Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca

CHIRURGIE PLASTICĂ ȘI
RECONSTRUCTIVĂ

RUPTURA LIGAMENTELOR
ÎNCRUCIȘATE LA CÂINE

1
 Chirurgie plastică și reconstructivă

Considerente anatomice

2
3
 Chirurgie plastică și reconstructivă

Prezentare generală și elemente de

fiziopatologie clinică

 Una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale membrelor

pelvine la câine

 Cel mai susceptibil la rupturi este ligamentul încrucișat

cranial (anterior) – CCL

 Ligamentul are rolul de a nu permite tibiei mișcări

craniale față de femur, rotația internă a tibiei sau mișcări
de hiperextensie a articulației grasetului

4
A – ligam. încrucișat cranial
B – ligam. încrucișat caudal

5
 Chirurgie plastică și reconstructivă

Prezentare generală și elemente de

fiziopatologie clinică

 Cauze - acut (traumatice)

- cronic (degenerative)

 Cel mai adesea ruptura acută apare datorită forței date

de hiperextensia articulară sau rotirea internă a tibiei cu
articulația flexata (20-50°)

 traumatic – mai frecvent la pisică (ligamente slăbite în

urma afecțiunilor degenerative)

6
 Chirurgie plastică și reconstructivă

Prezentare generală și elemente de

fiziopatologie clinică
 Cauzele afecțiunilor degenerative ligamentare: vârsta,
anomaliile de conformație (varus, valgus, luxație
rotuliană) , sedentarismul, imobilizarea membrelor mai
mult timp, imunopatii (artrite autoimune, sinovite
limfocito-plasmocitare), artrite septice.

 Câinii peste 15 kg – mai afectați

 25-30% din pacienții cu șchiopătură de la nivelul

grasetului – ruptură parțială a CCL

7
 Chirurgie plastică și reconstructivă

Prezentare generală și elemente de

fiziopatologie clinică

 Netratată Boala degenerativă articulară

(leziuni severe după câteva luni)

 Biomecanica articulară anormală rezultată duce la

leziuni ale meniscului medial în 50% din cazuri

 Ocazional se pot rupe și cele 2 ”pernițe de amortizare” –

meniscurile durere intensă

8
Prezentare generală și elemente de
fiziopatologie clinică
 toate rasele sunt susceptibile

 Rottweilerii și Retrieverii sub 4 ani - frecvență mai

crescută

Semne clinice
 depind de gradul și vechimea rupturii: parțială/totală,
acută/cronică

9
 depind de afectarea meniscurilor, severitatea inflamației
și de instalarea DJD

 flexia membrului, șchiopătură intensă după efort,

intermitentă în caz de DJD (săptămâni luni)

Examene fizice
 testul compresiei tibiale – mișcare cranială anormală
a tibiei față de femur

 efuziuni articulare

10
11
 atrofia musculaturii – cvadricepsul femural

Examene paraclinice

 Rx. – nu prezintă certitudine

- utilă: efuziune articulară, distensia capsulară,
osteofite periarticulare, calcifierea ligam. rupt

 artrocenteză – sepsie, imunopatie

 artroscopie

12
Rx. artroscopie

13
 Chirurgie plastică și reconstructivă

Terapie – tehnica chirurgicală ”Over the top”

 decubit lateral, incizie parapatelară laterală

 grefă din fascia lata și tendonul patelar

 se menține inserția td. pe tibie

 se expune condilul lateral femural, se incizează ligam.

fabelo-femural

 flexie maximă a art., trecerea unei pense hemostatice

”over the top” lateral de condil

14
15
16
 prin spațiul intercondilian cu pensa se prinde grefa
creată

 grefa se suturează lateral de condil – fir neresorbabil,

puncte separate

Postoperator

 limitarea activității 4-6 săptămâni

 antibioticoterapie 3-5 zile

17
Alte tehnici de remediere

 Transpoziţionarea capului fibular

 Tehnica modificată de imbricare cu

retinaculum

 Osteotomia platoului tibial

18