PICTURA EXTERIOARĂ

Dacă în ceea ce priveşte structura

arhitecturală nu vor apărea modificări
notabile, în privinţa plasticii decorative a
faţadelor, meşterii lui Petru Rareş au
intervenit cu ideea remarcabilă de a înlocui
decorul anterior, în care materialele
aparente – piatră brută, cioplitură, cărămidă
smălţuită şi divers colorată, ornamente de
pământ ars smălţuit – erau puse în operă cu
abilitate, cu zone etajate sau compoziţii
monumentale de picturi în frescă „ce
îmbracă pereţii în întregime, de la soclu
până la streaşină.” Grigore IONESCU, Arhitectura pe
teritoriul României, pp. 291-292.
 ORIGINALITATEA PICTURII
EXTERIOARE
MOLDOVENEŞTI

De la început se remarcă două aspecte:

• pictura exterioară îmbracă integral corpul bisericii.
• coerenţa şi consecvenţa programului iconografic.

Încă de la intrarea pe poarta mănăstirilor, ceea ce uimeşte la

vederea acestor faţade integral pictate este „neprevăzutul, surpriza
actului” (Anca VASILIU, La traversé de l’image, p. 9.), neobişnuita modalitate de a
împodobi o faţadă de biserică. Zugravul moldovean a fost preocupat să
acopere „în întregime toate suprafețele cu pictură, indiferent de
natura lor arhitectonică (faţade plane, abside sferice, firide, ocniţe,
contraforturi etc)”, astfel că, indiferent de rolul constructiv al
elementelor arhitecturale, de forma, dimensiunile şi desfăşurarea lor
în spaţiu, ele devin, obligatoriu, suport pictural (Irineu CRĂCIUNAŞ, Bisericile cu
pictură exterioară din Moldova (I), p. 418.)
 Nu atât originea ideii unei picturi murale la exterior ar
trebui căutată, pentru că practica picturii pe faţadele construcţiilor
este atât de veche şi de răspândită, încât nu mai poate fi
considerată atipică, astfel că problema esenţială care se pune în
discuţie atunci când se analizează picturile exterioare din Moldova
secolului al XVI-lea este aceea a programului iconografic
corelat cu perfecta unitate decorativă.
Or, „considerate din acest punct de vedere, picturile
exterioare din Moldova nu au nici un precedent şi nici un
echivalent, constituind o invenţie absolută in istoria artei.”
Adesea, nu doar precizia şi constanţa programului trezesc
admiraţie, ci şi execuţia în sine, care „nu e prea diferită de la o
biserică la alta pe parcursul secolului al XVI-lea” (Vasile DRĂGUŢ, Picturi
murale exterioare în Transilvania medievală, p. 101.), ceea ce constituie un argument în

plus al unităţii picturii exterioare moldoveneşti din secolul al XVI-

lea.
TEMELE ICONOGRAFICE ALE
PICTURII EXTERIOARE
TEMELE ICONOGRAFICE ALE PICTURII EXTERIOARE
ŞI REPARTIZAREA LOR
TEMATICA PICTURALĂ CTITORIA AMPLASAREA ÎN
CADRUL BISERICII
PROBOTA
HUMOR
CINUL sau RUGĂCIUNEA MOLDOVIŢA Pe cele trei abside (altar şi
SFÂNTUL GHEORGHE naos)
TUTUROR SFINŢILOR
SUCEAVA
BAIA Absida altarului
ARBORE Absida altarului
VORONEŢ Pe cele trei abside (altar şi
SUCEVIŢA naos)
PROBOTA
HUMOR, Faţada sudică, în dreapta
IMNUL ACATIST MOLDOVIŢA, intrării
SFÂNTUL GHEORGHE Faţada sudică
SUCEAVA
SFÂNTUL DUMITRU Faţada sudică
SUCEAVA),
BAIA Faţada sudică
ARBORE Faţada sudică, în stânga
intrării
VORONEŢ Faţada nordică
SUCEVIŢA Faţada sudică
 PROBOTA
ASEDIUL HUMOR
CONSTANTINOPOLULUI MOLDOVIŢA Faţada sudică, în partea
SFÂNTUL GHEORGHE inferioară a Imnului Acatist
SUCEAVA
BAIA
ARBORE
PROBOTA Faţada sudică
HUMOR Faţada nordică
ARBORELE LUI IESEI MOLDOVIŢA
SFÂNTUL GHEORGHE
SUCEAVA
SFÂNTUL DUMITRU Faţada sudică
SUCEAVA
BAIA
ARBORE Faţada nordică
VORONEŢ Faţada sudică
SUCEVIŢA
HUMOR Faţada vestică, în pridvorul
MOLDOVIŢA deschis
JUDECATA DE APOI VORONEŢ
SFÂNTUL GHEORGHE
SUCEAVA Faţada vestică
BAIA
PĂTRĂUŢI
RÂŞCA Faţada sudică
Temele legate de MOLDOVIŢA Faţada vestică, partea
CARTEA FACERII superioară a pridvorului
(Creaţia, Păcatul deschis
Protopărinţilor şi ARBORE Faţada vestică, sub cornişă
alungarea din rai şi, în VORONEŢ Faţada nordică, înspre
special, Zapisul lui Adam) latura vestică, sub cornişă
SUCEVIŢA Faţada sudică, înspre
latura vestică, sub cornişă
PROBOTA, Faţada nordică
VĂMILE VĂZDUHULUI HUMOR, Colţul nord-vestic
(pe faţada nordică, legată MOLDOVIŢA, Faţada nordică, partea
de Judecata de Apoi) vestică
ARBORE, Colţul nord-vest
VORONEŢ Contrafortul de la nord-vest
PARABOLA FIULUI SFÂNTUL GHEORGHE
RISIPITOR HUMOR Faţada sudică
ARBORE

