Ţesuturile musculare

 Caractere generale
- Forma celulelor este alungită (justificând denumirea de fibră musculară)
- Proprietatea principală esta contractilitatea

- In fibrele musculare:
• membrana celulară : sarcolemă,
• citoplasma: sarcoplasmă
• nucleul – unic sau multiplu
• in citoplasmă: organite specifice: miofibrile

- Sunt bogat inervate.

- Reprezintă principalul rezervor de aminoacizi din organism
- Sunt în strânsă legătură cu ţesuturile conjunctive
2
 Din punct de vedere structural si funcţional
ţesuturile musculare se împart în :

• ţesuturi musculare striate

- scheletal ( contractii voluntare )
- cardiac (contractii involuntare)

• ţesuturi musculare netede

3
 ŢESUTUL MUSCULAR STRIAT
SCHELETAL
- origine: mezodermică
- localizare: - formează muşchii scheletali
- miscare, postura

- formează muşchii viscerali : limba, faringe,

1/3 superioara a esofagului
- vorbire, deglutitie, respiratie,

- unitatea morfofuncţională este fibra musculară striată

scheletală

4
 Fibra musculară striată scheletală :
- sincitiu multinucleat – rezulta prin fuziunea mioblastelor
- formă: cilindrică, cu capetele rotunjite.
- diametrul : variază între 10-100 ,
- lungimea :de la 2-4 cm la 12 cm
- în funcţie de lungime se disting:
• fibre bitendonale
• fibre unitendonale
• fibre atendonale

5
 Structura histologică a fibrei musculare striate
scheletale :
- alcătuite din: • sarcolemă
• sarcoplasma
• nuclei

Sarcolema este formată din:

 sarcolema propriu-zisă

• plasmalemă
• glicocalix
 membrana bazală

• lamina bazală
• lamina reticulara

La nivelul sarcolemei există :

- proteine sarcolemale transmembranare cu rol de canale si
pompe ionice
- celule satelite cu rol in regenerare 6
 Celule satelite
 Intre sarcolema si lamina basalis

 Implicate in regenerarea muschilor

scheletali

 Injuriile f.m.
 la 2 zile dupa leziune
• lamina basalis elibereaza
factori de crestere

 la 3 zile cel satelite se observa

proliferarea cel satelite ce
migreaza la locul leziunii →
aliniere → miotubuli →
mioblaste

 La 5 zile – regenerarea totala

7

 Sarcoplasma :
În coloraţia hematoxilină- eozină este intens eozinofilă
Este formată din proteine necontractile - miogen
- mioglobină
Conţine:
a. nucleii: - foarte numeroşi ( sute), alungiti,
- dispuşi in şiruri, periferic sub sarcolema,

8
b. organite comune – mitocondrii = sarcozomi
(perinuclear),
- lizozomi, ap. Golgi ( perinuclear)
- reticul endoplasmic modificat numit
reticul sarcoplasmic

c. incluziuni sarcoplasmatice :
- de glicogen ( sursa de energie)
- lipide
- granule cu pigment de uzură

d. organite specifice – miofibrile

9
 Miofibrilele
 formează aparatul contractil
 se dispun sub forma unor fascicule paralele (in axul lung al
fibrei), care în:
- sectiune longitudinală formează coloanele Leydig,
- secţiune transversală formează câmpurile Conheim.

10
Miofibrilele sunt formate dintr- o alternanţă regulată de :
- discuri clare ( I - izotrope şi monorefringente)
- discuri întunecate,( A – anizotrope şi birefringente)

Discurile se dispun la acelaşi nivel în toate miofibrilele unei

fibre, dând un aspect striat caracteristic

11
Fiecare disc clar este împărţit în două jumătăţi egale prin
membrana Z, sau discul Z.

Fiecare disc întunecat este împărţit în două jumătăţi egale

prin zona H, în centrul căreia se găseşte linia M.

Zona de trecere între discul clar şi cel intunecat se numeşte

joncţiune I-A.

12
 Unitatea morfofuncţională a fibrei musculare striate
scheletale în microscopie optică este sarcomerul.

Sarcomerul = portiunea dintr-o miofibrilă cuprinsă intre 2

mb. Z succesive
- 2-3 μm in f.m. relaxata→ 1 μm in f.m.contractata

13
 Fibrele musculare striate scheletale se coloreaza in
special cu hematoxilina ferica Heidenheim pentru evidentierea
miofibrilelor

14
ME descrie miofibrilele formate din miofilamente :
 miofilamente subţiri (de actină):

- dimensiuni de 5-7 nm grosime şi 2  lungime.

