MOLDOVA SECOLULUI AL XVI-LEA

Suleiman Legiuitorul, SOLIMAN

MAGNIFICUL 1529 Asediul Vienei
(1520-1566)

A cucerit:
1521 Belgrad
1522-23 Rodos
1526 Mohács
1541 Buda (paşalîc)
 MOLDOVA
PREZENTARE GENERALĂ A DOMNIILOR

1504-1517 BOGDAN CEL ORB

1527-1538 PETRU RAREŞ (prima domnie)

1541-1546 PETRU RAREŞ (a doua domnie)

1552-1561 ALEXANDRU LĂPUŞNEANU (prima domnie)

1564-1568 ALEXANDRU LĂPUŞNEANU (a doua domnie)

1574-1577 PETRU ŞCHIOPU

1578-1579 PETRU ŞCHIOPU
1582-1591 PETRU ŞCHIOPU

1595-1600 IEREMIA MOVILĂ

1600 MIHAI VITEAZUL
1600-1606 IEREMIA MOVILĂ
1606-1607 SIMION MOVILĂ
 Ion Neculce consemnează că Petru a fost în
PETRU RAREŞ tinerețe negustor de pește în zona Galaţiului,
(1527-1538 şi 1541-1546) pe care îl transporta cu măji (maje), niște care
mari, trase de patru sau șase boi. De aici și
porecla de Petru Măjerul (Măjariul). S-a ridicat
în domnie cu ajutorul micii boierimi, al târgoveților, al
țărănimii dar și prin voința predecesorului său
Ștefăniță Vodă, care, aflându-se „bolnav la Hotin au
lăsat cuvântul, că dacă va săvârși el, să nu puie pre
altul la domnie, ci pre Pătru Măjariul, ce l-au poreclit
Rareș, despre numele muierii ce au fost după alt
bărbat, târgoveț din Hârlău”. (Grigore Ureche, Letopiseţul
Ţării Moldovei…)

În momentul ocupării tronului, era

căsătorit cu Maria, cu care a avut, se pare,
cinci copii: Bogdan, Chiajna (soţia lui Mircea
Ciobanul), Maria, căsătorită (foarte probabil)
cu logofătul Ion Movilă, (mama domnitorilor
Ieremia , şi Simion Movilă). După moartea
Mariei, s-a căsătorit cu Elena Ecaterina
(Jelena Branković), cu care a avut încă
patru copii, Iliaş, Ştefan, Constantin (1542 –
1554) și Ruxandra (d. 1570), soția
domnitorului Alexandru Lăpuşneanu.
Campania turcească de pedepsire a lui Petru Rareș, denumită oficial „Gazây-
i Kara Boğdan” (războiul sfânt pentru Moldova) a început la 8 iulie 1538 și a fost
condusă de sultanul Soliman Magnificul însuși. Acesta a trimis o scrisoare
ultimativă lui Petru, printr-un creștin renegat, Sinan Celebi, cerându-i domnului
să presteze personal omagiul de credință. Deși a fost sfătuit de boierii săi să
cedeze, Petru a refuzat și a decis să opună rezistență.

Bătălia decisivă nu a mai avut loc,

deoarece boierii - circumspecți în
fața forței otomane - și-au pus în La 17 septembrie
aplicare planul de trădare. Îndată ce 1538, sultanul a intrat
au început primele ciocniri, marii în Suceava, unde a
boieri, în frunte cu portarul Sucevei, pus mâna pe tezaurul
Mihu, și cu logofătul Trotușanu, „lei
lui Petru, care
sălbateci și lupi încruntați”, după
cum îi numea Grigore Ureche, l-au includea, între altele,
părăsit pe domn. și sabia Sfântului
Ştefan cel Mare.
 Petru Rareș a fugit…
De îndată ce s-a aflat în Cetatea Ciceiului, a doua zi și-a
dat pintenii la aurit.

„Petru, cu mila lui Dumnezeu voievod şi moştean al Moldovei.

Închinăciunea noastră cu toată prietenia noastră s-o ştiţi întâiu.
Jupane Toma, mi-ar plăcea să aflăm de la d-ta de sănătatea d-
tale. Să ştii că noi suntem la Constantinopol, bine sănătoşi,
slavă Domnului, şi ţinuţi bine şi în cinste de Măria Sa Împăratul
şi de viziri; nu ne lipseşte nimic, slavă Domnului. Dacă lucrul
zăboveşte, trebuie să fim cu răbdare. [...] Nădăjduim în
Dumnezeu că vom fi ce am fost, şi mai mult decât atâta,
vom plăti tot pe tocmai. A scrie mai mult nu ni-a dat vremea. În
Constantinopol, miercuri spre Sâmpietru, anul 1540.”

„Cu adevărat era ficior lui Ștefan vodă cel Bun, că întru tot
simăna tătâne-său, că la războaie îi mergea cu noroc, că tot
izbândiia, lucruri bune făcea, țara și moșiia sa ca un păstor bun o
socotiia, judecată pre direptate făcea”. (Grigore Ureche)
ALEXANDRU
LĂPUŞNEANU
(1552-1561 şi 1564-1568)

Costache Negruzzi
în nuvela Alexandru Lăpușneanu, i-a
atribuit celebrele fraze
„Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau...”
„De mă voiu scula, pre mulți am să popesc
și eu...”, rezumându-se la a-l prezenta doar
ca pe un ucigaş de boieri.

