1.

AUTORITĂȚILE PUBLICE
ȘI
MEDIUL DE AFACERI

1
1.1 Reglementarea relației dintre stat
și mediul de afaceri

 normele care reglementează relația dintre

stat și mediul de afaceri se regăsesc în toate
palierele legislative din cadrul ierarhiei
actelor normative – de la Constituție până
la nivelul unor instrucțiuni sau ordine emise
de miniștri sau de diverse autorități publice
competente;

 la nivelul Constituției României, sunt

stabilite pe de o parte drepturile și
libertățile fundamentale, și, pe de altă
parte, limitele acestora și îndatoririle
fundamentale ale cetățenilor; acestea
cuprind și jaloanele principale ale definirii
interacțiunii dintre stat și mediul de afaceri,
care, în esență, reflectă puterea statului de
a interveni în diverse aspecte referitoare la
activitatea economică și, pe de altă parte,
posibilitatea mediului de afaceri de a
determina anumite decizii ale statului în
domeniul economic.

2
1.2 Autorităţile publice și ale mediului de afaceri

În relaționarea dintre stat și mediul de afaceri,

fiecare din părți este reprezentată prin anumite
persoane fizice sau juridice:

Reprezentarea statului
în relația cu mediul de afaceri

 în relația sa cu cetățenii, inclusiv cu mediul de

afaceri, statul participă prin autoritățile publice.
 conform art. 1 alin. (4) din Constituție, statul se
organizează potrivit principiului separaţiei şi
echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi
judecătorească – în cadrul democraţiei
constituţionale. Aceasta înseamnă că
autoritățile publice vor reflecta aceste trei puteri
ale statului, fiecare având un rol specific.

Parlamentul

 Parlamentul României este compus din Camera

Deputaților și Senat, find organul reprezentativ
suprem al poporului român şi unica autoritate
legiuitoare a ţării.

3
 Președintele României

 rolul Președintelui României are în vedere

în principal reprezentarea statul român şi
garantarea independenţei naţionale, a unităţii
şi a integrităţii teritoriale a ţării. El veghează la
respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare
a autorităţilor publice. În acest scop,
Preşedintele exercită funcţia de mediere
între puterile statului, precum şi între stat
şi societate.

Guvernul României

 Guvernul României este condus de Primul

Ministru și compus din miniști și alte persoane
stabilite prin lege. Rolul său principal este
asigurarea realizării politicii interne şi externe
a ţării şi exercită conducerea generală
a administraţiei publice, potrivit programului
său de guvernare acceptat de Parlament.

4
 Autoritățile publice centrale

 în cadrul autorităților publice centrale se înscriu

ministerele și diverse alte organe de specialitate
care se pot organiza fie în subordinea Guvernului
ori a ministerelor, fie ca autorități administrative
autonome;
 sunt astfel de organe de specialitate Banca
Națională a României, Consiliul Concurenței,
Comisia pentru Supravegherea Asigurărilor,
Oficiul pentru Administrarea Participațiilor
Statului, autoritățile de reglementare a
diverselor domenii din economie – Autoritatea
Națională de Reglementare în domeniul Energie,
Autoritatea Națională pentru Reglementarea și
Monitorizarea Achizițiilor Publice etc.

Autoritățile publice locale

 între autorităție publice locale se înscriu consilile

locale, consiliile județene și primarii;
 Prefectul este reprezentatul Guvernului la nivel
local, a cărui atribuție principală este
conducerea serviciilor publice deconcentrate ale
ministerelor şi ale celorlalte organe ale
administraţiei publice centrale din unităţile
administrativ-teritoriale.

5
 Reprezentarea mediului de afaceri

În relația cu autoritățile publice, mediul de afaceri

este la rândul său reprezentat:

 fie prin persoanele fizice și juridice implicate în

activitatea economică direct, nemijlocit (societăți
comerciale, comercianți persoane fizice, regii
autonome etc);

 fie prin intermediul unor structuri asociative

cărora statul le recunoaște rolul de reprezentare
a mediului de afaceri: camere de comerț și
industrie, asociații patronale, alte asociații.

Potrivit art. 9 din Constituție, sindicatele, patronatele

şi asociaţiile profesionale contribuie la apărarea
drepturilor şi la promovarea intereselor
profesionale, economice şi sociale ale membrilor
lor; tot în această categorie se regăsește și
Consiliul Național Tripărtit pentru Dialog Social și
Consiliul Economic și Social.

