IV.

Administrarea medicamentelor
A.Administrarea medicamentelor pe cale orală
a)Definiție : calea orală este calea naturală de administrare a
medicamentelor, acestea putându-se resorbi la nivelul mucoasei
bucale , a intestinului subțire sau gros
b)Scop: Obținerea unor efecte locale sau generale ale medicamentelor:
♠efecte locale ( favorizarea cicatrizării ulcerațiilor mucoasei
digestive; protecția mucoasei gastro- intestinale; înlocuirea
fermenților digestivi; dezinfecția tubului digestiv)
♠efecte generale ( resorbite la nivelul mucoasei digestive pătrund în
sânge și acționează asupra unor organe , sisteme și aparate
(antibiotice, vasodilatatoare, sedative)
c) Contraindicații: medicamentul este inactivat de secrețiile digestive;
medicamentul prezintă proprietăți iritante asupra mucoasei gastrice;
pacientul refuză medicamentele; se impune o acțiune promptă a
medicamentelor; medicamentul nu se resorbe pe cale digestivă; se
impune evitarea circulației portale
d)Forme de perezentare: a)lichide: soluții, mixturi, infuzii, decocturi,
extracte, uleiuri, emulsii
b)solide: pulberi , tablete, granule, mucilagii
e)Tehnica administrării: pregătirea materialelor (medicamentul ,
lingura , lingurița , pipeta , ceașca, apă, ceai, lapte); pregătirea
pacientului (așezarea lui în poziție semișezândă, este informat
asupra efectelor principale și secundare ale medicamentelor);
administrarea medicamentului
a)lichidele se pot administra diluate cu apă sau ceai , sau
nediluate , oferindu-se după aceea apă sau ceai ; se măsoară
doza de administrare astfel: siropuri , uleiuri , ape, emulsii cu
paharul sau ceașca; mixturi , soluții , emulsii- cu lingura sau
lingurița; tincturile, extractele- cu pipeta
b)solidele: -tabletele se așază pe limba pacientului și se înghit ca
atare; cele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale se
așază sub limbă
-pulberile divizate în cașete sau capsule se înmoaie
înainte în apă și se așază pe limbă pentru a fi înghițite;
pulberile nedivizate se dozează cu lingurița ca și granulele
f)De reținut:-1 linguriță =5 ml soluție apoasă , 4,5 ml ulei , 6,5 ml
sirop;
-1 linguriță rasă = 1,5 -2,5 g pulbere;
-1 linguriță cu vârf = 2,5 -5 g pulbere;
-1 vârf cuțit = 0,5 -1 g pulbere
g)Reorganizarea: instrumentele folosite se dezinfectează,se spală
B.Administrarea medicamentelor pe cale rectală
a)Calea rectală= o cale digestivă de administrare a medicamentelor
b)Indicații: -pacienții cu tulburări de deglutiție; pacienții operați pe
tubul digestiv superior sau cu intoleranță digestivă; pacienții la care se
dorește evitarea circulației portale
c)Scop: efecte locale și generale: efectele locale( purgativ; calmarea
durerilor; atenuarea peristaltismului intestinal; atenuarea proceselor
inflamatorii locale); efecte generale (prin absorbția la nivelul mucoasei
rectale, medicamentele pot acționa asupra unor organe sau sisteme)
d)Forme de administrare: supozitoare, clisme medicamentoase
Administrarea supozitoarelor: supozitoarele sunt forme
solide , conice sau ovale cu o extremitate esențială ele se dizolvă în
raport cu temperatura corpului
Etape: pregatirea materialelor necesare (manusi de
cauciuc , tavita renala , vaselina , supozitoare); pregatirea
pacientului:-psihic (cale de administrare , pozitie , efecte); fizic (
așezarea in pozitie de decubit lateral cu membrele flectate; clisma
evacuatoare si tub de gaze in cazul administrari de supozitoare cu
efect general)
 Administrare: asistenta se spală pe mâini; îmbracă mănușile de cauciuc;
despachetează supozitoarele din ambalaj; unge cu vaselină supozitorul; cu mâna
