REGIONALIZARE:

Reprezinta procesul derulat la o anumită unitate teritorială , prin desfășurarea

unei activități preponderente.
Exemplu:
-activități forestiere;
-activități turistice;
-activități pescărești; Globalizarea:
-activități miniere;
etc.
Reprezintă procesul situat la scară globală, capabil să pună
accent pe anumite fluxuri de informații și bunuri de larg
consum.
Globalizarea se referă la faptul observabil că în ultimii ani o parte
din ce în ce mai mare a activităţii economice la nivel mondial se
derulează între persoane şi firme din ţări diferite.
 Regionalizarea și globalizarea în
Încercând să clarific conceptul de regionalizare spuneam că
aceasta reprezintă dorinţa de a ajunge la un echilibru al dezvoltării

exemple multeEuropa
economice, prin ridicarea nivelului zonelor mai slab dezvoltate şi dădeam
Există maide tipuri demulti-nivel
guvernări regionalizare,
diniarEuropa,
toate acestea
bazatese pe
găsesc sub o formă sau alta
principul
în Europa : regionalizare administrativă, regionalizare prin intermediul colectivităţilor
descentralizării.
locale, descentralizare regională, regionalizare politică sau autonomie regională
(regionalism instituţional), regionalizare prin intermediul autorităţilor federale. Toate
aceste tipuri de regionalizare interferează cu rolul pe care statul îl are în procesul de
dezvoltare regională. Indiferent de tipul de regionalizare statul şi administraţia centrală
supervizează activitatea de management a regiunilor.
• La nivel European există patru modele de regionalizare : napoleonian,
german, anglo-saxon și scandinav. Există state europene ce sunt
organizate ȋn teritoriu pe doua nivele (Austria, Ungaria, Irlanda, Olanda,
Portugalia, Marea Britanie,Suedia), iar alte state cu suprafețe şi populații
mai mari sunt organizate pe trei nivele (Germania, Spania, Italia, Polonia).
• De asemenea trebuie precizat că un stat poate cunoaşte mai multe tipuri
de regionalizare :Franţa de exemplu a avut o regionalizare administrativă,
înainte de descentralizarea regională din prezent. Procesul de reformă
admnistrativă a început în 1982 şi s-a definitivat în
2006. În Scoţia şi Marea Britanie, regionalizarii administrative din 1994
prin cele nouă birouri regionale, li s-a adăugat în 1999 cele nouă agenţii de
dezvoltare regională. Irlandaare un act al guvernării locale încă din 1898,
iar descentralizarea s-a creat în două etape 1994 şi 1999. Polonia a început
procesul de descentralizare în 1992 şi la definitivat în 1999, prin crearea
celor 16 voievodate.
• Regionalizarea reprezintă un element de integrare în Uniunea Europeană,
prin stabilirea raportului dintre comunitate şi regiune, pentru a preveni
dezechilibrele sociale oferind legitimitate regiuniilor sau instituţiilor care le
reprezintă interesele. Organizaţiile europene care reprezintă regiunile
europene, Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD),
Comitetul Regiunilor (CoR), Consiliul Municipalităţilor şi Regiunilor
Europene (CCRE), Adunarea Regiunilor Europene (AER), sunt lobbiștii
intereselor locale şi regionale la Bruxelles şi militează pentru principiul
subsidiarităţii şi încurajează guvernarea multi-nivel.
 Globalizarea în Europa
• Factori precum progresul tehnologic,
costurile scăzute de transport şi liberalizarea
politicilor în interiorul Uniunii Europene şi în
alte ţări terţe au condus la intensificarea
schimburilor comerciale şi a circulaţiei
fondurilor între ţări. Acest aspect are
consecinţe importante asupra funcţionării
economiei UE. Fenomenul globalizării, deşi
reprezintă o sursă de mari beneficii şi
oportunităţi, implică faptul că Europa trebuie
să facă faţă unei concurenţe acerbe, atât din
partea unor economii cu costuri scăzute, cum
sunt cele ale Chinei şi Indiei, cât şi din partea
unor economii inovatoare, cum este cea a
Statelor Unite.
• Creşterea gradului de integrare
economică la nivel internaţional,
fenomen cunoscut, în general, sub
numele de globalizare, oferă multe
oportunităţi. Întreprinderile din UE
dobândesc mai uşor acces la noi pieţe
aflate în expansiune, la surse de
finanţare şi la resurse tehnologice.
Consumatorii de pe teritoriul UE se pot
bucura de o mai mare varietate de
produse, la preţuri mai mici. Acest lucru
îi deschide Uniunii perspectiva de a
obţine, potenţial, câştiguri semnificative
în termeni de creştere a productivităţii şi
de salarii reale. Comisia Europeană
estimează că aproximativ o cincime din
creşterea nivelului de trai în Europa
celor 15, în ultimii 50 de ani, se
datorează globalizării. Acesta este
motivul pentru care UE s-a pronunţat cu
hotărâre în favoarea unei mai mari
deschideri economice. Politica sa
comercială constituie un instrument
important de orientare către
liberalizarea comerţului mondial.
• Comisia Europeană joacă un rol important în
elaborarea unei strategii politice coerente, pentru a
răspunde provocărilor pe care le implică fenomenul
globalizării. Ea analizează îndeaproape evoluţia
principalelor tendinţe ale comerţului mondial şi ale
fluxurilor ISD, precum şi performanţele UE în această
privinţă. De asemenea, analizează în mod sistematic
impactul pe care fenomenul globalizării îl are asupra
performanţei economice a UE şi furnizează
consultanţă politică pe baza rezultatelor acestei
analize.
Să mergem mai departe
 China si globalizarea

