuint, pentru c asta era firea ei, si c oricum
n-ar fi putut
face nimic pentru soarece dac ar fi rmas jos. Soarecele a ncuviintat.
Au dezgropat alt ignam, mai mare dect prima, iar soarecele a scobit-o n form
de barc.
Au pornit dup aceea pe ap. Numai c rul prea fr sfrsit. Cellalt mal nici
mcar nu se
zrea, iar cele dou animale naintau anevoie cu asa-zisa barc. Curnd au isprvit
merindele
si li s-a fcut foame. Soarecele a zis s se culce, pentru c somnul tine loc de mas.
Dar nu sia
putut nfrnge foamea, asa c s-a sculat si a rontit o bucat din barc.
Zgomotul a trezit-o din somn pe pisic, care a dorit s afle ce se ntmplase.
Soarecele a ticluit
o minciun.
Dormeam, ca si tine, a zis el. Zgomotul pe care l-ai auzit era fr ndoial
sforitul meu.
Au mers mai departe. Pisica suferea crncen de foame, n vreme ce soarecele, n
fiecare

noapte, se scula cu grij si mai rontia o buctic din barc.

ntr-o zi, cu putin nainte de ivirea zorilor, pe cnd barca subtiat se apropia de
malul cellalt,
fundul s-a spart si vasul a nceput s ia ap. Pisica a priceput trdarea soarecelui. La coplesit
cu vorbe grele, s-a repezit asupra lui si l-a mncat.
Se crede c amndou animalele au pierit, soarecele mncat, iar pisica necat.
279
Se spune, de asemenea, c pestii din ru le-au istorisit povestea celorlalte pisici si
celorlalti
soareci, nflorind-o de fiecare dat. De Ia. acea nefericit cltorie, pisicile si
soarecii sunt n
vesnic rzboi.
Enigma dezlegat
O poveste sana ne aduce dezlegarea unei enigme care ne frmnta de mult
vreme.
ntr-o zi (demult de tot), penisul, vaginul si testiculele au aflat c niste fructe care le
plceau la
nebunie crescuser ntr-un anume pom.
S-au dus, asadar, la pomul cu pricina. Penisul, sprinten, s-a urcat iute n copac,
urmat de
testicule, care se miscau mai greu.
Despre vagin nici nu putea fi vorba, asa c, neputnd urca, a rmas jos.
Penisul, care tinea la vagin, i arunca din cnd n cnd cte un fruct, n vreme ce
testiculele,
peste msur de egoiste, se fceau c nu-i aud rugmintile si se ndopau cu poft.
Deodat a izbucnit o furtun puternic. Penisul a cobort repede din pom, s-a
apropiat de
vagin si l-a rugat s-l lase s intre.

Vaginul, recunosctor, l-a primit. S-a deschis, iar penisul s-a repezit nuntru, unde
era la
adpost de vnt si de ploaie.
Au cobort si testiculele din copac si i-au cerut vaginului adpost, pentru c furtuna
se
ntetise. Dar vaginul nici n-a vrut s aud. Le-a spus testiculelor c nu avea de ce s
le
ocroteasc si c, de altfel, nici nu mai era loc.
Iat de ce, de atunci, pe furtun ori pe vreme bun, testiculele rmn afar.
Rtul purcelului
Undeva n Guyana, un purcel a ntrebat-o pe mama lui:
De ce am rtul asa de lung ? Iar mama i-a rspuns:
Ai s afli mai trziu, fiule.
280
Degetul mare
O poveste a tribului adja, din Togo, ne spune urmtoarele.
La nceput, cele cinci degete de la mn erau lipite. Cel mijlociu a zrit ntr-o zi o
bucat de
carne fript si le-a ndemnat pe celelalte patru s-o apuce.
N-am s fiu prtas la o asemenea hotie! a strigat: degetul mare. Am s v prsc
lui
Dumnezeu, pentru c bucata de carne este a lui!
Celelalte patru degete au luat carnea si au ajuns la Dumnezeu naintea degetului
mare. L-au
prt:
Degetul mare a furat bucata ta de carne!
Orice hot trebuie dat la o parte J a hotrt Dumnezeu. De atunci, degetul mare nu
mai st
n rnd cu celelalte.

Dar tocmai multumit acestei asezri, mna poate apuca tot ce se iveste.
Copiii nepstori
Tot n Togo, la tribul kabiyes, gsim urmtoarea poveste despre nceputurile lumii.
La nceput, ariciul, broasca testoas, pianjenul si albina erau copiii aceleiasi mame.
Aceasta
s-a mbolnvit. Trebuia dus la vraci. A tnmis-o pe gin s-l caute pe primul ei
nscut,
ariciul, care i-a spus c se apropia vremea pentru vntoare si c avea nespus de
mult treab
cu pregtitul sgetilor. Mama a trimis-o pe gin la testoas, care a zis: Nu, n-o pot
nsoti pe
mama la vraci, pentru c vin ploile si trebuie s-mi ridic casa, s am un adpost."
Mama a trimis-o atunci pe gin la pianjen, care a spus: Nu, nu pot veni, pentru
c se
apropie srbtorile si trebuie s tes pnza pentru haine."
Mama a trimis-o pe gin la albin, care a venit n grab si a dus-o la vraci. Dup ce
s-a
vindecat, mama i-a blestemat pe primii trei copii astfel:
Ariciul si va petrece restul zilelor pregtind sgeti si le va duce vesnic n spinare!
Testoasa
si va cra n spinare
281
casa f Mereu, n vecii vecilor! Pianjenul si va tese tot timpul pnza, iar vesmintele
lui de
srbtoare nu vor fi niciodat gata! Niciodat!
Ct despre albin, mama i-a fgduit c ntreaga natur o va ajuta ntotdeauna s
fac miere.
De atunci, toate florile se deschid ca s-o primeasc, iar mierea le druieste dulceat
tuturor.
De unde vin puricii

n regiunea Velay din Franta gsim o poveste destul de curioas despre originea
puricilor.
Dumnezeu se plimba ntr-o zi pe valea Loarei, nsotit de Sfntul Petru, cnd deodat
au zrit o
femeie n zdrente, ntins pe nisip, la soare. Era nc tnr, dar prea s se
plictiseasc de
moarte.
Iat o femeie care sufer de plictiseal, a spus Dumnezeu. Se plictiseste pentru
c nu face
nimic. Nu cunosc ceva mai ru dect trndvia.
A luat ndat un pumn de purici din buzunar si i-a aruncat asupra femeii, ca s-i dea
o treab.
De ce fuge cinele dup ren
Legendele despre nceputurile lumii ne spun adesea cum s-au nscut sfada,
nesbuinta si chiar
ura. Asa este aceast scurt povestire inuit.
Renul si cinele, care erau odinioar buni prieteni, mergeau odat la trg. Fiecare
trgea o
sanie ncrcat. Renul, care era btrn si obosit, i-a spus cinelui:
Te rog, ajut-m! Ia-mi o parte din ncrctur! Cinele s-a fcut ns c nu aude
si a mers
mai departe.
Btrnul ren s-a prbusit mort n zpad. Atunci stpnul celor dou snii a pus pe
sania tras
de cine toate mrfurile pe care le trgea renul.
Mai bine l ajutam, se gndea cinele, gfind.
282
De atunci, ndat ce cinele zreste un ren, se ia dup el. Numai c renul se fereste
si alearg
mai departe.

Sarpele ambitios
Iat acum legenda unui obicei din China.
Tria demult n Guangdong un sarpe veninos nespus de lung, care spunea c se
poate lua la
ntrecere n mrime cu toate fpturile omenesti ntlnite. Se ntindea ct era de lung
pe drum,
naintea lor. Dac trupul lui era mai lung dect umbra trectorului, l musca si1
omora. si
dduse ns cuvntul de sarpe c, dac va ntlni un om mai mare dect el, si va
lua viata.
Numerosi au fost cltorii care si-au gsit moartea pe drumul unde sarpele sedea
ntins n fata
lor. Dar ntr-o zi, un om, care a zrit sarpele, a ridicat repede umbrela. Sarpele a luat
umbrela
drept o prelungire a umbrei omului. Si-a tinut fgduiala, s-a muscat si a murit.
De atunci, chiar pe vreme nsorit, cltorii si iau ntotdeauna umbrela dac trec
prin muntii
din Guangdong.
Cum s-a nscut lumina
Originea luminii ori a focului este, dintre toate, cea mai tainic. Multe legende, mai
cu seam
ale populatiilor amerindiene, arat cum s-a nscut lumina. Astfel, Bill Reid si Robert
Brnghurst1 au povestit c, pentru tribul haida (care locuieste pe una dintre insulele
din largul
coastei de nord-vest a Ameri-cii de Nord), totul era la nceput cufundat ntr-un
ntuneric de
neptruns. n casa lui, asezat pe malul rului, un btrn pzea un sipet, n care se
afla alt
sipet, n care se afla alt sipet si asa mai departe, sipetele fiind din ce n ce mai mici,
pn la

ultimul, care era att de mic nct n el nu putea ncpea nimic, afar doar de
lumina lumii".
1 n Le Dit du corbeau, atelier Alpha Bleue, 1989.
283
A fost nevoie de toat siretenia lui Corb, pungasul, om mincinos, desfrnat si
necinstit, care sa
prefcut ntr-un bietel drglas, nscut din femeie, si 1-a rugat pe btrn s
deschid
sipetul. Iar lumina s-a rspndit pretutindeni n lume. n alt parte, la populatia
yanomamis din
Venezuela, se spune c focul era pzit odinioar de un btrn zgrcit si artgos,
Ima-Riwe,
care l ascunsese sub limb.1 Nu voia s dea nimnui nici mcar o frm. Un
omulet siret, pe
nume Yore-kkirami, se strduia din rsputeri s-1 fac s rd.
Abia cnd tot tribul s-a mbolnvit, btrnul s-a molipsit si el si a strnutat. Atunci
focul i-a
iesit din gur, iar omuletul cel siret 1-a prins. A nceput s topie de bucurie si a
srit att de
sus nct a ajuns pe creanga unui copac, de unde cdeau scntei. De atunci, lemnul
arde. Era
un arbore de cacao. Tot de atunci, lemnul acestui copac se foloseste la aprins focul.
In alte
locuri, la alte populatii amerindiene, focul (sau lumina) se afl ascuns n botul unui
caiman,
care nu vrea s-i dea drumul. Trebuie ca pungasul local s organizeze un spectacol
comic si
caimanul s izbucneasc n rs, pentru ca focul s ias si s fie druit oamenilor.
Rsplata divin
Aceast poveste este spus cu plcere n multe locuri, cu variante geografice. Am
auzit-o

pentru prima oar n Mexic, si o voi istorisi ntocmai.

ntmplarea se petrece la cteva clipe dup facerea lumii. Arhanghelul Gavril zboar
n
preajma lui Dumnezeu si-i spune, artnd de sus spre Mexicul proaspt nscut:
Dar, Doamne, la ce te gndesti ? Ai fcut o tar de-a dreptul minunat! Ai druito cu dou
oceane, cu munti nalti, cu pduri dese si cu ruri adnci f Nu cumva ai pus prea
multe ntr-o
singur tar ?
Stai fr grij, i rspunde Dumnezeu. Am s pun si mexicani.
1985
1 Raymond Zochetti, Legendes indiennes du Venezuela, L'
Harmattan,
Rsul iepurelui
O poveste tibetan, spus de Patrick Carre1, arat de ce Iepurele are buza de sus
despicat.
Aflndu-se ntr-o zi fat-n fat cu un tigru, iepurele 1-a rugat s nu-l mnnce
imediat.
Cunostea el un loc unde tigrul va gsi animale mai grase si mai ispititoare.
Tigrul s-a nvoit s-1 urmeze. Mergeau prin ntuneric, cnd deodat tigrul a auzit
dinspre
iepure plescituri si zgomote de saliv. L-a ntrebat ce mnnc.
mi mnnc ochiul drept, i-a rspuns iepurele. L-am scos din orbit, dar are s
creasc
repede la Ioc. E nemaipomenit de gustos.
Tigrul, rupt de foame, si-a scos si el ochiul drept si l-a mncat. Cu toat durerea, l-a
gsit
nespus de bun. Ceva mai departe, s-a lsat pclit si si-a mncat ochiul stng. Dup
care, orb,
s-a lsat dus la marginea unei prpstii.

Ii era frig. Iepurele a aprins un foc att de aproape de el nct tigrul s-a ferit si a
czut n
prpastie. n timpul cderii, a izbutit s se prind cu coltii de o tuf si s-a tinut
zdravn.
Esti teafr ? a ntrebat iepurele, aplecndu-se peste buza prpastiei.
Tigrul n-a putut scoate dect un mormit.
Vorbeste ca lumea! a strigat iepurele. Altfel nu te aud! Nu stiu dac mai esti viu si
nu-ti pot
veni n ajutor!
Tigrul a deschis botul, a dat drumul strnsorii si a czut, gsindu-si moartea n
fundul
prpastiei.
Iepurele a pornit la drum si a ntlnit un om care mna o turm de cai.
Vrei s-ti spun, a ntrebat iepurele, unde poti gsi o blan de tigru proaspt ?
I-a artat omului locul, iar acesta s-a ndeprtat n grab, iar iepurele, vznd doi
corbi pe
craca unui copac, Ie-a spus:
Vedeti acesti cai fr stpn ? Sunt nengrijiti si plini de rni. Am vzut colcind n
rnile
lor de pe spinare mii de viermi!
284
1 n Cornes de lievre etplurnes de tortue, Le Seuil, Paris, 1997.
285
Asa si era. Corbii s-au repezit s ciuguleasc viermii. Speriati, loviti cu ciocurile, caii
au luato
la goan.
Iepurele s-a uitat la corbi cum si luau zborul si a zrit un cioban care-si pzea oile. Ia spus c
stia unde se afl un cuib de corbi, care era fr ndoial plin de oua.

Ciobanul si-a lsat oile n grija iepurelui, care s-a dus repede la un lup pe care-1
cunostea si ia
spus c nu departe se afl o turm de oi nepzit.
Lupul s-a si repezit ntr-acolo.
Iepurele a urcat n vrful unui deal si s-a uitat de jur-m-prejur. A vzut omul care
jupuia
tigrul, caii care fugeau speriati n toate prtile, cu corbii dup ei, ciobanul care se
zgriase
ncercnd s urce n copac si s ia oule de corb, oile nnebunite de spaim,
sfrtecate de lup.
Vznd toate acestea, iepurele s-a pornit pe un rs att de strasnic, nct buza de
sus i s-a
despicat si asa a rmas pn n zilele noastre.
Vntorul de femei
O poveste amerindian (si anume de la tribul meckwa-kihag) ne spune cum s-a
nscut vntul.
Intr-o zi de primvar, un strin a sosit n sat si a spus c este n cutare de femei
frumoase.
Nici nu pomenea de altceva. Nu voia dect s le vad pe femeile frumoase din sat.
Cnd s-a fcut sear, a intrat ntr-o colib, ridicnd pnza, a vzut o fat si s-a
ndreptat spre
ea, zicndu-i s-1 urmeze. Fr o vorb, fata s-a ridicat si 1-a urmat. A dus-o ntr-un
cort pe
care l ridicase afar din sat si a lsat-o acolo singur.
S-a ntors apoi n sat, a intrat n alt colib si a fcut acelasi lucru cu o alt fat,
care 1-a urmat
si ea, Tatl fetei a ncercat s se mpotriveasc, zicnd c fusese fgduit altuia.
Dar strinul
a pus mna pe pieptul fetei, care l privea cu drag. I-a spus tatlui ei c dorea s
mearg cu
strinul, iar tatl a lsat-o s plece.

Astfel, toat noaptea, tnrul strin, care era plcut la vedere si purta un disc
strlucitor n
jurul gtului, a trecut
286
dm colib n colib. n zon, strnsese n cort toate fetele din sat, crora le-a cerut s
ridice o
colib lung, care s poat adposti douzeci de cmine. Fetele s-au pus pe treab,
au ridicat
coliba si au aprins focul ca s pregteasc mncarea. Seara, tnrul strin s-a ntors
n sat,
unde mai rmseser cteva fete. Si ele l-au urmat cu toatele, pn si cele sase
fiice ale
sefului, care s-au mbrcat n grab.
A ajuns n cele din urm n fata unui cort nconjurat de toti feciorii satului, care
cntau Ia
fluier n ndejdea c o vor cuceri pe cea mai frumoas dintre toate, care se afla
nchis acolo.
Strinul a intrat n cort, a dat cu ochii de neasemuita frumusete a fetei ntinse lng
foc. A
atins-o usurel pe umr, spunndu-i c venise dup ea n toiul noptii si c trebuia s-i
fac loc
alturi.
Fata 1-a privit lung si a nceput s plng. A ridicat ptura si i-a fcut loc strinului.
Cnd s-a
strecurat lng ea, frumoasa fecioar a fcut o miscare iute, ca si cum s-ar fi speriat
si ar fi
vrut s se ridice. Dar a rmas acolo, culcat, nemiscat, si i s-a druit n tcere.
Omul a
cunoscut c era fecioar si i-a fgduit c o va lua de nevast, c o va pune n
dreapta lui si c
toate celelalte i vor da ascultare. Dup care s-a gndit la cei ce cntau la fluier n
zadar n

jurul cortului si s-a cutremurat de rs.

A doua zi, a pornit la drum cu toate femeile, cerndu-le s-i arate satele n care mai
putea gsi
si alte fete, fiindc prea nepotolit. Iar femeile i-au artat. Curnd, avea un alai
ntreg de
femei. Nici una nu se putea mpotrivi. S-au ntors cu totii la coliba cea lung, care
era ns
prea mic si nu le putea adposti pe toate.
Brbatii din sat si babele erau foc si par pe strin, dar nu cutezau s fac nimic,
pentru c era
plin de un farmec fr pereche.
Spre sfrsitul verii a sosit un alt strin, cu umeri lati si solduri nguste, care prea
puternic si
rece. Era nsotit de nevasta lui, o femeie tnr si plin de vino-ncoace. Oamenii din
sat i-au
povestit ce se ntmplase si i-au spus c strinul cellalt, primul venit, avea s-i ia
femeia,
pentru c le lua pe toate.
287
ntr-adevr, seara, primul strin a venit la cel de-al doilea si i-a spus c are s-i ia
femeia. Al
doilea strin, linistit, i-a rspuns c n-are dect. Tnrul a psit spre femeie, dar a
fost izbit
drept n fat de un vnt puternic, care 1-a tintuit pe loc. Cei doi brbati s-au
nfruntat si au
hotrt s-si msoare puterile a doua zi, afar.
Tnrul strin s-a ntors acas cuprins de fiori, n toiul noptii. Un vnt rece sufla n
jurul lui.
S-a culcat lng femeia lui cea mai frumoas si i-a cerut s-1 nclzeasc, dar
aceasta n-a

izbutit. Si-a chemat toate femeile si le-a tinut n brate pe rnd. Nu se putea ns opri
din
tremurat, iar vntul sufla din ce n ce mai tare n jurul colibei. Femeile au venit toate
lng el
si l-au acoperit cu trupurile lor. Se lipeau de el si-I mngiau, nclzite de dragoste.
Dar lui i
era tot mai frig, striga s se fac focul, un foc mare. Femeile au aprins n grab
focul, care s-a
fcut urias. Au aruncat n foc tot ce au avut. Cum cldura era cumplit, au fost
nevoite s ias
din coliba cea lung, care a luat foc. Iar tnrul strin, care tot atta focul, a murit
n flcri.
In acea noapte s-a ivit, pentru prima oar, frigul. S-a aflat c tnrul strin se
numea
Nagawicka, ceea ce nseamn vntul de miazzi.
Se mai spune c, de cte ori cineva istoriseste povestea, ncepe s bat vntul.
.14
De obicei, ntrebrile vin naintea rspunsurilor
Vaca neagr si vaca alb
Asa cum Confucius spunea c, nainte de a face ceva, trebuie s convenim asupra
ntelesului
exact al cuvintelor, fiecare dintre noi intuieste c o ntrebare bun este conditia
necesar
pentru un rspuns acceptabil.
In cazul traditiei zen, ntrebarea, dac este bine formulat, clac pune n miscare
ntr-o clipit
toate nsusirile spiritului si pe cele ale sufletului, nici mcar nu are nevoie de
rspuns. Si-a
fcut datoria. Astfel, faimoasa ntrebare a arcasului: Ce anume tinteste n mine ?"
sau, dintre

cele devenite clasice: Dou mini care se lovesc una de alta fac un anumit zgomot.
Dar ce
zgomot face una singur ?"
Care este deosebirea dintre un corb ?" ntreba Coluche, care urma astfel, poate
fr s stie,
aceeasi traditie. Sau Ce vrst avea Rimbaud ?"
Povestea urmtoare, care trebuie spusa sau citit ncet, se ntlneste n zilele
noastre n tara
bascilor. Este socotit ca fiind una dintre cele mai pline de tlc din lume.
Un tran linistit si tcut pzea dou vaci care psteau pe o pajiste si nu fcea nimic
altceva.
Un alt tran, aflat n trecere pe acolo, s-a asezat la marginea pajistii, pe un gard, a
stat o clip
fr s vorbeasc (n aceast tar, vorbele sunt scumpe si bine cntrite) si
deodat a ntrebat:
Mnnc bine vacile tale ?
Care din ele ? a ntrebat cellalt.
Tranul care se afla n trecere, oarecum ncurcat de ntrebare, a ntrebat, cam Ia
ntmplare:
291
Cea alb.
Cea alb, da, a zis primul.
Dar cea neagr ?
Si cea neagr.
Dup acest schimb de cuvinte, cei doi au stat asa o vreme, fr s vorbesc, privind
n jur, la
munti si la sat. Apoi cel de-al doilea tran a ntrebat:
Si dau lapte destul ?
Care anume ?

 Cea alb.
Cea alb, da.
Dar cea neagr ?
Si cea neagr.
A urmat iar o tcere la fel de lung ca si celelalte. Cei doi nu si-au aruncat nici
mcar o
privire. Nu se auzea dect zgomotul linistit al celor dou vaci care psteau.
Cel de-al doilea tran a rupt ntr-un trziu tcerea si a spus:
Dar de ce m ntrebi de fiecare dat care anume" ?
Pentru c, a rspuns primul, cea alb este a mea.
Aha, a zis cellalt.
S-a mai gndit putin si a ntrebat, nu fr o oarecare team:
Dar cea neagr ?
Si cea neagr.
Tapetul
Povestea urmtoare, legat si ea de felul n care sunt puse ntrebrile dar care
merge,
fireste, mult mai departe , este din zilele noastre si vine fr ndoial din Franta.
Un brbat care tria singur s-a mutat ntr-un apartament nou. Era un apartament cu
dou
camere, aflat ntr-unui din acele blocuri nalte construite, n secolul XX, cam peste
tot.
Brbatul, bine crescut, s-a gndit s se prezinte noilor si vecini, care l-au primit cu
amabilitate. La sfrsit, a btut la usa apartamentului de deasupra. I-a deschis un
brbat care 1a poftit nuntru, s-a artat ncntat de gestul lui si i-a oferit un pahar de porto
destul de bun.
Si el tria singur, si tot
292

ntr-un apartament cu dou camere, mprtit, date fiind normele de constructie,

exact la fel cu
cel al noului locatar.
n timpul conversatiei, acesta a observat tapetul cu care erau acoperiti peretii
vecinului de
deasupra.
V place ? a ntrebat vecinul.
Foarte mult. Este tapetul cel mai plcut si mai atrgtor din cte mi-a fost dat s
vd.
Dac vreti, v pot spune de unde l-am cumprat.
Binenteles c vreau.
Vecinul de deasupra i-a dat adresa magazinului. Pe urm, noul locatar, constatnd
c tot
apartamentul avea acelasi tapet, a ntrebat:
Si cte suluri ati cumprat ?
Douzeci si opt de suluri, a rspuns vecinul de deasupra.
Noul locatar a multumit si s-a retras. A doua zi, s-a dus la magazin, a gsit tapetul si
si-a
comandat douzeci si opt de suluri.
S-a pus imediat pe treab si a tapetat tot apartamentul, pn n colturile cele mai
ascunse. Nu
mic i-a fost ns mirarea cnd a vzut, dup ce terminase, c i rmseser zece
suluri de
tapet care nu-i mai fceau nici o trebuint.
A urcat repede la etajul de sus, a sunat, vecinul a venit s-i deschid, I-a poftit
nuntru
zmbind, 1-a invitat s ia loc si i-a oferit un pahar de porto.
Iertati-m c v deranjez, a spus noul locatar, dar sunt oarecum intrigat. Am
fcut ce mi-ati

spus, am cumprat douzeci si opt de suluri de tapet, am tapetat tot apartamentul,

care este la
fel cu al dumneavoastr, si mi-au rmas zece suluri de tapet!
Da, a spus vecinul de deasupra. Si mie la fel.
Principiul dinti
Un discipol care psea pe calea zen 1-a ntrebat pe maestrul su:
Care este principiul dinti ?
293
Dac ti-as spune, a rspuns nteleptul, n-ar mai fi cel dinti, ci cel de-al doilea.
Oboseala stlpilor
Un tnr chinez, ntorcndu-se de la o partid de polo, nsotit de antrenor, s-a
prbusit pe o
banc s-si trag sufletul si a scos un oftat adnc.
Esti obosit ? 1-a ntrebat antrenorul.
Da. Sunt obosit.
Sunt oare caii obositi ?
Da. Sunt obositi.
Dar stlpii portii sunt obositi ?
Abia pe la miezul noptii urmtoare, tnrul a priceput ntelesul ntrebm. S-a repezit
Ia
antrenor, I-a sculat din somn si i-a spus:
Am priceput.
Antrenorul a adormit la loc, multumit.
ntrebrile lui Pafnutie
Un pustnic crestin, care se numea Pafnutie si tria n desert, nu departe de
Herapolis, se lovea,
se biciuia si rbda de foame de ani de zile. S-a gndit s-1 ntrebe pe Dumnezeu la
ce treapt a

desvrsirii ajunsese.
Dumnezeu i-a rspuns:
Pe aceeasi treapt ca si cntretul din fluier din sat.
Pafnutie, mirat foarte, s-a dus n sat si i-a pus cntretului din fluier o multime de
ntrebri. A
aflat c nainte de a fi muzicant, fusese tlhar. n timpul unei tlhrii o scpase ns
de Ia
moarte pe o fecioar hrzit lui Dumnezeu.
Pafnutie s-a ntors n desert si a luat-o de la capt cu suferintele, n tovrsia
muzicantuluitlhar,
care-i devenise nvtcel. Pafnutie ducea o viat din ce n ce mai aspr. Dup ani
lungi
de suferint, i-a pus lui Dumnezeu aceeasi ntrebare:
Pe ce treapt am ajuns ?
294
Dumnezeu i-a rspuns c pe aceeasi treapt cu primarul cutrui sat, om de treab
si cinstit,
care nu fcea ru nimnui.
Un al treilea rnd de ncercri 1-a dus pe pustnicul Pafnutie, al crui trup nu mai era
dect un
schelet, pe treapta unde ajunsese un negustor bogat din Alexandria, care le druia
celor
singuri, din cnd n cnd, cte un pumn de fructe uscate.
Pafnutie a cugetat ndelung la cele trei rspunsuri divine. N-a mai pus niciodat
ntrebarea.
Dar le spunea povestea lui tuturor celor care veneau s-1 vad.
ntrebarea fr rspuns
O poveste popular greceasc ne nftiseaz un sfinx-pstor.
Toti printii din lume doreau aceeasi printes, mndr la trup si ager la minte. Ins
dracul a

intrat n capul printesei, care a hotrt s-1 ia de brbat pe acela care i va pune o
ntrebare la
care nu va sti s rspund.
S-a prbusit plngnd la picioarele tatlui su si i-a grit astfel:
Nu m voi mrita dect cu brbatul care mi va pune o ntrebare la care n-am s
pot
rspunde. Celorlalti, cinstite tat, s li se taie capul.
Regele, desi cu inima strns, s-a nvoit si a trimis soli n cele patru colturi ale
regatului.
Ctiva printi nebuni de dragoste au cutezat s-si ncerce puterile. Dar printesa era
att de
nvtat, de desteapt si de sireat nct toate capetele printilor au ajuns n fntna
palatului.
Printesa rmnea singur si fecioar.
Un pstor, care tria departe, n munti, a auzit despre mcel. A dorit s afle
povestea printesei,
n amnunt, si s-a gndit:
Duc un trai srman si fr bucurie. Pentru ce s m agt de el ? Dac am norocul
s-o
cuceresc pe printes, de ce nu rni-as pune viata la btaie ?
Chiax n acea sear, s-a dus s-si vad mama si i-a spus ce avea de gnd.
nspimntat,
mama 1-a sftuit s rmn la oile lui, n munti. Dar n-a izbutit s-1 fac s se
rzgndeasc.
295
Atunci, nainte de plecare, i-a copt o plcint n care a pus niste otrav, ct s
omoare o
cmil.
Si i-a zis asa:
nainte de a gusta din plcint, i vei da o bucat ctelei. Dac vezi c pteste
ceva, nu mai

sta, vino napoi, pentru c va fi semn ru.