6
 Camerele de comerț și industrie

 organizarea și activitatea camerelor de comerț și

industrie este reglementată de Legea nr. 335/2007;
 potrivit acestui act normativ, camerele de comerţ
sunt organizaţii autonome, neguvernamentale,
apolitice, fără scop patrimonial, de utilitate publică,
cu personalitate juridică, create în scopul de a
reprezenta, apăra şi susţine interesele membrilor lor
şi ale comunităţii de afaceri în raport cu autorităţile
publice şi cu organismele din ţară şi din străinătate.

Sistemul camerelor de comerţ cuprinde:

a) camerele de comerţ judeţene şi ale municipiului
Bucureşti
 acestea sunt compuse din toți comercianții dintr-un
anumit județ sau din municipiul București care își
exprimă voința de a deveni membri ai acestor
camere;
 în acest context, prin comercianţi se înțeleg
persoane juridice, fizice şi asociaţii familiale care
efectuează în mod obişnuit acte de comerţ, societăţi
comerciale, companii naţionale şi societăţi
naţionale, regii autonome, grupuri de interes
economic cu caracter comercial şi organizaţii
cooperatiste, înregistrate la oficiul registrului
comerţului din judeţul respectiv sau al municipiului
Bucureşti, după caz, precum şi în alte registre
speciale, conform legii.
7
 Camerele de comerț și industrie (continuare)

Camerele judeţene au, între altele, și următoarele

atribuții:
 sprijină autorităţile administraţiei publice locale în
scopul dezvoltării economico-sociale a zonei;
 sprijină membrii lor în relaţia economică cu
reprezentanţele oficiale ale altor state, cu
consulatele şi organismele din străinătate, similare
camerei judeţene;
 reprezintă şi apără interesele comunităţii de
afaceri în raport cu autorităţile române şi cu
organizaţii similare din străinătate;
 prezintă propuneri instituţiilor abilitate privind
promovarea de proiecte de acte normative în
domeniul de activitate, pe care le transmit, la
cerere sau din proprie iniţiativă;
 elaborează, la nivel sectorial şi de ansamblu, studii
şi analize economice la solicitarea celor interesaţi;
 promovează în comunitatea de afaceri standardele
comerciale şi industriale ale Uniunii Europene;
 realizează baze de date cuprinzând toate
informaţiile utile comercianţilor în exercitarea
activităţii lor, desfăşoară activităţi de informare,
documentare şi consultanţă în afaceri; ţin şi
valorifică, în interesul îmbunătăţirii climatului de
afaceri, date privind incidentele comerciale.

8
 Camerele de comerț și industrie (continuare)

b) Camera de Comerţ şi Industrie a României;

 aceasta are ca membri de drept camerele
de comerț județene;
 între atribuțiile principale ale acestei Camere
Naționale se înscrie și reprezentarea faţă de
Guvern şi autorităţi centrale, precum şi pe plan
internaţional, a camerelor judeţene
şi a celorlalţi membri, în probleme de interes
general.

c) camerele de comerţ bilaterale, a căror membri

sunt comercianții interesați în relațiile
bilaterale dintre două state.

9
 Asociațiile profesionale

 asociațiile profesionale sunt asociații

neguvernamentale care au drept scop promovarea
intereselor membrilor lor care fac parte dintr-o
anumită profesie sau din profesii înrudite.

Întră în această categorie două feluri de asociații:

 asociațiile generale de promovarea intereselor
membrilor unui anumit grup profesional, cum sunt
Asociația Generală a Economiștilor din România,
Asociația Națională a Importatorilor și
Exportatorilor din România;
 asociații care au ca obiect nu numai promovarea
membrilor săi, ci și organizarea și reglementarea
unei anumite profesii, înființarea și atribuțiile lor
fiind stabilite prin lege. Intră în această categorie,
de exemplu, Camera Auditorilor Financiari din
România.Uniunea Națională a Practicienilor în
Insolvență și Reoganizare.
Aceste asociații includ, de regulă, între modalitățile lor
concrete de acțiune, și reprezentarea membrilor
lor în relația cu autoritățile statului, în vederea
promovării de propuneri legislative sau de
participare la dezbateri publice cu privire la
activitatea profesională a membrilor lor.

