STOPUL

CARDIORESPIRAT
OR SI
RESUSCITAREA
CARDIO-
RESPIRATORIE
PEDIATRICA
 Stopul respirator (SR) = absenţa totală şi prelungită a
ventilaţiei spontane (apnee) sau prezenţa unor mişcării
respiratorii ineficiente (bradipnee extremă, succesiune
anarhică de gasp-uri).

 Stopul cardiac (SC) = încetarea bruscă a activităţii

cardiace spontane sau înlocuirea ei printr-o formă de
activitate ineficace, care nu poate îndeplini funcţiile
hemodinamice: bradicardie severă, fibrilaţie sau flutter
ventricular.
 Criteriile de diagnostic ale stopului respirator:
 încetarea involuntară şi prelungită (peste 30 sec) a
mişcărilor respiratorii spontane (apnee) sau înlocuirea
lor cu o activitate ventilatorie ineficace: bradipnee
extremă, aritmică, suită neregulată (tot mai rară) de
gasp-uri;

 paloare şi cianoză care se accentuează rapid;

 pierderea conştienţei instalată rapid, fiind posibilă şi o

criză convulsivă anoxică;

 cordul, după o scurtă perioadă de tahicardie,

prezintă bradiaritmie şi apoi se opreşte (stop
cardiorespirator).
 Criteriile de diagnostic ale stopului cardiac:

 dispariţia pulsului la arterele mari (absenţa pulsului

carotidian palpat la nivelul cartilajului tiroidian când
copilul este plasat în decubit dorsal pe un plan dur,
cu capul în moderată extensie = element major de
diagnostic);

 dispariţia zgomotelor cardiace. Trebuie atenţie,

deoarece transmiterea zgomotelor cardiace este
dificilă sau abolită în caz de:
-emfizem masiv;
-deplasarea cordului prin pneumotorax, pleurezie,
piopneumotorax sau hemotorax masiv
 paloare sau cianoză intensă, generalizată, rapid
instalată;

 pierderea rapidă a stării de conştienţă;

 tulburări respiratorii severe rapid instalate: bradipnee

aritmică, gasp-uri, neregulate până la apnee;

 midriază (uneori poate să nu apară, ex. în intoxicaţia

cu organofosforate).

 În cazul în care este posibilă înregistrarea ECG, se

poate observa fie absenţa activităţii electrice
spontane (traseu plat), fie aspectul de fibrilaţie
Criteriile de diagnostic ale stopului cardiorespirator:

 Aspectul realizat este cel de „moarte aparentă”

(moarte clinică):

 absenţa mişcărilor respiratorii spontane (apnee);

 absenţa pulsului la carotidă şi a zgomotelor cardiace

sau bradiaritmie ori tahicardie extremă;

 cianoză sau paloare (ultima prin vasoconstricţia din

hipovolemie, debit cardiac scăzut, şoc sau
hipercapnie marcată);

 pierderea rapidă a conştienţei şi reactivitate absentă;

 midriază.
 Resuscitarea în SR izolat (fără SC) are şanse de reuşită
în peste 70% din cazur şi majoritatea pacienţilor care
supravieţuiesc nu au sechele neurologice

 Insa numai 2-10% din copiii care fac SCR inafara

spitalului supravietuiesc si cei mai multi dintre acestia vor
avea sechele neurologice. Aceasta se datoreaza faptului
ca in afara spitalului doar mai putin de ½ din victime
beneficiaza de RCR.

AHA.Pediatric basic Life Support.(Circulation,2005)

 La copil, SCR este rareori subit, mai frecvent fiind rezultatul final al
deteriorării progresive a funcţiei respiratorii şi a celei circulatorii, în cadrul unor
boli severe.

