EDUCATIA

SANITARA
STOMATOLOGICA
SMALȚUL

• Smaltul dentar este stratul exterior, subţire, ce acoperă coroana dintelui. În momentul în care
dintele erupe în cavitatea bucală, celulele responsabile de formarea smalţului îşi pierd
funcţionalitatea, de aceea smalţul nu poate fi regenerat în cazul în care acesta este distrus
de procese carioase, eroziuni etc. În anumite situaţii smalţul poate beneficia de depuneri pe
suprafaţa sa, de precipitate de fosfat de calciu de origine salivară sau exogenă – dar aceste mici
depuneri nu pot înlocui în totalitate pierderi semnificative de substanţă dură.
• Datorită organizării structurale complexe şi a gradului ridicat de mineralizare, smalţul dentar
este cunoscut ca fiind cea mai dură structură din organismal uman (mult mai dur
decât osul). În forma sa matură, conţine mai mult de 95% substanţă minerală.
• Smalţul are deci, un rol activ în procesele funcţionale favorizând triturarea, apucarea, tăierea
alimentelor şi în formarea bolului alimentar. În acelaşi timp, datorită morfologiei specifice, smalţul
formează şi zone retentive pentru resturi alimentare si bacterii, la nivelul cărora igiena este greu
de realizat iar riscul de carie mult mai crescut.
• În ciuda durităţii sale, smalţul este vulnerabil în faţa acţiunii acizilor produşi de diferite
microorganisme prezente în placa bacteriană. În prezenţa acestor acizi smalţul devine solubil, iar
această solubilitate a smalţului în mediul acid este una din cauzele care stau la baza
apariţiei procesului carios, a eroziunilor acide şi în anumite proporţii a abraziunii dentare.
CARIA DENTARA
• Caria dentară reprezintă una dintre cele mai frecvente afecţiuni ale sistemului
dento-maxilar, care se manifestă prin pierderea treptată şi localizată de ţesut dur
dentar, sub acţiunea mai multor factori, printre care amintim: nerespectarea igienei
orale, consumul crescut de alimente bogate în zahăr, fumatul, stresul şi multe alte
cauze pe care le vom detalia în cele ce urmează.
Înainte de apariţia cariei propriu-zise, există însă un proces de acumulare a bacteriilor care,
împreună cu resturile alimentare şi saliva, formează un biofilm subţire cunoscut sub denumirea
de placă dentară.
În momentul în care consumaţi alimente sau băuturi cu concentraţii ridicate de carbohidraţi,
bacteriile din placa dentară transformă aceşti carbohidraţi în energie pentru supravieţuirea lor şi
astfel sunt produşi acizii, care în timp distrug straturile dentare şi astfel ia naştere caria.
 PREVENȚIA CARIEI DENTARE
• Prima şi cea mai eficientă metodă de prevenire a cariei dentare constă în respectarea igienei orale
corespunzătoare, prin periajul de cel puţin 2 pri pe zi (dimineaţa şi seara), executarea corectă a acestuia (se va
plasa periuţa în unghi de 45 de grade la nivelul gingiei şi se folosesc mişcări dinspre gingie în jos pentru dinţii
superiori, dinspre gingie în sus pentru dinţii inferiori şi mişcări circulare pentru suprafeţele cu care mestecăm, fără
a exercita o presiune mare pe periuţa de dinţi).

- folosirea aţei dentare şi a apei de gură, care au rolul de a elimina resturile alimentare rămase în spaţiile
interdentare şi bacteriile rămase în cavitatea orală.

- alimentaţia, care nu trebuie să abunde în produse bogate în carbohidraţi, cum sunt: cerealele integrale, pâinea,
legumele, fructele, cartofii, orezul sau ouăle.

- renunţarea la vicii, în special fumatul, dar şi consumul excesiv de alcool, care afectează nu numai dantura, ci şi
alte organe vitale, cum sunt plămânii, ficatul, rinichii sau inima.

- consultul periodic la medicul stomatolog, pot ajuta la prevenirea şi tratarea cu succes a cariilor dentare.
TRATAMENTUL CARIEI DENTARE

• Dacă stadiul cariei ajunge deja la lipsă de substanţă, deci la apariţia acelei aşa-numite
găuri(cavitate) în stratul dentar, medicul va apela la curăţarea ţesutului dentar alterat şi infectat
şi va umple această cavitate printr-o obturaţie.

Obturaţia- are scopul de a înlocui ţesutul dentar lipsă şi pentru realizarea acesteia sunt
folisite diferite tipuri de material dentare, cum ar fi: cimenturi dentare (de culoarea dintelui)
şi materiale compozite (care sunt cele mai apropiate de proprietăţile dintelui natural).