Pstorul a pornit la drum, cu bta si mantaua, cu plcinta n traist si cu cteaua
care l urma
pretutindeni. Spre amiaz, a ajuns la marginea unei pduri uriase si s~a asezat la
umbra unui
copac s mnnce. Amintindu-si de sfatul mamei, i-a aruncat o bucat de plcint
ctelei, care
a murit n chinuri cumplite.
nfricosat, pstorul a aruncat plcinta. Cutnd niscaiva poame prin pdure, a gsit
o vac
moart, care prea gata s fete. A spintecat vaca si a scos vitelul, pregtindu-se s1 mnnce.
Dar cum s frig carnea ? Rtcind prin pdure, a zrit o biseric singuratic. A
intrat, a gsit
luminile aprinse, a luat crtile de rugciuni, le-a pus grmad, le-a aprins si a fript
vitelul.
Apoi 1-a mncat, nelsnd dect oasele.
I s-a fcut sete. Dar unde s gseasc ap ? Nu vzuse nici un izvor n pdure. A
ridicat ochii
si a vzut c una din lmpi era plin de ap, cu un strat de untdelemn deasupra. A
scurs
untdelemnul si a but apa.
S-a ntors lng cteaua moart si a vzut trei corbi care se certau si se pregteau
s-o
mnnce. Dar abia au apucat sa ciuguleasc din carne si au czut tustrei la pmnt,
morti.
Pstorul a stat si a chibzuit. Apoi, n loc s se ntoarc n munti, a hotrt s-si
ncerce norocul
cu printesa.
A ptruns cu greu n palat, fiindc soldatii voiau s-1 goneasc. Dar printesa, care
aflase de

sosirea lui, a poruncit s fie lsat s intre.

Cnd a ajuns n fata ei, s-a plecat si i-a spus c-i druieste inima sau capul. Apoi i-a
pus
ntrebarea astfel:
Plcintica a ucis-o pe drgut. Drguta, biata, dup ce a murit, a ucis trei negri.
Am mncat
carne care era si nu era
296
nscut. Am fript-o cu foc de litere si am but ap care nu era nici din cer, nici din
pmnt.
Printesa, cu toat nvttura ei, n-a putut rspunde. A cerut un rgaz de trei zile, s
se
gndeasc, iar pstorul s-a nvoit. Dar n-a putut deslusi ghicitoarea. S-a dat btut
si a primit
s se mrite cu pstorul, cu care a dus, de altfel, o viat linistit si fericit.
Pustnicul urltor
Un pustnic crestin, mbrcat n zdrente, cu picioarele nsngerate de pietre si spini,
cu mintea
ncins de soare, alerga fr oprire prin nisipul desertului si striga spre toate zrile:
Am un rspuns! Am un rspuns! Cine are o ntrebare ?
Ordinea cuvintelor
O poveste japonez ne nftiseaz doi clugri care triau n aceeasi mnstire si
care doreau
s fumeze.
Din pricina acestui obicei, cruia i se dedau foarte des, cei doi erau tinta a tot soiul
de vorbe
aspre.
ntr-o zi au fost chemati la maestrul lor, pe rnd. Primul 1-a ntrebat:
Pot medita n timp ce fumez ?

Maestrul s-a mniat, a spus c nu si 1-a dat afar. Ceva mai trziu, clugrul 1-a
ntlnit pe
cellalt, care fuma linistit. Mirat, 1-a ntrebat:
N-ai fost la maestru ?
Ba da, am fost.
Si nu ti-a spus s nu fumezi ? -Nu.
Dar cum se poate asa ceva ? Ce l-ai ntrebat ?
L-am ntrebat asa: pot fuma n timp ce meditez ?
Natura lui Buddha
Tot n traditia zen, un clugr 1-a ntrebat odat pe nteleptul Joshu:
297
Cine este Buddha ?
Cel care se afl la intrarea mnstirii, i-a rspuns nvtatul.
Cel care se afl Ia intrarea mnstirii, a spus discipolul, nu este dect un chip
cioplit, o
alctuire din lut uscat.
Ai dreptate, a zis nvttorul.
Atunci, cine este Buddha ?
Cel care se afl la intrarea mnstirii, a rspuns nteleptul.
Cele trei ntrebri
Gsim povestea urmtoare att n Irlanda, ct si n Turcia. Un om trebuia s
rspund la trei
ntrebri nainte de rsritul soarelui, altminteri urma s i se taie capul. Dar unul
dintre
prietenii si, un cioban, a venit la cei care-1 pzeau si le-a spus c e gata s
rspund n locul
osnditului. I s-a rspuns c, dac nu va gsi rspunsurile potrivite, i se va tia si lui
capul.
Ciobanul s-a nvoit. Mai-marele paznicilor i-a zis:

 Iat prima ntrebare. Cte ncrcturi de nisip se pot face pe coastele Irlandei ?
Una singur, a spus omul, doar s ai o crut destul de ncptoare.
Iat a doua ntrebare, a spus mai-marele paznicilor. La ct m pretuiesti ?
Douzeci si nou de arginti, a rspuns omul.
Cum ai socotit ?
Domnul nostru Isus Cristos a fost vndut pe treizeci de arginti. Iar tu nu faci chiar
att.
Si acest rspuns, ca si primul, a fost socotit bun. Atunci mai-marele paznicilor a
ntrebat:
Iat si cea de-a treia ntrebare. Fii cu bgare de seam. Cte stele sunt pe cer ?
Nou mii nou sute nouzeci si nou, a rspuns pe dat omul.
298
De unde stii ?
Ei bine, dac nu m crezi, urc acolo sus desear si nu-mr-le.
Frunzele copacului
Un dialog asemntor este cuprins ntr-o veche poveste indian. Un elev si gurul
su merg
alturi pe un drum de tar. Elevul arat cu degetul spre un copac foarte gros si
ntreab:
Cte frunze are copacul acesta ?
Optzeci de mii sase sute patruzeci si sase, rspunde guru, fr s sovie.
Esti sigur?
Dac nu m crezi, urc-te n copac si numr-le.
Miriapodul si broasca rioas
O poveste chinezeasc ne nftiseaz o ntrebare ntr-adevr ncuietoare.
Un miriapod tria linistit, vzndu-si de treburile Iui, pn n ziua n care o broasc
rioas,
care se uita mereu la el, 1-a ntrebat:

 Spune-mi, te rog, n ce ordine ti misti picioarele ? Miriapodul s-a bgat n gaura

lui, adnc
tulburat de ntrebarea broastei. A ncercat s gseasc un rspuns, dar degeaba.
A rmas n adpost, nemaifnnd n stare s-si miste picioarele, si a murit de foame.
Rostirea cuvenit
Ca ntotdeauna, ntelepciunea este contradictorie, iar povestile cu miez se pot
ntoarce precum
mnusile.
Iat ce ne spune o poveste sufist despre rostirea cuvenit a vorbelor sfinte.
Un dervis cu faim aleas mergea gnditor de-a lungul unui ru, cnd a auzit un
glas omenesc
care cnta un imn
299
sfnt. Numai c n loc s rosteasc silabele Ya Hu cum se cuvine, glasul spunea U Ya
Hu.
Dervisul a socotit de datoria lui s ndrepte acest lucru. A nchiriat o barc si a vslit
pn la o
insulit din mijlocul apei, de unde venea glasul cntretului. A aflat acolo, ntr-o
coliba de
trestie, un om n straie srmane care-si rostea rugciunile n chip nepotrivit.
Dervisul 1-a ndreptat cu blndete. Omul i-a multumit cu umilint.
S-au desprtit. Dervisul s-a suit n barc si a vslit pn la mal. Avea sufletul
mpcat, stiind
c fcuse o fapt bun. Fiindc se zice c un om care rosteste cum trebuie
rugciunile poate
merge pe ap. Dervisul si dorise toat viata s fac acest lucru. Dar nu izbutise.
Cnd se afla n mijlocul apei, glasul cntretului, care tcuse pentru cteva clipe, sa nltat
din nou de pe insulit. Omul nu-si ndreptase rostirea si cnta tot U Ya Hu.

Dervisul a dat drumul vslelor, cuprins de dezndejde, si a nceput s cugete la

perversitatea
firii omenesti. A auzit atunci un glas care-1 chema. L-a vzut pe cntretul
singuratic si l-a
auzit strignd:
Stai l Asteapt-m! Vreau s te rog ceva!
Omul a prsit insula si s-a avntat n apele rului. Mergea pe ap. A ajuns la
marginea brcii
si i-a spus dervisului:
Iart-m, frate. Mi-a slbit tinerea de minte. Am uitat care este rostirea corect.
Binevoieste dar si mi-o mai arat o dat.
Tnguirea diavolului
Cteodat, unele fpturi sunt ndeajuns de agere pentru a rosti deodat ntrebrile
si
rspunsurile.
Asa s-a ntmplat cu un demon japonez care plngea. Un om sfnt l-a zrit si l-a
ntrebat:
Ce fel de demon esti ? De cnd plng demonii ? Si de ce ?
300
Sunt un personaj de demult, i-a rspuns demonul. Am trit acum patru-cinci sute
de ani, iar
inima mi-era plin de ur pentru dusmanul meu.
Te-a nvins cumva dusmanul ?
Nicidecum. Eu l-am ucis. I-am ucis apoi fiii, nepotii si strnepotii! Pn la unul!
Nu-ti mai rmne, asadar, nici unul de ucis ?
Nici unul.
Te ntreb atunci nc o dat: de ce plngi ?
Plng pentru c mi-as dori s nvie, ca s-i pot ucide din nou. Dar nu stiu n ce loc
anume

ar putea nvia. Ura mea este nc vie, dar stirpea dusmanului meu s-a stins. Nu mai
am pe cine
s ucid si m sfrtec singur.
Ti-ai pstrat deci ura, care se ndreapt acum mpotriva ta ?
Da, si am s sufr din pricina asta vreme de o sut de milioane de ani. Ti se pare
c n-am
de ce s plng ?
Demonul s-a ndeprtat, zguduit de suspine. Omul cel sfnt vedea flcrile
dansndu-i n jurul
capului.
Paznicul cugettor
O poveste evreiasc ne arat c trebuie s fim cu bgare de seam la primejdiile
ascunse n
ntrebrile tulburi.
Un print avea un cal de curse la care tinea mai mult ca la oricare dintre avutiile sale.
Calul
sttea ntr-un grajd a crui poart, ncuiat cu grij, era pzit zi si noapte de un om
de
ncredere.
ntr-o noapte, stpnul, care nu putea adormi de grij, a cobort si l-a gsit pe
paznic
cugetnd, ros de niste ntrebri care nu-i ddeau pace.
La ce te gndesti att de adnc ? l-a ntrebat.
Cuget, a rspuns omul. Cnd bati un cui n perete, unde ajunge tencuiala din
gaur ?
Cugetarea este un lucru foarte bun, i-a zis stpnul. Foarte bun.
Si a urcat napoi n camer.
301
Dup un ceas, cum tot nu adormise, a cobort din nou s 1-a gsit pe paznic
cufundat n

gnduri.
Acum la ce te mai gndesti ?
Cuget, a rspuns paznicul. Cnd faci biscuiti cu gaur, ce se ntmpl cu aluatul
din
gaur ?
Cugetarea este un lucru foarte bun, a spus stpnul. Foarte bun.
Si a urcat napoi n camer.
Dup nc un ceas, neputnd s adoarm, a cobort iar si 1-a gsit pe paznic tot pe
gnduri.
Acum ce te mai frmnt ? 1-a ntrebat el.
Cuget, a zis paznicul.
La ce ?
Usa asta este ncuiat si are si lact. Eu stau n fata usii, o pzesc, iar calul nu
mai este.
Cum de s-a putut ntmpla asa ceva ?
Rspunsul variabil
Un clugr zen 1-a ntrebat pe maestrul Busshin:
Exist cerul si iadul ?
Nu, a rspuns nvtatul fr s sovie.
Un samurai, care auzise rspunsul prin usa deschis, a venit la nvtat, foarte mirat,
si -a pus
aceeasi ntrebare. Tot fr s sovie, nteleptul i-a rspuns:
Da.
Dar clugrului i-ai spus altceva! Te-am auzit, pentru c treceam pe aici!
Fireste, a zis atunci maestrul, dar dac ti-as spune tie c nu exist nici cer, nici
iad, cine miar
mai da de poman ?
Legea nescris

O poveste evreiasc ne nftiseaz ntr-o alt lumin feluritele rspunsuri de care se

leag
rnduiala legii.
Tria demult un om sfnt pe nume Hillel, cunoscut blnd si modest.
ca
302
Un idolatru, care dorea s treac la iudaism, s-a dus la un alt om sfnt, pe nume
Schammai, si
1-a ntrebat:
Cte feluri de legi aveti ?
Dou, a rspuns Schammai. Legea scris si legea nescris.
Legea scris o primesc, a zis atunci omul, dar nu m pot supune legii nescrise.
M
mpotrivesc.
Atunci piei din ochii mei! a strigat Schammai, suprat. Astfel alungat, idolatrul s-a
dus la
Hillel si i-a spus acelasi
lucru: primea nvttura legii scrise, dar nu si legea nescris.
Prea bine, i-a rspuns Hillel.
Si a purces s-1 nvete. In prima zi, i-a artat idolatrului primele porunci din legea
scris.
A doua zi, a luat-o de la capt, dar n alt ordine. Neofitul s-a artat mirat:
Dar ieri ai spus altfel!
Si m-ai crezut ?
Fireste.
Asta nu nseamn oare c ai crezut n legea nescris ?
Msura de precautie
Alt povestire zen.

Un discipol 1-a ntrebat pe maestrul Nansen:

Unde ai s fii peste o sut de ani ?
Am s fiu bou si am s stau pe malul unui ru, a rspuns nvtatul.
Atunci discipolul 1-a ntrebat:
Am s pot veni cu tine ?
Dac vii cu mine, a rspuns nteleptul, nu uita s iei o legtur zdravn de fn.
ntrebarea Iui Nastratin
ntr-o zi de iarn, n Turcia, niste prieteni de-ai lui Nastratin Hogea, strnsi n jurul
unui foc,
se tot plngeau de vremea rea. Unul dintre ei, mai cuminte dect ceilalti, spunea:
303
St n firea omului s se tot plng. Iarna, oamenii se plng de frig si vor s vin
vara.
Cnd vine vara, se plng de arsit si doresc sosirea iernii. Nu sunt niciodat
multumiti.
Nastratin, care tcuse pn atunci, a rostit cu un oftat:
Asa este. Dar cine s-a plns vreodat de primvar ?
Partea bun a tartinei
O ntrebare de-a dreptul ncuietoare -a fost pus ntr-o zi unui rabin, asa cum ne
arat una din
cele mai savuroase povestiri evreiesti.
Este, de fapt, povestea unei minuni. ntr-o zi, un om a scpat din mn o felie de
pine uns cu
unt care, printr-o minune, n-a czut pe partea uns. mpotriva tuturor obiceiurilor si
credintelor, mpotriva a tot ceea ce arat Scripturile, pinea a czut cu partea
neuns n jos.
Era de-a dreptul o minune.
Stirea s-a rspndit cu iuteala fulgerului n orsel, oamenii s-au adunat si s-au pornit
pe

dezbateri profunde. De ce oare tartina nu czuse, n ziua aceea, cu untul n ;os ?

Oamenii au alergat la sinagog, i-au povestit totul rabinului, care a socotit
ntmplarea foarte
ciudat si a cerut un rgaz de gndire si de rugciune de o zi si o noapte.
Era un om cunoscut ca foarte ntelept. A postit toat ziua si toat noaptea, a
cugetat, s-a rugat
si s-a uitat n crtile sfinte. A doua zi, cu fata obosit, dar luminat de adevr, s-a
dus la casa
unde se ntmplase minunea. Tot orasul era dup el. A mers la om si i-a spus:
Rspunsul este usor si am s ti1 dau. Nu tartina a czut aiurea. Tu ai pus untul
cum nu
trebuia.
Zorile
O alt poveste evreiasc ne spune c un rabin i-a ntrebat pe elevii si:
Cum stim c s-a sfrsit noaptea si se ivesc zorile ?
304
Tot asa cum putem deosebi o oaie de un cine, a rspuns un elev.
Nu acesta este rspunsul, a spus rabinul.
Tot asa, a spus alt elev, cum putem deosebi un smochin de un mslin.
Nu, a zis iar rabinul. Nu acesta este rspunsul.
Atunci cum ?
Cnd ne uitm la un chip necunoscut, un strin, si vedem c este fratele nostru,
atunci se
ivesc zorile.
Si dac n-am putea vorbi ?
Scriitorul japonez Shunryu Suzuki a istorisit acest scurt dialog dintre doi prieteni,
care
vorbesc despre calea cea dreapt.

 Chiar dac s-ar ntmpla ca un ntelept s aib dorinte nepotrivite, a spus unul
dintre ei,
Buddha nu i-ar schimba vorbele, pentru c nu are dou feluri de vorbe. El rosteste
vorbe, dar
nu cu dou ntelesuri.
Chiar dac afirmi acest lucru, i-a zis prietenul, ceea ce spui nu este desvrsit.
Atunci cum ntelegi tu vorbele lui Buddha ?
Vorba lung srcia omului, a spus cellalt. Hai s bem o ceasc de ceai.
_____15_____
Rsul poate fi un scop n sine
Sughitul lui Nastratin
Este adevrat c, din cnd n cnd, iar uneori destul de des (unii ar spune chiar c
n orice
clip), cnd lumea, desi ne e greu s-o recunoastem, devine de neptruns, cnd ne
este greu s-o
stpnim si s-o lum asa cum este, rsul este o arm suprem, fiindc ne ofer att
refugiul
deriziunii, ct si acea limpezime, acea mplinire care nu este dat dect fiintelor
sntoase.
Iar cum medicii spun si ei c rsul e sntos, s trecem fr ntrziere la cteva
povestiri care
i-au fcut pe oameni s rd, n cutare ori cutare loc din lume, ajutndu-i poate s
supravietuiasc.
S ncepem dar cu Nastratin Hogea, care este fr ndoial vrednic de aceast
cinste.
Nastratin intr n prvlia unui farmacist si cere ceva mpotriva sughitului.
Farmacistul scoate un rcnet si se npusteste asupra lui Nastratin, cu pumnii si
picioarele.
Nastratin cade, sprgnd o multime de sticlute si borcnase si se loveste destul de
ru.

Se ridic, rnit si plin de vnti, si1 ntreab pe farmacist:

Ce te-a apucat, dobitocule ? De ce-ai rcnit ? Si de ce te-ai repezit la mine s m
bati ?
Fiindc, rspunde farmacistul, se stie c nimic nu este mai bun mpotriva
sughitului ca o
sperietur zdravn!
Atunci Nastratin i spune, tinndu-se cu minile de cap:
Dar nu sughit eu, ci fiul meu!
309
waas
Calul nrvas
Acelasi Nastratin Hogea le istoriseste unor prieteni:
ntr-o zi, cnd m aflam la curte, cineva a venit s-i arate regelui un cal minunat.
Nimeni
nu-1 putea clri, asa era de nrvas. Necheza si alerga n toate prtile. Atunci mam apropiat
si am zis: Cum! Nimeni nu poate clri calul! Nimeni nu se poate tine n sa! Dati-v
deoparte
si lsati-m pe mine!" Si m-am repezit.
Si ? a ntrebat unul dintre cei de fat.
Si nici eu nu l-am putut calri.
Mncarea de vinete
Nastratin si unul dintre prietenii lui intr ntr-o crcium. Nu au prea multi bani
(ceea ce li se
ntmpl destul de des) si hotrsc s ia o mncare de vinete si s-o mpart.
Dar ce fel de mncare ? Aici nu se nteleg si ncep s se certe. Prietenul lui Nastratin
este un
om grozav de ncptnat si vrea vinete mpnate. Nastratin, care dorea vinete
prjite cu rosii,

este prea flmnd, asa c se las pgubas. Cer, asadar, vinete mpnate.
Asteapt s li se aduc mncarea, cnd deodat prietenul lui Nastratin cade de pe
scaun. Pare
bolnav, respir cu greutate si-si tine mna la piept, n dreptul inimii.
Nastratin se ridic n grab. Un om care sedea la masa vecin l ntreab:
Te duci s chemi un doctor ?
Da' de unde! M duc s vd dac pot schimba comanda!
Dou femei ntr-o barc
Cele dou femei ale lui Nastratin spune o poveste tot din Turcia l-au ntrebat
ntr-o zi pe
care dintre ele o iubeste mai tare.
Nevrnd s dea un rspuns limpede, Nastratin a spus, cu mare grij, c le iubeste la
fel de
mult pe amndou.
310
Femeile au tinut-o una si bun, Nastratin asijderea. Atunci cea mai tnr dintre ele
1-a
ntrebat:
Dac am fi amndou ntr-o barc si barca s-ar scufunda, pe care dintre noi ai
vrea s-o
scapi mai nti ?
Nastratin s-a ntors spre cea mai vrstnic si a ntrebat-o:
Tu stii s noti putin, nu-i asa?
Mgarul furat
ntr-o zi, lui Nastratin 1 s-a furat mgarul, tovarsul lui de-o viat. A pltit un pristav
si a
fgduit o rsplat celui care i va aduce mgarul. Degeaba. Nu s-a artat nimeni.
Nastratin s-a pornit atunci pe amenintri. A dat de veste c, dac nu i se va aduce
napoi

mgarul, va face ce-a fcut si tatl su", fr s spun ce. Ce-o fi o fi.
A doua zi, hotul s-a nftisat la Nastratin si i-a napoiat mgarul. I-a mrturisit c
fusese
speriat de amenintare: Am s fac ce-a fcut si tatl meu."
L-a ntrebat, asadar, pe Nastratin.
Ai fi fcut ntr-adevr asa ?
Fr ndoial.
Dar ce-a fcut tatl tu ?
A cumprat alt mgar.
Mgarul lui Goha
O alt poveste cu un mgar este pus cnd pe seama lui Goha, cnd a lui Nastratin
al nostru.
Un prieten de-al lui Goha i-a btut ntr-o zi la us si i-a zis:
Tu, care-mi esti prieten, binevoieste de-mi mprumut mgarul tu, am o treab
ce nu
sufer amnare.
Goha, care nu prea avea ncredere n prietenul lui, si cruia nu-i plcea s dea cu
mprumut, ia
rspuns:
Nu mai am mgar, l-am vndut. Ti l-as fi mprumutat cu drag inim, dar nu-1
mai am.
311
n clipa aceea, mgarul a pornit s zbiere n grajd, n spatele casei, iar prietenul i-a
spus:
Ia te uit.' Mgarul tu!
Dac-ti spun c l-am vndut! Ai priceput ori nu ? Mgarul a nceput din nou s
zbiere, si
mai tare.

 Auzi-1 cum zbiar f a strigat prietenul. Mgarul tu e aici, n grajd! Iti spun c e
aici!
Pe Allah! a strigat atunci Goha, scos din srite. Pe cine crezi, pe mgar ori pe
mine ?
Alt mgar furat
Doi hoti iscusiti au zrit un grdinar, pe nume Farid, care se ntorcea de la trg
ducnd un
mgar de cpstru. Unul din hoti a dezlegat cu dibcie animalul, si-a pus cpstrul
dup gt si
a mers n urma grdinarului. Cnd acesta s-a ntors, dup ctva vreme, a vzut c
ducea de
cpstru un om si 1-a ntrebat, uluit:
Cine esti tu ?
Am marea cinste de a fi mgarul tu, a rspuns cu umilint hotul. Ascult ce-am
ptit. ntro
zi, preabuna mea mam, Dumnezeu s-o ajute, s-a suprat vzndu-m beat. M-a
coplesit cu
vorbe grele. M-am suprat si eu si i-am tras cteva bte pe spinare, iar ea s-a rugat
lui
Dumnezeu s-si abat mnia asupra mea, pedepsindu-m ct mai aspru. Asa c mam prefcut
n mgar. Chiar azi, dup multi ani de chin, mama s-a rugat Atotputernicului s-mi
ngduie
s m ntorc la nftisarea dinainte. De aceea vezi n fata ta un om.
Binevoieste si iart-m, i-a spus grdinarul, pentru muncile umilitoare la care team supus
si pentru loviturile cu care te-am druit.
Te iert si te las cu bine.
Hotul s-a ndeprtat. Farid i-a istorisit ntmplarea nevestei, care i-a mprtsit
prerile de ru.