Tabel I. Cauzele cele mai frecvente ale SCR la copil

(FEIN JA-2002)

 Respiratorii
 Pneumonia
 Aspiraţia
 Obstrucţia
 Sindromul morţii subite
 Boli congenitale de cord
 Boli ale sistemului nervos central
 Infecţii
 Traumatisme
 Starea de rău epileptic
 Înec
 Inhalaţie de fum
 Intoxicaţii
 Anafilaxie
 Noile recomandari din 2005 reprezinta un
“acord stiintific” si reflecta cresterea
gradului de constientizare a
particularitatilor fiecarei tari si regiuni in
ceea ce priveste solicitarile si resursele
proprii.
A.AIRWAY=cai aeriene
B.BREATHING=respiratie
C.CIRCULATION=circulatie
 Pacient fără mişcări sau răspuns la stimuli
Trimiteţi pe cineva să telefoneze pentru defibrilator extern

Eliberarea căilor aeriene

Verificaţi respiraţia
Dacă pacientul nu respiră, efectuaţi
2 respiraţii care să-i determine mişcarea cutiei toracice

Dacă nu răspunde, verificaţi pulsul Puls 1 respiraţie la fiecare 3 secunde

Puls prezent decelabil în 10 sec? decelabil  reverificarea pulsului la fiecare 2
Puls absent minute

Un singur resuscitator: cicluri de 30 compresiuni şi 2 respiraţii

Compresiunile se fac puternic şi rapid (100 / min), iar toracele trebuie lăsat să se relaxeze complet.
Compresiunile nu trebuie întrerupte decât pentru perioade cât mai scurte.
Doi resuscitatori: cicluri de 15 compresiuni şi 2 respiraţii

Dacă nu s-a sunat deja, se sună la ..... pentru defibrilator extern

Copil < 1 an: se continuă RCR până când victima este preluată de cei de la ALS sau până când se mişcă (răspunde)
Copil > 1 an: se continuă RCR; după 5 cicluri de RCR se foloseşte defibrilatorul

Copil > 1 an
Verificaţi ritmul
Ritmul se pretează la şoc electric?
DA NU
Aplicaţi 1 şoc electric Se efectuează încă 5 cicluri de RCR
Efectuaţi încă 5 cicluri de RCR Se verifică ritmul la fiecare 5 cicluri
Se continuă până la sosirea celor de la ALS sau până când
victima răspunde
Fig. 1. Algoritmul suportului vital bazal la copil
(Pediatric Basic Life Support. Circulation, 2005; 112: IV-156-IV-166)
 Nu răspunde ?

Chemaţi ajutor

Deschideţi CA

Nu respiră normal?

5 respiraţii

Tot nu răspunde?
Nu are puls

15 compresiuni toracice
2 respiraţii
Fig. 2. Algoritm pentru RCR bazală pediatrică
(Biaret R et al. European Resuscitation Council Guidelines for
Resuscitation 2005. Resuscitation (2005), 6751, 597-S123)
 Căile respiratorii

 Cele mai importante măsuri ale RCRB

pediatrice sunt reprezentate de:

 menţinerea permeabilităţii căilor

respiratorii;
 asigurarea unei ventilaţii eficiente.
 Înainte de a trece la aplicarea ABC-ului resuscitării se va
face evaluarea rapidă a stării de conştienţă a copilului
prin urmărirea reacţiei la stimuli tactili şi/sau verbali.

 Se va ţine cont de faptul că SR la copil este de obicei

asociat cu hipoxemia, faţă de adult la care este mai
frecventă fibrilaţia ventriculară.
 De aceea, defibrilarea nu este atât de urgentă ca la
adult, ci uneori resuscitarea timp de 1 minut, poate
restabili ventilaţia şi oxigenarea eficientă, prevenind
astfel instalarea SC la copilul cu SR .
 
 plasarea pacientului în
poziţie de siguranţă: în
decubit lateral uşor
ventral, cu membrul
inferior care nu este în
contact cu solul, flectat,
cu genunchiul deplasat
înainte

 anunţarea serviciului
ambulator de urgenţă.
 
 asigurarea poziţiei celei mai confortabile
încât să-şi menţină deschise
căile respiratorii parţial obstruate