10
 Organizațiile patronale

 activitatea organizațiilor patronale este

reglementată de Legea dialogului social
nr. 62/2011;
 potrivit acestui act normativ, organizaţiile
patronale reprezintă, susţin şi apără interesele
membrilor lor în relaţiile cu autorităţile publice, cu
sindicatele şi cu alte persoane juridice şi fizice, în
raport cu obiectul şi scopul lor de activitate, în plan
naţional şi internaţional, potrivit propriilor statute
şi în acord cu prevederile prezentei legi.
Între atribuțiile organizaţiilor patronale se înscriu și:
 reprezentarea, promovarea, susţinerea şi apărarea
interesele economice, juridice şi sociale ale
membrilor lor;
 desemnarea, în condiţiile legii, de reprezentanţi la
negocierea şi încheierea contractelor colective de
muncă, la alte tratative şi acorduri în relaţiile cu
autorităţile publice şi cu sindicatele, precum şi în
structurile bipartite şi tripartite de dialog social;
 elaborarea şi implementarea de politici de ocupare
şi plasare a forţei de muncă;
 elaborarea de strategii şi politici de dezvoltare
economico-socială la nivel sectorial şi naţional, în
condiţiile legii;
De asemenea, la cererea membrilor acestora,
organizațiile patronale au dreptul de a-i asista şi
reprezenta în faţa instanţelor de judecată de toate
gradele, a organelor de jurisdicţie, a altor instituţii
sau autorităţi, prin apărători proprii sau aleşi.
11
 Consiliul Naţional Tripărtit pentru Dialog Social

 prin dialog social tripartit se înțege dialogul desfăşurat

între sindicate sau organizaţii sindicale, angajatori ori
organizaţii patronale şi autorităţile administraţiei
publice;

Consiliul Naţional Tripărtit pentru Dialog Social este un

organism consultativ la nivel naţional al partenerilor
sociali, reglementat de Legea nr. 62/2011, ca având
următoarea componență:
 preşedinţii confederaţiilor patronale şi sindicale
reprezentative la nivel naţional;
 reprezentanţi ai Guvernului, desemnaţi prin decizie a
primului-ministru, cel puţin la nivel de secretar de stat,
din fiecare minister, precum şi din alte structuri ale
statului, conform celor convenite cu partenerii sociali;
 reprezentantul Băncii Naţionale a României,
preşedintele Consiliului Economic şi Social şi alţi
membri conveniţi cu partenerii sociali.

Consiliul Naţional Tripartit este prezidat de primul-

ministru, locţiitorul de drept al acestuia fiind ministrul
muncii, familiei şi protecţiei sociale. La şedinţele
Consiliului Naţional Tripartit pot fi invitaţi
reprezentanţi ai altor autorităţi ale statului sau experţi,
conform celor convenite între părţi.

12
 Consiliul Naţional Tripărtit pentru Dialog Social

Principale atribuţii ale Consiliului Naţional Tripartit sunt:

 asigurarea cadrului de consultare pentru stabilirea

salariului minim garantat în plată;
 dezbaterea şi analiza proiectelor de programe şi
strategii elaborate la nivel guvernamental;
 elaborarea şi susţinerea implementării strategiilor,
programelor, metodologiilor şi standardelor în
domeniul dialogului social;
 soluţionarea pe calea dialogului tripartit a
diferendelor de natură socială şi economică;
 negocierea şi încheierea acordurilor şi pactelor
sociale, precum şi a altor înţelegeri la nivel naţional
şi monitorizarea aplicării acestora;
 analizarea şi, după caz, aprobarea solicitărilor de
extindere a aplicării contractelor colective de muncă
la nivel sectorial pentru toate unităţile din sectorul
respectiv de activitate.