Am silit un om s trudeasc din greu, ca o vit. S ne rugm lui Dumnezeu de

iertare."
312
S-au rugat mpreun.
Dup cteva zile, Farid s-a dus la trg s cumpere un mgar. Nu mic i-a fost
mirarea cnd 1a recunoscut pe al su. Nu era nici o ndoial. Era mgarul lui. S-a apropiat de
animal si i-a
spus cu asprime la ureche:
Nu ti-e rusine ? Iar ti-ai btut mama ? N-am de gnd s te rscumpr, ti jur!
Si s-a ndeprtat, negru de suprare.
Pricina de ceart
Doi brbati se ceart n toiul noptii, chiar sub ferestrele casei lui Nastratin. Acesta se
scoal,
si pune ptura pe umeri (e iarn) si coboar s le spun s tac.
ndat ce iese n strad si ncearc s-i potoleasc pe cei doi betivi, unul dintre ei se
repede la
el, i smulge ptura si o ia la sntoasa.
Cellalt betiv o ia si el la fug.
Nastratin se ntoarce n cas, iar nevasta l ntreab:
De ce se certau oamenii aceia ?
Cred c din pricina pturii mele, i-a spus Nastratin, bgndu-se la loc n pat. Cum
au pus
mna pe ea, s-au linistit.
Gina si apa ginii
Un felah (tran egiptean) i-a druit o gin lui Goha, ori poate lui Nastratin, ori lui
Ch'h.
Goha a pus-o la fiert si s-au osptat amndoi, multumiti. Dup ctva vreme, un alt
felah a

btut la usa lui Goha si i-a zis:

Sunt vecinul celui care ti-a druit gina.
Goha 1-a gzduit si 1-a omenit. Omul n-a dus lips de nimic si a plecat multumit.
Dup cteva zile, i-a btut la us un al treilea felah, care i-a spus:
Sunt vecinul vecinului celui care ti-a druit gina.
Prea bine, i-a rspuns Goha, ca de obicei.
313
L-a chemat nuntru si 1-a poftit s ia loc la mas, unde tacmul era pus. Numai c
i-a adus de
mncare o oal cu ap cald, n care se zreau cteva stelute de grsime.
Ce-i asta ? a ntrebat felahul.
Asta, i-a rspuns Goha, este sora surorii apei n care a fiert gina.
nceputul vietii
Trei oameni vorbesc despre clipa n care ncepe viata.
Viata ncepe, spune catolicul, n clipa n care smnta tatlui se uneste cu oul
mamei.
N-ai dreptate, spune protestantul. Viata ncepe n clipa nasterii. Nu e nici o
ndoial.
N-aveti dreptate nici unul, spune atunci evreul. Viata ncepe dup ce au plecat
copiii si a
murit cinele, si nicidecum nainte.
Rugciunea potrivit
Un om srman a intrat ntr-o moschee, s-a alturat celor ce se rugau si a fcut si el
o rugciune
deosebit, personal, care se numeste dua. l ruga pe Allah s-i druiasc ceva de
mncare, s
aduc n casa lui srac fructe, legume, carne si mlai, si mai cu seam s nu uite
s-1
miluiasc si cu o caraf de rachiu, plcndu-i mult aceast butur.

Un om care se afla n fata lui a auzit rugciunea, s-a ntors si i-a zis:
In loc s-i ceri lui Allah rachiu, n-ar trebui s-1 rogi s te ntreasc n credint, ca
s te
poti mntui n ziua Judectii de Apoi ?
Nicidecum, a rspuns omul cel srman. I-am cerut lui Allah ceea ce-mi lipseste n
viata de
toate zilele. Iar mie nu-mi lipseste credinta, ci rachiul.
Ultima plcint
Povestea acestei perechi de mncciosi este de origine coreean.
314
,1
Tria odat, ntr-un sat, o pereche de mncciosi. Singura lor plcere era mncarea.
Un vecin
le-a druit niste plcintele de orez, pe care cei doi le-au nghitit pe nersuflate. La
sfrsit, cnd
nu mai rmsese dect o singur plcintic, la care pofteau amndoi, brbatul i-a
spus femeii:
Hai s punem un rmsag.
Ce fel de rmsag ?
Primul care vorbeste i las plcinta celuilalt.
S-au asezat f at-n fat, cu plcinta ntre ei, si au nceput s tac.
Dup ce sttuser asa, fr s vorbeasc, vreo douzeci de minute, n cas a
ptruns un hot. A
dat peste cei doi muti, le-a pus tot soiul de ntrebri, dar nu a cptat nici un
rspuns. A luat
cteva lucruri pe care le-a ndesat ntr-o traist. Nici un cuvnt.
Hotul a luat atunci tot ce i-a picat n mn. nainte de a pleca, s-a gndit s ia si
femeia.
Brbatul nu scotea un cuvnt si sttea cu ochii tint la gura nevestei, care se
zbtea n bratele

hotului.
Hotul era destul de voinic. n clipa n care se pregtea s ias pe us, silind-o pe
tnra femeie
s-1 nsoteasc, aceasta, neputnd s mai rabde, a strigat:
M lasi s plec cu hotul fr s rostesti o vorb ? N-ai de gnd s zici nimic ?
Atunci brbatul a si pus mna pe ultima plcmtic si a bgat-o n gur, strignd:
A mea e plcintic!
Limba strin
Un evreu s-a dus la Londra. A intrat ntr-un restaurant evreiesc, care i fusese
recomandat, si a
fost destul de mirat vznd c tnrul care servea la mas era chinez. A fost si mai
mirat cnd
l-a auzit pe tnr vorbind idis, si nc destul de bine.
Ct a stat acolo si a mncat, osptarul chinez nu i-a vorbit dect n idis.
315
La sfrsit, cnd se pregtea s ias, omul s-a apropiat de patron si l-a ntrebat:
Cum se face c osptarul tu chinez stie idis ?
Ssstl... a fcut patronul. A venit la Londra s nvete englezeste.
Prima greutate
Povestea urmtoare este european.
Un copil nu putea vorbi. A fost dus la nenumrati doctori, care spuneau cu totii
acelasi lucru:
copilul este sntos, coardele vocale sunt n bun stare, dar cauza muteniei rmne
necunoscut.
Copilul a crescut. Prea bine fcut si voinic, dar tot nu vorbea. A nvtat cum a
putut, s-a
descurcat destul de bine la scris, dar, se ntelege, nu si la oral. I s-a gsit totusi o
slujb bun,

unde nu era nevoie s vorbeasc. Cnd a venit vremea s-si fac armata, a fost
reformat,
pentru c nimeni din comisie n-a putut scoate de la el nici un sunet. S-a ntors,
asadar, la
munc.
ntr-o zi, cnd avea douzeci si sase de ani si lua ceaiul la o prieten a mamei sale,
a rostit
deodat:
Pot s mai iau o buctic de zahr?
Cei de fat au fost de-a dreptul uluiti. Mama a strigat: ;
Vorbesti ?
Tnrul s-a multumit s dea din cap. [
Dar de ce n-ai vorbit pn acum ? l-a ntrebat mama. ;| De ce ai pstrat tcerea
n toti
acesti ani ? De ce n-ai rostit nici mcar un cuvnt ?
Tnrul i-a rspuns:
Pentru c, pn acum, n-am avut nevoie.
Uitarea
Toti psihiatrii din lume cunosc si istorisesc povestea pacientului care vine la doctor
si-i spune:
Doctore, am nceput s uit.
316
O clip, zice doctorul.
i cere ceva repede secretarei ori rspunde la telefon, apoi se ntoarce la pacient si-1
ntreab:
Si de cnd ?
De cnd ce, doctore ?
Rothschild si Silberman

Nu e usor s alegi o poveste hazlie din comoara lsat de traditia evreiasc. Iat
una destul de
lung, care se petrece la nceputul acestui secol.
Un om srman care tria ntr-un sat amrt din fundul Poloniei, si care se numea
Silberman, a
strns toti banii pe care i avea ca s mearg la Paris, visul lui dintotdeauna.
Cum a ajuns la Paris, s-a ntlnit cu un alt evreu. Cei doi s-au recunoscut. Era
Rothschild.
Prieteni din copilrie, Silberman si Rothschild s-au mbrtisat, s-au felicitat, au
binecuvntat
soarta care i adusese din nou mpreun. Rothschild 1-a mutat ndat pe Silberman
de la
hotelul modest unde trsese si 1-a poftit la el, unde i-a dat o camer minunat, cu
baie si valet.
L-a dus a doua zi la Moulin-Rouge si la cazino. Apoi i-a artat Turnul Eiffel, Luvrul,
FoliesBergere si celelalte monumente din Paris. L-a dus la cabaret si la Maxim's. L-a luat
cu el ntro
cltorie la Biarritz si la Monte-Carlo. Pe scurt, i-a artat tot ce era mai frumos si
mai
nsemnat n Franta.
Dup o lun de ncntare, Silberman i-a multumit prietenului regsit si s-a ntors n
Polonia.
Au trecut doi ani. Soarta a vrut ca o afacere financiar s-1 aduc pe Rothschild n
Polonia,
foarte aproape de satul unde locuia prietenul su. Desi avea o locuint foarte
modest,
Silberman a struit s-si gzduiasc prietenul si s-a ocupat de el ct a putut de
bine.
n dimineata celei de-a opta zile, Silberman l-a condus pe Rothschild la gar, pentru
c omul

de afaceri trebuia s plece. Au ajuns la gar mai devreme. Deodat, Silberman i-a
spus lui
Rothschild:
317
mi datorezi saptezeci de dolari.
Pentru ce ?
Pentru c ai stat Ia mine sapte zile. Sapte zile a zece dolari pe zi nseamn
saptezeci de
dolari.
Rothschild a fost la nceput mirat, apoi s-a artat de-a dreptul Jignit. Credea c
Silberman i
este prieten si iat c-i cerea saptezeci de dolari pentru c-1 gzduise! Rothschild na vrut s-i
dea banii. N-a vrut si gata. Dar Silberman nu s-a lsat. Voia cei saptezeci de dolari.
Cum discutia se ncinsese, Silberman i-a spus deodat prietenului su din copilrie:
Lucrurile astea trebuie lmurite la rabin. Asa se obisnuieste. Eu sunt gata s m
supun
hotrrii rabinului. Dar tu ?
Si eu la fel, a zis Rothschild.
Deoarece mai rmsese destul vreme pn la sosirea trenului, s-au dus la rabin,
un om
vrstnic si asezat, care i-a primit si i-a ascultat. Rabinul si mngia usurel barba,
tinnd ochii
aproape nchisi. La sfrsit, a spus fr sovire c Silberman are dreptate si c
Rothschild
trebuia s-i dea banii.
n tcere, rosu de mnie, Rothschild a numrat saptezeci de dolari si i-a dat lui
Silberman. Pe
urm, strngnd din dinti, a pornit singur spre gar.

Trenul tocmai oprise. Rothschild, plin de amrciune, s-a asezat ntr-un

compartiment de
clasa nti, unde avea loc rezervat. Deodat a auzit glasul lui Silberman, care-1
striga. S-a
uitat pe fereastr si 1-a vzut pe vechiul lui prieten alergnd spre el si fluturnd
banii.
Tine! i-a spus Silberman lui Rothschild. Ia-i! N-am nevoie de ei! Ti-i dau napoi!
Rothschild se tot codea s ia banii. Nu pricepea aceast schimbare n purtarea lui
Silberman.
Pn la urm, 1-a ntrebat ce se ntmplase, fiindc Silberman era din ce n ce mai
struitor.
Ce rost avea toat povestea asta ? a spus el. De ce mi-ai cerut saptezeci de
dolari, ca s
alergi pe urm dup mine si s mi-i napoiezi ?
318
Iar Silberman a rspuns iute, n vreme ce seful de tren nchidea usile:
Uite, la Paris si n Franta, mi-ai artat Turnul Eiffel, Moulin-Rouge si Lido. M-ai dus
la
Folies-Bergere si la cazino la Monte-Carlo. Iar eu m-am gndit: ce-am s-i pot arta ?
S-a dat semnalul de plecare. Trenul s-a pus n miscare. Silberman a ncheiat,
alergnd pe
lng tren:
Asa c m-am gndit: singurul lucru pe care pot s i-1 art este ce rabin tmpit
avem.
Cum s scapi de gura lumii
O poveste din Caucaz, din traditia nart, cuprinde un sfat interesant pentru cei ce
vor s scape
de gura lumii.
O femeie, care se numea Satana, dorea s se mrite cu fratele ei Uryzmag cel cu
barba de
zpad, dar acesta se mpotrivea, zicnd:

 Nu s-a mai pomenit asa ceva la narti! N-am s m mai pot arta nicieri! Toat
lumea are
s rd de mine!
Am s-ti spun cum anume s te feresti de batjocura oamenilor, i-a spus atunci
sora lui,
Satana. Ia un mgar, pune-i saua si zbala de argint, asaz-te clare cu spatele,
apuc-i coada
cu amndou minile si plimb-te vreme de trei zile printre narti.
Uryzmag cel cu barba de zpad a urmat sfatul surorii iui. In prima zi, toti au
izbucnit n rs si
l-au artat cu degetul. A doua zi n-au rs dect cei care nu-1 vzuser n ajun. A
treia zi n-a
mai rs nimeni.
n cea de-a patra zi, Uryzmag s-a nsurat cu sora lui.
Papa n paradis
nainte de Papa loan Paul II, Biserica catolic a avut un suveran pontif care si-a luat
numele
de loan Paul I. Prea un om slab si ntelegtor, dar n-a avut parte de scaunul
Sfntului Petru
dect o lun. Domnul 1-a chemat la el. Fireste,
319
ii.1
Ioan Paul I a fost primit n paradis si dus la Cristos, care 1-a primit cu bunvoint si
-a grit
astfel:
Da, stiu, pontificatul tu a fost cam scurt. Dar am avut motivele mele. Am s te
lmuresc.
Fac-se voia Ta, a rspuns Ioan Paul I, cu ncntare n glas. Cum as putea oare eu,
o
fptur umil, s m ndoiesc de hotrrile tale luminate ? Ai dorit s m iei lng
tine, si asa

este scris: Nu vei cunoaste nici ziua, nici ceasul." ti multumesc, Doamne, sunt
coplesit de
mila Ta, sunt...
Papa s-a ntrerupt, pentru c tocmai zrise departe, printre nori, ceva care-1
tulbura. Cristos a
bgat de seam aceast tulburare si 1-a ntrebat care era pricina.
Nu cumva, a spus Papa, cel pe care l-am zrit acolo, ntre cei doi nori, este
arhiepiscopul
de Canterbury ?
Se prea poate, a rspuns Cristos.
Arhiepiscopul de Canterbury este aici ?
De ce n-ar fi ?
Si pentru a risipi mirarea nc omeneasc a suveranului pontif, Cristos i-a spus,
zmbind:
S nu crezi, Ioan Paul, c toti arhiepiscopii de Canterbury se afl aici. Pentru c
au fost
printre ei si mari ticlosi. Trebuie ns s ntelegi un lucru: aici, n paradisul meu,
sunt primite
toate fpturile omenesti care s-au dovedit bune si drepte, asa ca tine.
Fr deosebire de religie ?
Religiile, a rspuns Cristos cu blndete si ntelepciune, sunt desprtite pe
pmnt. Certurile
nebunesti pe care le isc, ncordarea pe care o hrnesc n mintile oamenilor sunt
poate de folos
pentru pstrarea si supravietuirea acestui pmnt la care tin att de mult. Vezi tu,
aici se pune
o ntrebare strveche si arztoare. Ce e mai bun, fanatismul ori tcerea ? ntunericul
din
suflete ori lumina patimii ? Vorbim adesea despre toate acestea, Buddha si cu mine,
si nu ne
putem ntelege asupra unor lucruri de cea mai mare nsemntate.

 Cum, si Buddha este aici ? a ntrebat Papa, pe chipul cruia se zugrvea o uimire
fr
margini.
320
Cum oare s nu fie ? A fost unul din cei mai buni de pe pmnt, din toate
timpurile. Are o
inteligent adnc, aproape nemrginit. Te sftuiesc s treci pe la el din cnd n
cnd. Te va
ajuta poate s te obisnuiesti cu eternitatea.
Dar... Luther ? a ntrebat Ioan Paul I, cu o voce usor tremurat. Si el este aici ?
Am stat putin pe gnduri, a rspuns Cristos, pentru c are o fire nesuferit, dar
pn la
urm, dup ce a stat o vreme n purgatoriu, l-am primit. De fapt, este un om drept si
de treab,
si asta este mai presus de orice. S nu crezi c vei ntlni prin raiul meu prea multi
papi.
Eternitatea este plin de surprize. Nu-ti spun mai mult.
Atunci, a ntrebat Papa, e aici si Confucius ?
Se ntelege de la sine.
Si Zoroastru ?
Fireste.
Dar Ramakrsna ?
Fr ndoial.
Atunci Papa a cobort glasul si a rostit numele care-i sttea pe buze:
Dar Mahomed ? E cumva si Mahomed aici ?
Binenteles c Mahomed este aici! Unde-ar putea fi ? Cristos s-a ntors si a spus
cu glas
tare, peste umr:
Mahomed! Dou cafele!

Stafia btrnului juctor

Aceast poveste american, care se petrece n tinuturile din Vest, spune c atunci
cnd
btrnul Bill Maloney si-a dat duhul, n 1871, pierduse totul la joc. Lovit de un soi de
blestem,
pe care juctorii la rulet l numesc mna neagr", lsase o familie n mizeria cea
mai crunt.
Toti ai lui s-au risipit care ncotro si s-au descurcat, de bine de ru. Dar un nepot al
btrnului
Bill, care se numea Teddy Maloney si care, la moartea bunicului su, nu avea dect
zece ani, a
fcut dovada unor nsusiri uimitoare, nc din tinerete. Muncitor,
321
ncptnat, econom, a izbutit s-si rostuiasc o turm, a cumprat pmnturi
bune, a ridicat
ferma cea mai artoas din tinut. Nu bea, nu fuma si ntorcea usurel capul cnd
trecea pe
lng usa cu dou canaturi a crciumii, de unde ieseau valuri de fum de tutun si se
auzeau
muzic si rsete de femei.
La douzeci si nou de ani, Teddy, care nu era nc nsurat, era socotit drept omul
cel mai de
viitor din orselul Silver-ton, iar oamenii cinstiti aveau deplin ncredere n el.
ntr-o dup-amiaz, pe cnd iesea de la banc, de unde luase salariile pentru
oameni,
pregtindu-se s se ntoarc la ferm, a auzit un glas care 1-a ndemnat:
Ascult-m, Teddy.
Teddy a pus atunci mna pe pistol si a ntors iute capul. N-a vzut pe nimeni. Acelasi
glas i-a
spus:
Ascult-m bine, Teddy. Nu-ti fie fric. Sunt eu, Billy.

 Cine?
Billy Maloney, bunicul tu.
Teddy a fcut ctiva pasi pe caldarm, cu bgare de seam, s-a uitat n toate prtile
si s-a
gndit c glasul era ntr-adevr al bunicului su.
Unde te afli ? a ntrebat el printre dinti.
Stii prea bine unde m aflu.
Si ce vrei ?
Vreau s-ti dau un sfat, Teddy. De aici, de unde sunt, vd limpede tot ce se
petrece. Ai s
faci ntocmai ce-ti spun.
Te ascult, bunicule, a spus flcul.
ntoarce-te la banc si scoate toti banii. Tot ce ai. Teddy a ascultat de glasul
bunicului su
si, chiar nainte
de nchiderea bncii, si-a scos toti banii. Cnd se pregtea s ias, glasul i-a spus:
Vinde toate actiunile. Toate pepitele, pn la ultima.
Esti sigur ?
De aici, de unde sunt, vd totul, a rspuns glasul usor de recunoscut al btrnului
Billy.
Vinde si ai ncredere n mine.
Dup o clip, Teddy a iesit de la banc, ncrcat. Glasul i-a spus:
Du-te la negustorul de vite. Vinde toate vacile.
322
Toate vacile ?
F cum ti spun.
Dup ce vacile au fost vndute, glasul a spus:
Vinde pmnturile si ferma! Vinde tot!

Teddy, ncredintat c bunicul, de acolo de unde se afla, simtea o mare nevoie de a

vinde, a
fcut ntocmai. Oameni de afaceri mirati au cumprat, n zori, toate pmnturile si
ferma la un
pret pe care l-au gsit foarte bun.
Teddy a iesit din birou la cderea noptii. Purta pe umr un sac greu si dou genti pe
dup gt.
Glasul bunicului i-a spus:
Acum du-te la crcium.
La crcium ?
F cum ti spun.
Cluzit de glasul nevzut, Teddy Maloney a intrat, pentru prima oar, n ncperea
blestemat, urmrit de priviri n care se citeau curiozitatea si uimirea. Glasul i-a
spus la ce
mas de rulet s se aseze, apoi:
Joac pe paisprezece.
Pe paisprezece ?
Da. Ai auzit bine.
Si ct anume s pun ?
Pui tot. -Tot?
Pui totul pe paisprezece.
Dup cum se poate bnui, s-au ivit ntr-o clipit toti patronii jocurilor care, ca toti cei
de teapa
lor, n-aveau un nume chiar neptat. Au dat cteva telefoane, dup care au acceptat
miza.
Teddy Maloney a pus totul pe paisprezece.
A iesit saptesprezece.
Atunci glasul btrnului Bill i-a spus nepotului su la ureche, nu fr amrciune:
Vezi, Teddy, am pierdut.

Culmea zgrceniei
Un om de o zgrcenie fr margini a dat peste un cersetor care i-a cerut un dinar. , .
323
Drept cine m iei ? i-a spus zgrcitul. De ce nu-mi ceri dect un dinar ? Nu este
demn de
mine.
Atunci, a spus cersetorul, d-mi doi dinari.
Nici nu m gndesc, i-a rspuns omul cu trufie. Asta nu este demn de tine.
Prtul fondator
Un beduin bogat, pe numele su Abul-Hussein, a hotrt ntr-o zi, la sfaturile
prietenilor, s se
nsoare. A pus ochii pe o fecioar frumoas ca luna plin si, n ziua nuntii, a deschis
larg usile
casei si a dat un ospt strasnic. Toti nuntasii au mncat si au but pe sturate.
Mireasa a fost
plimbat prin toate ncperile, pe rnd, mbrcat n rochii pe care le schimba la
fiecare
trecere. La sfrsit, femeile au dus-o n camera de nunt si au pregtit-o pentru
venirea sotului.
Abul-Hussein a sosit n fruntea unui alai. S-a asezat o clip pe divan, cu demnitate.
Apoi s-a
ridicat pentru a le multumi femeilor si pentru a le spune s plece, cnd deodat
nenorocire
a nenorocirilor a scpat un prt pe care cele O mie si una de nopti l arat ca
nfricostor".
Toate femeile s-au prefcut c vorbesc ntre ele ca si cum nu auziser nimic, iar
sotia, rznd,
si-a scuturat brtrile. Dar Abul-Hussein, coplesit de rusine, a iesit n curte, si-a
nseuat iapa si
s-a pierdut n ntunericul noptii.
A ajuns la trmul mrii, a zrit o corabie care pleca spre India si a urcat pe punte.

Hotrse s stea departe de tar pn ce va fi dat uitrii. Lsa n urm o viat.

n India, fiind un om vrednic, si-a fcut repede un rost, a ajuns omul de ncredere al
unui rege
si a mbtrnit bogat si respectat.
Dup mai bine de zece ani, 1-a apucat dorul de tar. Ofta necontenit, gndindu-se
la cetatea si
la casa lui. ntr-o zi a fugit, s-a mbrcat n haine de dervis si a ajuns ntr-un trziu pe
dealul
de lng cetatea unde locuise. Cu lacrimi n ochi, a recunoscut foisorul btrnei sale
case si
casele nvecinate.
A cobort de pe deal si a luat-o pe o multime de strzi ocolitoare ca s ajung
acas. Mergnd
pe o strad, cu inima btndu-i s-i sparg pieptul, a vzut o btrn care o cuta
de pduchi
pe o fetit de vreo zece ani. Fr s vrea, a auzit-o pe fetit ntrebnd:
n ce an m-am nscut?
Te-ai nscut, a rspuns btrna, la doi ani de la prtul lui Abul-Hussein.
Abul-Hussein a ncremenit. Prtul su devenise o dat nsemnat n analele orasului.
Intrase n
istorie. Nefericitul si-a zis n sinea lui: Prtul meu va strbate veacurile atta vreme
ct
palmierii vor nflori l"
A fcut cale-ntoars si a luat-o la goan, cu gndul de a nu se mai ntoarce
niciodat n acele
locuri. S-a ntors n India, unde a mbtrnit si a murit, dup ani lungi de tristete.
Nevasta cpitanului de politie
Drept exemplu al nenumratelor siretlicuri pe care brbatii le pun pe seama
femeilor (dar pe
care le nchipuie cel mai adesea chiar ei), o poveste egiptean ne nftiseaz o
ntmplare

vestit, pe care am putea-o numi chiar caraghioas.

Tria la Cairo un kurd cu un chip att de fioros, de negru si de brbos, c a fost
numit cpitan
de politie si a ajuns spaima ntregului cartier.
Pentru a-si alunga singurtatea, a chemat o petitoare si aceasta i-a gsit o fat care
a primit s
se mrite cu el si a fgduit s nu ias niciodat din casa kurdului, care nu avea
dect o
singur ncpere.
S-a fcut nunta, iar cpitanul de politie si fcea n fiecare zi meseria lui cea aspr
de politai,
n vreme ce tnra nevast astepta nchis n cas. Nimic nu prea s tulbure
linistea din
mintea kurdului.
S-a ntmplat ceea ce se ntmpl adesea. Peste drum de casa lui lucra un tnr
mcelar, care
cnta ct e ziulica de lung. Glasul lui vesel a fermecat-o pe tnra femeie, care a
dorit s-1
cunoasc. A comandat carne, el a adus-o si n-a iesit chiar imediat.
324
325
n ziua aceea, cpitanul de politie s-a ntors acas mult mai devreme dect de
obicei, n timp
ce sotia lui se afla, cum se zice, n plin actiune". Femeia a srit din pat si s-a
grbit s-si
ascund iubitul ntr-un colt al singurei ncperi, n spatele unei frnghii pe care
atrnau tot
soiul de vesminte. Apoi s-a nfsurat ntr-un vl gros si a cobort pe scar, spre a-si
ntmpina
sotul.
Acesta a mirosit ceva.

 De ce ti-ai pus vlul ? a ntrebat el.

Am s-ti spun, a rspuns ea cu glas tare. Tria odat la Cairo un brbat gelos,
cpitan de
politie ca si tine, care-si tinea nevasta din scurt. O nchisese n cas, iar casa nu
avea dect o
singur ncpere. ntr-o zi, pe cnd aceasta era cu iubitul ei, sotul s-a ntors mai
devreme ca de
obicei, iar ea 1-a tras pe un divan, cum fac si eu acum cu tine. Apoi i-a pus un vl pe
cap, uiteasa
Femeia si-a scos vlul, a nfsurat bine capul kurdului si a grit mai departe, cu glas
tare:
Iar cnd acesta a avut capul bine nfsurat n vl, femeia i-a strigat iubitului:
Hai! Repede!
Fugi!" Iubitul a iesit din ascunztoare si s-a repezit afar. Iat povestea acestui vl.
Vznd c iubitul se fcuse nevzut, a desfcut vlul. Kurdul nu stia ce s mai
cread. Ce voia
s nsemne povestea asta fr cap si fr coad ? De ce femeia aceea, despre care
vorbise
nevasta lui, i strigase iubitului :Fugi, repede!" Brbatul nu auzise ? Ori era surd ?
Kurdul nu
pricepea. Nu stia dac s rd ori s se supere. Asa c a hotrt s nu fac nimic,
de fric s
nu greseasc. Nici barba si nici prul nu i-au czut. A trit ani multi. Mcelarul
venea destul
de des la nevasta lui. Iar cpitanul de politie a murit linistit, multumit, prosper,
nconjurat de
multi copii, care, slav Domnului, nu-i mosteniser chipul fioros.
Cinele flocos
Povestea cinelui flocos" (sbaggy-dog story), din secolul XX, este una clasic, de
origine
anglo-saxon. Ea a slujit drept model pentru o multime de absurditti hazlii.