 transport rapid la spital pentru aplicarea
măsurilor avansate de susţinere a
funcţiilor vitale
 Asisurarea libertăţii
căilor aeriene :
 Tehnică:
 victima în decubit dorsal pe plan
rigid;
 o mână a reanimatorului se
plasează pe frunte, realizând o
uşoară înclinare posterioară a
capului, într-o poziţie neutră,
gâtul fiind uşor extins;
 Cu indexul şi mediusul celeilalte
mâini se palpează sub menton şi
împinge mandibula în sus şi în
afară, încât arcadele dentare să
fie la acelaşi nivel .
• Pentru a evita caderea
limbii este necesara
fixarea ei cu o pensa,
sau daca este posibil,
introducerea unei pipe
Guedel care permite in
plus atit aspirarea
secretiilor cit si
administrarea de O2.
 trebuie menţinută deschisă cavitatea
bucală;
 dacă este vizibil un corp străin în
cavitatea bucală, acesta se va îndepărta;
 nu se vor comprima ţesuturile moi
submandibulare, pentru a nu se obstrua
căile respiratorii;
 este obligatorie verificarea cordului:
asocierea sau nu a stopului cardiac sau a
bradiaritmiei severe  tratament conjugat
cardiorespirator.
 La copilul cu traumatism de coloană cervicală se
practică numai deplasarea anterioară a
mandibulei fără deflectarea capului după
următoarea tehnică:
 cu degetele 2-3(4) de la ambele mâini plasate
înapoia unghiului mandibular, se prind ramurile
ascendente ale mandibulei şi se aplică o
mişcare spre înainte;
 un al 2-lea reanimator va imobiliza coloana
cervicală.
 Evaluarea respiraţiei
 urmărirea mişcărilor respiratorii
toracice şi abdominale;
 ascultarea expiraţiei aerului;
 perceperea fluxului de aer expirat prin
apropierea obrazului de gura
pacientului
 Tehnica respiratiei artificiale

 se plasează gura peste gura şi nasul victimei (la sugar ) sau

peste gura ei (copil mai mare ), în această ultimă situaţie
pensându-i narinele între police şi index.

 iniţial reanimatorul face un inspir profund;

 insuflă lent, iniţial de 2 ori, în căile respiratorii ale pacientului,

timp de 1-1½ secunde pe respiraţie, cu pauze între respiraţii
pentru ca reanimatorul să inspire;

 se continuă respiraţia artificială cu un ritm de 20

respiraţii/minut;

 concomitent, reanimatorul priveşte toracele victimei, pentru a

observa dacă ventilaţia efectuată este eficientă. Se consideră
că ventilaţia este eficace dacă la fiecare insuflare se produce
ascensionarea peretelui toracic şi ineficientă în caz contrar.
 Dacă respiraţia artificială nu este
eficientă, se va repoziţiona capul şi
mandibula până se ajunge la poziţia ce
permite deschiderea căilor respiratorii şi,
deci, ventilaţie eficace.
 Dacă şi după aceste manevre corecte,
de repermeabilizare a căilor respiratorii,
respiraţia artificială rămâne ineficace, se
va suspecta un corp străin (vezi
manevrele pentru aspiraţia de corpi
străini).
 Evaluarea pulsului central

 acurateţea aprecierii pulsului în afara spitalului, mai ales la sugar şi

copilul mic este discutabilă, dacă copilul este găsit de persoane fără
pregătire specială;
 la sugari se recomandă palparea arterei branhiale în treimea
superointernă a braţului ;
 la copilul peste 1 an se palpează artera carotidă în spaţiul dintre
cartilajul tiroid şi muşchiul sternocleidomastoidian ;
 şocul apexian nu este vizibil sau palpabil la nivelul ariei precordiale
la toţi copiii, de aceea nu este un reper constant în aprecierea
pulsului;
 dacă pulsul este bine perceptibil, acesta indică o circulaţie eficientă
şi se va efectua doar ventilaţie artificială care se va continua până
la reluarea respiraţiei spontane sau eventual până ajunge la spital şi
este conectat la un aparat de respiraţie artificială;
 dacă copilul nu respiră spontan, cu cea mai mare probabilitate
ritmul cardiac este inadecvat, încât este preferabil ca reanimatorul
să nu piardă mai mult de câteva secunde încercând să găsească
pulsul şi va începe masajul cardiac extern.
 Masajul cardiac extern se va efectua concomitent
cu respiraţia asistată şi constă în efectuarea de
compresiuni toracice ritmice, care asigura circulatia
singelui incarcat cu O2 la nivelul organelor vitale
(creier, cord, pulmon) până când este posibilă
asigurarea suportului vital avansat.
• Multe studii efectuate in ultimii ani au aratat ca, de obicei,
numarul, frecventa si calitatea compresiunilor toracice nu au,
nici pe departe, parametrii optimi.
• La nou-nascut si
sugar: la 1 deget sub
linia intermamelonara
• La copil si adult: in ½
inferioara sternului
 Se va evita compresiunea apendicelui
xifoid, deoarece există riscul traumatizării
ficatului.