stângă depărtează fesele pacientului și evidențiază orificiul anal; cu mâna dreaptă
introduce supozitorul în anus, cu partea ascuțită înainte; împinge supozitorul cu
indexul sau inelarul până când trece complet de sfincterul intern al anusului;
mănușile se dezinfectează, se spală, se pregătesc pentru sterilizat; îndepărtarea
deșeurilor
Administrarea clismelor medicamentoase
Definiție: clisma medicamentoasă este o formă specială de administrare a
medicamentelor pe cale rectală prin care se introduc diferite medicamente dizolvate
prin anus în intestinul gros, cu ajutorul unei seringi adaptate la canula rectală
Indicații:
 -când se dorește o acțiune locală asupra mucoasei
 -când calea orală nu este practicabilă
 -când se dorește ocolirea căii portale
Variante:
 -Microclismele: substanța medicamentoasă se dizolvă în 10 -15 ml de apă
distilată , ser fiziologic sau soluție izotonă de glucoză și se introduce cu
ajutorul unei seringi adaptate la canula rectală
 -Clisma picătură cu picătură:
-se pot introduce în organism 1 -2 l soluție medicamentoasă în 24 h, într-un
ritm de 60 picături pe minut
-pentru menținerea constantă a temperaturii soluției se vor folosi rezervoare
thermostat sau se învelește irigatorul într-un material moale (39 – 420 C)
 Clisma medicamentoasă va fi precedată de o clismă evacuatoare (1h-1 ½ h).
C.Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie
 Calea respiratorie se pretează la administrarea medicamentelor , având în vedere suprafața
de peste 100 m2 a alveolelor pulmonare și vascularizația lor bogată. Pe cale respiratorie se
administrează: gaze sau substanțe gazificate, lichide fin pulverizate sau sub forma de vapori
 Scop: dezinfecția, decongestionarea mucoasei căilor respiratorii; combaterea hipoxiei;
fluidificarea sputei
 Metode: inhalația , oxigenoterapia, inhalarea de aerosoli
a)Inhalația= reprezintă introducerea substanțelor medicamentoase în căile respiratorii, antrenate de
vapori de apă
 Indicații: rinite, bronșite, astm bronșic
 Tehnica: pregătirea pacientului: -psihică ( informare cu privire la scopul administrării
medicamentelor și explicarea modului în care va respira (inspirație pe gură, expirație pe nas); -
fizic( bolnavul stă în poziție șezândă , se învață să-și sufle nasul, se așază un prosop în jurul
gâtului, se ung buzele și tegumentele peri- bucale cu vaselină
 Pregătirea materialelor (inhalator , prosop , vaselină , cort , apă clocotită, substanță
medicamentoasă – esențe aromate, substanțe antiseptice , alcaloide)
 Se face : spălarea mâinilor; se închid ferestrele; se pune apă clocotindă în vasul inhalatorului; se
adaugă inhalantul (1 linguriță la 1-2 l apă); se așază pacientul în fața pâlniei inhalatorului; se
acoperă cu cortul; se menține fața pacientului la 30- 80 cm față de pâlnie; invităm pacientul să
inspire pe gură, să expire pe nas; se supraveghează pacientul, durata unei ședințe fiind de 5 - 20
minute; se șterge fața pacientului cu un prosop moale; pacientul trebuie să fie ferit de curenți reci de
aer, trebuie să rămână în încăpere 15 – 30 minute; materialele se șterg, se spală; inhalatorul se
dezinfectează
 De știut : inhalatorul poate deveni sursa de contaminare a căilor respiratorii, dacă nu este sterilizat în
prealabil
 De evitat: inhalarea primilor vapori , deoarece aceștia pot antrena picături de apă fierbinte
D.Administrarea medicamentelor pe suprafața tegumentelor
 Scop : pe suprafața tegumentelor, se aplică medicamentele care au efect local la acest nivel
 Forma de prezentare a medicamentelor : -lichide (se administrează prin badijonare, compresă