326
Iat, asadar, originalul.1
Cu ajutorul anunturilor de mic publicitate si promitnd o recompens substantial,
un englez
ncearc s-si recupereze cinele iubit, pe care l descrie ca foarte flocos".
Un american, impresionat de poveste si dorind, pe de alt parte, s ncaseze
recompensa, face
rost de un cine foarte flocos, asemntor cu cel disprut, si sun la usa englezului.
Este
primit de un majordom, care se uit la cine si zice:
Flocos, domnule, dar nici chiar asa!
ntr-o variant a povestii, dou doamne, englezoaice si ele, si beau phrelul de
whisky n
barul de pe Titanic". Se aude deodat un zgomot cumplit, totul se rstoarn, coltul
unui
aisberg urias ptrunde n bar, iar una din doamne spune:
Am cerut gheat, dar asta sun chiar a glum proast.
Se stie si povestea cinelui care joac poker cu stpnul su, ntr-un bar. Un nouvenit se
minuneaz de inteligenta cinelui.
Nici mcar nu e grozav, spune un obisnuit al barului. Cum trage o carte bun,
cum ncepe
s dea din coad.
Cuvntul Domnului
Srulek, Nastratinul polonezilor, sau Goha, sau un frate de-al lui Ch'h, a intrat la
rabin dnd
usa de perete si i-a spus:
Rabi, rabi, Dumnezeu a vorbit!
Cum ? Ce tot ndrugi ?

 Da, i-a vorbit lui Pinkus! Pinkus mi-a zis c a stat de vorb cu Dumnezeu!
Cred c Pinkus este un mare mincinos, a zis rabinul.
Si de ce ar sta Dumnezeu de vorb cu un mincinos ? a ntrebat atunci Srulek.
!i
1 Inclus de Robert Benayoun n Les Dingues du non-sense, editions Pauvert et
Balland.
327
Alt cuvnt al Domnului
Un om i cerea lui Dumnezeu mereu acelasi lucru (ne spune o poveste evreiasc):
Tu, care esti puterea nssi, druieste-mi, te rog, o sut de mii de dolari! Pentru
tine e un
fleac! Poti face tot ce vrei! Pentru tine, timpul nu nseamn nimic, iar o sut de ani
sunt
precum o clip! O sut de mii de dolari, pentru tine, nu fac mai mult de un ban! Te
rog din
suflet, d-mi un ban!
Iar Dumnezeu a rspuns:
Asteapt o clip...
Regimul potrivit
O alt poveste evreiasc spune c un om care mplinise o oarecare vrst si care se
simtea
foarte obosit a mers la un doctor vestit.
Doctorul i-a luat tensiunea, s-a uitat Ia ochi, 1-a controlat la plmni si n gt. I-a
fcut o
encefalogram, o electrocardiogram, mai multe teste si analize. Cnd rezultatele
analizelor
au fost gata, doctorul 1-a chemat pe pacient, a verificat unele amnunte, a scris
timp de un
sfert de or ceva pe o foaie alb si n cele din urm i-a spus:

 Am scris totul aici. ncepnd de azi, nu mai fumezi si nu mai pui n gur nici o
pictur de
alcool, cu nici un chip. Nu mai mnnci zahr si nici grsimi, nici mcar ulei de floareasoarelui.
Nu te mai atingi de cartofi, de fasole si n general de nimic care contine amidon. Nu
mai faci dragoste. Iat ce poti mnca: salat si praz fiert, fr nici un fel de adaos,
gulii fierte
n abur, mere la cuptor fireste, fr zahr si, de dou ori pe sptmn, cte o
sut de
grame de carne slab la grtar. O dat pe sptmn ai voie s mnnci un iaurt
natural si o
buctic de peste fiert, fr ulei si fr unt. Dac nu-mi urmezi sfaturile, n-ai s-o
duci mai
mult de trei luni.
Si dac le urmez, a ntrebat omul, pot spera s triesc mai mult ?
Nici vorb, a spus doctorul. Doar c timpul va trece
mai
greu.
328
Mesajul pisicii
Aceast poveste este cuprins ntr-o culegere de vechi legende irlandeze.
ntr-o noapte de noiembrie, un tran necjit s-a sculat s mearg la oras, care era
destul de
departe, s-si vnd vitelul. n noaptea neagr si rece, si-a nhmat calul, care, ca si
el, nu avea
nici un chef de plecare. Au pornit la drum, cu vitelul. Au zrit felinarele altor trani,
care se
ndreptau, n btaia pion, spre acelasi trg.
Vitelul nu si-a gsit cumprtor dect dup-amiaz trziu, si nc la un pret destul
de mic.

Tranul, ostenit, a mncat o bucat de sunc si a but un pahar-dou, apoi a pornit

la drum
spre cas, mpovrat de srcie, lsnd calul s mearg la pas. Capul i tot cdea pe
piept.
Atipea, se trezea la hurducturile drumului, apoi iar atipea.
Pe cnd trecea prin dreptul cimitirului de la Inchigeela, o pisic si-a bgat capul
printre
ostretele gardului si a rostit:
Spune-i lui Balgeary c a murit Bagury.
Cu mintea aiurea, tranul n-a luat n seam vorbele pisicii. A ajuns acas, si-a grijit
calul si
cnd s-a lsat noaptea a ajuns si la nevast.
Cum a fost la trg ? 1-a ntrebat ea.
Oh, a mormit el, sorbind din ceai la gura focului, ca la toate trgurile.
Ai luat un pret bun pe vitel ?
Nu.
Era lume mult ?
Ca de obicei, cred. N-am numrat.
Si ce mai noutti ? Ce se mai aude ?
Pe legea mea, nu cred c se mai aude nimic.
Nu se aude nimic la trg ? a strigat femeia.
Nu. Nimic deosebit.
nseamn c ai fcut tot drumul sta si n-ai auzit nimic ? N-ai aflat nici o
noutate ? Mai
bine stteai acas!
Tranul, care dorea s fie lsat n pace, si-a adus aminte deodat de pisic.
329
A, da, i-a spus el femeii. Un singur lucru: cnd treceam prin dreptul cimitirului de
la

Inchigeela, la ntoarcere, am vzut o pisic prin gardul cimitirului.

Asta da, noutate! a zis femeia.
Iar pisica mi-a zis asa: spune-i lui Balgeary c a murit Balgury.
In clipa aceea, pisica lor, care motia lng foc, a srit n sus si i-a spus tranului,
foarte
suprat:
Nu puteai s-mi spui mai devreme! Am s ntrzii la nmormntare!
A tsnit pe us afar si s-a fcut nevzut.
Inundatia
O poveste african, care, ca si altele, se opreste asupra cadrului hazliu, i d lui
Dumnezeu un
rol ntr-o dram omeneasc.
Un tinut este rvsit de inundatii. Un brbat s-a refugiat la etajul casei nconjurate
de ape. Alti
oameni, ntr-o pirog, se apropie si-i spun s vin cu dnsii.
Omul nu vrea si strig:
Nu! Am ncredere n Dumnezeu! N-are s ngduie apelor s-mi ia casa! Plecati!
Salvatorii pleac. Apele cresc, iar omul trebuie s urce pe acoperisul casei. Se
apropie un
elicopter, i se arunc un cablu, oamenii i fac semn s apuce cablul si s se tin
bine.
Omul nu vrea.
Nu, zice el. Niciodat! Am ncredere n Dumnezeu! Nu va ngdui ca rugciunile
mele s
fie zadarnice!
Apa tot creste, acoper casa, omul este smuls de pe acoperis si moare necat.
Ajuns n fata lui Dumnezeu, i spune cu jale:
Cum ai putut ngdui s-mi fie distrus casa si s-mi pierd viata ? Eu care m
rugam tie

mereu! Cum se poate s nu-mi fi venit n ajutor ?

330
Ce tot vorbesti ? i-a spus atunci Dumnezeu. Nu ti-am trimis oare dou brci si un
elicopter ?
Lipsa de peste
La nceputul anilor '80, cnd viata devenise n Polonia cumplit de grea din pricina
lipsurilor
de tot felul, oamenii spuneau, ca un fel de aprare, tot soiul de istorioare hazlii, asa
cum e si
cea care urmeaz.
Un brbat destul de vrstnic intr ntr-o prvlie si zice:
As dori un calcan, v rog.
Ah, dar nu avem calcan.
Dati-mi atunci o cambul frumoas.
N-avem nici cambul.
Atunci o s iau un merlan.
Nici merlan n-avem.
Atunci un lufar.
N-avem lufar, domnule.
Bine. Ce-as putea s iau atunci ? Stiu: am s iau cteva sardele.
N-avem sardele.
Nu-i nimic. Dati-mi un tipar frumos.
N-avem tipar.
Nici pstrv ?
Nici.
Pierzndu-si rbdarea, vnztorul i taie vorba clientului, care tocmai se pregtea s
cear

altceva, spunndu-i:
Domnule, aici este mcelria. Aici n-avem carne. Prvlia unde n-au peste este
peste drum.
mprteala cinstit
Tot n anii aceia se spunea, la Varsovia, c un rus si un polonez, care se plimbau
mpreun pe
strad, au gsit o pung doldora de dolari.
331
Au rmas muti de uimire.
Hai s-i mprtim frteste, a spus rusul.
Mai bine jumtate-jumtate, a spus polonezul.
Dureri peste tot
Cineastul iranian Abbas Kiarostami pune n gura unui personaj din filmul su Gustul
ciresei
urmtoarea poveste. Un om se duce la doctor si-i spune:
Doctore, m doare totul. Cnd mi pun degetul pe cap, m doare. Cnd mi-1 pun
pe burt,
la fel. Cnd mi pipi genunchiul, la fel; dac-mi pipi glezna, m doare. Ce s fac ?
Cum s
scap de durere ?
Doctorul l consult si-i spune:
Esti sntos tun. Doar c ti-ai rupt degetul.
16
S ascultm si vorbele nebunilor (si ale betivilor)
Literele mari
Dac lumea este absurd sau n orice caz greu de ptruns si de deslusit , se
cuvine s
plecm urechea si la cei care nu par ntregi la minte. Poate c au mai mult noroc
dect noi (cei

normali") s destrame ntunericul n care trim. Poate c ajung mai usor la miezul
tainic al
lucrurilor.
In toate traditiile, nebunul" a fost ascultat cu bgare de scam, desi cu msur si
nu fr a fi
luat peste picior. Unele din ntmplrile puse pe seama lui sunt mai cu tlc dect
multe altele.
La fel se ntmpl cu betivii si cu drogatii, care si-au pierdut mintile pentru o vreme,
spre
binele nostru al tuturor.
Si aici, logica este pus la grea ncercare, rnduielile obisnuite sunt rsturnate si se
aprinde o
alt lumin.
ntmplarea se petrece la curtea mpratului Japoniei. Un curtean scrie o scrisoare,
folosind
litere uriase.
Un altul trece pe lng el si se mir:
Scrii o scrisoare ? -Da.
N-am vzut niciodat litere att de mari. Probabil c este ceva foarte important.
Nicidecum. Dar i scriu unui surd.
Cheia pierdut
Una din cele mai cunoscute ntmplri cu nebuni" se numr si printre cele mai
vechi. Nu se
stie exact de unde vine. A fost auzit n India si n Persia. n zilele noastre, dup
lungi
335
peregrinri, a devenit n Occident un soi de uvertur" pentru spectacolele comice.
ntmplarea se petrece noaptea, pe strad, lng un lampadar (la circ, lampadarul
este nlocuit

cu un cerc de lumin proiectat pe podea). Un brbat st pe vine, cu fata aproape de

pmnt, ca
si cum ar cuta ceva.
Un altul trece pe lng el si-1 ntreab:
Ce cauti ?
mi caut cheia.
Ti-ai pierdut cheia ? -Da.
Aici ti-ai pierdut-o ? -Nu.
Bine, dar dac ai pierdut-o n alt parte, de ce-o cauti aici?
Pentru c aici este lumin.
Bobul de gru vindecat
O povestire din zilele noastre, dar a crei structur este foarte veche si care circul
n toate
mediile psihiatrice, ne nftiseaz un om internat pentru c se crede bob de gru.
ntr-o zi este declarat vindecat si externat.
Dup cteva clipe, psihiatrul se trezeste cu el la us, grbit si destul de speriat.
Ce s-a ntmplat ? ntreab doctorul.
Ceva groaznic, rspunde omul. Cnd ieseam, am dat nas n nas cu o gin.
Si ce dac ? i-a spus doctorul. Stii prea bine c nu ai de ce s te temi! Doar nu
mai esti bob
de gru!
Da, doctore, eu stiu. Dar gina stie ?
O socoteal bun
Aceast ntmplare din zilele noastre se petrece tot ntr-un azil psihiatric, n Iran. S-a
hotrt
s li se dea drumul ctorva
336

pacienti. Directorul i supune mai nti unui test foarte usor. Pacientii sunt trei la
numr.
Directorul l ntreab pe primul:
Ct fac doi ori doi ?
Saptezeci si patru, rspunde omul. Descumpnit, directorul se gndeste c
pacientul nu
este
nc vindecat. Nu-i poate da drumul. l ntreab pe cel de-al doilea:
- Ct fac doi ori doi ?
Marti, rspunde omul.
Auzind rspunsul, directorul ia hotrrea care se impune: l va mai tine o vreme n
azil. l
ntreab si pe ultimul:
Ct fac doi ori doi ?
Patru.
Directorul este ncntat. Hotrste s-i dea drumul, deoarece este vindecat. Totusi,
nainte ca
pacientul s ias pe us, l ntreab:
Cum ai socotit ?
Foarte simplu. Am sczut marti din saptezeci si patru.
Scamatorul si papagalul
Saint-Exupery care se pricepea destul de bine la scamatorii povestea cu mare
plcere
ntmplarea ce urmeaz, socotind-o cea mai hazlie din lume.
Pachebotul Normandie ncearc s doboare recordul mondial la traversarea
Oceanului
Atlantic. La bord, un scamator d un spectacol n care apare si un papagal.
Numai c papagalul lui a murit. Aflnd c si cpitanul are unul, se gndeste s-1
cear cu

mprumut, pentru un singur numr, si acela foarte scurt.

Eu nu m amestec, pentru c nu m pricep la astfel de lucruri, spune cpitanul.
ntreab-1
pe papagal.
Scamatorul se duce s stea de vorb cu papagalul. Pasrea, cam btrn si cam
sucit, ntreab
ce anume are de fcut.
337
Mai nimic, l linisteste scamatorul. La un moment dat, ai s dispari, asta-i tot.
Nici nu m gndesc, zice papagalul. Nu vreau s dispar. Scamatorul ncearc s-1
lmureasc, i arat cum se vor
petrece lucrurile si izbuteste, n cele din urm, s-1 conving. Este doar un joc, i
spune el.
ncepe spectacolul. Cazanele vaporului, care ncearc s cstige ntrecerea,
functioneaz la
capacitatea maxim. Scamatorul face miscrile obisnuite, arat papagalul, apoi l
ascunde
dup un vl negru.
In acea clip, cazanele pachebotului explodeaz, iar vaporul se scufund.
Papagalul este gsit mai trziu n larg, mergnd n lung si-n lat pe o scndur si
bombnind:
Ce joc idiot! Ce mai tmpenie!
Pluta lui Buddha
Una dintre parabolele cele mai cunoscute ale lui Buddha, legat de folosirea bun
sau proast
a unei nvtturi, ne arat urmtoarele.
Un cltor ajunge la malul unui ru foarte lat. Malul pe care se afl el colcie de
primejdii si
de fiare slbatice. Cellalt mal pare linistit si sigur. Nu zreste nici o punte ca s
treac

dincolo si nici un pod plutitor. Se hotrste, prin urmare, s fac o plut din crengi
de copac,
ierburi si frunze. Apoi, slujindu-se de mini si de picioare, trece rul cu pluta. Ajunge
cu bine
pe cellalt mal, care pare ntr-adevr linistit.
Cltorul se gndeste: Pluta mi-a fost de mare ajutor. Mi-a ngduit s trec de pe
un mal pe
cellalt. Ar fi bine s-o iau cu mine."
Ia pluta n spinare si-si vede de drum.
Buddha l socotea pe omul cu pluta n spinare lipsit de minte. i sftuia pe nvtceii
lui s
renunte chiar la lucrurile bune" si chiar la o nvttur minunat, dac nu voiau s
fie luati
drept nebuni.
Povara usii
O replic a plutei indiene se gseste ntr-o poveste sufi.
Un dervis, ajungnd ntr-un tinut cunoscut sub numele de tinutul nebunilor, a vzut
o femeie
care ducea n spinare o us grea.
De ce duci asemenea greutate ? a ntrebat el.
Pentru c dimineat, cnd a plecat la munc, brbatul nu-a zis asa: avem n cas
lucruri de
pret. Trage usa dup tine. Asa c am tras usa dup mme, cnd am iesit.
Vrei s-ti art c ai crat usa de poman ? a ntrebat dervisul.
Nicidecum, a rspuns ea. As vrea s stiu doar cum s fac sa-mi fie mai usor.
Asta nu-ti pot spune, a zis dervisul. Apoi fiecare si-a vzut de drum.
Cumintenia nebunului
O ntmplare pus adesea pe seama lui Nastratin Hogea (ale crui isprvi sunt siasa destul de

numeroase) arat cum califul Bagdadului a vestit ntr-o zi, cu tobe si surle, c-si va
da fiica de
sotie, mpreun cu patruzeci de sipete pline cu aur si o grmad de pmnturi
roditoare,
aceluia care va fi gata s plece tot atunci cu o solie grabnic la fratele su, care
ducea o lupt
nversunat mpotriva unor rzvrtiti, undeva n tinuturile de la miaznoapte.
Binenteles, cltoria nu era usoar. Drumul trecea prin tinuturi primejdioase,
mlastini, munti
n care se ascundeau o multime de tlhari si chiar prin pduri bntuite de monstri si
strigoi.
Cel n stare s treac peste toate aceste piedici avea s duc dup aceea o viat
fericit si fr
griji.
Auzind vestea, un brbat socotit cam nebun s-a repezit spre palat. A alergat ct a
putut de iute,
mbrncind trectorii si drmnd tejghelele. A mpins paznicii, a urcat n goan
scrile, a
ptruns n palat, a trecut pe lng alti paznici si a ajuns n cele din urm n sala
tronului.
ii
338
339
A despicat multimea curtenilor, cu rsuflarea tiat, cu prul vlvoi. Cnd a ajuns n
sfrsit n
fata califului, a nceput s strige:
Califule! Califule!... Nu eu!
Gndirea pozitiv
Un tnr englez beat turt 1-a cutat ntr-o zi pe Norman Vincent Peale, autorul unei
crti

celebre, The Power ofPosi-tive Thinking. Tnrul 1-a ntrebat care era dup prerea
lui
deosebirea ntre gndirea pozitiv si gndirea negativ.
Observnd imediat starea tnrului vizitator, Peale i-a spus:
Veniti alt dat, cnd veti fi treaz, si voi fi ncntat s v rspund.
V multumesc, a rspuns tnrul, dar cnd sunt treaz, putin mi pas.
Oglinda lui Goha
Pe cnd punea stpnire pe Egipt, temutul han ttar Timur Lenk, care era schiop,
chior si
cumplit de urt si mai avea pe deasupra si un picior de fier, 1-a chemat la el pe
Goha, despre
care auzise vorbindu-se. Pe cnd plvrgeau, a intrat brbierul hanului, 1-a ras n
cap si i-a
pus n fat o oglind, ca s se vad.
Cnd s-a uitat n oglind, Timur a izbucnit n lacrimi. Goha s-a pornit si el pe plns, a
gemut
si a lovit pmntul cu pumnii, vreme de dou-trei ceasuri. Timur ncetase de mult s
mai
plng, dar Goha nici gnd s se opreasc.
Hanul 1-a ntrebat:
Ce ai ? Eu plng pentru c m-am uitat n oglinda acestui blestemat de brbier si
am vzut
c sunt urt, ba chiar hidos. Dar tu ? De ce versi attea lacrimi ?
La care Goha a rspuns:
De ce te miri ? Tu nu te-ai uitat n oglind dect o clip si ai plns un ceas. Atunci
eu, care
sunt nevoit s m uit la tine toat ziua, ct ar trebui s plng ?
340
Nebunul si rugciunea

O poveste islamicn care apare uneori si Gohaspune c un nebun se ruga

ntotdeauna
numai cnd era cu desvrsire singur. Se spunea ns c putea ptrunde tainele
cele mai
adnci.
Dup rugminti struitoare, a primit s fie de fat la o rugciune comun, ntr-o zi
de vineri.
Mai nti, imamul a rostit: Mare este Dumnezeu." Apoi a nceput s cnte: Slav
lui
Dumnezeu."
In clipa aceea, nebunul a pornit s rag din toate puterile n moschee, asemenea
unui bou.
Cnd rugciunea s-a sfrsit, i s-a spus c, pentru o astfel de purtare, ar trebui s i
se taie capul
pe loc, asa cum se stinge o lumnare. Nebunul a rspuns:
N-am fcut altceva dect s m iau dup imam.
Ce vrei s spui cu asta ?
n clipa n care a nceput s cnte Slav lui Dumnezeu", cumpra un bou. Asa c
am gsit
de cuviint s rag. Nu fac dect s urmez pilda acestui om sfnt. Orice ar face, m
iau dup
dnsul.
Cei care-1 poftiser pe nebun la rugciune nu pricepeau o iot, asa c s-au dus la
imam, care
le-a spus:
Da, asa este. Cnd am rostit: Mare este Dumnezeu", m gndeam la o mosie pe
care o am
departe de locurile astea. Iar cnd am nceput s cnt: Slav lui Dumnezeu", miam adus
aminte c am nevoie de un bou. Atunci am auzit un rget n moschee, si...
A trebuit s tac, pentru c nebunul pornise din nou s rag.

nc un idol
O poveste de origine arab spune c un nebun trist a petrecut o noapte ntreag
plngnd
dinaintea lcasului sfnt. Sprijinit de us, rostea:
Dac nu m lasi s intru, am s m dau cu capul de us, precum ciocanul, pn
am s-o
sparg. Atunci voi scpa de suferint.
341
if!
S-a auzit atunci un glas nuntru, care gria astfel: nc un cap spart nu nseamn
nimic,
pentru c oceanul nu este dect o pictur de rou. n dou-trei rnduri, acest lcas
a fost
umplut de idoli, dar toti au fost sfrmati, pn la unul. Un idol sfrmat afar nu
nseamn
nimic. Fiindc dac-ti spargi teasta izbind-o de us toat noaptea, n-ai s faci
altceva dect s
drmi nc un idol.
n vreme de furtun
Ca si attia alti nebuni, ori netoti, Nastratin Hogea se poart uneori ca si cum ar fi
lipsit de
minte ori de judecat.
l gsim asadar, ntr-o zi, asezat ntr-o luntre care ncearc s strbat un liman de
mare. n
fata lui, doi brbati vslesc din greu. Nastratin nu face nimic.
Deodat izbucneste o furtun puternic. Valuri uriase clatin luntrea. Cei doi vslasi
si dau
toat osteneala ncercnd s tin piept furtunii, care amenint s nghit luntrea ca
pe o coaj
de nuc.

Cei doi se ntorc s vad ce face Nastratin care, n chip ct se poate de ciudat, ia
ap din mare
si o toarn n luntre. Vslasii, uluiti, ncep s strige:
Ce faci ? Esti nebun ? Trebuie s scoti apa din luntre, nu s-o torni!
Mama mea, rspunde Nastratin, m-a nvtat s m pun ntotdeauna de partea
celui mai
tare!
Strnutul
Un negustor chinez, care tria n pace si bun ntelegere cu sotia sa, dar care era
chinuit de
gelozie, a fost nevoit s plece ntr-o lung cltorie.
nainte de plecare, i-a spus nevestei:
Cnd am s fiu departe, cum am s stiu c te gndesti la mine ?
Nimic mai usor, a rspuns ea. De fiecare dat cnd ai s strnuti, s stii c m
gndesc la
tine.
342
Omul a pornit la drum. Ajuns la portile cettii, s-a ntlnit cu un bonz, care a
strnutat
zgomotos.
Semn ru, s-a gndit omul, ngrijorat. Nici n-am trecut bine de zidurile cettii c
nevastmea
se si gndeste la bonz!
Sita lui Mahmud
Eroul celei mai cunoscute povesti de dragoste din ntreaga traditie islamic,
Mahmud, o
pierde pe Leila, femeia iubit, si si pierde si mintile.
ntr-o zi ia o sit si ncepe s cearn trn, cu un soi de frenezie. Trna trece prin
sit.

Mahmud arunc pumni de trn n sit si o ia de la capt.

Trece un om care se uit la el si se mir.
Ce cauti ? l ntreab el pe Mahmud.
O caut pe iubita mea.
Si crezi c-ai s-o gsesti acolo ?
O caut peste tot, dac vreau s-o gsesc undeva.
Busola
Niste cltori care strbteau desertul au gsit o busol si s-au grbit s i-o arate lui
Nastratin,
ntrebndu-1:
Ce-i asta ?
Nastratin a luat busola, a ntors-o pe toate prtile si a izbucnit ntr-un plns cu
suspine. Dup o
clip, s-a oprit din plns si a pornit s rd n hohote.
De ce plngi ? Si de ce rzi ? l-au ntrebat cltorii.
Am izbucnit n plns cnd m-am gndit la prostia voastr, a rspuns Nastratin,
pentru c nu
stiti ce este. Apoi am nceput s rd gndindu-m la prostia mea, pentru c nici eu
nu stiu ce
este.
Nasul muscat
n timpul unei certe, un chinez 1-a muscat pe altul de nas. Au fost dusi amndoi n
fata unui
judector, iar vinovatul a spus sus si tare c adversarul su se muscase singur de
nas.
343
Dar nasul este deasupra gurii! a strigat judectorul. Cum oare ar fi putut s-o
fac ?
S-a urcat pe un scaun, a rspuns mpricinatul.

Goha si barza
Gsim n O mie ti una de nopti o poveste care istoriseste cum prietenii i-au spus
ntr-o zi lui
Goha:
Nu ti-e rusine s te trsti prin viat fr s faci nimic ? Si s nu te slujesti de
cele zece
degete dect ca s-ti duci mncarea la gur ? Nu crezi c a venit vremea s
isprvesti cu
lenevia si s treci n rndul lumii ?
Goha n-a spus nimic. Dup cteva zile, a prins o barz mare si frumoas. A urcat pe
teras si,
de fat cu cei care-1 dojeniser, a tiat aripile psrii cu un cutit ascutit, dup care
i-a tiat
ciocul cel lung (spaima sobolanilor si a broastelor), apoi picioarele lungi si delicate.
Dup
care a aruncat pasrea de sus, ndemnnd-o:
Zboar! Hai, zboar!
Ce te-a apucat ? l-au ntrebat prietenii.
Pasrea asta m scotea din srite, a rspuns Goha, pentru c nu era ca toate
celelalte. Acum
poate intra n rnd cu lumea.
Tntarul si bivolul
Un tntar, asezat pe cornul unui bivol, undeva n orez-riile din Annam, si-a nchipuit
c
atrn foarte greu. A strigat, asadar, ct a putut de tare:
Sunt cumva prea greu ? Dac nu m poti duce, spune-mi si m duc sa m asez n
alt parte.
Bivolul a auzit, s-a oprit din pscut, s-a uitat la dreapta, apoi la stnga si a ntrebat
cu mirare:
Cine vorbeste ? -Eu.