13
 Consiliul Economic şi Social

 prin art. 141 din Constituție a fost creat și un organ

special destinat consultării dintre mediul economic,
cel social și stat, acesta fiind Consiliul Economic şi
Social, a cărui organizare și funcționare a fost
ulterior reglementată prin Legea dialogului social,
nr. 62/2011.
Consiliul Economic şi Social este instituţie publică de
interes naţional, tripartită, autonomă, constituită în
scopul realizării dialogului tripartit la nivel naţional
dintre organizaţiile patronale, organizaţiile sindicale
şi reprezentanţi ai societăţii civile organizate.
Componența plenului Consiliului Economic şi Social
reflectă această structură tripartită: din totalul de
45 de membri, câte 15 membri sunt numiţi de:
 confederaţiile patronale reprezentative la nivel
naţional;
 confederaţiile sindicale reprezentative la nivel
naţional;
 societatea civilă, numiţi prin decizie a primului-
ministru, la propunerea Ministerului Muncii,
Familiei şi Protecţiei Sociale, din cadrul structurilor
cooperatiste, profesiunilor liberale, organizaţiilor
pentru protecţia consumatorilor, comunităţii
ştiinţifice şi academice, organizaţiilor de agricultori,
organizaţiilor de pensionari, organizaţiilor
comunităţilor locale, asociaţiilor care reprezintă
familia şi persoanele cu dezabilități şi al altor
organizaţii neguvernamentale.
14
 Consiliul Economic şi Social

Domeniile de competenţă ale Consiliului Economic

şi Social sunt:

 politicile economice;
 politicile financiare şi fiscale;
 relaţiile de muncă, protecţia socială şi politicile
salariale;
 politicile în domeniul sănătăţii;
 educaţia, cercetarea şi cultura.

Consiliul Economic şi Social este organism

consultativ pentru Parlamentul şi Guvernul
României în toate aceste domenii de
competență.

15
4.3 Implicarea statului în economie

Constituția României garantează libertatea economică,

prevăzând că „accesul liber al persoanei la o activitate
economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în
condiţiile legii sunt garantate” ( art. 45 din Constituție).
Economia României este definită ca „economie de piaţă,
bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă. ” (art. 135 alin. 1
din Constituție).

Libertatea economică și existența unei economii de piață

nu exclud implicarea statului în economie, ci o circumscriu
anumitor roluri bine definite:

a. Pentru a garanta funcționalitatea

acestui tip de economie
 astfel, potrivit art. 135 alin. 2 lit. a din Constituție,
statul trebuie să asigure libertatea comerţului,
protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil
pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.

b. Pentru aplicarea politicilor de dezvoltare economică

 Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare

economică şi de protecţie socială, de natură să asigure
cetăţenilor un nivel de trai decent (art. 47 alin. 1
din Constituție);
 Statul are de asemenea obligația de aplicare a
politicilor de dezvoltare regională în concordanţă
cu obiectivele Uniunii Europene (potrivit art. 135 alin.
2 lit. g).
16
c. Pentru a asigura protejarea intereselor naționale

 libertatea economică nu este însă singura

recunoscută de către Constituție, fiind de
asemenea garantate o serie de alte drepturi și
libertăți fundamentale ale cetățenilor României;
 între acestea, în interacțiune directă cu libertatea
economică se regăsesc: dreptul la calitatea vieții,
dreptul la ocrotirea sănătății, dreptul la muncă,
dreptul la un mediu sănătos, dreptul la acces la
cultură.

Astfel, statul trebuie să asigure protejarea intereselor

naţionale:

 în activitatea economică, financiară şi valutară

(art. 135 alin. 2 lit. b. din Constituție);
 în cercetare științifică și cultură; statul trebuie
să asigure stimularea cercetării ştiinţifice şi
tehnologice naţionale, a artei şi protecţia
dreptului de autor (art. 135 alin. 2 lit. c din
Constituție); statul trebuie să asigure păstrarea
identităţii spirituale, sprijinirea culturii naţionale,
stimularea artelor, protejarea şi conservarea
moştenirii culturale, dezvoltarea creativităţii
contemporane, promovarea valorilor culturale
şi artistice ale României în lume (art. 33 din
Constituție);

17
c. Pentru a asigura protejarea intereselor naționale
(continuare)

 în exploatarea resurselor naturale; (art. 135 alin. 2 lit.

d din Constituție);
 în asigurarea unui mediu sănătos; statul recunoaşte
dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător
sănătos şi echilibrat ecologic și asigură cadrul legislativ
pentru exercitarea acestui drept (art. 35 din
Constituție); statul trebuie să asigure refacerea şi
ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea
echilibrului ecologic (art. 135 alin. 2 lit. e din
Constituție);
 crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii
vieţii (art. 135 alin. 2 lit. f din Constituție); salariaţii au
dreptul la măsuri de protecţie socială, privind
securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă
al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim
brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de
odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite
sau speciale, formarea profesională, precum şi alte
situaţii specifice, stabilite prin lege (art. 41 din
Constituție); pentru apărarea intereselor lor
profesionale, economice şi sociale, salariații au dreptul
la grevă (art. 43 din Constituție); statul este de
asemenea obligat să ia măsuri pentru asigurarea
igienei şi a sănătăţii publice (art. 34 alin. 2 din
Constituție).

