CIOCOII VECHI ȘI NOI

PREZENTARE
 NICOLAE FILIMON
(1819-1865)
• Desfășoară, mai întâi, o activitate publicistică și de
cronicar muzical, abia spre sfârșitul vieții orientându-
se către literatură, cu lucrările:
Escursiuni în Germania meridională (1858)
Friedrich Staaps sau Atentatul de la Schönbrunn
în contra vieții lui Napoleon (1860)
Mateo Cipriani
Bergamo
Nenorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de
mahala (1861)
 PRIMUL ROMAN REALIST

• Dinu Păturică se încadrează în tipologia arivistului.

• Romanul lui Nicolae Filimon ne introduce într-o lume
de început de secol al XIX-lea, crepusculară, plină
de intrigi, de lupte pentru parvenire, duse în jurul
unor acareturi, moșii și funcții ale unei țări pustiite,
pline de oameni mercantili, puși pe căpătuială prin
orice mijloc, fără scrupule.
• Epoca fanariotă, ajunsă în roman la asfințit, este
perioada cea mai lipsită de strălucire din istorie,
fiind plină de jafuri, de masacre și lupte pentru
putere dirijate din afara țării, din inima Imperiului
Otoman.
 PERSONAJELE PRINCIPALE

• Capitolul I al romanului fixează timpul

evenimentelor și aduce în prim-plan personajul
principal, Dinu Păturică:

„Într-o dimineață din luna octombre, anul 1814, un

june de 22 de ani, scurt la statură, cu fața oacheșă,
ochi negri plini de viclenie, un nas drept și cu vârful
cam ridicat în sus, ce indică ambițiunea și mândria
grosolană (...), un astfel de june sta în scara caselor
marelui postelnic Andronache Tuzluc, rezimat de
stâlpii intrării...”.
• Întâlnirea cu marele postelnic este așteptată cu
ardoarea unui vânător care își pândește vânatul.
Prezentarea sa îmbracă tonurile umilinței
nemărginite: „Sunt Dinu Păturică, nemernicul fiu al
preaumilitei voastre slugi, tretilogofătul Ghinea
Păturică, fostul odinioară vătaf de curte al înălțimei-
voastre”.
• Scopul acestui servilism accentuat este pe măsura
măririi la care personajul trebuie să ajungă: e o
umilință fără însemnătate pentru niște ambiții fără
margini.
• În comportamentul viitorului ciocoi se observă o
tendință de dedublare a personalității, masca
exterioară ascunzând imensa ambiție lăuntrică,
voința de propulsie în „înalta societate” a vremii.
• Întâlnirea dintre Andronache Tuzluc și Dinu Păturică
este un joc al măștilor: una este a fanariotului, care
adoptă o poziție oficială, menită să-l protejeze de
eventualele indiscreții, cealaltă a parvenitismului
ascuns.
• Văzând păstrăvii pe care bătrânul său tată îi
trimisese și dorința lui de a fi numit aici, Tuzluc,
nebănuind pericolul care îl reprezintă pentru el
tânărul, îl angajează ciubucciu.
• Este primul pas al ascensiunii sale. Primirea în slujbă
echivalează cu sosirea într-un tărâm al făgăduinței,
unde personajul lacom este gata să-și înceapă
munca de distrugere a „stării boierului”.