medicamentoasă); pudre; unguente sau paste; mixturi; săpunuri medicinale; creioane caustice; băi
medicinale
 Pregătirea ad ministrării : materiale : pentru protecția patului ( mușama , aleză); instrumentar și
materiale sterile (pense porttampon, spatule, comprese ,tampoane, mănuși de cauciuc); pudriere cu
capac perforat; tăviță renală; prosop de baie; pacientul ( se informează asupra efectelor
medicamentelor; se așază într-o poziție care să permită aplicarea medicamentelor
 Aplicarea medicamentelor :
-Badijonarea= înseamnă întinderea unei soluții cu ajutorul unui tampon montat pe porttampon (iod ,
violet de gențiană, albastru de metil)
-Compresa medicamentoasă = aplicarea pe tegumentul bolnav a unui strat textil îmbibat în soluție
medicamentoasă (dezinfectante, antipruriginoase, antiinflamatorii)
-Pudrajul = presarea medicamentului sub formă de pudră pe piele, cu ajutorul tampoanelor sau cutiilor cu
capac perforat
-Unguentele și pastele: se aplică cu ajutorul spatulelor pe suprafața pielii, într-un strat subțire
-Mixturile: se întind cu ajutorul tampoanelor montate în porttampon, sau cu mâna îmbrăcată în mănușă ,
se lasă să se usuce
-Săpunurile medicinale sunt întinse pe piele, se lasă să se usuce și se îndepărtează după câteva ore sau 1- 2
zile
-Creioanele caustice au acțiune de distrugere a țesutului granular sau de epitelizare ( nitrat de Ag, sulfat de
Cu)
-Băile medicinale: efect calmant, dezinfectant, decongestive, antipruriginos; se folosesc substanțe
medicamentoase sau dezinfectante, infuzii de plante
 După aplicarea medicamentelor pe piele, regiunile respective vor fi
acoperite cu comprese mari de tifon; se urmărește efectul local și
eventualele efecte secundare.
 De reținut: compresele medicamentoase vor fi schimbate periodic;
tampoanele se îmbibă prin turnarea soluției și nu prin introducerea lor în
borcanul cu soluție; nu se folosește același tampon pentru badijonarea mai
multor regiuni bolnave
E.Administrarea medicamentelor pe suprafața mucoaselor: -avem: mucoasa
nazală, mucoasa conjunctivală, mucoasa bucală, conductul auditiv extern și
mucoasa vaginală
 Scop: prin administrarea medicamentelor, urmărim dezinfecția și
decongestionarea mucoaselor
 Forme de prezentare a medicamentului: medicamentul se află sub
formă de soluții, unguente, pulberi, globule
 Instilația= reprezintă tehnica de administrare a soluției
medicamentoase pe o mucoasă sau un organ cavitar ( nas, ureche, ochi,
vezica urinară); soluțiile se instilează cu ajutorul pipetei, sticlei picurătoare
sau cu seringa
 Etape: -Pregătirea materialelor: soluția medicamentoasă, pipetă,
tampoane sau comprese sterile, prosop, tăviță renală
-Pregătirea pacientului: psihic ( informare și instruire); fizic
( bolnavul se așază în poziție corespunzătoare de decubit dorsal sau
șezând cu capul în hiperextensie pentru instilația nazală și oculară;
bolnavul se așază în poziție de decubit lateral pe partea sănătoasă, pentru
instilația în conductul auditiv extern)
 Efectuarea tehnicii:
-asistenta își spală mâinile
-evacuează secrețiile din cavitate
-aspiră soluții medicamentoase în pipetă
-pune în evidență cavitatea:
 a)mucoasa conjunctivală se pune în evidență prin tracțiunea în jos
a pleoapelor inferioare cu policele mâinii stângi
 b)mucoasa nazală se pune în evidență prin ridicarea vârfului nasului
 c)mucoasa conductului auditiv extern se pune în evidență prin
tracționarea pavilionului urechii în sus și înapoi cu mâna stângă
-asistenta instilează numărul de picături recomandate de medic (pentru
