Obiectul biologiei celulare şi

moleculare
Biologia celulară şi
moleculară este o disciplină
biomedicală fundamentală, o
care se ocupă cu studiul
structurilor şi funcţiilor
generale, comune, celulelor
ideale.
Caractere generale ale
celulei
Definiţie: este unitatea elementară a lumii
vii, prezinta o ordine interioară complexă
ce-i conferă capacitatea de creştere,
dezvoltare şi reproducere, aflată în relaţii
de echilibru cu mediul înconjurător.
Ca forme elementare de organizare a lumii vii
celulele pot fi sistematizate în două mari
clase, după caracterele lor morfologice:
procariote şi eucariote.
Procariotele
 Sunt cele mai simple şi mai primitive forme
de organizare a vieţii (bacteriile şi algele
albastre-verzi).
 Procariotele nu au nucleu delimitat de
membrană ci corp nucleoid, alcătuit dintr-
un lanţ de ADN neconjugat cu proteine
bazice şi ataşat printr-o extremitate a sa de
membrana celulară.
 Citoplasma este încărcată cu ribozomi liberi
şi practic lipsită de organite delimitate de
endomembrane.
Procariotele
 Membrana celulară este alcătuită
dintr-o membrană plasmatică internă
dublată la exterior de o membrană
protectoare.
 Principalele proprietăţi ale
procariotelor sunt: capacitatea de a
se înmulţi – de a prolifera – foarte
rapid şi cea dea se adapta relativ uşor
– plasticitatea – la variaţiile condiţiilor
de mediu.
 Virusurile – deşi au unele proprietăţi comune
cu celulele (ca autoreproducerea, ereditatea,
variabilitatea etc.) sunt dependente de
celulele gazdă (eucariote sau procariote),
sunt paraziţi obligatorii şi de aceea nu pot fi
considerate celule propriu-zise.
 Bacteriile – sunt exemple caracteristice de
celule procariote, mărimea lor este în
general de ordinul 1µm. Molecula de ADN
bacterian este de circa 1 mm lungime şi ea
conţine o cantitate de informaţii suficientă
pentru a codifica 2-3.000 de proteine
diferite. Citoplasma lor conţine 20-30.000 de
ribozomi organizaţi sub formă de polizomi.
Eucariotele
 Sau eucite, sunt celule cu organizare
complexă în alcătuirea cărora se disting 3
părţi principale:
- nucleul – organit al coordonării proceselor
celulare,
- citoplasma – ce conţine numeroase
organite,
- suprafaţa celulară (membrana) – ce
controlează schimburile cu mediul
înconjurător.
 Eucariotele cuprind protozoarele
neprocariote, toate celulele plantelor şi
animalelor, inclusiv ale omului.
Structură Celulă procariotă Celulă eucariotă
celulară

Cisterna Absentă Prezentă

perinucleară
ADN Neconjugat cu Conjugat cu histone
proteine
Cromozomi Unul singur Mai mulţi
Nucleoli Absent Prezent
Diviziunea Amitoză Mitoză / meioză
Ribozomi 70 S unit. de sediment. Svedberg 80 S unit. de sediment. Svedberg

Organite de Absente Foarte numeroase

membrană
Miticondrii Absente Prezente
Membrane Dublă şi cu dispoziţie Numeroase diferenţieri şi
simplă organizare moleculară
complexă
Eucariotele
 Mărimea celulelor poate fi apreciată la o
scară lineară (în mod obişnuit celulele umane
au un diametru între 10-30 µm – cu limite
între 3-4 µm (celulele granulare din cerebel)
şi ovocitul 250 µm. În lumea animală se
întâlnesc şi celule cu diametre mult mai mari
– ovocitele de pasăre al căror diametru este
de ordinul cm).
 Forma celulelor – este un caracter general
important al eucariotelor, indeosebi eucitele
animale prezintă o mare diversitate. Forma
celulelor este controlată atât de factorii
externi ca presiunea sau vâscozitatea
mediului, cât şi de factorii interni ca
activitatea, funcţia, vârsta, vâscozitatea
citoplasmatică, structura internă şi
caracteristicile suprafeţei celulare.
 Celulele umane pot fi încadrate în:
- celule cu formă variabilă,
- celule cu formă constantă.
 În prima grupă intră leucocitele, celula musculară,
celulele secretorii, melanocitele. În cea de-a II-a
grupă intră celulele epiteliale, de acoperire, celulele
nervoase, celulele osoase, eritrocitele etc.
 Numărul celulelor – corpul uman este alcătuit dintr-
un număr foarte mare de celule, aproximativ 10¹⁵,
aproximativ câteva milioane de miliarde de celule şi
pot fi sistematizate în aproape 100 de tipuri de
celule.
 Durata vieţii celulei – fiecare tip de celulă îşi menţine
ordinea şi organizarea specifică pe o perioadă de
timp caracteristică, asigurându-şi continuitatea prin
reproducere sau înmulţire. De regulă celulele se
înmulţesc prin diviziune şi parcurg un şir de
transformări ciclice.
 Ciclul celular – reprezintă intervalul de timp scurs
de la apariţia unei celule, adică din momentul în
care s-a încheiat diviziunea prin care a luat naştere
ea, până la terminarea propriei diviziuni.
 Durata vieţii celulelor ce compun lumea vie variază
între 10-20 de minute (bacteriile) sau sute de ani
(celulele unor specii de conifere din emisfera
nordică). Celulele umane au un ciclu vital cu o
durată de viaţă foarte diferită – celulele nervoase
şi cele musculare cardiace au o durată de viaţă ce
se suprapune aproximativ cu ce a individului, însă
majoritatea au o durată diferită, celulele epiteliului
intestinal nu trăiesc decât 1-2 zile, după care sunt
înlocuite de alte celule prin înmulţire sau de ordinul
zecilor de zile la eritrocite.
 În organismul uman se petrec în fiecare secundă
aproximativ 4 milioane de diviziuni celulare.