Aberațiile cromosomiale în

patologia umană

Sindromul
Ce este sindromul Down(SD)?


Sindromul Down reprezinta o boala genetica (o
afectiune din nastere) care este cauzata de
prezenta unui cromozom 21 suplimentar.Omul are23
de perechi de cromozomi, 23 mosteniti de la
mama , 23 mosteniti de la tata, deci in total 46.
 Dar la cei cu sindromul Down sunt prezenti 47
decromozomi, in loc de 46.
Schema unui cromozom uman
Sindromul Down (Trisomia 21)
 Sindromul Down fost descris de medicul englez
J.L. Down încă din 1866 şi denumit idioţia
mongoloidă.

 Bazele cromozomiale ale acestui sindrom au

fost stabilite însă abia în anul 1959 de către
Lejeune şi colaboratorii săi.

 Datorită faptului că acest sindrom apare la

toate populaţiile lumii, iar copii afectaţi seamănă
unul cu altul destul de mult, indiferent de populaţia
căreia îi aparţin, ca şi datorită conotaţiilor rasiale,
numele de mongoloism a fost înlocuit cu cel de
sindrom Down sau trisomia 21.
 Dintre toate trisomiile sindromul Down prezintă cea
mai largă răspândire, având o incidenţă de 1/650 
1/1000 de nou-născuţi din diferite zone geografice.

 Se apreciază că din produşii de concepţie cu trisomie

21, 80‰ sunt eliminaţi spontan.

 Trisomia 21 predomină la băieţi (4 băieţi: 3 fete).

Raportul între numărul băieţilor şi al fetelor pare să nu
se modifice chiar după introducerea pe scară largă a
contraceptivelor orale.

 Apariţia acestui sindrom este semnificativ asociată cu

vârsta înaintată a mamei şi cu expunerea la radiaţii.
Care sunt cauzele SD ?

Posibile cauze:
- tulburari hormonale
-radiatii
-infectii virale
-probleme imunologice
-varsta mamei
Probabilitatea de a avea un copil cu
sindromul Down.
 Simptome
 Cei care sufera de acest sindrom sunt diagnosticati in perioada neo-
natala(nou-nascuti).Nou-nascutul are o greutate sub cea
normala,sufera de hipotonie musculara (slabire a muschilor), reflex
rotulianslab .Infatisarea fizica este si ea schimbata:craniul mic si
rotund, fataeste rotunda cu fruntea bombata iar retardul mintal
este prezent.
 Aproape jumatate din pacienti prezinta un repliu semilunar al pielii
care acopera cateodata unghiul intern al ochiului, fara sa adere la
el,numit epicantus.Irisul poate prezenta niste pete mici, albicioasesi
rotunde.Hipoacuzia si surzitatea afecteaza 50% din pacienti.
 Gura este mica si deschisa, iar limba este mare si brazdata de
santuri.
 Urechile sunt mici si jos situate, iar gatul este scurt si
gros.Membrele sunt scurte si indesate.Un alt simptom este
inteligenta sub medie.
Nici unul din semnele clinice ale sindromului nu este patognomonic, dar
ansamblul lor este caracteristic.
 Dismorfia cranio-facială
 Craniul este mic şi rotund. Diametrul anteroposterior este redus, iar
occipitul este aplatizat.

 Fantele palpebrale sunt orientate oblic în sus şi în afară. Aproximativ

50% din pacienţi prezintă pliuri epicantice, care maschează unghiul
intern al ochiului.

 Strabismul convergent, blefaritele şi nistagmusul sunt simptome relativ

frecvente.

 Din cauza unor defecte de dezvoltare, irisul are un aspect pătat (petele
Brushfield) în 75% din cazuri.

 Urechile sunt mici şi rotunde. Conductul auditiv este mic, iar hipoacuzia
sau surditatea reprezintă simptome comune.

 Gura este mică şi aproape permanent întredeschisă. Buza inferioară este

groasă, eversată, aproape permanent umedă.
 Dismorfiile trunchiului și membrelor
 Abdomenul este hipoton, destins, uneori cu hernie ombilicală.

 Hipotonia musculară este evidentă mai ales în copilărie. Articulaţiile

sunt hiperflexibile şi hiperextensibile.

 Reflexul rotulian este slab, iar reflexul Moro lipseşte în 82% din cazuri.