Metode de compresiune:
 la nou-născut: cu două degete sau cu
degetele mari unul peste altul;
 la sugar: cu 2-3 degete;
 la copilul 1-8 ani: cu podul unei palme;
 la copilul mare şi adult: cu braţele întinse
şi cu podul ambelor mâini
 Adâncimea compresiunii:

 aproximativ 1/3 din profunzimea

toracelui.

Frecvenţa compresiunilor toracice:

 aproximativ 100/min.
 Compresiunile toracice se vor
coordona cu ventilaţia:
› 15:2 când există doi reanimatori
› 30:2 când există un singur
reanimator.
(ghidurile din 2000 recomandau 5:1
si respectiv 15:2)
 La sfârşitul fiecărei a 15-a compresiuni
(respectiv celei de-a 30-a)trebuie
RCR-NOILE GHIDURI

COPIL:
1 singur reanimator
30:2

Copyright 2006 King County EMS

RCR- noile ghiduri

Copil:
30:2 1 (sau 2 persoane) RCR fara
(15:2) intubatie

Medicul soseste si intubeaza

Continua
compresiunile si 8-
10 ventilatii pe
minut.

Copyright 2006 King County EMS

 După fiecare compresiune se va
permite sternului să revină la poziţia
iniţială, fără însă a îndepărta complet
degetele de pe stern pentru a nu
pierde reperele. Când există doi
reanimatori, unul va realiza masajul
cardiac extern, iar celălalt efectuează
respiraţia artificială şi controlează pulsul
şi starea pupilei.
 Eficienţa masajului cardiac extern se
apreciază prin:
 perceperea unui puls corespunzător la
arterele mari;
 reducerea midriazei (nu şi în cazul
administrării atropinei);
 îmbunătăţirea coloraţiei tegumentelor
şi mucoaselor (buze, extremităţi) cu
dispariţia cianozei;
 revenirea stării de conştienţă.
 Cauzele eşecului masajului cardiac extern:
 intervalul de timp între instalarea stopului
şi instituirea manevrelor de resuscitare  6
minute;
 manevre de resuscitare incorect aplicate;
 condiţii etiologice care reclamă un
tratament specific: pneumotorax
sufocant, tamponadă cardiacă,
deshidratare severă, hiperpotasemie,
intoxicaţie medicamentoasă.
 Protocolul de resuscitare se va parcurge în
ordinea descrisă anterior şi este necesar
concomitent abordarea unei vene mari.

Dacă se reia respiraţia spontană, bolnavul

va fi aşezat în poziţie de siguranţă şi va fi
transportat urgent la spital.
Manevrele de resuscitare nu vor fi întrerupte
mai mult de 30 de secunde (cât este aşezat
în mijlocul de transport) şi aceste manevre
se continuă şi în timpul transportului dacă
este necesar.
 Se efectuează în servicii medicale bine
dotate şi are ca scop susţinerea funcţiilor
vitale ale copilului prin utilizarea unui
echipament specializat şi a unei medicaţii
adecvate.

Obiective:
 permeabilizarea căilor aeriene ;
 asigurarea ventilaţiei şi oxigenării;
 asigurarea suportului cardiocirculator.
 A) Permeabilizarea căilor aeriene
 Este o măsură esenţială, deoarece în lipsa ei, oxigenoterapia şi
ventilaţia artificială sunt ineficace.