- se inseră pe mb.Z, strabat discul clar şi pătrund în discul
întunecat până la limita zonei H.
 miofilamente groase (de miozină),

- au grosime de 10-15 nm şi lungime de 1,5 .

- se dispun doar la nivelul discului întunecat.

15
 Discul clar este format numai din filamente de actina
Discul intunecat - este format din filamente de miozina si
filamente de actina ,
- exceptie: banda H – numai filamente de
miozina
În secţiuni transversale :
- fiecare filament gros
este înconjurat de 6 filamente
subţiri

- fiecare filament subtire

este inconjurat de 3
filamente groase

16
17
Miofibrilele conţin:
► proteine contractile fundamentale
• actina
• miozina
► proteine contractile reglatoare
• troponina
• tropomiozina
► proteine cu rol structural-25%- rol in fixarea si alinierea miofibrilelor
• titina – ancoreaza filam. groase de membrana Z
• miomezina – leaga filam. groase de linia M
• proteina C - leaga filam. groase de linia M

  actinina- ancoreaza filam. subtiri de membrana Z

• nebulina - ancoreaza filam. subtiri de membrana Z
• tropomodulina- se leaga de capatul liber al actinei- mentine L

• desmina – la nivelul mb. Z – inconjura sarcomerul si il leaga de cele

• vecine
• distrofina – leaga laminina (din LE) de actina 18
Proteine cu rol structural

19
 Distrofia musculară Duchenne
 Boală genetică cauzată de mutaţia unei
gene ce codifică o proteină – distrofina

 Transmitere autosomal recesiva legata de

cromozomul X

 Afecteaza sub. sex masculin

 Debut 1-3 ani
 La varsta de 12 ani, copiii isi pierd
capacitatea de mers si sunt imobilizati in
scaune cu rotile
 Decesul survine la 20 ani, ca urmare a
complicatiilor respiratorii sau a insuficientei
cardiace

 Leziuni ale sarcolemei

 Degenerarea, necroza fibrelor musculare

 Clinic: slăbiciune musculară – 21

  Miofibrilele

► Filamentele groase
 sunt formate din molecule de miozină
 Miozina - are formă de bastonaş,

- cu o extremitate dilatată, bilobată, capul molec.,

care prezintă două locusuri de legătură:
• unul pentru ATP
• unul pentru actină.

Formarea
miofilamentelor
groase
22
 Filamentele subţiri conţin actină, tropomiozină şi
troponină.

 A. Actina se prezintă sub două forme:

- actina G (AG), monomerul :
- formă sferică,
- conţine un locus de legătură cu miozina.

- actina F (AF), forma polimerizată.

- este formată din două lanţuri, înfăşurate în dublu helix.
- fiecare lanţ conţine 340 - 380 monomeri de AG.

23
 Filamentele subţiri
 B. Tropomiozina
- are formă de bastonaş, cu lungime de 40nm.
- se aşează în şantul dublului helix al F actinei
- proteina reglatoare

24
• C. Troponina – proteina reglatoare
- este o moleculă sferică,
- dispusă la intervale de 40 nm, de-a lungul actinei F.
- conţine trei subunităţi:
TT, cu rol în legarea de tropomiozină,
TI, care inhibă interacţiunea actină- miozină,
TC, care leagă ionii de calciu
Tropomiozina, împreună cu complexul troponinic, reglează
interactiunea miozină- actină
In repaos, locusul de legare pentru miozina de pe G actina
este blocat de complexul tropomiozină - troponină.

25
Structura filamentului subţire

26
 Actina si miozina pot fi prezente si in alte celule,
in cantitate mai mica

Miofibroblaste Cel. mioepiteliala

27
 Membrana Z
 este o matrice amorfă

 reprezină un element citoscheletal

 contine  actinina

 are rol în menţinerea filamentelor subţiri în poziţie corectă,

permiţând alunecarea lor printre filamentele groase, în timpul

contracţiei.
 Linia M
 menţine filamentele groase în poziţie corectă.

