UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

’’Nicolae Testemiţanu’’

Caz clinic nr.3

Boala Parkinson Idiopatică

Realizat de: Chitic Virginia

Coordonator:Garbuz Alexandru
 Ziua mondială de luptă împotriva bolii Parkinson (World Parkinson's Day) este
marcată la 11 aprilie, fiind ziua de naştere a medicul James Parkinson, care a descris
pentru prima dată această boală în lucrarea sa "Eseu despre paralizia tremurătoare"
(1817). Simbolul zilei este o lalea roşie şi a fost lansat la 11 aprilie 2005, în cadrul
Conferinţei de la Luxemburg.
Cu ocazia Zilei Internaționale a Bolii Parkinson, Asociaţia de Luptă împotriva Bolii
Parkinson România a lansat primul Covor din Lalele, iniţiativă care are ca scop
creşterea notorietăţii maladiei şi a adresabilităţii către medicul neurolog.
 Boala Parkinson este o tulburare a creierului care cauzeaza
pierderea treptata a controlului muscular. Simptomele afectiunii
tind sa fie usoare la inceput si pot fi trecute cu vederea. Semnele
distinctive ale bolii includ tremuratul, miscari incetinite ale
corpului si echilibru precar. Boala Parkinson a fost initial numita
"paralizie spastica", dar nu toate persoanele afectate tremura.
Cauza bolii Parkinson
O zona mica din trunchiul creierului, numita substantia nigra,
controleaza miscarea. In cazul Parkinsonului, celulele din
substantia nigra nu mai produc dopamina, o substanta chimica care
ajuta celulele nervoase sa comunice. Deoarece aceste celule mor,
creierul nu primeste mesajele necesare despre cum si cand trebuie
sa se miste.
 Trăsătura comună a bolilor ganglionului bazal este o tulburare de
mișcare în care există fie o mișcare prea multă sau prea mică, adică un
exces sau deficiență a impulsului de mișcare, automatizarea mișcării și /
sau tonusul muscular .
Creșterea tonusului muscular este adesea asociată cu o mișcare ușoară
a mișcării și, dimpotrivă, reducerea tonusului muscular cu mișcare
excesivă . Astfel, există două clase principale de sindrom
extrapiramidar:
• Sindroamele extrapiramidale hipertonice-hipokinetice -
mai ales sindroamele parkinsonice și tulburările neurodegenerative
asociate
• Sindroame extrapiramidale hipotonic-hiperkinetice -de
exemplu: Coreea Sydenham, coreea Huntington, ticuri, tremur
esențial, distonia
 Creșterea tonusului muscular
Acest lucru este în primul rând evident ca rigiditate , simțită de
examinator în timpul amplitudinii mari, flexiei pasive și extinderii
articulațiilor. Rigiditatea este uneori mai ușor de detectat atunci
când pacientul contractează voluntar mușchii pe partea opusă a
corpului. Adesea, în timpul mișcării pasive, examinatorul poate
simți o diminuare mică, scurtă, periodică, a recăderii tonusului
muscular, cunoscută ca fenomenul pinionului , care este, de obicei,
cel mai evident la încheietura mâinii .
Sunetul postural al pacientului ,de asemenea, este ridicat; dacă, de
exemplu, capul este ridicat de pe pat și apoi i se dă drumul, acesta
poate să rămână suspendat în aer ceva timp (semnul Wartenberg,
literatura clasică a vorbit despre o " cusină psychique ", adică o
pernă virtuală).
 Notă!
În sindroamele hipertonice-hiperkinetice, tonusul
muscular crescut este de obicei manifestat
ca rigiditate . Paucitatea mișcării, în funcție de gravitatea
ei, se numește fie hipokinezie (= mișcare diminuată),
fie akinesia (= lipsa totală de mișcare). O a treia așa-numită
"manifestare cardinală" , tremor , este, de asemenea,
frecvent prezentă. Această triadă clinică, numită sindromul
parkinsian (sau parkinsonismul), se găsește de obicei în
boala Parkinson idiopatică. Adesea, instabilitatea posturală
(= tendința de a cădea ) apare ca a patra manifestare
cardinală.
 Manifestările clinice apar sub forma :

Sindroamele extrapiramidale hipertonice-hipokinetice:

I.Tulburări ale staticii, atitudinii şi dinamicii:

1.Atitudine rigidă, sudată, statuificată
2.Trunchi înclinat anterior, braţele lipite de trunchi, antebraţe flectate
3.Facies imobil, aspect fixat într -o atitudine (“figé”,”de mască”)
4.Clipit absent sau rar
5.Mers încetinit (bradikinetic), cu paşi mici,cu trunchiul înclinat
Aceste modificări se datorează hipertoniei şi pierderii automatismului
kinetic datorită proceselor inhibitorii care acţionează asupra mecanismelor
dopaminergice neostriate.
II.Tulburări ale tonusului muscular : apare rigiditatea
(contractura, hipertonia extrapiramidală):
1.Interesează egal agoniştii şi antagoniştii ( nu este electivă)
2.Cedează discontinuu la mobilizare: fenomenul roţii dinţate (v. semnul
Negro, semnul Noica)
3.Plastică,ceroasă->membrul îşi păstrează poziţia imprimată
4.Se accentuează dacă pacientul închide ochii sau se plasează în situaţie
critică de echilibru
5.accentuată de frig, oboseală, mers,emoţii
III. Tremurătura extrapiramidală:
1.Oscilaţii mai mult sau mai puţin regulate, cu frecvenţa de 4-8/secundă
2.Statică şi posturală
3.Diminuă sau dispare în mişcările active
4.Mai accentuată distal (ectromielic)
5.Extremitate cefalică->mişcări de afirmaţie,negaţie;poate interesa
buzele,limba,musculatura vestibulului.

IV. Olfacția
Mirosul afectat este aproape universal la pacienții cu boală Parkinson
idiopatică, dar rare la pacienții cu parkinsonism simptomatic.
 Manifestările clinice apar sub forma :

Parkinsonismul se poate datora unei boli sau afectiuni care stau la

baza, altele decat boala Parkinson idiopatica ( sindroame
parkinsonice simptomatice :Coreea Sydenham, coreea Huntington)
Sindroame extrapiramidale hipotonic-hiperkinetice:
Mişcări involuntare (diskinezii): hiperkinezii de tip coreic, atetozic,
hemibalic, apar în :
-coreea acută Sydenham
-coreea cronică Huntington
Coreea Sydenham-se instalează un sindrom hiopoton –
hiperkinetic, caracterizat în primul rând prin apariţia unor mişcări
coreice (involuntare). Aceste mișcări sunt mai evidente la nivelul
membrelor superioare unde cuprind toate articulaţiile, rezultând mişcări
bizare, ilogice, de flexie – extensie şi de pronaţie – supinaţie, mai
evidente la nivelul extremităţilor. Membrele inferioare sunt mai puţin
afectate.
La nivelul feţei se descriu grimase cu mişcări anormale ale buzelor,
limbii şi ochilor (în special, afectări ale globilor oculari, care afectează
cititul). În cazurile uşoare de coree Sydenham, vorbirea nu este afectată.
În formele grave de coree Sydenham apare disartria cu tulburări de
pronunţare a cuvintelor.
În cazuri foarte rare de coree Sydenham, masticaţia şi deglutiţia sunt
afectate într-o asememea măsură, încât bolnavul să necesite alimentaţie
artificială.
Coreea Huntington este o boală neurologică, degenerativă, ereditară cu
transmitere autozomal – dominantă, caracterizată prin mișcări involuntare
(mișcări coreice) și tulburări cognitive cu evoluție spre demență.
Boala Huntington este de obicei diagnosticată pe baza constatărilor clinice în
stabilirea unui istoric familial și poate fi confirmat cu teste genetice. Testarea
predictivă este disponibilă pentru membrii familiei în situație de risc.Mai multe
zone ale creierului degenerează, implicând în principal neurotransmițătorii
precum:
Dopamina -produs al nucleilor mijlocii hipotalamici, care transmite informația
între neuronii creierului, această substanță fiind implicată într-o varietate largă
de activități diferite (de exemplu controlul motilității, al mișcărilor musculare)
Glutamatul -cel mai abundent neurotransmițător excitator din sistemul nervos.
este important în potențarea pe termen lung și în procesele de învățare și
memorie.
Acidul γ-aminobutiric- Rolul său principal este reducerea excitabilității
neuronale,direct responsabil pentru reglarea tonusului muscular.
Mulțumesc pentru atenție!