 Mijloacele utilizate pentru permeabilizare căilor aeriene variază în

funcţie de mecanismul de producere, cauza şi sediul obstrucţiei:

a) manevre poziţionale:
- deflectarea extremităţii cefalice şi ascensiunea mandibulei (ca
şi la RCRB)
b) aspiraţia secreţiilor cu ajutorul unor sonde flexibile conectate
fie la un sistem mecanic acţionat manual, fie, mai indicat, la
sistemul fix de aspiraţie sau la un dispozitiv mobil alimentat de la
reţeaua electrică.
c) crearea unei căi aeriene artificiale prin:
- intubaţie traheală;
- traheostomie.
 Intubaţia traheală
presupune introducerea
unui tub (pe cale nazală
sau orală) prin orificiul
glotic, în trahee. La
copilul aflat în stare de
comă, se preferă
intubaţia orotraheală
faţă de cea
nazotraheală.
 DIS = VARSTA(ani)/4+4

• AHA.Pediatric Advanced Life Support

.Circulation,2005
 Practicată de urgenţă, intubaţia permite:

 permeabilizarea căilor aeriene;

 aspiraţia secreţiilor pe sonda endotelială;

 protejarea faţă de aspirarea secreţiilor în

căile respiratorii;

 administrarea mai uşoară de O2;

 facilitarea ventilaţiei artificiale, permiţând

alternanţa eficientă a ventilaţiei cu masajul
cardiac extern.
 Traheostomia constă în crearea unei căi
aeriene artificiale, incizându-se traheea
imediat sub cartilajul cricoid, după care
se introduce la acest nivel, o canulă.

 Se practică de către ORL-ist sau chirurg,

fiind indicată mai ales atunci când nu se
menţine intubaţia traheală.
• A) Suportul ventilaţiei şi
oxigenarea
a) ventilaţia artificială:
ventilaţia pe masă cu ajutorul
resuscitatorului manual.
b) ventilaţia mecanică
- asistată.
-controlata
 › Principalele indicaţii ale ventilaţiei mecanice:
 - apneea;
 - bradipneea extremă;
 - PaCO2  60 mmHg şi/sau PaO2  50 mmHg în
condiţiile respiraţiei la o concentraţie de O2 100%
(FiO2 = 1).

 Oxigenoterapia, preferabil cu O2 100% umidificat şi

încălzit, efectuată la toţi copiii în cadrul resuscitării
cardiorespiratorii avansate.

 Eventualele efecte negative ale concentraţiei

crescute de O2 în această situaţie, când este în joc
viaţa copilului, sunt neglijabile
 Tulburările de ritm
cardiac la copil, pentru a
beneficia de o terapie
adecvată, necesită în
primul rând o
monitorizare strictă ECG.
Trebuie însă atenţie la
montarea electrozilor: 2
electrozi se vor plasa pe
toracele copilului, spre
umeri, iar al 3-lea pe
coapsa stângă
 Astfel, este posibilă efectuarea masajului cardiac
extern fără ca acesta să fie jenat de prezenţa
electrozilor.

 Trebuie evitate artefactele ce pot duce la

interpretarea eronată a traseului ECG în condiţiile
de stress în care se află reanimatorul. Astfel, din
cauza fixării incomplete a unui electrod sau a
dezlipirii lui, poate apare o linie ondulată sau
izoelectrică care nu trebuie confundată cu
fibrilaţia ventriculară, respectiv cu asistolia.

În funcţie de datele furnizate de ECG, se stabilesc

indicaţii terapeutice diferite
 Nu răspunde?

Începe RCR bazală

O2 / ventilaţie
Continuă RCR

RCR 15 : 2
Ataşează imediat monitor / defibrilator

Evaluaţi
ritmul

Şocabil Neşocabil
(FV, TV fără puls) (PEA / Asistolie)

În timpul RCR
corectează cauzele reversibile*
1 şoc electric verifică contactul sau poziţia electrozilor
4 J/kg verifică
.......... -accesul iv / io
-oxigenarea
eventual intubaţie
Continuă RCR 15 : 2 ia în considerare adm. de adrenalină la 3 – 5 min Continuă RCR 15 : 2
pentru ia în considerare: amiodaronă, atropină, Mg pentru
2 min 2 min

* Cauze reversibile
Hipoxia Pneumotoraxul sub tensiune
Hipovolemia Tamponada cardiacă
Hipo / hiper K Toxine
Hipotermia Trombembolism
Fig. 3. Algoritmul RCR avansate pediatrice
(Biaret R et al. European Resuscitation Council Guidelines for Resuscitation 2005. Resuscitation (2005), 6751, 597-S123)
 SCR fara puls
Algoritm BLS: continuaţi RCR
Administraţi O2 când este disponibil
Ataşaţi monitor/defibrilator dacă este disponibil
DA 2. Verificaţi pulsul NU
9. Asistolie / activitate electrică fără
3. PV / TV Se pretează la şoc electric?
puls

