Colegiul National Banatean

MIRIAPODE
Avramov Amalia
Jugariu Teodora
Clasa a IX-a MI1
 Ce sunt miriapodele?
Miriapod=clasă de animale inferioare, cu trupul alcătuit din segmente sau
din inele, având mai multe perechi de picioare.
Miriapoda reprezintă un taxon de artropode, care
include millipede, centipede și altele. Grupul cuprinde 13 mii de specii, în
totalitate terestre. Deși numele lor sugerează că aceștia au peste o mie de
picioare, numărul membrelor variază de la 10 până la cca 750 dar se
întâlnesc specii care au și mai puțin de 10 picioare. Corpul este alungit,
lungimea lui variind între câțiva milimetri și 30 cm .
Morfologie externă
 Corpul miriapodelor este divizat în două regiuni: cap și trunchi (numit și torace) segmentat,
clar delimitate.
 Capul reprezintă regiunea anterioară, în formă de capsulă, alcătuită din acron și 3 - 4
segmente contopite. Pe partea dorsală a capului se află ochii simpli, anterior antenele, iar
ventral orificiul și piesele bucale. Piesele aparatului bucal sunt mandibulele (superior) și
maxilele (inferior), numărul lor este diferit. La unii reprezentanți orificiul bucal este precedat
de o formațiune chitinizată, numită buza superioară. Mandibulele și membrele celui de al
doilea segment al capului prezintă structuri zimțate implicate în fărămițarea hranei.
 Trunchiul este alcătuit dintr-un număr variat de segmente, fiecare purtând câte o pereche
de membre. La unele miriapode segmentele sunt duble contopite, creâd impresia că fiecare
segment are un număr dublu de membre. Membrele primului segment sunt foarte scurte, la
chilopode numindu-se maxilipede (folosite la prinderea și omorârea prăzii). Celelalte
membrele sunt implicate în locomoție, copulare. Corpul miriapodelor este acoperit cu
o cuticulă chitinizată, uneori încrustată cu săruri de calciu.
 Anatomie
• Cavitatea internă a corpului miriapodelor se numește mixocel.
• Sitemul nervos este alcătuit din creier slab dezvoltat, conective perifaringiene și lanțul
nervos central. Lanțul este compus din câte unul sau doi ganglioni în fiecare segment.
• Inima este împărțiă în cameri ce corespund fiecărui segment. Fiecare cameră are câte
două osteole. Anterior de la inimă pleacă spre creier o aortă cefalică, iar lateral câte 1 -
2 arterii laterale.
• Vasele sangvine se deschid în mixocel, de unde prin osteole hemolimfa ajunge înapoi în
inimă.
• Respirația are loc prin trahei- tuburi interne. Traheile se deschid în exterior prin stigme,
situate ventral în fiecare segment.
• Tubul digestiv este constituit din mai multe regiuni. Anterior, după gură se află esofagul
(intestin anterior) continuat de intestin mediu puternic dilatat, intestin posterior și se
termină cu anus
• În cavitatea bucală se deschid glandele salivare pare.
• Excreția e realizată de tuburile lui Malpighi - tuburi ce plutesc în cavitatea corpului și se
deschid la limita dintre intestinul posterior și mediu.
 Reproducere

• Miriapodele sunt animale unisexuate, cu fecundație externă.

• Gonadele (ovarele și testiculele) sunt pare sau contopite, în dependență de
clasă.
• Gonoductele sunt impare, însă spre ieșire ele se ramifică în două. Se deschid
gonoductele în al treilea segment. La chilopode este invers, anterior
gonoductele sunt duble, apoi se unesc.
• Împerecherea are loc prin transferul spermatoforului de către mascul
femelei.
• Ouăle depuse de femelă sunt bogate în vitelus nutritiv. Pentru aceasta
masculii folosesc membre specializate, numite gopode.
• Dezvoltarea postembrionară decurge pe două căi. Prima, din ouă se
dezvoltă un miriapod cu toate segmentele dezvolate, semănând cu adulții.
Acest tip de dezvoltare e întâlnit la genurile
chilopode Geophilus și Scolopendra. A două cale se realizează prin
anamorfoză. Adică, juvenili eclozează cu un număr redus de segmente și
membre. Numărul lor se completează pe parcursul năpârlirilor.
 Clasificare
În prezent, sunt patru clase de miriapode existente: Chilopoda, Diplopoda,
Pauropoda și Symphyla, care conține un total de aproximativ 12 000 de specii și o
clasă fosilă.

Chilopoda
Chilopodele sunt rapide, prădători, veninoase, vânători nocturni. Există aproximativ 3
300 de specii. Lungimea chilopodelor variază de la 12 mm până la 30 de cm
(Scolopendra gigantea- unul dintre cele mai mare miriapode).
 Diplopoda
Cele mai multe diplopode sunt mai lente decât chilopodele, și se hrănesc cu
frunze în descompunere. Ele se disting prin fuziunea segmetelor perechi într-o
singură unitate, astfel că la prima vedere se pare că fiecare segment are câte două
membre. Clasa cuprinde circa 8000 de specii descrise, ceea ce reprezintă o zecime
din numărul total de miriapode. Specia Illacme plenipes are cel mai mare număr de
picioare - 750. Majoritatea diplopodelor au în jur de 36 și 400 de picioare.
 Symphyla
În prezent sun descrise aproximativ 200 de specii la nivel mondial. Ele se aseamănă cu
chilopodele, dar sunt mai mici și mai translucide. Mulți își petrec viața în solului, dar sunt
și specii arboricole. Juvenilii la eclozare au doar șase perechi de picioare, dar pe parcursul
vieți se adăugă câte un segment și pereche de membre la fiecare năpârlire.
 Pauropoda
Pauropoda este un alt mic grup de miriapode extrem de mici. Acestea sunt de obicei
0,5-2,0 mm lungime și habitează în sol. Au fost descrise peste 700 de specii.