FILOZOFII PROBOTA Faţada sudică

SFÂNTUL GHEORGHE Faţada sudică
SUCEAVA
HUMOR Faţada nordică
MOLDOVIŢA Faţada sudică
BAIA Faţada sudică
VORONEŢ Faţada sudică
SUCEVIŢA Faţada sudică
TEMATICA PICTURALĂ CTITORIA AMPLASAREA ÎN
CADRUL BISERICII

SCENE DIN
VIEŢILE SFINŢILOR

Sfântul Ioan cel nou de la SFÂNTUL GHEORGHE

Suceava SUCEAVA
VORONEŢ FAŢADA SUDICĂ
SUCEVIŢA
Sfântul Nicolae HUMOR Faţada sudică
VORONEŢ Faţada sudică
Sfinţii militari (Gheorghe, HUMOR, Stâlpul sud-vestic al
Dimitrie, Nestor, Mercurie) MOLDOVIŢA, pridvorului, latura sudică
ARBORE, Nişa arcată de pe faţada
vestică
VORONEŢ, Faţada sudică
Sfântul Pahomie SUCEVIŢA Faţada nordică
Sfântul Antonie VORONEŢ Faţada nordică
Sfânta Parascheva ARBORE Nişa arcată de pe faţada
vestică
 Privită în contextul general al dezvoltării vechii picturi
moldoveneşti, analiza picturii exterioare, cu bogata ei tematică
iconografică, conduce către o concluzie deosebit de importantă. Nici una
din temele iconografice din pictura exterioară (Judecata de apoi,
Acatistul Maicii Domnului cu Rugul în Flăcări şi Asediul
Constantinopolului, Arborele lui Ieseu, Cinul, Filozofii antici, Pilda
fiului risipitor, Vămile văzduhului, Facerea, Predica apostolilor etc.)
nu se găseşte reprezentată în pictura anterioară din interiorul
bisericilor respective.
Temele iconografice specifice picturii ortodoxe bizantine,
reprezentate la unele biserici din Constantinopol, Athos sau în alte ţări
ortodoxe, apar în Moldova deodată, după 1530 şi formează tematica
picturii exterioare. Numai Scara virtuţilor este pictată în pronaosul de la
Dobrovăţ (1529), dar într-o reprezentare mai redusă şi simplificată,
comparativ cu cele prezente în pictura exterioară.
Singura excepţie o constituie numeroasele ansambluri cu vieţi
de sfinţi, dintre care unele au fost reprezentate şi în pictura interioară
anterioară (Sfântul Nicolae, Sfântul Gheorghe, Sfântul Pahomie, Sfântul
Ioan cel Nou, Sfântul Gherasim, Sfânta Paraschiva, Sfântul Nichita
Romanul etc). Irineu CRĂCIUNAŞ, Bisericile cu pictură exterioară din Moldova (III), p. 494.
CINUL
CINUL, Rugăciunea
tuturor sfinţilor sau
Biserica cerească
(triumfătoare).

Cinul provine din limba

slavă (cinu = ordine,
ierarhie, rang), fiind o
dezvoltare a Deisis-
ului.

Cinul este cel mai mare

ansamblu tematic al
picturii exterioare, care
acoperă mai mult de
jumătate din suprafaţa
unei biserici.
 Centrul tematic al Cinului
este axul absidei altarului,
unde sunt reprezentaţi
Dumnezeu-Tatăl, Iisus
Hristos, Maica Domnului, în
diferite tipuri iconografice
sau unii sfinţi mai de seamă
(cei cărora le este închinată
biserica respectivă).
Către aceştia se îndreaptă
sfinţii pictaţi în cele 5-7
registre, toţi în atitudinea de
rugă, orientaţi spre cei din
axul altarului. Tema reprezintă
Biserica triumfătoare, cu
cetele îngereşti, diferitele
ierarhii de sfinţi aşezaţi într-o
ordine ierarhică (prooroci,
apostoli, episcopi, mucenici,
pustnici), având în centru pe
Iisus Hristos Mântuitorul şi pe
Maica Domnului. (I. D. ŞTEFĂNESCU,
Iconografia artei bizantine, pp. 180-181.)
HUMOR
HUMOR
MOLDOVIŢA
MOLDOVIŢA
VORONEŢ
VORONEŢ
SUCEVIŢA
SUCEVIŢA
 Cinul ne dă o imagine a
Liturghiei cereşti, suprema
rugăciune, la care participă toţi
membrii Bisericii cereşti, întrucât
Liturghia cerească şi cea
pământească sunt una şi
aceeaşi.