18
Modalitățile de intervenție ale statului includ:

 Adoptarea de norme juridice care să reflecte o

anumită politică economică: politica monetară, de
credit, bugetară, fiscală, de investiții etc.;

 Adoptarea de măsuri concrete de control direct

și/sau indirect asupra prețurilor, în domeniile
economiei cu privire la care statul își păstrează un rol
de reglementare, de exemplu, în domeniul energiei;

 Adoptarea de măsuri concrete de control direct

și/sau indirect asupra veniturilor, de exemplu, prin
stabilirea impozitării/taxării/accizării acestora;

 Implicarea autorităților publice centrale și a

administrației publice locale în activitatea
economică, prin măsuri și acțiuni concrete în
implementarea unei anumite politici economice; de
exemplu, prin stabilirea unor scheme de ajutor de
stat, prin stabilirea direcției de utilizare a anumitor
fonduri publice etc.;

 Statul are o anumită pondere de participant la

circuitul economic, în care, alături de sectorul privat,
există și un sector public. Statul, prin societățile și
regiile autonome pe care le deține, este producător
de bunuri și servicii, dar și consumator, fiind așadar
participant activ la economia de piață.

19
Posibilitățile de acțiune a mediului economic
cu privire la implicarea statului
în economie

 mediul economic are anumite mecanisme prin care

poate să acționeze în privința implicării statului în
economie, fie prin fiecare participant individual la
activitatea economică (societăţile comerciale sau
chiar asociații persoane fizice la acestea,
comercianții persoane fizice etc.), fie prin structuri
asociative ale acestora (camere de comerț și
industrie, patronate, asociaţii profesionale), care au
dreptul de a promova interesele economice ale
membrilor lor.

Această promovare poate să aibă loc în relația cu toate

autoritățile publice care reprezintă puterile statului:

În relaționarea cu puterea legislativă

 la nivelul legislativ, respectiv al creării normelor

juridice care au impact asupra mediului de afaceri,
aceste persoane sau, după caz, organizații care
reprezintă mediul de afaceri au anumite posibilități
de interacțiune cu puterea legislativă:

20
 AUTORITĂȚILE PUBLICE ȘI MEDIUL DE AFACERI
a. dreptul de a fi consultați la elaborarea actelor
normative, prin intermediul Consiliului Economic și Social

 consultarea Consiliului Economic și Social de către

iniţiatorii proiectelor de acte normative din domeniul
său de competenţă este obligatorie;
 de asemenea, Consiliul Economic şi Social se poate
autosesiza sau poate fi sesizat de orice autoritate
publică ori de organizaţiile patronale sau sindicale
reprezentative la nivel naţional, precum şi de
reprezentanţii societăţii civile asupra unor stări de
fapt, evoluţii ori evenimente economico-sociale de
interes naţional. În urma acestor sesizări, Consiliul
Economic şi Social emite puncte de vedere şi
recomandări.
b. posibilitatea de a participa la dialogul cu partidele
politice, cu deputații și senatorii

 reprezentanții mediului de afaceri pot să participe la

definirea componentelor de politică economică din
programele politice ale partidelor politice, prin
dialogul cu acestea cu prilejul definirii unui program
politic al unui anumit partid, ca bază de construcție a
unui eventual viitor program de guvernare;
 de asemenea, pe tot parcursul exercitării mandatelor
deputaților și senatorilor, poate avea loc un dialog cu
aceștia în vederea identificării acelor probleme
economice care impun o inițiativă legislativă, deputații
și senatorii având dreptul de a face Parlamentului
propuneri legislative.
21
 c. dreptul de vot

 cetățenii români au posibilitatea de a vota pe acei

candidați în alegerile parlamentare sau locale,
care consideră că reflectă acele programe politice
ce reflectă abordările economice cu care se
consideră compatibili.

d. dreptul de inițiativă legislativă proprie, adică

de a face Parlamentului propuneri de acte normative

 reprezentanții mediului de afaceri pot să participe

la definirea componentelor de politică economică
din programele politice ale partidelor politice,
prin dialogul cu acestea cu prilejul definirii unui
program politic al unui anumit partid, ca bază
de construcție a unui eventual viitor program
de guvernare;
 de asemenea, pe tot parcursul exercitării
mandatelor deputaților și senatorilor, poate avea
loc un dialog cu aceștia în vederea identificării
acelor probleme economice care impun
o inițiativă legislativă, deputații și senatorii
având dreptul de a face Parlamentului propunei
legislative;
 nu pot face însă obiectul iniţiativei legislative
a cetăţenilor problemele fiscale.