4. Aplicaţi şoc electric: Verificaţi imediat RCR 10.

manual: 2 J/kg Administraţi epinefrină
automat > vârsta de 1 an -iv / io: 0,01 mg/kg
Folosiţi un defibrilator pediatric la copilul de 1-8 ani (1:10000): 0,1 ml/kg
Verificaţi imediat CPR -pe tub endotraheal: 0,1 mg/kg
Efectuaţi 5 cicluri de RCR (1:1000): 0,1 ml/kg
Efectuaţi 5 cicluri de RCR
5. Verificaţi ritmul NU Repetaţi la fiecare 3-5 min
11. Verificaţi ritmul
Se pretează la şoc electric?
Se pretează la şoc electric?
DA
Continuaţi RCR în timp ce 6.
defibrilatorul este instalat. Pentru asistolie procedaţi conf. casetei 10.
Aplicaţi 1 şoc electric: Dacă există activitate electrică verificaţi
-manual: 4 J/kg pulsul Procedaţi
-automat: la copilul > 1 an Dacă pulsul este absent procedaţi conf. NU DA conform
Verificaţi imediat RCR casetei 10. casetei
Administraţi epinefrină Dacă pulsul este prezent se încep îngrijirile 4.
-iv / io: 0,01 mg/kg post-resuscitare
(1:10000): 0,1 ml/kg În timpul RCR Identificaţi şi trataţi eventualii
-sondă traheală: 0,1 mg/kg Compresaţi toracele puternic şi rapid (100/min) factori asociaţi:
Efectuaţi 5 cicluri de RCR
(1:1000): 0,1 ml/kg Asiguraţi-vă de revenirea completă a toracelui. -hipovolemia
7. Verificaţi ritmul NU
Repetaţi la fiecare 3-5 min Reduceţi la minim întreruperea compresiunilor -hipoxia
Se pretează la şoc electric?
toracice -acidoza
DA
Un ciclu de RCR = 15 compresiuni apoi 2 respiraţii -hipo/hiperK
Continuaţi RCR în timp ce se instalează 8. defibrilatorul
(5 cicluri=1-2min) -hipoglicemia
Efectuaţi 1 şoc electric:
Evitaţi hiperventilaţia -hipotermia
-manual: 4 J/kg
Verificaţi căile aeriene şi plasarea corectă a -toxine
-automat: la copilul > 1 an
dispozitivelor de ventilaţie -tamponada cardiacă
Verificaţi imediat RCR
După plasarea unui dispozitiv avansat pe căile -pneumotorax sub tensiune
Luaţi în considerare adm. de antiaritmice (ex. amiodazonă
aeriene, resuscitatorii trebuie să înceapă rapid -tromboza (coronară sau
5mg/kg iv/io sau lidocaină 1mg/kg iv/io)
ciclurile de RCR. Realizaţi compresiuni toracice pulmonară)
Luaţi în considerare adm. de magneziu 25-50 mg/kg iv/io, max
continue fără pauze pentru respiraţie. Efectuaţi 8-10 -traumatisme
2 g pt. torsada vârfurilor
resp./min.
După 5 cicluri de RCR mergi la caseta 5.
Verificaţi pulsul la fiecare 2 min.
Fig. 4. Algoritm pentru absenţa pulsului
(Pediatric Advanced Life Support. Circulation, 2005; 112: IV-167-IV-187)
 Vasopresina (sau hormonul antidiuretic) sub
formă de arginină - vasopresină a demonstrat
experimental superioritatea sa faţă de
adrenalină încât ea poate constitui o alternativă.
 Experienta in folosirea vasopresinei la copil este
limitata, iar studiile utilizarii sale la adultii cu SCR
prin FV au fost inconsecvente.

 CONCLUZIA: Nu exista date suficiente pentru a

recomanda sau nu folosirea de rutina a
vasopresinei in timpul stopului cardiac.

AHA.Pediatric Advanced Life Support.