conductul auditiv extern soluția va fi încălzită la 370 C)
-asistenta șterge cu o compresă sterilă excesul de soluție
-acordă îngrijirile ulterioare
 a)după instilația conjunctivală învață pacientul să miște globul
ocular
 b)după instilația nazală bolnavul trebuie să rămână nemișcat 30 -
40 secunde, pentru ca soluția să ajungă în faringe
 c)după instilația auriculară se introduce un tampon în conductul
auditiv extern
 Reorganizarea locului de muncă (se spală pipeta , se îndepartează
deșeurile)
F.Administrarea medicamentelor pe cale parenterală

 Definiție: calea parentală ,în înțelesul strict al cuvântului , reprezintă calea care
ocolește tubul digestiv; dat fiind faptul că în afara injecțiilor și alte căi ocolesc tubul
digestiv (ex.: calea respiratorie ) , noțiunea de cale parenterală a fost reconsiderată,
păstrând în sfera ei numai calea injectabilă de administrare a medicamentelor
 Avantajele căii parenterale : dozarea precisă a medicamentelor; obținerea unui
efect rapid; posibilitatea administrării medicamentelor la pacientul inconștient, cu
hemoragie digestivă, vărsături
 Scopul injecțiilor : explorator : care constă în testarea sensibilității organismului
față de diferite substanțe
terapeutic: administrarea medicamentelor
 Locul injecțiilor îl constituie țesuturile în care se introduc medicamentele:
-grosimea dermului – injecție intradermică
-sub piele, în țesutul celular subcutanat – injecție subcutanată
-țesutul muscular – injecție intramusculară
-în vasele sangvine – injecția intravenoasă și injectia intraarterială
-în inimă – injecția intracardiacă
-în intervenția de urgență - în măduva roșie a oaselor
-injecția intraosoasă - în spațiul subarahnoidian
 Pregătirea injecției: materiale :
- seringi sterile cu o capacitate în funcție de cantitatea de soluție
medicamentoasă
-medicamentul prescris se poate prezenta :
a) ca medicament direct injectabil, în fiole sau flacoane cu doză unică
sau mai multe doze; în seringă gata de întrebuințare
b) ca medicament indirect injectabil: pudre sau produse liofilizate ,în
fiole sau flacoane cu dop de cauciuc, însoțite sau nu de solvent
-alte materiale: tampoane sterile din vată și tifon, soluții dezinfectante,
pile din metal pentru deschiderea fiolelor, lampă de spirt, tăviță
renală, garou din cauciuc, perniță , mușama
 Pregătirea pacientului : psihică ( se informează privind scopul și
locul injecției și eventuale reacții pe care le va prezenta în timpul
injecției ); pregătire fizică ( se așază în poziție confortabilă, în
funcție de tipul și locul injecției)
 Încărcarea seringii :
-se spală pe mâini cu apă curentă, se verifică seringa și acele-
capacitatea și termenul de valabilitate al sterilizării
-se verifică integritatea fiolelor sau flacoanelor, eticheta, doza,
termenul de valabilitate, aspectul soluției
-se îndepărtează ambalajul seringii, se adaptează acul pentru aspirat
soluția, acoperit cu protectorul, și se așază pe o compresă sterilă
 a) aspirarea conținutului fiolelor: se golește lichidul din vârful fiolei prin mișcări
de rotație; se dezinfectează gâtul fiolei prin flambare sau prin ștergere cu tamponul
îmbibat în alcool (se flambează pila de oțel și se taie gâtul fiolei; se deschide fiola
astfel: se ține cu mâna stângă, iar cu policele și indexul mâinii drepte protejate cu o
compresă sterilă se deschide partea subțiată a fiolei; se trece gura deschisă a fiolei
prin flacără; se introduce acul în fiola deschisă, ținută între policele mâinii drepte și
având grijă ca bizoul acului să fie permanent acoperit cu soluția de aspirat; fiola se