 Care eu ?
Eu. Tntarul.
Si unde te afli ?
344
Pe cornul tu stng.
Bine c mi-ai spus, a zis bivolul. Altfel n-as fi stiut c duc pe cornul stng un idiot.
Caftanul lui Nastratin
Nastratin Hogea, cu burta goal ca de obicei, rtcea odat pe ulitele unei cetti,
cnd deodat
a auzit, ntr-o cas mare si artoas, zgomotele plcute ale unei petreceri. A btut
la usa si a
cerut s fie primit si el la petrecere, ns era att de prost mbrcat nct paznicii nu
l-au lsat
s intre.
S-a dus atunci la un prieten s ia cu mprumut un caftan cusut cu fir de aur. Astfel
nvesmntat, a btut din nou la us? casei si a fost primit, de data aceasta, cu toat
cinstea.
Nastratin s-a asezat n preajma bucatelor abia aduse, multumind frumos. Cu mare
grij, a
ridicat o mn si si-a muiat mneca n sos.
Ca si cum ar fi vorbit cu mneca, spunea:
Ia si mnnc.
Stpnul casei s-a minunat, apoi s-a suprat si a strigat:
Ce faci acolo ? Esti cumva nebun ?
Nicidecum, a rspuns Nastratin. Nu pe mine m-ati poftit, ci caftanul. E firesc, prin
urmare,
s mnnce el.
Piatra cu barb

Povestea aceasta vine din Senegal. O hien care plecase la vntoare a dat de o
piatr cu barb
si a strigat:
E prima dat c vd o piatr cu barb! Dup care s-a prbusit la pmnt, fr
suflare. Dup
o clip, piatra a nviat-o si i-a spus:
Asa se ntmpl ntotdeauna cu pietrele cu barb. Cine rosteste E prima dat c
vd o
piatr cu barb" moare pe loc. Asta este rnduiala.
Hiena si-a cerut iertare pentru nestiint, s-a ntors acas si s-a gndit s-1
dovedeasc pe
vechiul su dusman, iepurele. I-a spus, asadar, mintind fr s clipeasc:
345
Am vzut ceva nemaipomenit. O piatr cu barb. Treaba este c piatra asta ucide
pe
oricine care nu spune pe dat: E prima dat c vd o piatr cu barb." Dac nu
spui vorbele
astea, mori pe loc. Ai priceput ?
Am priceput, a zis iepurele. Hai s vedem despre ce este vorba.
Au ajuns la piatra cu barb, iar hiena i-a zis iepurelui:
Hai, rosteste vorbele acelea, c dac nu e vai de tine!
Le-am uitat, a spus iepurele. Ce trebuie s spun ?
Haide, adu-ti aminte: E prima dat..."
E prima dat, a repetat iepurele.
C vd."
C vd.
O piatr"...
O piatr.
O piatr cu ..."

 O piatr cu.
Hai, mai departe!
Hai, mai departe!
Nu, spune pn la capt!
Nu, spune pn la capt! a repetat iepurele.
Ct prostie! a urlat hiena.
Ct prostie! a strigat si iepurele.
Idiotule! Tmpitule! Nu poti tine minte cteva vorbe: E prima oar c vd..."
E prima oar c vd..."
O piatr cu barb! a urlat hiena, n culmea turbrii. Apoi s-a prbusit fr simtire.
Piatra cu barb i-a spus iepurelui:
Am iertat-o prima oar, dar a doua oar nu mai pot.
Ai dreptate, a zis iepurele. Dup care s-a ntors linistit acas.
Omul cu barb
Alt poveste despre barb, de origine persan, a fost spus, printre altii, de
Fariduddin Attar.
Niste psri care strbteau n zbor un desert au zrit un om singuratic seznd
dinaintea unei
pesteri. S-au asezat pentru cteva clipe lng el, iar una dintre ele, care-1 cunostea,
i-a dat
binete si i-a spus:
Tot aici esti ?
Tot, a rspuns omul, care-si pieptna ncetisor barba cu o surcea cioplit.
Spune-mi: ai aflat rspunsul ?
Care rspuns ?
La ntrebarea care te frmnta.
Nu, a rspuns omul, nu l-am aflat.

 Ce ntrebare ? a fcut alt pasre.

Omul a dat din mn a oboseal, ca si cum nu dorea s mprtseasc o tain
adnc. Dar
psrile, bucuroase s aud povestea unui pustnic n timp ce se odihneau, au
struit att de
tare nct omul, ros fr ndoial de dorinta de a vorbi despre el, le-a grit astfel:
Triam aproape de inima unei cetti si m purtam, cred, ca un om cinstit. Aveam
nevast si
copii. De o vreme, fr s pot spune de cnd, simteam nevoia s mnnc vinete.
Pofta asta nu
m prsea niciodat, nici ziua, nici noaptea, mi spuneam n acelasi timp sau
ceva mi
spunea c, dac voi mnca vinete, mi se va ntmpla o nenorocire. O nenorocire
cumplit.
ncercam s m gndesc la altceva, la munc, la familie. La portocale. La oi. Dar
vinetele
alungau orice alt gnd. Erau mai puternice. Vinetele.
Psrile ascultau nemiscate, pe cnd vntul fierbinte al desertului le rsfira penele.
Omul
vorbea si-si pieptna barba.
Pn la urm, cum lesne v puteti nchipui pentru "c, dac n-ar fi, nu s-ar
povesti ,
dorinta a fost mai tare dect orice. Mama a gsit vinete, le-a copt si le-a pregtit
cum credea
ea c-rni plac, apoi mi le-a dat s le mnnc, calde, mirositoare. Am nceput s
mnnc, sub
privirile mamei. Dar nu mncasem nici jumtate, da, doar jumtate dintr-o vnt,
cnd a
btut cineva la us. A intrat un brbat si a pus pe mas capul fiului meu. Fiului meu
i se tiase
capul.

347
Omul a tcut o clipa, iar psrile i-au respectat durerea, care prea s-1
copleseasc. Sttea cu
capul plecat spre pmntul sterp. Doar mna i se plimba prin barb, n sus si-n jos.
Atunci, a spus, am hotrt s-mi petrec restul zilelor cutnd legtura dintre
mncatul
vinetelor si tierea capului fiului meu. Am lsat tot si am venit aici, iar de atunci
caut
rspunsul la aceast ntrebare.
Si nu l-ai gsit ? a ntrebat alt pasre.
Nu.
Dar cum triesti n desert ?
Ma hrnesc cu ierburi, cu pmnt, cu buctele de scoart aduse de vnt. Dac
frmnt bine
lutul din fundul pesterii, scot cteva picturi de ap. Si, precum vedeti, m gndesc.
Deodat, dup o scurt tcere, o pasre a prins a rde cu poft.
De ce rzi ? a ntrebat-o pustnicul, mirat.
Rd pentru c stiu eu de ce.
De ce ce?
De ce n-ai gsit rspunsul.
Si de ce m rog n-am gsit rspunsul ?
Pentru c nu te gndesti la ntrebare.
Eu ? a fcut omul, suprat. Dar nu m gndesc dect la asta!
Gresesti, i-a rspuns pasarea, care rdea ntruna. Nu te gndesti dect la barb.
Ceea ce a urmat a fost un lucru de mirare pentru toate psrile. Omul si-a privit
mna cu o
oarecare gravitate, iar mna s-a oprit si n-a mai pieptnat barba. A tcut, dar numai
o clip.
Vorbele psrii erau att de drepte nct l izbiser pe pustnic cu puterea unei lumini

desvrsite. Fr s se tulbure, ptruns deodat de un adevr nou care i se nftisa

n toate
amnuntele, pn atunci risipite si care se lmuriser dintr-odat, a spus cu glas
linistit:
Ai dreptate. Vd c ai dreptate, psrico. Ai dreptate ntru totul. Ascult-m. ntro zi, eram
aici de cteva luni, cnd am vzut deodat n trn ceva ce strlucea. O piatr. Am
luat-o de
jos. Priviti. O bucat de mic.
348
Psrile si-au trecut bucata de mic din cioc n cioc, n vreme ce omul spunea mai
departe:
Privmdu-m n bucata asta de mic, am vzut c barba mi crescuse destul de
mult. O
barb pe care am gsit-o minunat. Atunci, repede, am luat o surcea, am cioplit-o
ca s-mi fac
un pieptene si m-am apucat s-mi ngrijesc barba! S-o desclcesc, s-o pieptn, s-o
netezesc, so
pstrez!
Se lsa purtat de valul vorbelor si al suprrii. Era cuprins de cea mai puternic
dintre mnii,
care este mnia fat de sine.
Asa c aveti dreptate! striga. Nu m mai gndeam dect la barba mea! nainte,
nu m
gndeam dect la vinete, iar odat ajuns n pustiu, nu m gndeam dect la barb!
Toat viata
mea era nchinat brbii!
S-a ridicat, furios, si-a apucat barba cu amndou minile si a rcnit ctre zrile
desertului:
De-acum s-a isprvit! O s vedeti, am s smulg barba asta spurcat! Barba asta
blestemat!

O smulg! O arunc!
Fcea ntocmai cum spunea; si smulgea smocuri de barb, iar sngele tsnea prin
pielea
sfsiat, ptnd nisipul.
S-o ia vntul !N-o s mai am barb! Deloc! Nici un fir! Omul si smulgea ultimele
fire din
barb, scotnd rcnete
turbate. Deodat s-a oprit, auzind rsul psrii. Si-a ntors spre fptura obraznic
chipul
nsngerat si nefericit si a ntrebat:
De ce rzi ?
Pasrea a rspuns dnd din aripi, fiindc se pregtea s plece, alturi de celelalte:
De ce rd ? Pentru c si acum numai la barb te gndesti! Iar toate psrile,
rznd, si-au
luat zborul.
Schimbarea apelor
Iat ce istoriseste o veche legend arab.
Demult, demult de tot, Khidr, care era dasclul lui Moise, a trimis omenirii un semn
cumplit.
ntr-o zi anume, toat apa de pe pmnt avea s sece, dac nu era gospodrit cu
grij. Avea
s fie apoi nlocuit de o ap nou, care avea darul de a-i face pe oameni nebuni.
349
Un singur om a ascultat sfatul. A adunat mult ap si a pus-o undeva la pstrare.
Cnd a sosit
ziua vestit de Khidr, apele curgtoare s-au oprit, fntnile au secat si pmntul s-a
uscat.
Omul cel prevztor s-a descurcat, folosind apa pe care o pusese la pstrare.
Ceva mai trziu, apa cea nou a czut din cer, umplnd rurile si fntnile. Omul sia prsit

adpostul si s-a ntors printre semenii si. A gsit c vorbeau si se miscau cu totul
altfel dect
nainte si c erau ciudati. Uitaser ntmplarea si chiar primejdia. Omul a ncercat
s-i
lmureasc, dar a fost luat drept nebun. Unii s-au purtat dusmnos, altii i-au artat
mil. Nu-1
ntelegeau.
N-a vrut s bea din apa cea nou si s-a ntors acas, unde a folosit apa pus la
pstrare.
Curnd, a nceput s fie apsat de singurtate si de faptul c nu era ca toti ceilalti.
S-a ntors
printre ei si a but si el din apa cea nou. A uitat pe dat pn si locul unde o pstra
pe cea
veche, iar ceilalti se uitau la el ca la un nebun care, printr-o minune, si venise n
fire.
Uitucul
Dou povesti coreene ne vorbesc despre un uituc.
Intr-o zi, dup o cltorie lung si grea, un uituc a vzut un pru. Si-a scos hainele
ca s se
arunce n apa limpede si le-a agtat de creanga unui copac.
Cnd a iesit din ap, gol pusc, s-a uitat la haine si s-a gndit:
Ia te uit! Cineva si-a uitat hainele si plria! Am s le iau eu!
S-a mbrcat, si-a pus plria pe cap, s-a ncltat si si-a vzut de drum, multumit.
Acelasi uituc si-a urmat drumul n tovrsia unui bonz pe care l ntreba fr
ncetare cum l
cheam si unde merge. Bonzul, scos din srite, s-a gndit s-si bat joc de
slbiciunea
uitucului.
Au petrecut noaptea n aceeasi ncpere a unui han. Dimineata, vznd c tovarsul
su de

drum doarme dus, bonzul 1-a ras n cap si 1-a mbrcat cu una din sutanele lui. Apoi
a iesit cu
hainele uitucului.
Cnd s-a trezit si s-a uitat n oglind, acesta a scos un strigt:
Uite-I pe bonzul care era cu mine asear. Dar eu unde- oi fi ? M-am rtcit cumva
?
Trebuie neaprat s m gsesc.
Si a plecat s se caute.
Granitele prostiei
Nastratin Hogea cu care vom ncheia acest capitol a dus la moar un sac de
gru, s-1
macine. Asteptndu-si rndul, a pus sacul alturi de celelalte. Tinnd ochii pe
jumtate
nchisi, lua cte un pumn de gru din ceilalti saci si-1 punea n sacul lui.
Morarul 1-a vzut si a strigat:
Ei, tu de colo! Ce faci ?
Eu ? Nimic, a rspuns Nastratin. Sunt prost, nu stiu ce fac.
Dac esti prost, de ce nu iei gru de la tine si nu-1 pui n ceilalti saci ?
Oi fi eu prost, a fcut Nastratin, dar nici chiar asa.
350
______17______
Timpul este stpnul nostru: Putem s ne jucm cu el ?
Omul care s-a dus dup ap
Chiar dac timpul este stpnul nostru, de care ascult toate, chiar pietrele si
stelele (fr s
mai vorbim de povesti), l putem supune uneori, cnd ne ngduie, la ceea ce
numim
ndeobste jocurile mintii.
Iat mai nti o poveste indian, luat din Mahbhrata.

Doi brbati mergeau pe cmp. Unul dintre ei, si anume cel mai vrstnic, -a zis
celuilalt:
Sunt ostenit. Du-te si adu-mi niste ap din fntna de colo, de la captul ogorului.
Am s te
astept lng copacii aceia, la umbr.
Tnrul s-a ndreptat ntr-acolo. Cnd a ajuns lng fntn, a ntlnit o fat care
scotea ap.
Plcnd-o foarte, a intrat cu ea n vorb si a ntrebat-o cum o cheam. Fata i-a
rspuns si i-a
zmbit. Pe urm, tnrul s-a oferit s-i duc ulciorul cu ap pn n sat. Fata a
primit. Ajuns n
casa fetei, a fost poftit la mas. I-a cunoscut toate rudele si pn la urm a cerut
mna celei pe
care o nsotise pn acolo. I-a fost dat. Dup ce s-a fcut nunta, s-a apucat de
lucru la cmp.
A avut copii si i-a crescut. Unul dintre ei s-a mbolnvit si a murit. Printii nevestei
Iui au
murit si ei, unul dup altul, iar el a ajuns capul familiei. Fiul su cel mai mare s-a
nsurat si a
plecat din sat, unde se ntorcea o dat pe an. Apoi nevasta lui, acum crunt, s-a
mbolnvit de
friguri si s-a stins.
A plns-o ndelung, pentru c o iubise din toat inima.
Dup cteva zile, rul iesit din matc a acoperit ogoarele. Tranul a fost luat de
apele mloase,
mpreun cu ceilalti.
355
Se zbtea, ntindea mna s-1 apuce de pr pe copilul cel mai mic, care se neca
sub ochii lui.
Deodat, fr s-si dea seama, J si-a adus aminte de vechiul lui prieten, brbatul
mai n vrst

care-1 trimisese dup ap.

S-a trezit ntr-o clip mergnd pe un ogor uscat, ducnd n mn un ulcior cu ap. Sa ntors la
brbatul mai n vrst, care atipise la umbra unui copac. n vzduh plutea ceva care
prea s-i
sopteasc tranului c se afl n pragul tainei marelui Vishnu, zeul care vegheaz la
rnduiala
lumilor. Brbatul mai n vrst s-a trezit si i-a spus, ridicndu-se: Soarele este deacum la
asfintit. Ai stat cam mult. Tocmai m pregteam s vin dup tine.
Traditia sufi cuprinde o variant a acestei povesti indiene.
Un brbat pe nume Haydar se pregteste pentru primirea n rndurile seicilor.
Trebuie s-i
aduc ap nvttorului su, care se bucur de o mare pretuire. Trece cu grij prin
multime, cu
paharul plin n mn, se pleac dinaintea marelui seic si-i ntinde paharul. Dar
seicul, care
vorbeste dnd tare din mini, loveste paharul, care cade si se sparge.
n clipa aceea, Haydar se simte purtat prin vzduh si se trezeste la marginea unei
prpstii.
Zreste o cetate necunoscut si se ndreapt spre ea.
Intr ntr-un han, mnnc bine, se caut n buzunare ca s plteasc, dar nu
gseste nici un
ban. ncurcat, i mrturiseste hangiului necazul su, iar acesta i rspunde:
Dar aici nu se plteste! Nu trebuie dect s rostesti Bis-millab ir-Rahman inRahim si gata.
Bismillah ir-Rahman in-Rahim ?
ntocmai cum ai spus.
Haydar se bucur foarte si cere o cafea, apoi nc una. Este de-ajuns s rosteasc
versetul

sfnt n loc de plat. Si tot asa. Acelasi lucru plcut i se ntmpl la croitor, unde si
cumpr
vesminte noi si frumoase rostind un alt verset (ce-i drept, ceva mai lung dect
primul).
Nu esti de prin prtile astea, i zice croitorul.
Nu. Chiar azi am sosit. Nu prea cunosc obiceiurile de aici.
Si n-ai nici unde locui, m gndesc.
Nu.
Am o cmrut deasupra prvliei. Dac vrei, te pot
ti multumesc.
nchide usa nainte de culcare si pune o lumnare aprins lng fereastr. Pentru
c noaptea
vin femeile si-si iau tot ce vor.
Haydar face ntocmai. Noaptea, de la fereastr, se uit la femeile care se apropie de
prvlia
croitorului si iau tot soiul de lucruri. Este vrjit de chipul frumos si portul mndru al
uneia
dintre ele. ndrgostit pe dat, Haydar nu-si gseste somnul. A doua zi i vorbeste
croitorului
despre femeie, iar acesta i zice:
Nimic mai usor. La noapte, aprinde nc o lumnare si du-te s 1-0 druiesti
femeii. Dac
primeste e semn bun.
Dar are s vin ?
Toate vin n fiecare noapte.
n noaptea urmtoare, femeia primeste lumnarea aprins din minile lui Haydar si
pleac fr
s rosteasc o vorb. A doua zi, Haydar este chemat la judector, care i grieste
astfel:
Dac nteleg bine, doresti s te nsori cu fiica mea.

 Chiar asa, rspunde Haydar (care se temea c fcuse vreo prostie).

Fata te vrea. Dar nainte s te nsori cu dnsa, trebuie s cunosti cele trei legi de
cpetenie
ale cettii noastre. Mai nti de toate, s nu furi. Apoi s nu minti. Si n sfrsit s nu
rvnesti la
femeia altuia.
M nvoiesc, zice Haydar, care gseste cele trei legi ct se poate de blnde.
O nunt minunat l uneste pe Haydar cu o femeie frumoas, harnic si
credincioas. ntr-o zi,
se ntoarce n cetate
356
357
A "
muscnd dintr-un mr pe care 1-a gsit pe cmp. Nevasta l vede si-i zice:
Ai furat mrul. Mrul este al celui care stpneste pmntul pe care ai trecut.
Trebuie s te
prsesc.
si pregteste lucrurile si pleac, neclintit n hotrrea ei, lsndu-1 pe Haydar cu
inima
sfsiat. Dar cum este nou-venit n tinut, socrul lui l iart. Nevasta se ntoarce si
viata si urmeaz
cursul.
ntr-o dimineat, devreme, pe cnd se afl nc n pat, cineva bate la us.
Un prieten doreste s te vad, i spune nevasta, care se sculase naintea lui.
Haydar, pe jumtate adormit, se ntoarce pe partea cealalt si mormie:
Spune-i c nu sunt acas.
Ai spus o minciun, i zice femeia.
Fr alt vorb, si pregteste din nou lucrurile si pleac, pentru a doua oar.

Haydar se duce la socrul su, care vrea s-1 pedepseasc aspru si s-1 alunge din
cetate.
Haydar se apr cu vorbe iscusite si cinstite. Este iertat nc o dat, nevasta i se
ntoarce acas,
iar zilele fericite curg din nou una dup alta.
Trec astfel multi ani, repede ca gndul. Frumusetea femeii se duce, ncetul cu
ncetul. Haydar
si-a luat obiceiul de a face n fiecare zi o plimbare pe malul rului. Printre crengile
unui
copac, zreste niste fecioare care se scald.
Cineva l vede si-i spune nevestei lui, care l prseste pentru a treia oar.
Haydar se nftiseaz socrului su, judectorul.
Ai rvnit la alt femeie, i spune acesta. Ai nclcat, rnd pe rnd, cele trei legi ale
tinutului
nostru. De data aceasta esti pedepsit fr putint de iertare.
Haydar este luat de doi oameni voinici care-1 duc la marginea unei prpstii, chiar
n locul
unde se trezise cu multi ani n urm.
Cei doi l apuc de mini si de picioare, i fac vnt de dou-trei ori si1 arunc n
prpastie.
Se simte zburnd cteva clipe.
Apoi se trezeste dinaintea marelui seic, care-i spune, artnd cu degetul cioburile:
Zici c esti vrednic si nu poti nici mcar s-mi aduci un pahar cu ap ?
Cntecul psrii
O veche poveste crestin, care ne vine din Italia, spune c un om sfnt strbtea o
pdure
cugetnd la aceste vorbe din Psalmi: O mie de ani naintea ochilor Ti, precum ziua
de ieri
care a trecut..."

Deodat, o pasre aflat pe creanga unui copac a nceput s cnte. Omul cel sfnt a
ridicat
ochii si a ascultat cntecul minunat al psrii, petrecnd asa un ceas de ncntare.
Pe urm si-a
spus c ar fi timpul s se ntoarc si a pornit la drum.
La iesirea din pdure, mergnd prin niste locuri pe unde mai trecuse, nu mai
recunostea nimic.
Casele unde era ntmpinat cu cldur dimineata nu erau, dup-amiaz, dect niste
ruine
npdite de mrcini. Acolo unde, n zorii aceleiasi zile, nu erau dect bolovani, se
ridicau
alte case. Ct despre oamenii pe care -a ntlnit, pe lng faptul c vesmintele 1 se
preau
ciudate, erau cu totii necunoscuti.
Omul cel sfnt petrecuse trei sute de ani ascultnd cntecul psrii, trei veacuri
ncheiate.
Frunzele czuser de trei sute de ori n jurul lui si copacii nverziser de trei sute de
ori, dar
omul arta la fel, nu cunoscuse povara trupului vremelnic, a oboselii, nici chinurile
foamei si
nici trecerea nemiloas a timpului. Vrjit de o pictur nevzut din ceea ce
cronicarii au
numit paradisul, fusese aprat de ntuneric, de btrnete si de moarte.
A trit apoi mai departe, ascultnd toate cntecele psrilor. S-a ntors de multe ori
n acelasi
loc, n pdure. Dar ncntarea aceea pe care o cuta acum cu atta rvn nu s-a
mai ivit
niciodat.
358
359
O zi la Los Angeles

La Los Angeles, n lumea filmului, plin de oameni bogati si ndeobste trndavi,

fiecare
fiind mereu prins n ceva" , programul unei zile obisnuite sun dup cum
urmeaz :
Te scoli la ora opt. Bei un suc de portocale si-ti iei vitaminele. Faci o plimbare de o
jumtate de or, cu cinele, nainte de micul dejun. Apoi citesti presa si
corespondenta. Pe la
zece si jumtate, prima vizit la piscin. Dup aceea, gimnastic, baie, soare si
toaleta
complet. Apoi prnzul, eventual cu niste prieteni.
Dup prnz si cafea, poti vedea un film n proiectie privat, ori poti merge la
cumprturi, dai
cteva telefoane sau te uiti la o caset. Pe la ora patru dup-amiaz, tenis, clrie
sau golf. La
ntoarcere, a doua vizit la piscin si gimnastica de dup-amiaz. Dup toate astea,
urmate de
dus si masaj, e bine s tragi un pui de somn.
Cnd te trezesti, ai optzeci de ani.
Gza si melcul
Un melc japonez urca ncet pe trunchiul unui cires. Asta era prin februarie sau
martie. A
ntlnit n drum o gz, care i-a spus:
ncotro ? E prea devreme! nc nu s-au copt ciresele!
Pn ajung eu sus, vor fi coapte, a rspuns melcul, fr s se opreasc.
Toba hotului
. n toiul noptii, spune o poveste persan, un om a vzut un hot care ncerca s se
strecoare
ntr-o cas de peste drum. Omul a luat o lantern, a ndreptat-o spre hot si a strigat:
Ce faci acolo ?
Surprins, hotul a ncremenit si a rspuns:

 Eu ? Bat toba.
Ce nseamn asta, c bati toba ?
M-ai ntrebat ce fac si ti-am rspuns. Bat toba, asta fac.
Dar nu vd nici o tob! spune omul, plimbnd lanterna. Si nici nu aud nimic.
Nu auzi, spune hotul, pentru c este o tob mai deosebit. Eu bat acum, dar
sunetul ai s-1
auzi abia mine dimineat.
Btrnul si copilul
O poveste african dintre cele mai pline de tlc evoc minunat natura timpului
omenesc.
Un copil s-a rtcit ntr-o zi ntr-o pdure ntunecoas si plin de fiare slbatice. La
cderea
noptii, a ntlnit un btrn care prea s se fi rtcit si el si care i-a propus s caute
drumul
mpreun. Copilul, care tremura de frig si de fric, 1-a luat pe btrn de mn. Au
mers asa o
vreme, fr s poat iesi dintr-un htis de cioturi, crengi, liane si ierburi nalte. Asa
c au
hotrt fund amndoi rupti de oboseal s nnopteze acolo. Btrnul avea
ceva merinde,
pe care le-a mprtit cu copilul. Apoi, cu toate zgomotele fcute de animalele
plecate dup
prad, au adormit bustean.
Dimineata, pe cnd se dezmorteau, btrnul 1-a ntrebat pe copil din ce sat vine. Sa ntmplat
s cunoasc satul acela.
Si eu tot ntr-acolo merg, a zis el.
Btrnul si-a ridicat chipul spre soare, care se zrea printre nori, ca s vad ncotro
s-o ia.
Copilul 1-a luat de mn si a psit alturi de el. Se ntreba cine poate fi omul acela,
care

spunea c e chiar din satul lui. Copilul nu-1 mai vzuse, dar felul lui de a se purta,
de a se
misca si chiar glasul lui cam aspru i se preau cumva cunoscute. Ct au mers
mpreun, o zi
ntreag, n care s-au hrnit cu fructe si cu ctiva melci cruzi, btrnul 1-a luat
oarecum pe
copil sub ocrotirea sa. L-a ferit de hrtoape si de un sarpe destul de gros care
pndea dintr-un
copac.
Pe msur ce mergeau asa prin pdure, un simtmnt ciudat si apstor punea
stpnire pe
copil. Btrnul era scump la vorb si se ntorcea arareori spre el.
360
361
t'
Esti ncredintat c suntem pe drumul cel bun ? a ntrebat copilul, dimineat.
Btrnul -a rspuns:
Da, da. Nu se poate s m nsel.
Cum se face oare c nu te cunosc ? a mai ntrebat copilul. Cum te cheam ?
M cunosti, a rspuns btrnul. M cunosti, numai c ai uitat.
Au mers asa multe ceasuri, naintnd cu greu prin htisuri. Copilul tresrea la
fiecare creang
rupt, la fiecare tipt de pasre, la fiecare nteptur de insect. Ins btrnul, desi
mergea
ncet, fr ndoial din pricina slbiciunii si a vrstei, l linistea pe copil si-i alunga
spaimele,
i strngea mna n mna lui si-i ddea s mnnce si s bea.
Esti ncredintat c suntem pe drumul cel bun ? a ntrebat iar copilul, spre amiaz.
Da, da. Nu se poate s m nsel.