Circulation.2005,112:IV-167-IV-187
SINTEZA MASURILOR DE RCR BAZALA LA ADULT, COPIL SI
SUGAR(nu este inclus nou-nascutul
(Currents Winter 2005-2006)
Manevre Adulti Copil 1-8 ani Copil<1 an
Copii>8 ani

CAI AERIENE
Ridicarea capului
si barbiei

RESPIRATIA
2 respiratii cu 1 resp/sec
initial

Obstructia prin Lovituri cu palma

Compresiuni pe
aspiratie de
corpi straini abdominale spate apoi
compresiuni
toracice
Manevre Adult Copil 1-8 ani Copil< 1 an
Copil> 8 ani

COMPRESII

Locul In ½ inf a sternului, Sub linia

compresiilor Intermamelonar Intermame-
lonara
Mod de com- Cu podul unei Cu podul
presiune. palme palmei sau Cu 2 degete
Apasati puter- si cealalta ca si pentru
nic si rapid
mina adult
Lasati toracele
deasupra
sa revina
complet
Manevre Adult Copil 1-8 ani Copil<1 an
Copil>8 ani
Profunzimea 11/2-2inches Aprox.1/3-1/2 din diam. AP
compresiilor (1inch= al toracelui
2,54 cm)

Frecventa
Aproximativ 100 /min
compresiilor

Rata V/C
30:2

Defibrilare Folositi pa- Efectuati AED Nu se recomanda

AED dele pentru dupa 5 cicluri sub virsta
adulti, nu de RCR. de 1 an
Folositi un DF
ptr.copii
ptr.1-8 ani
MEDICATIE DOZE COMENTARII

Adenozina 0,1 mg/Kg. DM:6mg Monitorizare EKG

Se poate repeta Rapid iv/io
0,2 mg/Kg. (bolus)
DM 12mg

Amiodarona 5 mg/Kg iv/io Monitorizare EKG

Repetati pina la si TA.Ajustati ritmul
15 mg/Kg de adm in fct.de
urgenta ( mai
DM:300mg lent cind exista
perfuzie
periferica)Atentie
la med. ce prel.
QT.
Atropina 0,02 mg/Kg iv/io: Doze mai mari pot fi
0,03 mg ET* folosite in intox. cu

Repetat inca o data la organo-fosforate

nevoie
Dm: 0,1 mg
DM unica
copil: 0,5mg
adolescent:1 mg
Clorura de calciu 10% 20 mgKgiv/io ( Lent
0,2 ml /Kg) Doza adult:
5-10 ml
Epinefrina 0,01 mg/Kg iv/io Se poate repeta la 3-5
(0,1ml/Kg1:10000 min.

0,1 mg/Kg ET*

(0,1 ml/Kg1:1000)
DM:1mg iv/io
10 mg ET*
Glucoza 0,5-1 g/Kg iv/io D10 w:5-10 ml/Kg
D25w:2-4 ml/Kg
D50w:1-2 ml/Kg
Lidocaina Bolus:1 mg/kg iv/io
DM:100mg
Perfuzie25-50
µg/Kg/min.
ET*:2-3 mg
Sulfat Mg 25-50 mg/Kg iv/io/ET*
timp de 10-20 min
Mai rapid in torsada
virfurilor
DM:2g

Naloxone <5 ani/<20 Kg: Folositi doze mai mici in

0,1 mg/Kg iv/io/ET* insuf. respir cind se
asociaza un opioid(1-15
>5 ani/>20 Kg: 2 mg µg/Kg)
iv/io/ET*
Procainamida 15 mg/Kg iv/io MonitorizatiEKG
timp de 30-60 Si TA.Atentie cind se
minDoza la adult: asociaza un alt drog
20 mg/min in piv iv ce alungeste
pina la DM de QT(consultati un
specialist)
17 mg/Kg
Bicarbonat de Na 1 mEq/Kg/doza Dupa o ventilatie
Iv/io lent adecvata
 Presupune menţinerea şi consolidarea
funcţiilor vitale şi refacerea integrală a
funcţiilor cerebrale (resuscitare cerebrală).

 După stopul cardiorespirator, de obicei

pacienţii sunt hipoperfuzaţi, hipotensivi şi în
acidoză, cel mai frecvent datorită şocului
cardiogen secundar ischemiei miocardice.