22
 e. dreptul de a semnala Parlamentului
apariţia unor fenomene economice şi sociale care
impun elaborarea unor noi acte normative, prin
intermediul Consiliului Economic și Social, precum
și de a elabora analize şi studii privind realităţile
economice şi sociale

f. dreptul de a formula excepții

de neconstituționalitate

 toți participanții la raporturile juridice din

societate au posibilitatea ca, dacă în cadrul unui
proces cu privire la apărarea drepturilor lor, se
pune problema aplicării unei anumtie prevederi
legale pe care o consideră neconstituțională, să
formuleze, în condițiile legii, excepții de
neconstituționalitate;
 această posibilitate este recunoscută pentru
prevederile legilor sau a Ordonanțelor
Guvernului. Instanțele judecătorești în fața
cărora se invocă această excepție pot, în
condițiile legii, trimite excepția spre soluționare
către Curtea Constituțională.

23
 În relaționarea cu puterea executivă

Și în acest caz poate exista un rol activ al mediului de

afaceri:

a. de avizare a actelor normative emise de Guvern,

prin intermediul Consiliului Economic și Social

 consultarea Consiliului Economic și Social de către

iniţiatorii proiectelor de acte normative din domeniul
său de competenţă este obligatorie.

b. de a participa la dezbaterile publice cu privire la

proiectele de acte normative

 în cadrul executării legilor, Guvernul și, după caz,

celelalte autorități publice centrale și locale au atât
posibilitatea de a avea inițiativă legislativă, respectiv
de a formula și supune spre atenția Parlamentului
proiecte de acte normative, cât și posibilitatea de a
emite acte normative de nivel inferior legii. În ambele
situații, este prevăzută o procedură de consultare
publică, în care camerele de comerț și industrie,
precum și asociațiile patronale și profesionale care
reprezintă mediul de afaceri au posibilitatea de a-și
prezenta propriile propuneri și de a formula
observații, astfel încât să poată să promoveze
interesele membrilor lor.

24
 c. dreptul de a semnala Guvernului apariţia unor
fenomene economice şi sociale care impun elaborarea
unor noi acte normative, prin intermediul Consiliului
Economic și Social, precum și de a elabora analize şi
studii privind realităţile economice şi sociale

d. de a formula acțiuni în justiție împotriva actelor

normative emise de puterea executivă, cu încălcarea
legii:

 în ceea ce privește actele normative emise de

Guvern sau de celelalte autorități publice, este
posibilă formularea, în condițiile legii, a unor acțiuni
în contencios administrativ sau excepții de
nelegalitate, de către persoanele care consideră că
aceste acte încalcă anumite prevederi legale și le
lezează drepturile.

25
 e. de a formula acțiuni în justiție împotriva actelor
administrative individuale emise cu încălcarea legii
și a persoanelor care le-au emis
 persoanele a căror drepturi le sunt încălcate prin
activitatea autorităților administrative au posibilitatea
de a formula cereri adresate instanțelor judecătorești
sau, după caz, de a solicita intervenția organelor de
poliție şi a parchetului pentru apărarea drepturilor lor,
nu numai în situația în care acestea le sunt încălcate de
alte persoane private, ci și atunci când drepturile lor le
sunt încălcate de autorități publice.
 în mod expres, art. 52 alin. 1 din Constituție prevede
că „persoana vătămată într-un drept al său ori într-un
interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act
administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal
a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea
dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea
actului şi repararea pagubei.”

La nivelul puterii judecătorești

 și la nivelul puterii judecătorești este posibilă

atragerea răspunderii pentru încălcarea obligațiilor
specifice funcționării instituțiilor statului din cadrul
acestei puteri;
 Art. 52 alin. 3 din Constituție dispune că „statul
răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin
erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în
condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor
care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă
neglijenţă”.
26