28
 Sistemele tubulare - la ME
 Sunt de 2 feluri : longitudinal
transversal
a. longitudinal
- se formează printr-o modificare adaptativă a reticulului sarcoplasmic
- e format din canalicule longitudinale dispuse paralel cu miofibrilele
- la nivelul joncţiunii I-A, canaliculele prezintă o porţiune dilatată, numită
cisterna terminală
Rol : sechestrarea si eliberarea ionilor de Ca necesari contractiei

29
 Sistemele tubulare
 b. transversal (T)
- are origine sarcolemică
- este reprezentat de invaginaţii ale sarcolemei, situate la nivelul joncţiunilor
I-A.

Rol : transmiterea excitaţiei de la sarcolemă la miofibrile

30
La nivelul joncţiunilor I-A se formează structuri numite triade,
formate din două cisterne terminale şi un tub T (invaginaţie a
sarcolemei)

31
 Muşchiul ca organ
a. componentă
musculară

b. componentă
conjunctivă:
- epimissium
- perimissium
- endomissium

32
 Muşchiul ca organ
sect. transversală col. H-E

33
 Muşchiul ca organ
sect. transversala – col. H-E

34
Muschi striat scheletal
sectiune transversala – HE

35
 Raportul miofibrile – sarcoplasmă
a determinat aparitia a 3 tipuri de fibre:

Fibrele roşii (de tip I sau oxidativ)

- sarcoplasma este abundentă (conţinut crescut de mioglobină,
citocromi şi mitocondrii)

- miofibrilele sunt în număr redus,

- contracţia este lentă,

- fibrele rezistă la oboseală.
- forţa musculară este mai redusă.

- sunt numeroase la nivelul muşchilor din regiunea dorsală a

corpului, având rol în menţinerea posturii
- alergatorii la maraton 36
Fibrele albe (de tip IIb sau glicolitic):
- au un conţinut scăzut de mioglobină, mitocondrii şi citocromi .
- metabolism anaerob

- miofibrilele sunt numeroase

- contracţie rapidă

- aceste fibre obosesc repede,

- fibrele albe asigură mişcările fine ale corpului.

- sunt predominante la nivelul la nivelul muşchilor degetelor, glob

ocular

- au o inervaţie mai bogată decât fibrele roşii

- alergatorii de 100 m
37
 Fibrele intermediare (IIa)

 Caractere intermediare

 Multe mitocondrii, mioglobina

 Multe miofibrile

 Produc o tensiune musculara mare

• Atletii 400-800m
• Inotatorii
• Jucatorii de hochei

38
 Inervaţia motorie – placa motorie sau joncţiunea
neuro - musculară

Placa motorie reprezintă un tip particular de sinapsă:

a. membrana presinaptică = axolema fibrei nervoase.

- la locul de contact cu fibra musculară, fibra nervoasă prezintă

o dilatare numită buton sinaptic (veziculele sinaptice cu
acetilcolina).

b. spaţiul sinaptic are dimensiuni reduse, 200-250 Å.

c. membrana postsinaptică = sarcolema fibrei musculare (sub

formă de falduri ; contine receptori pentru acetilcolina).
39
40
 Corelaţii clinice
 Afecţiune neuromusculară autoimună, cronică
Miastenia gravis
 Blocarea receptorilor pentru acetilcolina de la niv. sarcolemei

 Nr receptorilor functionali este redus

 Scade nr jonctiuni

 Diminuarea fortei musculare

 Disparitia faldurilor sarcolemei

 Ingustarea spatiului sinaptic

↓
41
 Miastenia gravis
 Clinic – diminuarea progresivă a forţei muşchilor scheletali

 Musc. oculară

 M. facială

 Membre

 Trunchi

 Rar- m.
respiratori
42
 Contractia musculara
 La MO – scurtarea sarcomerelor
 La ME :
- alunecarea filamentelor subţiri de actină printre filamentele
de miozină
- se ajunge la :
• scurtarea până la dispariţie a discurilor clare
• discurile întunecate rămân nemodificate

43
44
 Inervaţia senzitivă este asigurată de trei
tipuri de receptori senzitivi:

 fusul neuro-muscular

 organul neuro-tendinos Golgi

 terminaţiile nervoase libere.

45
 ŢESUTUL MUSCULAR CARDIAC
 Ţesutul muscular cardiac şi componenta conjunctivo-
vasculară din endomisium formează miocardul.