 După ce copilul a fost resuscitat cu succes,

este necesar a fi monitorizat pentru că ulterior
poate apare disfuncţie organică multiplă
postischemică.
MEDICATIE PENTRU SUSTINEREA
DC SI STABILIZARE POSTRESUSCITARE - AHA.Postresuscitation
SupportCirculation,2005 : IV-180

MEDICATIE DOZE COMENTARII

Inamrinone 0,75 mg/Kg iv/io Inodilatator

Timp de 5 min
Poate fi repetat de 2 ori;
apoi 2-
20 µg/Kg/min
Dobutamina 2-20µg/Kg/min Inotrop
Iv/io vasodilatator

Dopamina 2-20µg/Kg/min Ino,cronotrop

Iv/io Vasodilatator in
doze mici;presor in doze
mari
Epinefrina 0,1-1 mg/Kg/min Ino,cronotrop,
Iv/io dasodilatator in
doze <
Presor in doze>
Milrinona 50-75µg/Kgiv/io Inodilatator
timp de 10-60
min; apoi 0,5-o,75
µg/Kg/min
Norepinefrina 0,1-0,2 µg/Kg/min Inotrop
vasopresor

Nitroprusiat deNa 1-8µg/Kg/min Vasodilatator

 a) La nivelul SNC: creşterea presiunii
intracraniene, scăderea presiunii de perfuzie
cerebrală;
 b) La nivelul gâtului: deplasarea tubului de
intubaţie în esofag, ruptură de esofag, traumatism al
osului hioid sau al cartilajului tiroidian;
 c) La nivelul toracelui: fracturi costale, sternale
(rare datorită flexibilităţii peretelui toracic la copil) ±
hemopericard, contuzie ventriculară ± ruptură de
miocard, edem pulmonar;
 d) La nivelul abdomenului: distensie gastrică,
ruptură de ficat sau splină, pneumoperitoneu;
 e) Complicaţii vasculare: embolii grăsoase,
embolii cu măduvă osoasă, CID, tromboze;
 f) Tulburări electrolitice: hipokaliemie,
hiperkaliemie, hipocalcemie şi hipomagneziemie;
 g) Complicaţii pentru resuscitator (în caz de
respiraţie gură la gură): infecţii bacteriene, TBC,
HIV, virusul herpetic, virusul hepatitei, posibilitatea
intoxicaţiei (organofosforate).
Stresul psihic al reanimatorului şi efortul fizic destul
de intens din cursul manevrelor de resuscitare,
poate conduce la ischemie miocardică la cei
predispuşi.
 DECIZIA DE ÎNTRERUPERE A RCR

 Decizia de intrerupere a masurilor de RCR ramine la latitudinea

medicului care trebuie sa ia in considerare numerosi factori,
inclusiv timpul resuscitarii,timpul defibrilarii, comorbiditati etc.Insa
nici unul din acesti factori nu ofera o predictie certa asupra
sanselor de supravietuire.

 Din mai multe rapoarte de RCR pediatrica reiese ca sansa

pacientului de a supravietui fara sechele scade cu cat durata
incercarii de resuscitare creste.

 Se apreciaza ca prognosticul este f. rau daca nu apare un

raspuns la eforturile de resuscitare de peste 10 min.

AHA. Terminating Resuscitative Efforts. In:Ethicas Issues. Circulation

2005; 112:IV-6-IV-11.
În funcţie de modul de răspuns la manevrele aplicate corect,
decizia de întrerupere a resuscitării se poate lua în următoarele
situaţii:
› moartea creierului, care însă este greu de evidenţiat în cursul
manevrelor de resuscitare;
› moartea cordului, apreciată în cazul unei asistolii de peste 30 de
minute în pofida unei resuscitări energice şi corecte.

Fără a fi criterii ferme, pierderea stării de conştienţă, absenţa

reflexelor oculare, midriază fixă, absenţa mişcărilor respiratorii
spontane, absenţa activităţii electrice şi, mai ales, traseele ECG
plate, fără revenire în 60 de minute pot determina decizia de
oprire a manevrelor de resuscitare.

Criteriile rigide de întrerupere a resuscitării au fost apărate de unii

medici, dar incertitudinile privind etiologia, durata stopului,
anomaliile metabolice şi biochimice precum şi vârsta mică,
joacă un rol important în stabilirea duratei resuscitării.