n ciuda purtrii btrnului, care prea s stie drumul (si totusi, gndea copilul, nu
mi-a spus
chiar el c se rtctse, ca si mine ?), povara din inima copilului se fcea tot mai
grea. Locurile
si mirosurile pdurii i preau strine cu desvrsire. Totul era nou si necunoscut.
Pn si
ceasurile zilei i preau altele dect de obicei. Chiar si oboseala, care-i cuprindea
trupul firav,
era o oboseal nou, necunoscut.
Trziu, dup-amiaz dar nu putea spune ct anume avea s mai treac pn la
lsarea serii
, copilul a ntrebat pentru a treia oar:
Esti ncredintat c suntem pe drumul cel bun ?
Da, da, a rspuns btrnul. Nu se poate s m nsel. Ca si cum i-ar fi dat dreptate
btrnului, dup o clip,
copacii s-au fcut mai rari si au ajuns ntr-o poian.
Uite satul, a zis btrnul. Am ajuns.
Btrnul si copilul au psit n poian, unde se ridicau colibele unui sat. Copilul a
recunoscut
pe dat satul ca fiind al lui. A vzut brbati si femei venind s-1 ntmpine pe
btrn, mai nti
cu nencredere, apoi cu bucurie, ca si cum nu l-ar fi vzut de mult vreme ori l-ar fi
crezut
pierdut.
362
Lucru curios, nimeni nu prea s-1 recunoasc pe copil si nici el nu recunostea pe
nimeni. A
vzut coliba de unde plecase n ajun, a recunoscut-o, dar n-a putut s-i recunoasc
pe cei care
stteau n ea. Ce se ntmplase ? A ncercat s se lmureasc ntrebndu-i pe doitrei copii pe

care i-a ntlnit, a vrut s stie unde sunt mama si tatl lui, toate celelalte rude, dar
nimeni nu
prea s-1 aud. Nimeni nu-1 bga n seam. A ncercat s se agate de piciorul unei
femei
care trecea, dar n-a putut apuca piciorul, ca si cum s-ar fi agtat de aer.'
S-a ntors iute si, cum sttea asa n mijlocul poienii, a vzut c trupul lui, spre
deosebire de
celelalte care se miscau n preajm, nu arunca nici o umbr. Fr s stie de ce, 1 s-a
fcut
fric. A strigat, dar nu s-a miscat nimeni. Cei mai multi dintre locuitorii satului,
asezati n
jurul btrnului, preau s asculte povestea unei cltorii. Copilul s-a repezit, a srit
n
mijlocul lor, a vrut s ntrerup povestirea, a vrut s fie bgat n seam dar nu a
tulburat
nici mcar aerul cldut si linistit care nvluia sfrsitul acelei zile. Nu izbutea s
miste nici
mcar o frunz din copac ori s culce la pmnt un smoc de iarb.
A alergat pn la o balt unde obisnuia s-si oglindeasc chipul. S-a asezat n
genunchi si s-a
aplecat deasupra apei, dar n-a vzut dect apa. Oglinda, pe care o cunostea att de
bine, nu-i
mai trimitea chipul ndrt.
L-a simtit atunci pe btrn apropundu-se si ngenunchind alturi de el. A vzut
chipul
btrnului oglindindu-se n ap, chiar n locul unde ar fi trebuit s vad chipul lui.
Btrnul sia
bgat minile n ap si le-a trecut peste fata obosit. n acea clip, o femeie n
vrst, care
putea fi una dintre nevestele lui, a venit lng el si a nceput s-i spele crestetul,
umerii si
gtul.

Copilul se uita. Simtea o dorint din ce n ce mai puternic de a dormi. Fr ndoial,

se
gndea el atipind, sunt obosit pentru c am mers atta prin pdure. Mine, totul va
fi mai
limpede.
nainte ca ultimul gnd s i se topeasc n somn, a auzit-o pe femeia cu prul alb
ntrebndu-1
pe btrn:
363
Nu te-ai ntlnit cu nimeni n pdure ?
Nu, a rspuns btrnul. Nu m-am ntlnit cu nimeni.
ii Norocul sultanului Mahmud
Se povesteste, n cele O mie si una de nopti, c sultanul Mahmud, unul dintre cei
mai ntelepti
care au domnit vreodat n Egipt, cdea adesea prad unei tristeti fr pricin.
Lumea si viata
i preau ntunecate si se plngea de soarta sa, pizmuind pn si pe cel mai srman
dintre
trani.
Intr-una din zile, pe cnd sedea asa trist si abtut, nevrnd s mnnce si nici s
vad de
crmuirea trii, dorind numai s vin moartea dintr-odat, cineva i-a adus vestea
sosirii unui
personaj deosebit, despre care se spunea c este vrjitor si vraci, si care nu avea
pereche pe
pmnt. A poruncit fr nici un chef s fie lsat s intre si a vzut o fiint slab si
descrnat,
care venea de departe, din Maghreb, si care nu avea drept vesmnt dect o barb
nemaipomenit si o cingtoare n jurul mijlocului. Trupul lui aducea cu cele pe care
plugarii

din Egipt le scoteau uneori din mormintele de granit un trup uscat, dar cu ochii vii
si
strlucitori.
A psit spre sultan, 1-a apucat de mn si 1-a dus spre una din cele patru ferestre
ale slii
tronului. Cele patru ferestre erau ndreptate spre cele patru zri.
Btrnul a deschis prima fereastr si a rostit ctre sultan:
Priveste!
Sultanul s-a aplecat si a vzut o armat numeroas de clreti, cu sbiile scoase din
teac,
gonind spre cetate. Unii se dduser jos de pe cal si ncepeau s se catere pe ziduri,
scotnd
strigte de lupt si de moarte.
Sultanul s-a fcut alb de spaim. Atunci btrnul a nchis fereastra, apoi a deschis-o
din nou.
Clretii se fcuser nevzuti. Totul era ca mai nainte.
Btrnul 1-a dus pe sultan la cea de-a doua fereastr, a deschis-o si i-a spus:
Priveste!
364
Sultanul s-a uitat pe fereastr si a vzut cetatea cuprins de flcri, amenintat de
nori negri
care nchideau ochiul soarelui. Un vnt slbatic mpingea focul spre palat. Sultanul a
strigat,
iar ochii i s-au umplut de lacrimi. Atunci btrnul a nchis fereastra, apoi a deschis-o
din nou,
iar sultanul a vzut cetatea dinaintea ochilor si, pasnic si frumoas ca nainte.
Cnd btrnul 1-a dus la cea de-a treia fereastr, sultanul a vzut ape iesite din
matc,
revrsndu-se peste cetate si smulgnd piatra de pe piatr. La cea de-a patra
fereastr, n loc

de pajistile nverzite pe care le stia, sultanul a vzut un desert ncins. Apoi apele si
desertul nau
mai fost, iar lucrurile s-au rnduit ca mai nainte.
Pe urm, btrnul 1-a luat de mn pe sultan, 1-a dus lng o fntn si i-a poruncit
s se
aplece si s se uite n fundul apei. Cu o miscare iute, omul venit din Maghreb a
cufundat capul
sultanului n ap. Pe dat, sultanul s-a trezit la poalele unui munte, lng niste
trani care
rdeau si-1 artau cu degetul. Le-a spus c este sultanul Mahmud, a struit, a
strigat btnd
din picior, dar felahn rdeau ntruna, n hohote. Mai-marele lor s-a apropiat de el, i-a
sfsiat
vesmintele si i-a smuls podoabele scumpe, dndu-i n schimb vesminte simple de
tran si o
tichie. Apoi i-a grit astfel:
Dac nu vrei s mori de foame, munceste!
Dar nu stiu s muncesc! a rspuns Mahmud.
Atunci ai s ne slujesti drept vit de povar!
I-au pus toate uneltele lor n spinare si Mahmud, zdrobit, i-a urmat ntr-un sat unde o
droaie
de copii si-au btut joc de el. A dormit ntr-un grajd prsit, unde i s-a azvrlit o
coaj de
pine uscat si o ceap veche.
A doua zi, cnd s-a trezit, se prefcuse n mgar, un mgar adevrat, cu copite,
coad si urechi
mari. A fost legat cu o funie de gt, iar sultanul Mahmud, prefcut n mgar, a tras
plugul
toat ziua. Apoi a tras roata morii, cu ochii legati, sub lovituri de bici. Asa au trecut
cinci ani
de ocri, nevoi si batjocur.

Apoi, dintr-odat, si-a redobndit chipul de om, mergnd pe ulitele unei cetti
necunoscute.
Un negustor btrn 1-a oprit si i-a dat o slujb ciudat.
365
o vei ntreba dac e mritat. Dac nu e mritat, o vei lua de sotie fr ntrziere.
Am s te
rspltesc. Dar dac nu vrei s te nsori cu femeia care nu este mritat, nu vei
cpta nimic si
vei fi alungat din cetate.
S-a ntmplat ca femeia care a spus c nu este mritat s fie btrn si grozav de
urt.
Sultanul Mahmud a ncercat s scape, a strigat chiar c este mgar, a vrut s-si
arate urechile,
coada si nu numai att, spunnd c este mgar si c nici o femeie nu poate lua un
mgar de
brbat.
A ncercat din rsputeri s scape de femeie, care-1 cuprindea cu dragoste, iar tot
zbtndu-se,
a scos capul din fntn.
S-a trezit n sala tronului, alturi de vizir si de btrnul vrjitor. O femeie
preafrumoas i
adusese o tava cu serbeturi. Toat ptania lui nefericit, att de ndelungat si de
aspr, tinuse
doar ct avusese capul cufundat n ap. Era tot sultan. Cu adevrat.
Se uita n jur frecndu-se la ochi.
Atunci btrnul i-a spus:
Am venit doar s-ti art ct esti de norocos.
Apoi a iesit fr o vorb.
Sultanul Mahmud s-a asezat pe tron, a tras aer n piept si s-a apucat cu hotrre de
treburile

cettii.
Capul si cele dou femei
O alt pild a jocului nostru cu timpul ne este dat de o povestire amerindian, si
anume a
neamului modoc.
O femeie btrn si srman si-a trimis cele dou fiice la marele conductor
Blaiwas,
ndjduind c vor duce alturi de el un trai fr griji. Le-a ndemnat s-o ia pe
crarea din
dreapta, prin pdure, deoarece cea din stnga ducea spre slasul temutului Wus.
Cele dou fete, zpcite si uituce, au luat-o pe crarea din stnga, care li s-a prut
mai plcut,
si au czut repede n minile lui Wus. Au petrecut o noapte alturi de el, ntr-o
colib,
366
la cldur. A doua zi de dimineat, le-a dat drumul s plece, dar pe msur ce se
ndeprtau,
vesmintele lor frumoase se prefceau n zdrente murdare, podoabele din jurul
gtului nu mai
erau dect niste fire de iarb uscat si rsucit, merindele pe care le duceau n
cosuri
putrezeau, iar ele erau de-acum niste babe slute, aduse de spate, cu prul alb si cu
dintii galbeni
si rari.
S-au ntors prin urmare la Wus, cci erau sub puterea unei vrji.
Btrna lor mam, care aflase despre aceast nenorocire, a deschis sipetul
fermecat si a rostit
niste vorbe tainice. Iar farmecele s-au mplinit n chip ciudat.
Wus, care avea acum nc dou guri de hrnit, vnase un cerb sl1 aducea acas.
Cerbul

atrna din ce n ce mai greu. Ca s-si usureze povara, Wus a tiat o bucat din
carnea animalului
si a agtat-o de creanga unui copac. Dar vnatul parc era de plumb. Wus a mai
tiat
o bucat, si nc una, iar pn la urm a lsat totul n pdure.
Cu toate c scpase de povar, mergea anevoie. O greutate nevzut l strivea.
Abia putea ssi
trasc picioarele. Si-a aruncat vesmintele, ncltrile, arcul si sgetile. Degeaba.
Nestiind ce s mai fac, si-a smuls un brat si 1-a azvrlit ct colo. Apoi 1-a smuls si
pe
cellalt. Apsat de o povar cumplit, s-a descotorosit de picioare, apoi de pntece,
apoi de
coaste si de umeri.
Capul pentru c numai capul mai rmsese din Wus s-a rostogolit pn la usa
colibei.
Din acea clip, cele dou surori au avut parte de un trai chinuit. Capul se aseza n
fiecare zi pe
genunchii uneia dintre ele, iar cealalt trebuia s-1 scarpine si s-1 pieptene. Nu le
slbea din
ochi o clip. Le-a poruncit s ridice un soi de scar, din vrful creia putea urmri
orice
miscare. Cele dou surori l duceau pn si la vntoare si1 cocotau sus ntr-un
copac, de
unde se repezea rcnind asupra vnatului, rnindu-1 de moarte.
ntr-o zi s-au ntlnit n pdure cu Blaiwas. Acesta a recunoscut pe dat capul lui
Wus, care-si
rostogolea ameninttor
367
ochii din cosul n care se afla. Le-a recunoscut, n ciuda zbr-citurilor, si pe cele dou
surori,

despre care auzise. A ridicat n grab o baie de aburi zdravn, a umplut-o cu pietre
ncinse si
a aruncat nuntru teasta lui Wus, care urla de mnie si ameninta c va ucide tot ce
va ntlni
n cale. Blaiwas a astupat cu grij toate iesirile, gndindu-se c testele fr trup nu
au ce cuta
n lumea asta. O putere nevzut a ridicat capul nfierbntat, care s-a izbit de peretii
de piatr
ai bii si s-a spart n mii de buctele.
Cnd Blaiwas a ptruns n colib, a gsit trupul ntreg al lui Wus, fr viat, si i-a dat
foc. n
vreme ce flcrile mistuiau carnea blestemat, cele dou femei se ndreptau de
sale, prul li se
nnegrea, obrazul li se netezea, iar vesmintele se fceau la loc frumoase si curate.
Pe cenusa
lui Wus, amndou s-au unit cu Blaiwas, devenindu-i sotii credincioase.
18
Dac totul este una, nseamn c viata de apoi este n noi ?
Mna tiat
Uneori, rgazul nu trece de cteva ceasuri, alteori se poate msura n clipe. Dar
tocmai n
acest grunte de timp st plcerea jocului.
Un dregtor, povesteste Fanduddin Attar, a prins un hot undeva, pe o ulit a cettii,
si i-a tiat
mna chiar acolo, n mijlocul multimii.
Hotul n-a strigat, n-a crcnit. A ridicat de jos mna tiat si s-a ndeprtat. Ceva mai
ncolo, a
ptruns ntr-o piat, un caravanserai. S-a trntit la pmnt, a dat din picioare, s-a
rostogolit n
trn.

 De ce atta jale ? 1-a ntrebat cineva. Cnd ti-au tiat mna, ai tcut. De ce
rcnesti si te
zbati abia acum ?
Hotul a rspuns:
Pentru c acolo, toti m credeau hot si nimnui nu-i era mil de mine. Aici, n
piata asta,
mai sunt fr ndoial si alti hoti. Si mai sunt negresit si altii cu mna tiat. Toti
acestia stiu
ct sufr si m pot ntelege. Iat de ce plng si m jeluiesc.
368
Pnza de pianjen
Toate povestile, din toate timpurile, vorbesc despre viata de apoi, ncercnd fie s-o
dovedeasc, fie s-o tgduiasc.
Aceast veche poveste indian a fost reluat nti de Dos-toievski, apoi de
Akutagawa
Ryunosuke.
Buddha Skyamuni se preumbla ntr-o zi prin paradis, cnd deodat, aplecndu-se
peste
marginea unui iaz, a zrit adncimile nfricostoare ale iadului. Un tlhar vestit, pe
numele
su Kandata, se zbtea n ghearele diavolilor.
Buddha stia ns c ucigasul, trecnd printr-o pdure, crutase viata unui pianjen pe
care se
ferise s-1 striveasc sub talp. Era singura lui fapt bun, dar Skyamuni, cuprins
de mil, a
hotrt s-i lase viata. Un pianjen din paradis si tesea linistit pnza alturi de el.
Buddha a
apucat firul si 1-a aruncat n gaura fr fund a iadului.
Kandata a zrit firul strlucitor si 1-a apucat. A urcat pe el spre lumina si mireasma
cereasc.

Nu era usor. Dup o vreme, simtindu-se obosit, Kandata s-a oprit o clip s-si trag
sufletul si
s-a uitat n jos.
A vzut atunci c sute si mii de osnditi se agtaser de fir si ncercau s se tin
dup el.
Speriat si mnios, Kandata a strigat c firul este al lui si le-a poruncit s-i dea
drumul. Nici na
rostit bine vorbele c firul s-a rupt.
mpreun cu toti ceilalti, Kandata s-a prbusit n ntuneric si durere.
Skyamuni, care vzuse totul, s-a plimbat mai departe linistit pe cmpiile
paradisului.
371
Chipul Iui Dumnezeu
Locuitorii unui sat din Turcia, Karatepo, vestiti pentru prostia lor, nu vzuser n
viata lor o
cmil. Unul dintre ei, care semnase pepeni, a zrit ntr-o zi un animal neasemuit,
mare,
auriu, care a ptruns n grdina lui si -a mncat pepenii, ridicndu-i n sus, ntre cer
si
pmnt.
Ce animal este acesta ? a ntrebat omul. Nu vd ce-ar putea fi, dect numai
Dumnezeu
nsusi!
S-a prbusit n trn printre pepenii striviti si a strigat n urma cmilei care se
ndeprta,
stul:
O, Doamne cu blan aurie si cu gtul lung si mldios, mi-ai druit pepenii acestia
si tot tu
mi -ai luat. Ce pot s fac ? Fie numele Tu binecuvntat!
Zeul furnicilor

O povestioar sufi spune c, ntr-o zi, un om a nceput s nteleag limba furnicilor si

s-a
bucurat foarte. S-a apropiat de o furnic si a ntrebat-o:
Aveti si voi un zeu ?
Fireste, a rspuns furnica.
Si cum arat zeul vostru ? Aduce cu o furnic ?
Nu prea, a rspuns ea. Noi avem doar un ac, iar el are dou.
Rugciunea potrivit
Sfntul Nicolae, care mergea odat pe trmul mrii, a dat peste un om care se ruga
cu glas tare
si striga:
Ai mil, Doamne, si nu m ajuta! Binevoieste si nu m ajuta, Doamne!
Sfntul Nicolae s-a oprit si 1-a mustrat pe omul acela care se ruga mpotriva firii,
ndemnndu-1 s spun tocmai pe dos, adic Ajut-m, Doamne! Doamne, ajutm!"
Omul s-a supus si a nceput s se roage dup cum fusese sftuit. Sfntul Nicolae s-a
urcat pe o
corabie care s-a avntat n larg.
372
Dup cteva clipe, omul uitase ndemnurile Sfntului Nicolae si nu mai stia cum s
se roage.
L-a chemat pe sfnt, dar acesta n-avea cum s-1 aud. Atunci si-a scos mantaua, a
ntins-o pe
ap, s-a asezat pe ea si a nceput s vsleasc cu bratele.
A ajuns din urm corabia pe care se afla Sfntul Nicolae si i-a strigat:
Ei! Am uitat! Cum ziceai s m rog ?
Roag-te cum stii! i-a rspuns sfntul.
Iadul si raiul

nainte de a-si da sufletul, un chinez btrn s-a rugat s i se ndeplineasc o dorint.

Voia s
vad iadul si raiul. Si cum trise cinstit, dorinta i-a fost ndeplinit.
Mai nti a fost dus n iad, unde a vzut mese ntinse si ncrcate de bucate
ademenitoare, doar
c mesenii preau flmnzi si mniosi. Erau asezati la doi metri de mas si se
foloseau de
niste bete lungi de tot, astfel nct nu izbuteau s duc nimic la gur, aceasta fiind
pricina
suferintei si a suprrii lor.
Omul a fost dus apoi n rai, unde a avut parte de aceeasi priveliste.
Iat, a spus el, la ntoarcere. Mesele sunt Ia fel, mncarea asijderea, betele tot
asa. Numai
c toti mesenii preau multumiti si stui.
Cum asa ? l-a ntrebat cineva.
Pentru c se hrneau unii pe altii.
Crtile si raiul
Iat cum ne este nftisat raiul ntr-o poveste evreiasc.
Un tnr a bgat de seam c un btrn si petrecea toat vremea citind. Citea fr
oprire, zi si
noapte, iar cnd era ntrebat de ce anume face acest lucru, rspundea:
Vreau s ajung n rai, de aceea citesc.
Ctiva ani mai trziu, dup ce btrnul murise, tnrul, care era de-acum un brbat
n toata
firea, a pornit ntr-o
373
lung cltorie, n cutarea adevrului. Cum se ntmpl n asemenea cltorii, a
trecut printro
multime de ncercri grele, a strbtut pustiuri si tinuturi sterpe si pline de mrcini,
a

ntlnit tlhari de toate soiurile (chiar si din cei ce fur inimi), monstri, prpstii,
ispite si
taine.
Dorinta lui de a afla adevrul era att de mare, nct a trecut cu bine peste toate
piedicile si a
ajuns n vrful unui munte, unde se afla o pester, iar n acea pester era ascuns
adevrul.
A intrat n pester si nu mic i-a fost mirarea cnd 1-a gsit acolo pe btrn,
cunoscut deacum
n lume ca sfnt.
Si de aceast dat, btrnul citea. Cellalt s-a apropiat de el cu respect si 1-a
ntrebat:
Aici este raiul ? -Da.
Si tot citesti ? -Tot.
Ti-ai petrecut, prin urmare, toat viata pe pmnt citind ca s ajungi n rai,
dorinta ti s-a
ndeplinit, iar tu tot citesti ?
Dup cum vezi.
Citeai deci doar asa, ca s citesti ?
Da, a rspuns btrnul. Numai c aici am ajuns s si nteleg ce citesc.
Numele cel mai mare
ntr-o zi, un om (ne spune o poveste islamic) 1-a rugat pe Isus s-i spun care este
cel mai
mare nume al lui Dumnezeu.
Nu esti vrednic s afli, i-a rspuns Isus. De ce doresti ce nu poti dobndi ?
Omul a struit att de tare, nct Isus s-a lsat nduplecat si i-a spus numele cel mai
mare al lui
Dumnezeu. Omul a plecat, cu chipul strlucind de bucurie. A pornit prin desert cu
pasi repezi
si a zrit deodat o groap plin cu oase uscate.

A stat o clip pe gnduri la marginea gropii si a hotrt s rosteasc numele cel mai
mare,
pentru a-si ncerca puterile.
374
A rostit, asadar, cel mai mare nume al lui Dumnezeu si 1-a rugat s nvie oasele
acelea.
Oasele s-au lipit, s-au acoperit cu carne si cu piele si au nviat. Atta doar c
fuseser oasele
unui leu flmnd, care s-a npustit asupra omului, 1-a ucis si 1-a mncat.
Apoi a lsat oasele omului n groapa unde zcuser pn atunci oasele lui.
Trecerea rului
Prezenta a ceea ce este cu neputint, ori mai curnd a ceea ce este peste fire, ne
poate pune
adesea n ncurctur, ca n aceast istorioar zen.
Un clugr btrn, plecat n pelerinaj, a ntlnit un clugr tnr care mergea spre
acelasi loc.
Au stat de vorb si-au vzut c mprtsesc o multime de lucruri. Asa c au hotrt
s fac
mpreun cltoria sfnt.
Au ajuns pe malul unui ru. Podul plutitor trecuse. Clugrul cel vrstnic s-a asezat
pe trm n
asteptarea podului. Cellalt, mai tnr, a mers mai departe, psind pe ap.
Cnd a ajuns n mijlocul rului, s-a ntors si a strigat ctre cellalt:
Hai si tu! Esti n stare! Numai s crezi! Clugrul cel vrstnic a cltinat din cap si
a rmas
nemiscat, pe malul rului. Cellalt a struit:
Dac ti-e fric, te pot ajuta! Hai! Vezi bine c se poate, de vreme ce eu m aflu
aici!
Clugrul cel vrstnic a cltinat iar din cap si nu s-a miscat. Tnrul a trecut dincolo
si 1-a

asteptat. Apoi btrnul a trecut cu podul plutitor.

De ce ai asteptat ? 1-a ntrebat tnrul.
Si ce-ai cstigat dac te-ai grbit ? i-a spus btrnul. Dac stiam cum esti, nu mas fi
ncumetat s plec la drum cu tine!
Clugrul cel vrstnic i-a urat apoi drum bun si a plecat singur mai departe.
375
Tot la poarta raiului
A fost odat, ne spune o poveste sufi, un om de seam, Jf care ncercase toat viata
s
dobndeasc nsusirile cerute pentru a ajunge n rai. Ddea de poman sracilor, si
iubea
semenii, suferea senin loviturile sortii si ajunsese s fie cunoscut ca un om peste
msur de
ntelept.
Nu avea dect un cusur: era cam aiurit. Fat de celelalte nsusiri, cusurul acesta
prea de-a
dreptul nensemnat. Uneori, nu bga de seam un cersetor care sttea cu mna
ntins n
drumul lui. Alteori, uita de nevoile altora, pentru c avea si el grijile lui.
Dar mai presus de orice, i plcea s doarm. Slbiciunea lui era somnul. Cnd
dormea, simtea
c poate sti mai mult, c poate ajunge la adevrata umilint, c-si poate desvrsi
pornirea
spre virtute, dar toate treceau pe lng el si nu se mai ntorceau niciodat.
Cnd a murit, mergnd pe drumul spre rai, s-a oprit o clip si s-a uitat ndrt, la
toat viata
lui. S-a socotit vrednic s intre n rai. Ce fcuse i se prea de ajuns.
La sosire, a gsit usa nchis. A auzit un glas:
Fii cu bgare de seam. Portile nu se deschid dect o dat la o sut de ani.