Washingtonul a exercitat presiuni asupra Beijingului,

in februarie, pentru ca CNOOC - compania petroliera
de stat a Chinei - sa renunte la o investitie de 16
miliarde de dolari facuta in compania de gaz "Iran's
North Pars". O alta firma chineza - CNPC - isi anuntase
deja intentia de a investi 3,6 miliarde de dolari la
aceeasi "Iran's North Pars". Ca raspuns la presiunile
americane, Beijingul a declarat ca Statele Unite nu au
dreptul sa se opuna unei cooperari normale, intre
state independente si suverane.
• Acesta este doar unul dintre exemplele multiple ale
unui fapt astazi indiscutabil: investitiile chineze din
Orientul Mijlociu, Africa sau America Latina
ingrijoreaza Washingtonul. Pentru China acordurile
comerciale cu Teheranul conteaza mai ales ca
investitii strategice, pe termen lung. Politica de
investitii a Chinei in intreaga lume, care o concureaza
direct pe cea a SUA. Ofertele Beijingului sunt cu atat
mai atractive cu cat, spre deosebire de cele
americane, sunt lipsite de conditionari politice.
Singura pretentie a autoritatilor chineze:
"nerecunoasterea Taiwanului".
• În decembrie 2006, Beijingul a găzduit un
seminar consacrat păcii în Orientul Mijlociu, cu
participarea unor oficiali israelieni si palestinieni
de rang înalt. Întâlnirea a demonstrat ambiția
Chinei de a juca un rol major în zonele fierbinți
ale globului. În Orientul Mijlociu, primii pași au
fost făcuți. În 2006, China a trimis 1000 de
militari in Liban, ca parte a forțelor de
menținere a păcii. În declarația de la sfârșitul
reuniunii de la Beijing se mentionează:
"Solicităm Chinei să facă pași semnificativi
pentru a-și crește influența în regiune, și să se
alăture cvartetului SUA, UE, Rusia, ONU, in
interesul stabilității și păcii."
 Regionalizarea in Asia-Pacific