Porfirie Uspenski (+1885) spunea că „nici

un alt popor pravoslavnic nu a făcut atâta
bine pentru Athos, cât au făcut românii.”
IEREMIA MOVILĂ
(1595-1600, 1600-1606)

SIMION MOVILĂ (10 iulie 1606 - 24

septembrie 1607), avînd anterior două
domnii în Valahia.
 BISERICI REPREZENTATIVE ALE SECOLULUI AL
XVI-LEA
HRAMUL CTITORUL LOCALITATEA ANUL ANUL OBSERVAŢII
(CTITORII) (ANII) PICTĂRII
ZIDIRII
Biserica Tuturor Logofătul Părhăuţi 1522
Sfinţilor Gavril
Trotuşan
DOBROVĂŢ Sfântul Ştefan DOBROVĂŢ 1503- 1529 Ultima ctitorie a Sfântului
Cel Mare 1504 Ştefan Cel Mare, prima
Petru Rareş biserică pictată a lui Petru
Rareş
SFÂNTUL Sfântul Ştefan HÂRLĂU, Jud. 1492 1530 Prima biserică cu pictură
GHEORGHE Cel Mare Iaşi exterioară (nu se mai
Petru Rareş păstrează)
Mănăstirea Petru Rareş 1527- 1532 Reconstruită din temelie pe un
PROBOTA 1530 amplasament învecinat ,
(Pobrata) concepută, dintru început, cu
destinația de a fi necropolă
voievodală.
SFÂNTUL Bogdan Cel Suceava 1514- 1534
GHEORGHE A Orb 1522
MĂNĂSTIRII Ştefăniţă Vodă
SFÂNTUL IOAN Petru Rareş
DE LA SUCEAVA
HUMOR Toader Gura 1530 1535
Bubuiog Humorului
SFÂNTUL Petru Rareş Suceava 1534-
DUMITRU 1535
Buna Vestire Petru Rareş MOLDOVIŢA 1532 1537
Vatra Moldoviţei
BISERICA Baia 1552 Cu pridvor etajat, închis la
PRECISTA parter şi cu patru mari arcade
la etaj.
Biserica Suceava 1552
Adormirii
Sfânta Roman 1542-
Parascheva 1550

Tăierea capului Luca Arbore Arbore 1503 1541 (?)

Sfântului Ioan
Botezătorul
RÂŞCA Petru Rareş 1542 1552 Ridicată de Petru Rareş,
Alexandru pictată în timpul lui Alexandru
Lăpuşneanu Lăpuşneanu.
Sfânta Petru Rareş 1542 Petru Rareş a început
Parascheva A Iliaş Rareş reconstrucţia episcopiei,
Episcopiei terminată de fiul său în
ROMANULUI 1550.
Biserica Petru Rareş Jud. Neamţ 1541- Petru Rareş a pictat
mănăstirii 1546 paraclisul turnului clopotniţă,
BISTRIŢA 1554 ctitorit de Sfântul Ştefan cel
Mare.
Alexandru Lăpuşneanu a
reconstruit integral biserica,
pe locul ctitoriei necropolă a
lui Alexandru cel Bun.
Biserica Grigorie 1547 A fost adăugat pridvorul
mănăstirii Roşca închis, iar biserica a fost
VORONEŢ pictată în exterior integral.
Mănăstirea Alexandru Jud. Suceava 1561
SLATINA Lăpuşneanu
GALATA Petru Şchiopu Iaşi 1584
SUCEVIŢA Domnitorii Jud. Suceava 1581-
Ieremia şi 1596
Simion Movilă
şi mitropolitul
Gheorghe
Movilă
SFÂNTUL GHEORGHE A
MĂNĂSTIRII SFÂNTUL IOAN
DE LA SUCEAVA
1514-1522
1534
Mănăstirea PROBOTA
(Pobrata)
1527-1530
1532
MĂNĂSTIREA HUMOR
1530-1535
Apar pridvorul deschis şi
tainiţa sau başca
amplasată deasupra
gropniţei.
MĂNĂSTIREA
MOLDOVIŢA
1532-1537
ARBORE
1503-1541(?)
RÂŞCA
1542-1552
Biserica mănăstirii
VORONEŢ
1488
1547
Mănăstirea SLATINA
1561
Mănăstirea GALATA
Mănăstirea SUCEVIŢA
1581-1601
 Comparativ cu realizările predecesorilor, este posibil ca
rezolvările arhitecturale să pară, la un moment dat, rodul unor epigoni.
În acest sens, comparată cu realizările trecutului, „arhitectura
Suceviţei nu mai are nici nobleţea somptuoasă a Neamţului, nici
monumentalitatea severă a Probotei, nici eleganţa Moldoviţei, nici
echilibrul solid al Slatinei”. Dar Suceviţa nu constituie „nici o sinteză a
tradiţiei, nici un epigon, nici o simplă copie, ci, ca toate marile
monumente moldoveneşti, ea îşi are o personalitate bine definită, rod
al unei ambianţe artistice şi al unui nivel de cultură specifice acestui
final de mare ciclu de creaţie început încă din a doua jumătate a
secolului al XV-lea. Dacă arhitectura Suceviţei nu mai este clasică, cu
toată îmbinarea de elemente specifice monumentelor mai vechi, cu un
început de influență muntenească şi cu ceva inovaţii, ea se
încadrează totuși firesc şi armonios în stilul şi viziunea specifice
arhitecturii religioase moldoveneşti, fiind ultima verigă în lanţul
neîntrerupt al realizărilor artistice ale Moldovei secolului al XVI-lea.”
DAR BISERICILE DE MAI SUS SUNT CELEBRE NU DATORITĂ
ARHITECTURII LOR, CI DATORITĂ VEŞMÂNTULUI
PICTURAL, CARE LE ÎMBRACĂ INTEGRAL.