S-a asezat si a asteptat, cu mintea tulburat. Dar cum era singur si nu mai avea
cum s-si
dovedeasc milostenia si s-i ajute pe semenii si, n-a putut fi chiar cu bgare de
seam. Dup
o vreme care i s-a prut o vesnicie, capul i-a czut n piept, iar dup o clip,
pleoapele i s-au
ngreunat. Tocmai n acea clip, portile s-au dat n lturi. Dar nici n-a apucat s
deschid ochii
c se si nchiseser, cu un zgomot n stare s scoale si mortii din morminte.
Curtenia lui Dumnezeu
Cam prin tot Orientul Mijlociu se spune c Moise se plimba ntr-o zi pe cmp, cnd a
dat de
un pstor care se ruga. Pstorul rostea, cu glas tare:
376
O, Doamne, ai mil si las-m s-ti crpesc vesmintele si s-ti leg ncltrile.
Las-m s-ti
desclcesc pletele si s-ti curt urechile. Las-m s-ti mtur pragul si s-ti deretic
casa n
toate ungherele, s alung praful si puricii. ngduie-mi...
Moise i-a tiat vorba pstorului si i-a spus cu asprime:
Taci odat! Nu stii ce pcat faci ? Nu ti-e rusine s-i vorbesti astfel lui
Dumnezeu ?
S-a auzit atunci glasul lui Dumnezeu, rostind ctre Moise:
De ce te amesteci ? E adevrat c nu s-a mai fcut demult curtenie la mine!
Prezenta lui Vishnu
n povestile vechi, de dinaintea schismei, lucrurile apar adesea ca alctuind un tot.
Aceast
notiune, cunoscut ndeobste sub numele de interdependent, se afl la temelia
budismului.
Lucrul pe care l privim nu poate fi, asadar, desprtit de cel care l priveste.
Numeroase

scrieri, anecdotice ori poetice, au struit ndelung asupra unittii si desvrsirii

acestei lumi,
conceptul fiind n zilele noastre ntlnit n stiintele cele mai avansate si mai
riguroase.
O poveste indian ne arat c un om, discipol al unui ntelept vestit, aduna
vreascuri n
pdure. Deodat a auzit un zgomot strasnic si a vzut alergnd spre el un elefant
furios, pe
care o cluz ncerca din rsputeri s-1 stpneasc.
Fugi! i-a strigat cluza. ndeprteaz-te! Elefantul a nnebunit!
Discipolul, care nvtase c divinitatea, adic Vishnu, se afl n toate lucrurile, a
asteptat ca
elefantul s vin peste el si nu s-a miscat.
Fugi! striga cluza. Pleac! Nu pot stpni elefantul!
n loc s plece, omul a czut n genunchi n fata elefantului, care 1-a apucat cu
trompa si 1-a
izbit cu putere de un copac.
Omul a czut jos, zdrobit si nsngerat. A fost dus la spital. Gurul su a venit s-1
vad si i-a
zis:
377
Dar de ce n-ai plecat ?
nvttorule, mi-am adus aminte de vorbele tale, care spuneau c Vishnu este
pretutindeni.
M-am plecat spre a-1 ntmpina pe zeu, care era ntrupat n elefant...
Nefericitule! i-a strigat guru. De ce n-ai ascultat de cluz ? Vishnu era n glasul
su!
Piatra si bulgrele de trn
O piatr si un bulgre de trn au czut deodat n mare, ne spune o poveste
arab.

Cznd la fundul apei, piatra gemea:

M nec! S-a zis cu mine! Doar fundul mrii mi va auzi suspinele!
Bulgrele de trn s-a topit. Nimeni n-a mai stiut de el. Se zice ns c, desi nu
avea glas, a
vorbit, si c unele urechi au auzit urmtoarele:
N-a mai rmas nimic din mine n cele dou lumi, nimic, nici mcar un fir de praf.
Nimeni
n-are s-mi mai vad trupul, si nici mcar sufletul. Amndou au fost nghitite de
apa mrii, si
doar apa mrii se mai vede.
Demonul bolnav
O poveste a crei origine este necunoscut, dar pe care o ntlnim aproape
pretutindeni, spune
c un demon a ntlnit un alt demon, care se rostogolea pe jos, tipa si plngea, ca
apucat de o
durere cumplit.
Ce te doare ? a ntrebat primul demon.
La care cellalt a rspuns, ntre dou suspine:
A intrat un nger n mine si m chinuie.
Srbtoarea nfrngerii
Este uneori greu s desparti dou lucruri care se bat cap n cap. Se spune n
Mabbbrata c
izbnda este un fel de nfrngere, iar un eveniment istoric pare s confirme acest
lucru.
4i n 1389 se pregtea la Kosovo o
btlie ntre srbi, care-si aprau pmntul, si cotropitorii
turci, al cror numr era cu mult mai mare. Cu dou zile nainte de btlie, despre
care toti
stiau c va fi hotrtoare, cneazul Lazr, conductorul trupelor srbe, a primit un
semn de la

Fecioara Mria, adus de o pasre de la Ierusalim.

Iat ce spunea mesajul:
Ai de ales ntre dou mprtii: una aici, una pe lumea cealalt. Pe care o alegi ?
Cneazul Lazr a ales mprtia cerurilor. Drept urmare, a pierdut btlia de la
Kosovo, iar
oamenii lui au fost mcelriti.
ns victoria sa spiritual, dup fgduiala Fecioarei Mria, a fost urias si
temeinic, astfel
nct ziua acelei btlii a ajuns, pentru toti srbii aflati sub stpnire otoman, o zi
nsemnat,
de tainic srbtoare.
n fiecare primvar, cmpul de btlie de la Kosovo se acoper cu flori rosii. n
1913,
strbtnd cmpul, armata srb a mers n vrful picioarelor pentru a nu tulbura
somnul celor
morti.
Cine este mai mare ?
O poveste inuit a dat un rspuns desvrsit la aceast ntrebare.
Luna cu obrazul rotund strbtea cerul, trntit n sanie, si spunea cu trufie:
Sunt cea mai mare! Sunt mai mare dect Soarele! Un lac mititel, pierdut n
mijlocul
tundrei, a auzit-o pe
Lun cum se luda si i-a spus:
ncrezuto! Uit-te la mine si ai s vezi c eu sunt cel mai mare!
Luna s-a aplecat spre Pmnt si si-a vzut chipul n apa lacului.
Sunt mai mare dect tine, a adugat lacul, pentru c te pot cuprinde si nc mai
rmne loc!
1I
378

379
Luna si lacul s-au certat att de amarnic nct au trezit un soricel din somn. Acesta a
iesit din
slasul lui, s-a ntins si a cscat att de strasnic nct i s-a nchis ochiul stng. Cu
ochiul drept,
rmas deschis, s-a uitat la lac, apoi la Lun si a rostit:
De fapt, cel mai mare si mai mare este ochiul meu drept, pentru c poate
cuprinde si Luna
si lacul deodat!
O cucuvea care vna prin preajm 1-a auzit pe soricel, s-a repezit asupra lui si 1-a
nghitit.
Acum se vede cine este mai mare, si-a zis ea. Cel mai mare este stomacul meu,
pentru c
au ncput n el soricelul, cu ochi cu tot, lacul si Luna.
':
19
Adevrul, si ce dac ?
I
Rostirea adevrului
Dac umblm s gsim adevrul (care, spunea Victor Hugo, rmne oricum
necunoscut)
nseamn c suntem ncredintati c exist. Iat o alt credint la fel de fragil ca si
celelalte.
Uneori ns, adevrul sau cel putin o parte din el exist, fr ndoial. De pild,
ntr-o
istorioar arab, un brbat suprat i spune nevestei:
Dac nu-mi spui adevrul, te repudiez! Mi-ai luat ceva din buzunar ?
Femeia a rspuns, privindu-1 drept n ochi:
Am luat. N-am luat.

Brbatul a stat o clip pe gnduri. A nteles c nevasta i spusese ntr-un fel

adevrul, ntocmai
cum i ceruse. Si s-a linistit.
Crocodilul si adevrul
Aceast poveste indian a fost preluat de Rene Daumal.
Un crocodil de o lungime nemaivzut si de o cruzime pe msur i mnca pe toti
cei care
ncercau s treac o ap. Soarta l asezase de la nastere n locul acela, aproape de
un vad, iar el
si ndeplinea cu zel treaba lui de crocodil.
Auzea totusi, cu amrciune, toate vorbele rele care se rosteau pe seama lui prin
prtile acelea.
Psrile si pestii veneau la el si i le povesteau. Se zicea mai ales despre crocodil c
nu stie
adevrul.
Brfele l ntristau si l nelinisteau. Cugeta ndelung, cufundat aproape cu totul n
ml, n
vreme ce trectorii erau
383
din ce n ce mai putini (ncercau s treac prin alt parte, ceea ce este de nteles).
ntr-o zi, la amiaz, a vzut o femeie cu chipul luminos venind spre mal si
pregtindu-se s
treac dincolo, prin vad. Crocodilul a tsnit din ml si s-a repezit la femeie, cu botul
larg
deschis. Femeia a ncremenit de spaim si a nceput s tipe.
Stii adevrul ? a ntrebat crocodilul.
Da, a rspuns ea.
Ei bine, dac-mi spui adevrul, n-am s te mnnc. Femeia i-a spus iute:
Adevrul este c ai s m mnnci.

Crocodilul a holbat atunci ochii si a rmas cu gura cscat. Fiindc este adevrat c
adevrul,
dac-1 auzi pe nepregtite, te las fr grai, cu gura cscat si cu ochii holbati.
Cnd crocodilul a nchis gura si si-a venit n fire, femeia era de-acum pe cellalt mal.
Ce stiu ?
Iat un dialog povestit de Zhuang Zi:
Cunoasteti un adevr care poate fi recunoscut de toat lumea, de toate fiintele ?
a fost
ntrebat ntr-o zi un ntelept chinez pe nume Wang Yi.
Cum oare as putea cunoaste un asemenea adevr ? a rspuns nteleptul.
Dar stii cel putin c nu-1 cunosti ?
De unde s stiu ? a rspuns Wang Yi.
Altfel spus, fiintele omenesti nu stiu nimic ?
De unde s stiu ?
Adevrul si Minciuna n cltorie
O poveste african, si anume de origine hausa, ne spune urmtoarele.
Minciuna si Adevrul, care cltoreau fiecare pe drumul su, s-au ntlnit si au
hotrt s
mearg mai departe mpreun. Adevrul pornise n cutarea unor datornici, s-si
recapete
384
banii. Minciuna, ca de obicei, ncerca s le aduc pmntenilor sperante, iluzii si
dezamgiri.
Calea pe care urmau s mearg a fost aleas de Adevr. Numai c, n toate satele
pe care le
strbteau, cei doi tovarsi de drum aveau parte de o primire nu prea bun: femei
morocnoase, bte pe spinare, usi nchise n nas.
O s murim de foame si de sete, a zis Minciuna. Dup prerea mea, nu esti bun
de cluz.

Las-m pe mine.
Adevrul a lsat Minciuna n frunte. Au sosit ntr-o cetate, unde Minciuna a zrit o
cas de
unde ieseau plcuri-plcuri femei n vrst, tcute, cu capul plecat. A priceput c se
ntmplase
ceva trist. ntr-adevr, singurul fiu al stpnei casei murise n ajun. Sub un umbrar
se
vedea mormntul proaspt spat. Celelalte femei veneau s-i aline durerea.
Minciuna s-a prefcut ndurerat si s-a asezat lng mormnt.
De ce plngi ? a ntrebat mama.
Am venit s nviem un copil mort, prietenul meu si cu mine, dar din nefericire nu
se poate.
Dar de ce ? a ntrebat mama, cuprins pe dat de o sperant nebuneasc.
Pentru c, vezi dumneata, n-am mncat de cteva zile. M chinuie duhul din
mine, care-si
cere partea de hrana, iar dac nu-i dau nimic, vor mai muri si altii.
Mi-a murit copilul! a strigat femeia. Dar dac v dau o mas bun, o s-1 puteti
nvia ?
Asta ne este meseria, s nviem mortii, a rspuns Minciuna (fcndu-i semn
Adevrului s
tac). Pentru asta am venit. Numai c duhul nostru este tare lacom. sta-i necazul.
Femeia s-a grbit s le pregteasc o mas mbelsugat. Pe urm, n vreme ce
Minciuna si
Adevrul sedeau s le cad bine mncarea, femeia le-a spus c tocmai murise si
tatl regelui.
De asta rsunau n toat cetatea cntece de jale.
Aha, a spus Minciuna. Asadar, a murit tatl regelui...
Poti acum s-1 nvii pe fiul meu ? 1-a ntrebat mama. Duhul tu s-a sturat ?
385

 S-a sturat, a rspuns Minciuna. Du-m la mormnt, apoi trimite-i vorb regelui
c au sosit
n cetate cei ce nvie mortii.
I s-a trimis vorb regelui, care s-a artat nespus de mirat si a czut pe gnduri. Cei
din
preajma lui l-au sftuit s nu scape prilejul si s-1 nvie pe tatl su. Minciuna a dat
de veste
c este gata s-1 nvie pe tatl regelui. Curtea a fost cuprins de fierbere.
In acest timp, la cererea Minciunii, n jurul mormntului copilului fusese ridicat un
gard. Cnd
a socotit c sosise clipa potrivit, n fata unui mare numr de locuitori ai cettii,
Minciuna s-a
strecurat singur dup gard. S-au auzit niste vorbe nbusite, ca de pe alt lume,
dup care
Minciuna a iesit si i-a spus mamei, gfind, cu fata acoperit de sudoare:
Fiul tu vrea s se ntoarc, este aici, pregtit, dar tatl regelui l tine de mn.
Tatl regelui
spune c nu-1 las s vin napoi fr dnsul. Du-te si-i spune regelui, iute.
Oamenii s-au dus la rege s-i spun c tatl lui cerea ngduinta s se ntoarc pe
pmnt. Dar
cum regele si sotia lui l otrviser ceea ce Minciuna stia sau, oricum, bnuia
nu doreau
nicidecum s-1 vad napoi. Dimpotriv: voiau ca mortul s rmn pe trmul
umbrelor si au
spus acest lucru Minciunii.
Minciuna i-a spus nefericitei femei c, spre marea sa prere de ru, nu putea s-i
aduc fiul la
loc pe pmnt, din pricina dorintei regelui.
Apoi s-a ndeprtat, nsotit de Adevr. Acesta nu cptase napoi nici un ban de la
datornici.
Minciuna avea burta plin. Viata i se prea lung si plin de plceri.

 Cel ce cumpr cu minciun va plti cu adevr, i-a spus Adevrul.

Poate c ai dreptate, i-a rspuns Minciuna.
Dup cteva zile de cltorie, s-au desprtit. Fiecare a luat-o singur pe drumul su.
Cele trei adevruri ale canarului
Cum se ntmpl adesea, vorbele sunt puse, n aceast poveste arab, n gura unui
animal.
386
Un om a prins un canar, care i-a spus asa:
Ce vrei de la mine ? Uit-te ce picioare subtiri am, ce cap mic si ce gt firav. Ce
astepti de
la mine ? Las-m s-mi iau zborul si am s-ti spun trei adevruri folositoare.
Trei adevruri ?
Da. Ascult-m bine. Primul am s ti1 spun cnd am s fiu nc n mna ta. Al
doilea am
s ti-1 spun cnd voi fi n sigurant, pe o creang. Iar al treilea am s ti-1 spun cnd
am s
ajung n vrful movilei de colo.
Prea bine, a spus omul, care dorea s afle cele trei adevruri. Spune-mi-1 pe
primul.
Atunci canarul i-a spus:
Dac pierzi un lucru, chiar dac este la fel de pretios ca viata, s nu-ti par ru,
nici mcar
o clip!
Credincios fgduielii fcute, omul i-a dat drumul psrii din mn. Canarul a zburat
pe o
creang si a rostit cel de-al doilea adevr:
Dac ti se spune un lucru, s nu crezi nainte de a avea dovada!
Pasrea a zburat pn n vrful movilei. Omul a strigat:
Care este cel de-al treilea adevr ?

 Al treilea adevr, a rspuns pasrea, este c am n mruntaiele mele dou

giuvaeruri de
pret, si fiecare cntreste douzeci de miscali. Dac m-ai fi ucis, ar fi fost acum ale
tale.
Omul s-a lsat la pmnt, ros de ciud si si-a muscat degetul pn la snge. A auzit
pasrea
rznd. S-a ridicat si a ntrebat-o de ce rde.
Esti un prost, a rspuns pasrea. Ti-am spus mai nti s nu-ti par ru dup un
lucru
pierdut. Iar tie ti pare ru dup giuvaeruri. Pe urm ti-am spus s nu crezi un lucru
de
necrezut. Eu ti spusesem c am n mruntaie dou giuvaeruri care cntresc
fiecare douzeci
de miscali, dar trupul meu nu cntreste mai mult de doi, iar tu ai crezut! Esti un
prost.
Iar pasrea si-a luat zborul, n vreme ce omul se prbusea din nou la pmnt.
387
Urechile regelui Midas
Uneori, adevrul este att de limpede nct toate cele din lume l cunosc si1
rostesc ntruna.
O ntrecere de muzic, povesteste Ovidiu n Metamorfoze, i-a pus fat-n fat pe
ApoUo si pe
zeul Pan. Drept judector a fost ales muntele Tmolus, care 1-a numit cstigtor pe
Apollo.
ns regele Midas, cruia i plcea s se plimbe pe munte, n-a fost de aceeasi
prere. Gsea c
muzica lui Pan este mai frumoas.
Cuprins de mnie ceea ce i se ntmpla destul de des , Apollo a hotrt s se
rzbune pe
urechile lui Midas, care nu ascultaser cum trebuie. Le-a lungit, le-a umplut cu pr
crunt si

des si le-a fcut s se miste. Adevrate urechi de mgar.

Midas a ncercat s si le ascund sub o coroan de purpur. Dar cel care-i slujea
drept brbier
si obisnuia s-i taie regelui prul stia adevrul. Stia ce se ntmplase cu urechile. Pe
de o
parte, temndu-se de o pedeaps aspr, nu cuteza s spun nimic nimnui. Pe de
alt parte, era
chinuit mereu de dorinta de a spune cuiva si de neputinta de a tcea.
Brbierul a fcut ntr-un loc mai ascuns o gaur n trn, s-a aplecat si a soptit n
gaura aceea
ce se ntmplase cu urechile stpnului su, ncredintnd astfel taina pmntului.
Apoi a
astupat cu grij gaura, ca s stearg orice urm a vorbelor pe care le rostise, s-a
ntors la palat,
usurat, si a pstrat taina.
n locul cu pricina a rsrit niste trestie. A trecut un an. Trestia a crescut. De fiecare
dat cnd
sufla vntul, trestia se legna si soptea: Midas, regele Midas are urechi de mgar."
Se cunoaste o versiune coreean a povestii. Brbierul a ajuns plrier. El trebuie s
fac
plria menit s ascund urechile de mgar ale regelui (Har nu se stie de unde s-a
ales regele
cu asemenea urechi). Plrierul nu poate pstra taina,
pentru c nu reuseste s-si stpneasc rsul. Dup ce o ncredinteaz pmntului,
moare.
Pe locul tainei creste o tuf de bambus. Regele coreean porunceste s fie tiat si
s se pun n
loc copaci. Dar si copacii afl taina urechilor regelui si o spun tuturor cnd sufl
vntul.
Cartea si cheia
Un dialog scurt ntre doi sufisti:

 Am s vnd Cartea adevrului cu o sut de galbeni, iar unii vor spune: Nu e mult.
Iar eu, spune cellalt, voi drui cheia care va usura ntelegerea ei, iar unii n-o vor
primi,
desi o voi da degeaba.
Adevrata floare
O poveste arab ori evreiasca (se ntlneste n cele dou traditii) nftiseaz un alt
fel de a gsi
adevrul ntr-o lume a artificialului sau a virtualului.
Regina din Saba, cnd a primit vizita lui Solomon, cu care se ntrecea n
ntelepciune, i-a pus
un soi de ghicitoare. L-a dus ntr-o ncpere a palatului unde mesteri iscusiti urapluser totul
cu flori artificiale. Prea o pajiste minunat, unde felurite flori, care de care mai
parfumate si
mai colorate, se legnau usurel, cltinate de o briz tainic.
Iat ghicitoarea mea, a spus regina. Una dintre aceste flori, doar una, este
adevrat. Mi-o
poti arta ?
Solomon a privit cu bgare de seam n jur. Si-a ascutit toate simturile, si-a pus la
ncercare
toat ntelepciunea si puterea gndului. N-a putut ghici care era floarea adevrat.
Cum
asudase din belsug, i-a spus reginei din Saba:
Cldura din aceast ncpere este neobisnuit. Poti s-i ceri unuia dintre servitori
s
deschid o fereastr ?
Regina a poruncit s se deschid o fereastr.
Iat floarea cea adevrat, a spus regele, dup o clip.
388
389

...i
Nu avea cum s se nsele. O albin, intrat pe fereastr, se asezase pe singura
floare adevrat.
Dac este greu s fii Solomon, spun comentatorii acestei povesti, este si mai greu
s fii albin.
Dar cel mai greu este, ntotdeauna, s fii floare adevrat.
Taina sipetului
Nun Bey, care tria n Albania, era un om de o mare ntelepciune. Se nsurase cu o
femeie cu
mult mai tnr dect el.
ntr-o sear, pe cnd se ntorcea acas mai devreme dect de obicei, un servitor,
om de
ncredere, i-a soptit:
Purtarea sotiei tale este astzi ciudat. ngduie-mi s-ti spun acest lucru. S-a
nchis n
odaia ei cu un sipet. Sipetul este destul de mare ca s ncap n el trupul unui
brbat. A fost al
bunica tale si ar trebui s se afle nuntru broderii vechi. Cred c, dac-1 deschizi,
n-ai s
gsesti nici o broderie. Sotia ta nu mi-a ngduit s deschid sipetul, desi sunt cel
mai btrn si
cel mai credincios servitor al tu.
Nun Bey a ptruns n odaia sotiei sale. A gsit-o seznd, abtut, lng sipetul
urias.
mi poti arta ce este n sipet ? a ntrebat Nuri Bey.
De ce ? Din pricina bnuielilor servitorului ? Ori pentru c nu mai ai ncredere n
mine ?
N-ar fi mai bine s-1 deschizi, a spus Nun Bey, fr nici un gnd ascuns si nici un
ocolis ?
Cred c nu se poate, a spus femeia.
Sipetul este ncuiat ? -Da.

 Si unde este cheia ?

Femeia i-a artat cheia, pe care o tinea n mn, si a zis:
D-1 afar pe servitor si-ti dau cheia.
Servitorul a fost dat afar. Femeia i-a dat cheia brbatului ei si a iesit din ncpere.
Inima si
mintea ei preau cuprinse de o adnc tulburare.
Nuri Bey a cugetat cteva clipe.
390
Dup ce s-a gndit la toate cte se puteau ntmpla, si nu erau putine, a chemat
patru
grdinari. Le-a cerut, n toiul noptii, s duc sipetul pe cmp, departe de cas, si s1 ngroape
adnc. Ceea ce au si fcut.
Nimeni nu a mai pomenit vreodat de sipetul acela.
Minciuna adevrului
O poveste popular indian spune c un tnr print, care trecea n goana calului
prin tinut, s-a
ndrgostit de o tnr tranc si i-a cerut pe loc s-i fie sotie.
Dar tatl fetei a spus:
Nu ti-o pot da pe fiica mea, pentru c nu cunosti adevrul. Caut-1, gseste-1,
ntoarce-te
si am s ti-o dau.
Fr s mai astepte, tnrul a pornit n cutarea adevrului. L-a cutat pe cmpii, n
pduri, la
malul apelor, 1-a cutat n cetti si n deserturi. ntreba peste tot:
Ati vzut adevrul ? l cunoasteti ? Stiti cumva unde l-as putea gsi ?
Pretutindeni, i se spunea c adevrul nu este acolo. Da, se ntelege, fusese
odinioar cunoscut,

trecuse prin cetate ori pe lng ru, dar fr s stea prea mult. Plecase repede.
ncotro ? Nu se
stia. Adevrul era n alt parte, mai departe, de fiecare dat mai departe.
Aici, i se spunea printului, nu se mai cunoaste. Cutarea aceasta ncptnat si
chinuitoare
a tinut ctiva
ani buni. La sfrsit, obosit, sleit de puteri, cu prul ncruntit, s-a asezat pe vrful
unui munte,
lng o pester.
Dorea s se odihneasc o clip, simtindu-se gata s se opreasc din cutat.
A auzit deodat n fundul pesterii un zgomot, un soi de mormit. S-a ridicat si s-a
apropiat, cu
sabia n mn, creznd c este o fiar, un urs. A zrit o artare ntunecat, care
aducea cu o
femeie.
A intrat n pester, unde domnea un miros greu. Dup ce ochii i s-au obisnuit cu
ntunericul, a
zrit, chircit la pmnt,
391
o femeie btrn si slut, plin de bube si de rni, zbrcit, proas, murdar.
Artarea a ridicat spre el niste ochi sticlosi si l-a ntrebat ce doreste.
Caut adevrul, a rspuns el.
L-ai gsit, a zis ea.
Tu esti adevrul ? -Da. '
Cum m pot ncredinta ?
Femeia i-a dat dovezi: de pild, stia totul despre el, numele, vrsta, prin ce trecuse.
A ntrebato:
Eu sunt primul care te-a gsit ?
Esti primul.

Dup o clip de uimire, printul a adugat:

Sunt foarte bucuros c te-am gsit. Am s m pot nsura cu femeia pe care o
iubesc, dac
m-a asteptat. Ce vrei s le spun oamenilor despre tine ?
Nu le spune nimic.
Dar toti doresc s te cunoasc! Or s m ntrebe! Trebuie s le spun ceva! Ce s
le spun ?
Atunci femeia cea slut i-a rspuns printului:
Spune-le c sunt tnr si frumoas.
.20.
n sfrsit, cteva boabe de ntelepciune (poate)
Soldatul rnit
Dup cum se stie, Buddha spunea c un om rnit de o sgeat trebuie mai nti, si
ct mai
repede, s vad de ran. Nu s se ntrebe de unde vine sgeata, cine anume a tras,
din ce lemn
este fcut si asa mai departe.
Poetul persan Rumi a preluat parabola aproape cuvnt cu cuvnt.
Un rzboinic a fost rnit de o sgeat, n timpul unei btlii. Cei dm jur au ncercat
s scoat
sgeata si s-1 ngrijeasc, dar el a vrut s stie mai nti cine fusese arcasul, ce fel
de om era si
ce loc si alesese pentru a-1 nimeri. A dorit s cunoasc, de asemenea, cum arat
arcul si din
ce este fcut coarda. n timp ce ncerca s afle toate aceste lucruri, a murit.
Cele dou sandale
Iat ce ne spune o poveste indian din zilele noastre.
Un om cltoreste cu trenul. La o hurductur mai puternic, si pierde o sandal.
Omul si-o

scoate si pe cealalt si o arunc.

