Traumatisme buco-maxilo-

faciale
• Chirurgia repatorie a feţei – rezolvarea a două probleme
cu implicaţii terapeutice şi medico-legale:
- Probl funcţională în direcţii multiple – func de masticaţie,
fonaţie, respiraţie şi de expresie
- Probl de ordin estetic şi plastic

Dpdv anatomic – regiunea facială – 3 părţi:

- Scheletul
- Dinţii
- Ţesut musculo-tegumentare
• Părţile moi faciale
– înveliş musculo-tegumentar – msch mimicii, masticatori (maseter,
temporal, pterigoidian int şi ext), coborâtori submandibulari şi msch
pieloşi superificiali

Nervii – cel mai expus este nervul facial dat traiectului său superficial
(cele două ramuri temporo-faciale şi cervico-faciale)
- nervul suborbitar – în canalu infraorbitar (fract zigomatice-
malare)
- nervul dentar inferior – a cărui secţionare det anestezia buzei inf şi
a pielii din vecinătatea mentonului

Canalele salivare – canalul Stenon (prin lezare şi infectare) – sediu de

fistulă salivară ext
- canalul Wharton – în planşeul bucal
• Metodologia examinării tramatismului facial
- ex clinic stomatologic 2 timpi (exobucal şi endobucal)
-ex rinologic
- ex oftalmologic
- ex cranio-cerebral
- ex radiologic
• Metodologia examinării victiei – ex exobucal, endobucal

Ex exobucal – se vor examina lez traumatice regionale, natura ag vulnerant şi

mec de producere
- treb să se obiectiveze diagn şi concluzii de ordin medico-legal
(vechime, prod activă sau pasivă, autoproducere, caracter vital, leg de
cauzalitate, gravit prejudiciului)
- modificarea relief facial şi a mimicii, tulb funcţionale
• Metodologia examinării victiei – ex exobucal, endobucal

Ex endobucal – se va aprecia gradul de deschdere al cavităţii bucale

- se vor ex arcadele şi dinţii privind leziunile părţilor moi gingivo-
labiale sau mobilitate anormală, sensibilit la palpare şi uşoară percutare
- se vor examina deplasările în sens orizontal, încălecări în sens
vertical, decalaje în sex axial, angulări
- se poate observa pierderea recentă a dinţilor, cu plagă alveolară
- se vor cerceta plăgile mucoasei vestibul a buzelor, de la niv
şanţurilor gingivo-labiale, jugale ale bolţii palatine sau ale limbii
- planşeul bucal – sediul unui hematom voluminos- asfixie – urgenţă
absolută a interv chirurgicale
Leziunile părţilor moi faciale

 Echimozele – se produc uşor dat unei vasculariz bogate cât şi bogăţiei de

ţesut celular lax
 Excoriaţiile – pe părţile proeminente în lovirile cu sau de copuri dure, cu
suprf neregulate – constituie un prej estetic temporar, se vindecă fără urme –
nu lasă cicatrici
 Plăgile – plăgi contuze plesnite – la arcade, reg mentonieră, piramida nazală
 Interesarea nervilor – n.facial – rar în porţ profundă (din gl parotidă)
- n.dentar inf – de obicei lezat în frac de mandibulă cu
anestezie consecutiv a buzei inf
-n.maxilar sup – lezat în traiectul suborbitar, în cursul
frac maxilo-malare – insensibilit importantă a reg geniene super (temporară)
Leziunile traumatice dento-alveolare
Consecinţa unei loviri directe, active pe arcada dentară sau pe
mandibulă – se localiz în special la niv dinţilor frontali
Clasificare: contuzii dentare, luxaţii parţiale/totale/expulzie, fracturi
coronare parţiale, fracturi coronare complete, frac radiculare, corono-
radiculare, fract de creastă alveolară şi lucrări dentare deteriorate
Lez dentare – localiz la niv coroanei, rădăcinii sau pot interesa dintele în
totalitate
- sub acuză dureri vii la toate agres chimice, termice sau mecanice
- la inspecţie – pulpa dentară – roşie în contrast cu restul dentinei

Toate atingerile pulpare – vor necesita devitalizare şi tratament radicular cu

obturaţie completă
Fractura sau ruptura dentară radiculară
Clinic – mobilit anormală a dintelui cu atât mai crescută cu cât fractura este
localizată mai aproape de coroană
producerea unei fracturi radiculare – indicaţie de extracţie

Luxaţia dentară – dintele nefracturat poate fi mai mult sau mai puţin ieşit din
alveolă, mobil, uşor extruzionat, neaderent la gingie
în cazuri extreme – poate fi expulzat şi uneori proiectat în afara
cavit bucale

Artrita dentară posttraumatică – lez cea mai frecventă (contuzie)

- dintele – dureros la percuţie, mai ales la percuţia în ax , dar cu
localiz normală, putând fi uşor mobil
- cosnecinţe ulterioare – mortificarea consecutivă secţionări
pachetului vasculo-nervos
Fracturile alveolare – se evidenţiază prin mobilizare şi deplasarea
întregului grup dentar
- ex radiologic retrodentat – conf diag
- destul de frecvent greu de consolidat – necesitând o
imobilizare de o 1 lună ½ - 2 luni
- în cazul lez asociate – bilanţul dento-alveolar – probl
importantă dpdv medico-legal – aducând în discuţie prejudicul estetic
morfo-funcţional (în spc în sit interesării dinţilor frontali)

Nu se poate susţine natura posttraumatică recentă a lez dentare, în lipsa

hemoragiilor locale (infiltrate gingivale, echimoze, etc), în lipsa lez
traumatice asociate ale părţilor moi în concordanţă de sediu cu cel al lez
dento-alveolare
Se consideră pierderea unui număr mai mare de 4 dinţi – o leziune
gravă

Dacă lipsurile dentare nu pot fi substituite printr-o proteză fixă,

leziunea treb considerată ca o infirmitate

Pierderea unuia sau mai multor dinţi – nu poate fi considerată

pierdere de organ, însă se pot interpreta în vătămarea gravă sau ca
infirmitate

Bilanţul dento-alveolar – reprezintă dpdv medico-legal o probl

importantă pt prejudiciile estetice şi funcţionale care pot decurge cu
atât mai mult prin interesarea dinţilor frontali, la tineri şi la sex fem
Criteriile de evaluare a gravităţii leziunilor:

Intensit traumatismului
Extinderea şi profunzimea lez – prejud morfo-funcţional
Posibilit de reparare morfologică şi de recuper funcţională
Natura ag vulnerant
Riscul apariţiie complicaţiilor
Localizarea lez traumatice (limitate sau asociate)
Conduita terapeutică corespunzătoare