• Asia este un teritoriu vast, cu diferente puternice de la regiune la

regiune si de la tara la tara, diferente date de religie, cultura, nivel
de dezvoltare economica. Pentru tarile din zona Asiei globalizarea
si cooperarea economica este un fenomen relativ nou, care a
aparut in ultimele doua secole si care se afla in stransa legatura cu
dezvoltarea puternica a stiintei, tehnicii si a schimburilor
comerciale internationale. Folosirea eficienta a potentialului
material, tehnic, stiintific, uman, financiar al fiecarei tari impune
largirea spatiului activitatii productive, a schimburilor, a circulatiei
bunurilor materiale, a serviciilor, rezultatelor cercetarii stiintifice,
persoanelor si capitalurilor. Are loc o crestere a gradului de
complementaritate a economiilor nationale, iar varietatea
modalitatilor de realizare a integrarii economice este urmarea
unor evaluari mai aproape de realitate a acestei
complementaritati.
• Dupa ce timp de multe secole Asia a fost privita ca un teritoriu
ostil, greu de cucerit, incepand cu secolul al XIX-lea multe tari si-au
deschis granitele spre tarile occidentale, incercand sa adopte
modelele de civilizatie oferite de tarile europene. Acesta a fost
cazul Japoniei care dupa o lunga perioada de autoizolare (1639-
1854), la mijlocul secolului al XIX-lea si-a deschis portile catre
schimburile comerciale cu tari precum Statele Unite ale Americii,
Marea Britanie, Rusia, Olanda, Franta. Asta a transformat-o in
scurt timp intr-o tara moderna, urbanizata, alfabetizata si
industrializata. Dar in alte cazuri, stalele asiatice au fost cucerite
cu forta de puterile europene: Indochina a fost impartita intre
Franta si Marea Britanie, India a apartinut de asemenea Marii
Britanii, Filipine a fost cucerita de olandezi.
 Globalizare / Regionalizare
America
• Economia SUA este foarte dezvoltata, ocupand locul I ca
putere economica. Economia ei este foarte diversificata si
moderna desi are ca adversara pe Japonia.
• Comert exterior :S.U.A. ocupa primul loc in lume,
concentrand mai mult de 10% din totalul
mondial.Exporta masini, avioane, aparatura,
produsechimice si petrochimice, confectii, carbune,
produse agricole, imbracaminte, cafea, hartie si produse
din hartie .Importa :masini si vehicule,produse chimice,
grau si faina, carbune, metale si produse metalice,fibre
textile, aparataj stiintific, otel, petrol si produse
petroliere, minereu de fier si hartie.
 Turismul
• La sfarsitul secolului al XX-lea S.U.A. a devenit prima tara a lumii
ca venituri obtinute din turism; ca numar de turisti este depasita
doar de Franta si Spania. Principalele atractii sunt: statiunile
balneomaritime (Miami, Palm Beach- in Florida, Malibu - in
California), balneare (Colorado Spirngs), montane si de sporturi de
iarna (Denver,Sun Valley,Lake Placid), parcurile nationale si alte
zone ocrotite, cu peisaje si fenomene naturale deosebite ,
monumente ale naturii (Yellowstone), pesteri (Mammoth Cave),
canion (Grand Canyon), cascade (Niagara,Yosemite), mari orase cu
edificii moderne monumentale , muzee si alte obiective: New York
(Statuia Libertatii, Empire State Buildind, ins. Manhattan, Chtysler
Building, Banca Manhattan - "zgarie-nori") , Washington (White
House) , Chicago, Los Angeles , San Francisco (Golden Gate Brigde),
etc.
• SUA beneficiază de condiții naturale pentru agricultură
de înalt randament. În secolul XIX, SUA s-a afirmat ca
mare putere agricolă. Tutunul, bumbacul, cerealele,
produsele de origine animală au constituit principalele
resurse de export. America a abandonat foarte repede
agricultura de subzistență. Încă din secolul XIX,
agricultura americană a devenit puternic specializată pe
renumitele centuri – centura laptelui în nord.est, centura
porumbului asociată cu cea a creșterii porcinelor în zona
Marilor Lacuri, centura bumbacului precum și creșterea
cornutelor mari în Sud. În nord-vest, creșterea
animalelor este asociată cu cea a exploatării forestiere.
La vest de Missouri începe centura grâului. Având ca
punct de plecare agricultura, SUA a devenit prima putere
economică axată pe comerț și export. Industria
americană a urmat aceeași cale, fiind perfect adaptată
cerințelor pieței.
• Un rol special în economia americană îl joacă companiile
transnaționale. Coca Cola, Colgate, Microsoft, Ford,
IBM, General Electric, Intel, Exxon, Wal-Mart, Mc
Donald”s, reprezintă imaginea SUA în întreaga lume. În
topul primelor zece corporații transnaționale din lume,
primele cinci sunt din SUA. Activitatea lor se
concentrează asupra ramurilor cu reale perspective de
dezvoltare și de obținere a profitului. De altfel,
companiile transnaționale sunt vârful de lance al
ofensivei americane în contextul globalizării economice.
În anii 80, societățile transnaționale dețineau o treime din
producția industrială, peste jumătate din comerțul
exterior. Valoarea mărfurilor și a serviciilor asigurate de
transnaționalele de proveniență americană se ridica în
această perioadă la 350 miliarde dolari.
• Globalizarea economiei duce la dezvoltarea companiilor
transnaționale.americane. Ele sunt astăzi o puternică
forță în economia mondială și un adevărat liant al
economiei americane care se regăsește și dincolo de
frontierele naționale Secretul succesului american este
legate de sumele uriașe investite în cercetare și
dezvoltare, atât de către companiile private dar și de
către autoritățile federale. Un alt factor al succesului îl
reprezintă gradul de pregătire și numărul personalului de
cercetare. Revoluția tehnico-științifică a pornit din Statele
Unite. Cei mai mulți deținători ai premiului Nobel în
știință sunt americani. Nivelul înalt al tehnologiei utilizate
în industria americană determină repartizarea forței de
muncă în domeniul serviciilor într-un procent uriaș
(73,2% ) prin comparație cu 24,1% în industrie și 2,7%în
agricultură.
Proiect realizat de :

Clasa a XI-a A