Un altul, care se afla lng el, se mir. Omul i rspunde:
N-am ce s fac cu o singur sandal. Iar dac o gseste cineva pe cea care a
czut, nu-i va
fi nici lui de nici un folos. Mcar s le gseasc pe amndou.
Cum s-ti gsesti mintea
Una dintre pildele cele mai cunoscute din istoria budismului zen este urmtoarea.
395
Un clugr s-a dus la maestrul su si i-a spus:
As dori s-mi linistesc mintea, care este neastmprat si nestatornic. Ajut-m,
te rog,
s-mi linistesc mintea.
Fie, spune maestrul. Adu-mi mintea ta, aici, si am s-o linistesc.
Dar o caut si n-o gsesc, spune clugrul.
Gata, rspunde nteleptul. Ti-am linistit mintea.
Taina vietii
Alt pild.
nvttorule, zice un discipol, dezvluie-mi taina vietii.
Nu pot.
De ce ?
Pentru c este o tain.
nfrngerea lui Dumnezeu
Un rabin foarte vestit si respectat apra cu strsnicie un anume punct de doctrin.
Spunea c
este absolut sigur de temeinicia prerii sale.
Fiindc adversarii si, la fel de ncptnati, nu voiau s-i asculte argumentele, a
strigat:
Dac legea este asa cum o nteleg eu, s hotrasc roscovul de colo!

Copacul pe care l arta cu degetul s-a dat atunci napoi cu vreo sut de coti. Dar
adversarii
rabinului Eliezer au spus:
Un roscov nu dovedeste nimic.
Atunci, a zis rabinul, dac legea este asa cum o nteleg eu, s hotrasc apa din
canal!
Apa din canal a pornit atunci s curg n cellalt sens. Dar adversarii rabinului
Eliezer erau
ncptnati:
Apa din canal nu dovedeste nimic. Rabinul a spus iar:
hotrasc i
retii scolii!
i legea este asa cum o nteleg <
.pe396
Atunci peretii scolii s-au lsat ntr-o parte, gata s se prbuseasc. Rabinul Joshua sa rstit la
pereti:
De ce v amestecati ? Ce treab aveti voi cu aceast discutie ntre ntelepti ?
Peretii au ncremenit pe loc, din respect pentru vorbele rabinului Joshua, si nu s-au
drmat.
Dar, din respect fat de rabinul Eliezer, nu s-au ndreptat. Au rmas strmbi.
n clipa aceea, s-a auzit un glas din ceruri, care a grit astfel:
Dar ce se petrece acolo ? De ce-1 suprati pe rabinul Eliezer? Legea este asa cum
spune el!
Rabinul Joshua s-a ridicat n picioare si a strigat ctre ceruri:
Legea nu mai este n cer! Ne-a fost dat nou, pe muntele Sinai, o dat pentru
totdeauna, si

nu mai avem de ce s ascultm nici un glas ceresc, pentru c st scris n Tora, care
ne-a fost
druit pe muntele Sinai: Se va hotr dup prerea majorittii l"
Ceva mai trziu, dup aceast scen memorabil n care rabinul Joshua negase ftis
valoarea
minunilor, profetul Elie i s-a artat altui om sfnt, rabinul Nathan, care 1-a ntrebat:
Dar ce fcea Dumnezeu n clipa aceea ?
Rdea, i-a rspuns Elie. Rdea cu hohote si spunea: Copiii mei m-au nfrnt!
Copiii mei
m-au nfrnt!"
Cel mai bun rabin
Trei evrei, din comunitti diferite, se fleau cu nsusirile rabinilor lor. Primul zicea:
Al nostru are o credint att de puternic si o asemenea fric de Dumnezeu, nct
tremur
necontenit, zi si noapte. Trebuie legat, altfel ar putea cdea din pat.
Al nostru, a spus al doilea evreu, este att de sfnt, nct Domnul tremur
dinaintea lui, de
team sa nu-1 supere cumva. Iat de ce lucrurile nu merg prea bine n lume, n
ultima vreme.
Dumnezeu tremur ntruna397

La rndul su, cel de-al treilea evreu a spus:

Rabinii vostri sunt grozavi, nu m ndoiesc. Dar al nostru, dup prerea mea, i
ntrece. A
tremurat si el mult timp. Apoi a tremurat Dumnezeu dinaintea lui, vreme
ndelungat. Pe urm
a cugetat adnc, dup care 1-a ntrebat pe Dumnezeu: Ascult, la ce ne foloseste
s
tremurm?"

Solutia
Un alt dialog din traditia evreiasc aminteste n chip straniu de traditia zen.
Un nvtcel se duce la un rabin btrn si1 ntreab:
M-am gndit bine si am luat o hotrre. Am hotrt c trebuie s mor.
Asta nu este o solutie, -a zis rabinul. Tnrul a plecat si s-a ntors dup o
sptmn.
Ai avut dreptate. M-am gndit bine si am hotrt s triesc.
Asta nu este o solutie, i-a zis rabinul.
Dar mi-ai spus c moartea nu este o solutie! Iar acum mi zici c viata nu este o
solutie.
Atunci care este solutia ?
Crezi cumva c exist vreo solutie ? a zis rabinul.
Pliciul de muste
Un maestru japonez, pe nume Baso, 1-a ntrebat pe un alt nvtat, pe nume
Hyakujo:
Ce adevr predici tu ?
In loc de rspuns, maestrul Hyakujo a ridicat pliciul de muste.
Asta-i tot ? a ntrebat Baso. Si altceva ? Maestrul Hyakujo a lsat pliciul n jos.
nteleptul care plnge
Un alt maestru zen, pe nume Shaku Soen, se plimba n fiecare sear pe ulitele unui
sat din
apropiere. Auzind niste
398
vaiete ntr-o cas, s-a strecurat nuntru. A vzut un mort, pe care l plngeau
rudele si
prietenii.
S-a asezat si a plns alturi de ceilalti.
Un btrn 1-a zrit. Mirndu-se c un nvttor att de vestit plnge ca niste
oameni de rnd,

i-a zis:
De ce plngi ? Credeam c esti mai presus de toate astea.
Tocmai pentru c plng sunt mai presus de toate astea, a rspuns nteleptul.
Si a plns mai departe.
Dincolo de gnd
Un discipol s-a asezat ntr-o anumit pozitie, pe care o vzuse la maestrul su, si 1-a
ntrebat:
Invttorule, la ce te gndesti cnd faci asta ?
M gndesc, a spus nteleptul, la ceea ce se afl dincolo de gnd.
Si cum anume izbutesti ?
Nu gndesc.
Pacea universal
O poveste arab care aduce a fabul ne arat c lumea este cea pe care o stim
cel putin n
aceast clip.
Cele O mie si una de nopti cuprind povestea unui cocos de toat isprava, care se
numea
Glasul Zorilor si care era mndria gospodriei. ntr-o zi, pe cnd se avntase destul
de departe
de cas si se rtcise, a zrit venind spre el un vulpoi. Glasul Zorilor s-a cocotat iute
pe un zid
cam drmat, unde vulpea nu-1 putea ajunge.
Vulpoiul a ridicat capul spre cocos si i-a dat o veste nemaipomenit:
Dac-ai sti ce am s-ti spun, ai cobor de pe zid si te-ai repezi s m sruti pe
gur!
Cocosul nu s-a grbit s coboare. Ba niei n-a catadicsit s rspund. Atunci vulpoiul,
trgndu-si sufletul, i-a spus c
399

sultanul fiarelor, leul, si sultanul zburtoarelor, acvila, strnseser pe o pajiste

nverzit toate
animalele pmntului, tigri, leoparzi, vulturi, corbi, antilope, sacali, iepuri, rsi,
pantere, serpi,
porumbei, lupi si asa mai departe, fr s uite pe nimeni.
Prin hotrre mprteasc, a spus vulpoiul, de acum nainte, pacea, linistea si
frtia vor
domni pe ntreg pmntul. Toate vechile dusmnii vor fi date uitrii. Toate
strdaniile se vor
ndrepta spre fericirea universal.
Vulpoiul a mai spus:
S-a hotrt, de asemenea, ca toti cei ce ncalc aceast porunc s fie trimisi n
judecat.
Iar ca pristav m-au ales pe mine, s rspndesc vestea si s spun numele celor care
nu se
supun. Hai, vino s m mbrtisezi. Dac nu, ai s suferi de pe urma legii celei noi,
care va fi
necruttoare cu toti cei care vor ncerca s mpiedice domnia pcii universale. Hai,
ascult-m
si vino jos!
Atunci cocosul 1-a privit pentru prima oar si i-a zis:
Te cinstesc, frate, ca sol al sultanului nostru, acvila. Dac nu ti-am rspuns, s nu
cumva s
crezi c am fcut-o din trufie. Nu! De o sut de ori nu! Numai c sunt tulburat peste
msur
de ceea ce vd acolo.
Dar ce vezi ? a ntrebat vulpoiul. Nimic ru, ndjduiesc ?
Ei bine, a rspuns cocosul, mi se pare c zresc, ntr-un nor de praf, un stol de
soimi de
vntoare care se apropie cu repeziciune!
Soimi ? a ntrebat vulpoiul clntnind din dinti. Esti sigur ?

 Iar pe jos, a mai spus cocosul, vd ceva care alearg repede de tot, ceva cu
picioare lungi,
cu trupul subtire si cu urechile fluturnd.
Nu cumva o fi vreun ogar ?
Se prea poate.
Allah fie cu noi! a strigat vulpoiul. M vd nevoit s m despart de tine.
Nu stai s astepti ogarul si soimii ?
400
Nici nu m gndesc!
Dar nu mi-ai zis oare c esti pristav si c vii din partea suveranilor nostri ca s
vestesti
pacea universal?
Asa este! a rspuns vulpoiul. Numai c ogarii si soimii n-au fost la adunare!
Vulpoiul a sters-o ct a putut de repede. Cocosul, multumit c-1 pclise, s-a ntors
n poiat
si le-a povestit ginilor ptania. Toti au scos strigte de bucurie, cinstindu-i izbnda.
Apoi au
trit mai departe, de pe o zi pe alta, cnd n pace, cnd n rzboi.
Omul care trecea prin zid
O poveste chinezeasc ne spune altceva, dar tlcul este acelasi.
Pu Sonzling arat, n Povestile din Liaozbai, c un om a petrecut ctiva ani ntr-o
mnstire
daoist, unde staretul cunostea mestesugul de a trece prin zid fr s se rneasc.
Cnd a fost
s prseasc mnstirea, omul, pe nume Wang, 1-a rugat s-1 nvete si pe el acest
mestesug.
M-as bucura nespus, i-a zis el, s pot trece prin zid. Clugrul a zmbit si s-a
nvoit. L-a
nvtat pe Wang cteva

vorbe tainice, i-a spus s le rosteasc si s se repead n zid. Wang sovia.

Clugrul l-a
mbrbtat.
Las capul n jos si mergi nainte. Nu mai sta pe gnduri. Wang s-a dat napoi cu
ctiva
pasi, a rostit vorbele, a lsat
capul n jos si s-a repezit, fr sovire. Zidul a prut c se topeste dinaintea lui, iar
Wang s-a
trezit afar din ncpere, nevtmat si nebun de bucurie. I-a multumit din suflet
clugrului,
care i-a dat cteva sfaturi, si s-a ntors acas.
Nici n-a ajuns bine, c s-a apucat s-i spun nevestei lui c deprinsese mestesugul
de a trece
prin zid. Femeia, binenteles, nu i-a dat crezare. Atunci, urmnd cu strsnicie
sfaturile
clugrului, Wang a fcut ctiva pasi napoi, a rostit vorbele tainice, a lsat capul n
jos si s-a
repezit ntr-unui din peretii casei. De data aceasta, izbitura a fost destul de
zdravn.
401
Nucit, Wang s-a prbusit la pmnt, iar nevasta lui a izbucnit n rs. Pe frunte i s-a
ivit un
cucui ct toate zilele, pe care nevasta i punea mereu comprese, neputndu-si
stpni rsul.
Povestitorul adaug c Wang, ca attea mii de oameni, 1-a blestemat pe cel care-1
nvtase s
treac prin zid. Asa se ntmpl cu toate siretlicurile si cu toate cunostintele pe
care le
deprindem. Le folosim pn n clipa cnd un zid nu vrea s se deschid n fata
noastr. Iar
atunci, spune povestea, suntem cuprinsi de ciud si de mnie. Cel mai ntelept ar fi
fost pentru

Wang s pstreze taina si s se foloseasc de ce stia ntr-o mprejurare deosebit,

nu s se
laude doar ca s fie admirat de altii.
Dar si mai ntelept este s nu ncerci niciodat s te folosesti de asa ceva, cu nici un
chip.
Plecarea corbiilor
Un maestru zen -a zis unui discipol, artndu-i marea:
Spui c spiritul este mai tare dect materia. Ei bine, mpiedic plecarea corbiilor
pe care
le vezi acolo.
Discipolul a lsat storurile ferestrei pe care se uitau.
Da, a spus nvttorul zmbind si ridicnd storurile, e bine, numai c te-ai slujit
de mini.
Atunci discipolul a nchis ochii.
Alt tain a lumii
Un discipol 1-a ntrebat pe maestrul su chinez:
Care este taina lumii ?
nvttorul a ridicat ncet degetul arttor si 1-a ndreptat nainte.
A doua zi, nvttorul lipsea. A venit un pelerin, 1-a gsit pe discipol si 1-a ntrebat:
Care este taina lumii ?
La rndul su, discipolul a fcut ce fcuse maestrul, adic a ridicat ncet degetul
arttor si 1-a
ndreptat nainte.
402
Pelerinul a plecat.
Cnd a venit, nvttorul si-a ntrebat discipolul ce se ntmplase n lipsa lui.
A venit un om. M-a ntrebat care este taina lumii.
Si ce -ai rspuns ?

 Am fcut asa.
Discipolul a ridicat ncet degetul arttor si 1-a ndreptat nainte. Atunci maestrul a
luat o
sabie ascutit si i-a retezat degetul, dintr-o singur lovitur.
Discipolul s-a dat napoi cltinndu-se, cu mna plin de snge.
Uitndu-se la el, maestrul a ridicat ncet degetul arttor si 1-a ndreptat nainte.
Rsplata
Un scurt poem arab spune c o pictur de ploaie a czut n mare si a strigat:
O, mare! Ce putin nsemn eu fat de tine!
Pictura a fost adpostit si hrnit de o scoic. S-a preschimbat ntr-o perl
minunat, care
strlucea n coroana unui rege.
Vie, pretioas si unic pentru c spusese c nu nseamn nimic.
Un rspuns
Ultima pild.
Invttorule, a ntrebat un discipol, de ce a venit Buddha din Apus ?
nvttorul a artat cu mna un stlp din fata portii si a rspuns:
Priveste stlpul acela.
Nu nteleg, a zis discipolul, privind stlpul.
Nici eu, a spus nvttorul.
403
uO
O
4
*->
S-i"
Miezul povestilor

Multe povesti ne vorbesc despre povesti, precum acest dialog sufist:

Cineva 1-a mustrat ntr-o zi pe Bahandin Naqshband:
Ne tot spui povesti, dar nu ne deslusesti tlcul lor.
Ce-ai spune, a rspuns povestitorul, dac un negustor de fructe le-ar mnca sub
ochii ti si
nu ti-ar pune n palm dect coaja?
Care este tlcul povestilor ?
Un om asculta povestile spuse de un ntelept vestit si vedea c erau tlmcite cnd
ntr-un fel,
cnd ntr-altul. S-a plns: la ce bun s mai spui povesti ?
Povestasul i-a rspuns:
Dar tocmai de asta sunt att de pretioase! Ce nsemntate ai da tu unei cesti pe
care n-ai
putea s-o umpli dect cu ap, ori unei farfurii din care n-ai putea mnca dect carne
? Si nc
ceva: n ceasc si n farfurie nu ncape orict. Ce s spunem atunci despre limb,
care pare s
ne druiasc o hran mult mai bogat si mai mbelsugat ?
A tcut o clip, apoi a adugat:
ntrebarea care se pune nu este: Care e tlcul povestii ? n cte feluri o pot
ntelege ? O
pot tlmci ntr-un singur fel ?" ntrebarea sun astfel: Omul cruia i spun
povestea va
nvta ceva din ceea ce i spun ?"
407
De tinut minte
Se spune c Rumi ar fi zis:
Dup o vreme, cnd nu vom mai fi, se va vedea dac-si va mai aduce aminte
cineva de noi.

Legile vechi sunt cele mai trainice. Aveti ncredere. Ati auzit multe povesti care
ncepeau cu
a fost odat un leu". Dar cte din cele pe care le-ati auzit ncepeau cu a fost odat
un
sacal" ?
Pe malul oceanului
O pild persan strveche l nftiseaz pe povestas stnd smgur pe trmul
oceanului, pe o
stnc. Spune poveste dup poveste, abia trgndu-si rsuflarea si bnd din cnd n
cnd un
pahar de ap.
Oceanul l ascult vrjit.
Iar autorul necunoscut adaug:
Dac ntr-o bun zi povestasul tace ori este nevoit s tac, nu poate spune
nimeni ce va
face oceanul.
Ce rmne dup uitare
In sfrsit, o poveste evreiasc, din Polonia, sun dup cum urmeaz.
ntr-un orsel n care tria o comunitate evreiasc exista din cele mai vechi timpuri
o
ceremonie deosebit, care avea loc n pdure o dat la treizeci de ani. Un rabin
btrn, care
cunostea rnduiala, a mprtsit-o altui rabin.
Cnd a sosit timpul, acesta a nsotit un grup de credinciosi n pdure, la locul
hotrt, si a
fcut ceea ce trebuia, dup care toat lumea s-a ntors acas.
Au trecut anii. Cnd a venit din nou vremea ceremoniei, dup treizeci de ani, rabinul
murise si
el. Cei trei-patru credinciosi care mai rmseser n viat s-au dus n pdure nsotiti
de ctiva

neofiti si de alt rabin.

Ajunsi n pdure, nu si-au putut aminti locul. n poiana asta", a spus unul. Nici
vorb, a zis
altul, e mult mai departe!"
408
Au ales pn la urm un loc fr s fie siguri c era cel bun, au fcut ce trebuia
dup rnduieli
si s-au ntors acas.
Dup treizeci de ani, nu mai erau n viat dect unii dintre neofitii de odinioar. Cu
un nou
rabin n frunte, s-au ndreptat spre pdure, nsotiti de ctiva tineri. De aceast dat,
n-au
recunoscut nici mcar o poian. Totul se schimbase, totul se amesteca n mintea lor.
Pn si
rnduiala ceremoniei li se prea tulbure. Care rugciune trebuia oare spus mai
nti ? Nu mai
stiau.
Au fcut cum s-au priceput mai bine si s-au ntors acas.
Dup alti treizeci de ani, un alt grup, avnd n frunte un alt rabin, s-a dus n pdure.
Auziser
despre o ceremonie de mare nsemntate care avea loc demult n pdure. In ce zi ?
Nimeni nu
mai stia. n ce loc si sub ce form ? Nu se putea spune.
Rabinul si credinciosii au rtcit prin pdure timp de vreo dou ceasuri, prin ploaie,
fr s
celebreze nici un fel de ceremonie, apoi s-au ntors acas si s-au adunat la
sinagog.
Unul dintre credinciosi a spus, descurajat:
Am uitat tot. Data viitoare nici n-ar trebui s ne mai ostenim s mergem n
pdure.

 Asa este, a zis rabinul, am uitat toate amnuntele ceremoniei. Dar nu e totul
pierdut. Avem
totusi de ce s fim multumiti.
Ce vrei s spui ?
Vom avea ntotdeauna ceva de povestit.
Cteva repere pentru o bibliografie imposibil
Prin definitie, n domeniul literaturii orale nu este posibil nici o bibliografie. Aproape
o
treime din povestile cuprinse n aceast carte mi-au fost spuse prin viu grai, si le
multumesc
tuturor celor care au fcut-o.
Celelalte sunt preluate din peste dou mii de crti, pe care nu e nici timpul si nici
locul s le
citez, cu att mai mult cu ct apare cel putin cte una nou n fiecare lun. M-as
putea referi
totusi la ceea ce public edituri ca L'Harmattan, Phebus, Sindbad, Gallimard
(colectia
Connaissance de l'Onent" si, de curnd, La Pleiade"), Hachette, Nathan...
As putea de asemenea aminti unele colectii importante, fr de care orice cercetare
ar fi
riscant. Acestea au pregtit oarecum terenul. Pasiunea pentru culegerile de povesti
si de
fabule nu este nou. Fabulele lui Bidpai erau publicate nc din secolul al XV-lea, n
incunabul. n secolul al XVIII-lea, Le Cabinet desfees cuprindea peste patruzeci de
volume.
Un secol mai trziu, gsim mai multe colectii, precum Collection des contes et
chansons
populaires" la editura Ernest Leroux, care sunt de nenlocuit pentru unele traditii
africane
(peste treizeci de volume ntre 1880 si 1914).

n aceeasi perioad, editura Maisonneuve a publicat peste saizeci de volume

intitulate
Litteraturespopulaires de toutes Ies nations, care au cunoscut o editie fotocopiat n
anii '60, la
fel ca seria Conte urs et Poetes de touspays, aprut la Fer-nand Nathan. Am
consultat, de
asemenea, peste treizeci de
411
volume din publicatiile Institutului de etnologie, care sunt foarte valoroase.
n privinta Africii, este indispensabil consultarea seriei Classiques africains, aprut
la
editura Armnd Colin, unde Amadou Hampate-B a desfsurat o munc urias. Mai
trebuie
consultate crti publicate de editurile Khartala, Peeters, Stock, Presence africaine,
L'Harmattan...
O serie interesant cu privire la India a aprut n anii '30 la editura Chitra si a fost
continuat
de Maisonneuve. Se numeste Feuillets de Vinde. La ea se adaug un mare numr de
lucrri
separate, dintre care primele au aprut n secolul al XVIII-lea {Contes et Legendes
indiennes,
traduse de Galland, n 1724), fiind editate si astzi (Ocean des rivieres de contes, de
Somadeva, La Pliiade", NRF, 1997).
Alturi de numeroasele editii ale celor O mie si una de nopti, cartea lui Rene Basset
Contes et
Legendes arabes, aprut n trei volume la editura Maisonneuve n 1924, este
punctul de
plecare al oricrei cercetri n domeniul traditiei islamice, unde lucrrile sunt de
ordinul
sutelor (editurile Desclee de Brouwer, Sindbad, Erasme, Le Rocher, Le Courrier du
livre,

disud, Fleuve et flamme, Phebus, Selaf etc).

Cu privire la Franta, unde diversitatea este fr ndoial foarte mare, exist multe
lucrri
specializate. Le putem recomanda pe cele semnate de Van Gennep si P. Sebillot (Le
Folklore
de France, 1904), precum si compilatiile lui Collin de Plancy, care a publicat n
secolul al
XlX-lea saptesprezece volume de Legendes. Am gsit peste o mie de culegeri, n
care
povestirile se repetau de multe ori. Oricum, cele treisprezece volume care
alctuiesc Le
Tresordes contes, publicate de Henri Pourrat la NRF, trebuie neaprat cunoscute.
Am consultat de asemenea cam o sut de lucrri n limba englez, mai ales pentru
povestile
indienilor din America de Nord. Pentru America Latin, a trebuit s recurg la lucrri
n
spaniol si portughez. Povestile japoneze, chinezesti, cambodgiene si vietnameze
sunt destul
de bogat reprezentate n
412
lucrrile n limba francez aprute la edituri precum Aubier, Picquier, POF,
Gallimard, PAF,
Albin Michel...).
Asa cum am afirmat n introducere, nu am retranscris niciodat exact vreuna din
povesti. Am
preferat s caut o linie comun pentru toate. Cum spune un proverb indian,
umbrela este a ta,
dar ploaia e a tuturor".
J.-C. C.
Cuprins
Aici este lumin............................... 5

1. Lumea este asa cum este......................... 21

2. Lumea nu este asa cum este...................... 45
3. Dac totul nu este dect un vis, cine oare viseaz ? .. . 65
4. Eul este ncptnat, ntunecat, nesuferit
si poate c nici mcar nu exist................... 85
5. Omenescul este uneori prea omenesc.............. 105
6. Iar ultimul nostru personaj este moartea........... 117
7. Lucrurile fiind asa cum sunt, putem alege cunoasterea: este greu. Putem alege
necunoasterea: este si mai greu................... 133
8. Un dascl bun poate fi folositor sau nu............ 155
9. Dasclul ne spune de la nceput c trebuie
s ne nfrnm poftele: s fie oare asa ?............. 183
10. Din care se vede ct de multe
sunt piedicile din calea gndirii................... 209
11. Justitia este inventia noastr sovielnic............ 229
12. Puterea este fragil, prin urmare nelinistit, asadar sovielnic, deci nesigur,
deci contestat, deci fragil....................... 249
13. Trebuie totusi s stim de ce lucrurile
sunt asa cum sunt.............................. 275
14. De obicei, ntrebrile vin naintea rspunsurilor..... 289
15. Rsul poate fi un scop n sine.................... 307
16. S ascultm si vorbele nebunilor (si ale betivilor).... 333
415
17. Timpul este stpnul nostru:
putem s ne jucm cu el ?........................ 353
18. Dac totul este una, nseamn

c viata de apoi este n noi ?...................... 369

19. Adevrul, si ce dac?........................... 381
20. n sfrsit, cteva boabe de ntelepciune (poate)...... 393
21. Sfrsitul povestilor............................. 405
Cteva repere pentru o bibliografie imposibil.. . 411
La pretul de vnzare se adaug 2%, reprezentnd valoarea timbrului
literar ce se vireaz
Uniunii Scriitorilor din Romnia,
Cont nr. RO44 RNCB 5101 0000 0171 0001,
B.C.R. Unirea, Bucuresti
Redactor VLAD ZOGRAFI
Tehnoredactor DOINA ELENA PODARU
Corector GEORGIANA BECHERU
Aprut 2006 BUCURESTI - ROMNIA
Lucrare executat la UNIVERSUL" SA.
HUMANITAS
bunul gust al liberttii
JEAN BRUN Socrate
ncepnd cu Platon si sfrsind cu marii istorici ai filozofiei din secolul nostru,
misterul vietii si
nvtturii lui Socrate a fost ntors pe toate fetele, fr s se poat spune c a fost
cu adevrat
dezlegat.
Jean Brun, profesor la Universitatea din Dijon, asaz aceast situatie paradoxal n
centrul
succintei sale monografii aprute la Presses Universitaires de France. Sub
nftisarea unei

introduceri destinate profanilor , el scrie un adevrat eseu, structurat dup

episoadele principale
ale vietii lui Socrate educatia, familia, dialogul, participarea la viata cettii,
procesul, moartea si dup elementele definitorii ale nvtturii sale deviza
cu-noastete
pe tine nsuti , daimonul, ironia. Dar mai ales, n manier autentic socratic si n
traditia
marilor gnditori pentru care Socrate a reprezentat un reper (Hegel, Kierkegaard,
Nietzsche),
Jean Brun pune pretutindeni totul n chestiune, atrgnd cititorul n sfera marilor
probleme ale
filozofiei dintotdeauna.