 Mâinile sunt scurte cu brahimezofalangie

 Rareori apare sindactilie. Pe partea dorsală a mâinilor apare frecvent

descuamare furfuracee.

 Membrele inferioare sunt scurte. Degetul mare de la picior este separat

de restul degetelor printr-o incizură caracteristică.
 Organele Genitale
 Organele genitale sunt de obicei normale. Băieţii au
diferite grade de infantilism genital.

 Testiculele adultilor au dimensiunea celor observate la

barbati cu sindrom Klinefelter. Exista oligospermie si
azoospermie.

 Bărbaţii sunt constant sterili.

 Ovarul prezintă leziuni mult mai putin importante, iar

deseori pare normal.

 Menopauza se instaleaza timpuriu.

Malformațiile
 Cele mai importante malformaţii sunt cele cardiace:
 prezenta unui canal atrioventricular comun,
 anomalii valvulare,
 transpozitia vaselor mari,
 defectele septale ventriculare si atriale.

 Anomaliile digestive sunt, de asemenea, frecvente şi constau în:

 atrezie esofagiană,
 stenoză duodenală,
 hernie ombilicală şi pancreas inelar.

 Malformaţiile osteo-articulare cele mai frecvente sunt cele ale bazinului, dislocaţia
patelei. Se mai întâlnesc deformări ale coloanei vertebrale.

 Cea mai frecventă anomalie oculară este reprezentată de strabism

 Un mare procent (90%) din indivizii cu sindrom Down prezintă pierderi semnificative
ale auzului datorate, în special, unor anomalii ale conductului auditiv

 Unii pacienţi pot prezenta disfuncţii ale măduvei hematopoietice.

 Sistemul endocrin este frecvent afectat. Se menţionează în mod special
hipotiroidismul, diabetul zaharat şi hipofuncţia medulosuprarenaliană.

 Tulburarile psihomotorii variază în funcţie de individ şi de vârstă.

 IQ fiind cuprins intre 25 – 75.

 Se apreciază că:
 30% din copii sunt profund înapoiaţi mintal,
 45% sunt sever handicapaţi mintal,
 20% sunt moderat înapoiaţi mintal şi numai
 5% au un deficit moderat.

 Indicele de inteligenţă pare să urmeze o curbă bine stabilită: scade între 2 şi 3

ani, creşte la 4 ani, descreşte iar la 5 ani şi pare să atingă o valoare medie în
adolescenţă.

 IQ-ul trisomicilor 21 este mai mare decât la copiii cu alte anomalii autozomale.
 Capacitatea de abstractizare este nulă.

 Personalitatea este stereotipă, dar majoritatea copiilor

are un comportament acceptabil: ei sunt imitativi,
afectuoşi, le place jocul si muzica.

 Pacienţii cu sindrom Down prezintă semne ale

maladiei Alzheimer la o vârstă mult mai timpurie
decât indivizii cu boala Alzheimer dar fără trisomie 21

 La naştere copilul este apatic. Mai târziu devine

afectuos şi temător.

 Copilul va fi un dependent social, dar în condiţii

bune va fi capabil să facă munci simple, bazate
intr-o largă masură pe reflexe
 Date citogenetice
 Majoritatea pacienţilor (95%) prezintă 3 cromozomi 21 liberi, situaţie denumită
trisomie standard sau trisomie regulată.

 În 5% din cazuri cromozomul suplimentar este translocat pe un cromozom

acrocentric, cel mai adesea pe cromozomul 14 sau 21

 Translocaţiile din sindromul Down interesează, în marea majoritate a cazurilor, doi

cromozomi acrocentrici.

 În 2-4% din cazurile de trisomie liberă se întâlneşte un mozaicism cu o linie

celulară normală.

 Originea cromozomului 21 suplimentar, ca şi etapa meiozei în care a avut loc non-

disjuncţia pot fi stabilite cu precizie prin utilizarea markerilor ADN specifici.
 Deficienţele apărute în decursul ovogenezei răspund de 95% din cazrile de
trisomie
 5% din cazuri fiind datorate unor tulburări în desfăşurarea spermatogenezei.

 Erorile apărute în meioza I reprezintă 76-80% din totalul erorilor apărute pe

parcursul ovogenezei şi răsund de 67-73% di totalul cazurilor de trisomie 21
liberă.
 În cazul translocaţiilor familiale, unul dintre părinţi are 45
cromozomi. Unul dintre cromozomii 21 "lipseşte" fiind translocat
pe un alt cromozom din grupa D sau G.