Din acest motiv, Cinul,

grandioasa procesiune de
sfinţi, reprezintă cea mai mare
dezvoltare a temei Deisis, este
rugăciunea tuturor sfinţilor din
Biserica cerească îndreptată
către Dumnezeu şi Maica
Domnului pentru mântuirea şi
ajutorul creştinilor din această
viaţă, care alcătuiesc Biserica
luptătoare.
 IMNUL ACATIST
Amplasat la vedere, pe faţada sudică (în opt din cele nouă biserici), lângă
intrarea în biserică, se desfăşoară amplu IMNUL ACATIST. MOLDOVIŢA
 HUMOR

ARBORE
 Problema originii Imnului Acatist a suscitat vii discuţii, întrucât ceea ce
a fost socotit a fi momentul naşterii sale nu a fost, de fapt, decât cel al intonării
într-o împrejurare dramatică prin care a trecut Imperiul Bizantin, ASEDIUL
CONSTANTINOPOLULUI DIN 626.
În acel moment de cumpănă,
În timp ce împăratul Heraclie (610- patriarhul Serghie a încurajat tot
641) era plecat cu armata departe în poporul în luptă şi l-a mobilizat
Orient de mai bine de trei ani, pentru a aduce rugăciuni de
profitând de lipsa forțelor militare, o implorare Născătoarei de
expediţie concertată avaro-slavă şi Dumnezeu, organizând
persană a ameninţat capitala procesiuni pe zidurile capitalei
imperiului, asediind-o şi pe mare şi pe cu lemnul Sfintei Cruci, cu icoana
uscat, în data de 26 iulie 626. „nefăcută de mână” a lui Hristos şi
cu veşmântul Maicii Domnului

În urma victoriei din 7 august 626, a fost compus un nou prooimion

(Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri…) care avea să devină parte
integrantă a Imnului Acatist, rămânând la începutul său şi înlocuindu-l pe cel vechi.

Ulterior, Constantinopolul avea să fie atacat de avari, slavi, arabi şi ruşi dar
întotdeauna Fecioara Maria a salvat oraşul, astfel că Imnul Acatist a devenit
„imnul de victorie în cinstea Maicii Domnului.”
 Din punctul de vedere al conţinutului, Imnul este structurat în
două părţi, cu un conţinut relativ diferit, socotite a fi, prima,
SECŢIUNEA ISTORICĂ (strofele 1-12), iar a doua, SECŢIUNEA
DOGMATICĂ (strofele 13-24).

În prima parte apar evenimentele legate de Întruparea Fiului lui

Dumnezeu, cele premergătoare, dar şi cele care au urmat –
1,2,3,4. Bunavestire
5. Întâlnirea dintre Maica Domnului şi Sfânta Elisabeta
6. Îndoiala lui Iosif
7. Naşterea Domnului
8. Sosirea
9. Închinarea
10. Plecarea Magilor
11. Fuga în Egipt
12. Întâmpinarea Domnului
–, evenimente care, prin natura lor, conferă primei părţi a Imnului un
pronunţat caracter narativ.
 Partea a doua se concentrează pe consecinţele Întrupării, ale
unirii ipostatice, ale Jertfei şi Răscumpărării care s-au petrecut datorită
bunăvoinţei divine, dar şi datorită acordului Maicii Domnului de a primi ca
în pântecele ei să se întrupeze Fiul lui Dumnezeu:
13. Înnoirea creaţiei
14. Înstrăinarea de cele lumeşti
15. Omniprezenţa Cuvântului lui Dumnezeu
16. Uimirea fără margini şi Închinarea îngerilor
17. Recunoaşterea limitelor cunoaşterii omeneşti
18. Mântuirea, ca o consecinţă a Jertfei de pe Golgota
19. Maica Domnului, ocrotitoare şi zid de neclintit al fecioarelor
20. Recunoașterea neputinţei omului de a se ruga cum se cuvine
21. Maica Domnului – Maica luminii şi purtătoarea de lumină
22. Ruperea zapisului şi iertarea datoriilor
23. Maica Domnului – Biserică însufleţită
24. În final, strofa de Laudă şi rugă adusă Maicii Domnului, care a
născut pe „Cuvântul, cel ce este mai sfânt decât toţi sfinţii”.