46
 Unitatea morfo-funcţională a ţesutului muscular
striat cardiac este fibra musculară striată
cardiacă ( miocitul cardiac).

 formă : cilindrică, cu capetele ramificate

(aspect de retea)

 diametrul : de 14 ,
 lungimea : de 50-100 .

 In interstitiul dintre f. m. cardiace există tesut

conjunctiv cu vase sangvine (capilare), limfatice,
nervi.
47
 Fibra musculară striată cardiacă
- structura histologică-
 Fibrele musculare striate cardiace sunt formate
din:
 sarcolemă

 sarcoplasmă

 nucleu

48
 - Prezintă structură similară
Sarcolema
fibrei musculare striate scheletale.
- Nu conţine celule satelite
 - La extremităţile fibrelor, sarcolema prezintă modificări de tip
particular, numite discuri intercalare sau strii scalariforme.

 Discurile intercalare:
La MO : benzi groase, omogene, hipercrome,
perpendiculare pe fibre
Plasmalemele celor 2 celule vecine se intrepătrund,
dând un aspect de ‘’zig-zag’’

49
Discuri intercalare - aspect la MO

50
Fibre musculare cardiace
discuri intercalare – col. HE

51
La ME , discurile intercalare sunt asocieri de jonctiuni celulare
În raport cu axul lung al fibrei, prezintă două porţiuni:
a. transversală, asigură coeziunea fibrelor musculare cardiace:

 fascia (zonula) adherens, cu rol de ancorare pentru

filamentele de actină ale sarcomerelor terminale

 macula adherens, care previne disocierea celulelor

cardiace în timpul contracţiei.

52
b. longitudinală
= joncţiuni de comunicare de tip gap (permit comunicarea
ionică între celule)
- permit transmiterea contractiei de la o celulă la alta prin
trecerea semnalului electric ( impulsul nervos)

53
 Sarcoplasma omogenă, eozinofilă (H-E), conţine:
 nucleul: unic, situat central, alungit,

cu capete rotunjite,
eucrom, nucleolat

54
 organite citoplasmatice comune:
• mitocondrii, lizozomi
• Ap. Golgi,
• reticul endoplasmic modificat sub forma reticulului
sarcoplasmic.
- se dispun în jurul nucleului într-o zonă numită fusul
sarcoplasmic axial ( lipsita de miofibrile)

55
 Citoplasma contine 2 sisteme tubulare: transversal si
longitudinal (la nivelul membranei Z):
-în fibrele cardiace există structuri numite diade, formate
dintr-o : - cisternă terminală ( din sist. longitudinal)
- tub T (din sistem transversal)

 incluziuni citoplasmatice: glicogen , lipide;

 organite specifice: miofibrilele ( mai la periferie)

56
Muşchi cardiac- HE

57
 O particularitate a miocitelor
atriale o constituie prezenţa unor Miocite atriale
granule situate în sarcoplasma
perinucleară.

 Aceste granule conţin doi hormoni Granule

polipeptidici: secretorii
 factorul natriuretic atrial (FNA)
 factorul natriuretic cerebral
(FNC)

Ambii hormoni au următoarele

acţiuni:
- diuretică

- inhibă secreţia de renină în rinichi

-inhiba secreţia aldosteronului în

glanda suprarenală

- acţiune de relaxare a musculaturii

netede vasculare. 58
 Ţesutul nodal sau sistemul
excitoconductor
Reprezintă un ţesut miocardic de tip embrionar, care asigură
contracţia autonomă şi ritmică a inimii.

Realizează legătura anatomică şi funcţională între atrii şi

ventricule.

 Este format din fibre musculare numite şi celule conducătoare

cardiace sau fibre Purkinje.
 La MO: celule mari, palid eozinofile

 Celulele sunt grupate în:

- noduli (sino-atrial şi atrio-ventricular)
- reţele (reţeaua Purkinje)
- fascicule ( fasciculul Hiss)
59
 Ţesutul nodal sau sistemul excitoconductor
In coloraţia HE, aceste celule sunt mai mari decît fibrele
cardiace obişnuite şi se colorează palid eozinofil.

60
61
 Regenerarea ţesuturilor musculare striate

 Muşchiul scheletal – celule satelite

 Muşchiul cardiac – nu regenerează

• Leziunile se vindecă prin ţesut fibro-conjunctiv

• După infarct miocardic, în sange se identifică

markeri ai necrozei miocitelor cardiace

• Studii recente – leziuni mici

62