 Întrucât translocaţia nu se însoţeşte de o pierdere semnificativă

de material genetic, purtătorul translocaţiei este fenotipic
normal.

 Sindromul Down translocaţional este mai frecvent la

descendenţii mamelor tinere.

 8% din pacienţii cu sindrom Down născuţi din mame tinere prezintă

translocaţii
 1,5% din mongoloidienii născuţi de mame peste 30 de ani prezintă
acest cariotip.
 2,24% din pacienţii născuţi din mamele apaţinând grupei tinere au
moştenit translocaţia de la unul din parentali,
 0,74% din pacienţii născuţi de mame în vârstă au moştenit
translocaţia de la unul din parentali.
 Diagnosticul prenatal
 Diagnosticul prenatal al anomaliilor cromozomiale şi al anumitor boli
ereditare ale metabolismului se face prin analiza celulelor fetale prelevate
la începutul sarcinii.

 Fiecare diagnostic prenatal comportă următoarele etape:

 consultaţia genetică şi citogenetică a ambilor părinţi înaintea concepţiei sau la începutul
sarcinii;
 supravegherea pe plan clinic şi hormonal a sarcinii;
 verificarea diagnosticului, în caz că se decelează o anomalie cromozomială şi se decide
întreruperea sarcinii;

 Diagnosticul prenatal în primul trimestru de sarcină reprezintă un mare progres,

permiţând sau facilitând diagnosticul aberaţiilor cromozomiale.

 Diagnosticul prenatal pentru identificarea aberaţiilor cromozomiale se poate realiza

prin:
 biopsia de corion;
 amniocenteză.
In prezent nu a fost stabilita o forma de tratament eficienta
pentrusindromul Down insa exista anumite forme de terapie care pot
amelioraefectele acestei conditii medicale asupra organismului. Aceste
terapiipot preveni bolile si afectiunile manifestate in asociere cu aceste
conditii.Incidenta cea mai mare in aceasta privinta este detinuta de
malformatii lanivelul inimii, glandei tiroide, sistemului muscular,
aparatului auditiv sial vederii, alaturi de leucemie si atacuri de
apoplexie.
Tratamentul medicamentos:tratamentul medicamentos se
administreaza
pentru ameliorarea bolilor si a afectiunilor medicale asociate.Cu toate
caaceste tratamente medicamentoase nu pot vindeca sindromul Down,
rolullor este esential in supravietuirea pacientilor diagnosticati cu
aceasta boala.
De exemplu,daca pacientul manifesta afectiuni ale tiroidei
cel mai probabil medicul va prescrie un tratament deinlocuire
hormonala.
 Supraveghere continua specializata:pentru pacientul diagnosticat
cu sindromul Down medicul pendiatru reprezinta un factor foarte
important. Astfel, in urma examenelor medicale periodice acesta
vaindruma pacientul spre alti medici specialisti, in functie de
naturaafectiunii adiacente dezvoltate de pacient.
 Tratamentul chirurgical: aproximativ 40% din copii diagnosticati
la nastere cu sindromulDown prezinta malformatii congenitale
lanivelul inimii.Unele malformatii sunt blande si se pot vindeca
de la sine,dar altele necesita interventie medicala.
 Terapia fizica: in terapia fizica atentia este concentrata pe
dezvoltareaabilitatilor locomotorii ale pacientilor .Avand in
vedere ca aprox. Toti copii sunt diagnosticati cu hipotonie, scopul
terapiei fizice este acela de a imbunatati tonusul muscular astfel
incat miscarile sale sa fiearticulate, sa se reduca riscul de
accidentari si caderi.
 Terapia vorbirii:pacientii diagnosticati cu sindromul Down seexprima mai
greu, se balbaie si sunt timizi.De aceea este foarteimportant ca
pacientul sa efectueze exercitii de vorbire si pro-nuntie cu un logoped.La
inceput se vor intampina dificultatidin cauza timiditatii, a inchiderii in
sine si a fricii.De aceea,este foarte important ca intre toti membrii
familiei sa se stabi-leasca relatii de iubire, apropiere si intelegere pentru
a-i oferibolnavului o securitate sufleteasca deosebita.Este important ca
acesti copii sasocializeze, deoarece numai asa sevor dezvolta fizic si
psihic si se vorputea integra.