răstoarnă progresiv cu orificiul în jos; se îndepărtează aerul din seringă, fiind în
poziție vericală cu acul îndreptat în sus, prin împingerea pistonului până la apariția
primei picături de soluție prin ac; se schimbă acul de aspirat cu cel folosit pentru
injecția care se face
 b) dizolvarea pulberilor : se aspiră solventul în seringă; se îndepărtează căpăcelul
metalic al flaconului, se dezinfectează capacul de cauciuc, se așteaptă evaporarea
alcoolului; se pătrunde cu acul prin capacul de cauciuc și se introduce cantitatea de
solvent prescrisă; se scoate acul din flacon și se agită pentru a completa dizolvarea
 c) aspirația soluției din flaconul închis cu dop de cauciuc : se dezinfectează dopul
de cauciuc, se așteaptă evaporarea alcoolului; se încarcă seringa cu o cantitate de
aer egală cu cantitatea de soluție ce urmează a fi aspirată; se introduce acul prin
dopul de cauciuc în flacon, până la nivelul dopului și apoi se introduce aerul; se
retrage pistonul sau se lasă să se golească singur conținutul flaconului în seringă
sub presiunea din flacon; acul cu care s-a perforat dopul de cauciuc se schimbă cu
acul pentru injecție
 Injecțiile –execuție
Injecția intradermică ( i.d.)
 Scop : terapeutic- anestezie locală; desensibilizarea organismului în cazul alergiilor;
explorator- intradermoreacțiile la tuberculină, la diverși alergeni
 Locul injecției : regiuni lipsite de foliculi piloși: fața anterioară a antebrațului; fața externă a brațului
și a coapsei; orice regiune în scop de anestezie
 Soluții administrate : - soluții izotone ușor resorbabile, cu densitate mică
 Se folosesc seringi de 0,5 ml gradate, ace cu un diametru de 5/10, 6/10 mm, 5- 10 mm
lungime și bizoul scurt.
 Resorbția – foarte lentă
 Executarea : asistenta își spală mâinile, dezifectează locul injecției; se întinde și se imobilizează
pielea cu policele și indexul mâinii stângi; se prinde seringa în mâna dreaptă și se pătrunde cu
bizonul acului îndreptat cu acul în sus în grosimea dermului; se observă locul de injectare, formarea
unei papule cu apectul cojii de portocală,având un diametru de 5-6 mm și înălțimea de 1-2 mm; se
retrage brusc acul, nu se tamponează locul injecției
 Îngrijirea :
-este recomandat să nu se spele pe antebraț, să nu comprime locul injecției
-se citește reacția în cazul intradermoreacțiilor la intervalul de timp stabilit
 Incidente :
-revărsarea soluției la suprafața pielii, având drept cauză pătrunderea parțială a bizoului acului în
grosimea dermului
-lipsa aspectului caracteristic (papula cu aspect de portocală); cauza: pătrunderea soluției sub derm
-lipotimie, stare de șoc cauzată de substanța injectată
-necrozarea tegumentelor din jurul injecției
 Injecția subcutanată( s.c. )
 Scop: terapeutic
 Locul injecției: regiuni bogate în țesut celular, lax, extensibil ( fața externă a brațului, fața
supero-externă a coapsei; fața supra- și sub-spinoasă a omoplatului; regiunea subclaviculară;
flancurile peretelui abdominal)
 Soluții administrate: - soluții izotone, nedureroase ; soluții cristaline (insulina, cofeina,
histamina)
 Se folosesc ace cu d = 6/10, 7/10 mm; l = 30-50 mm și bizoul lung.
 Resorbția începe de la 5-10 minute de la administrare și durează în funcție de cantitatea
substanței administrate.
 Executarea: asistenta își spală mâinile; dezinfectează locul injecției; pentru injecția pe fața
externă a brațului, poziția pacientului este șezând, cu brațul sprijinit pe șold; se prinde seringa
pregătită, ca pe un creion, în mâna dreaptă; se face o cută a pielii între indexul și policele
mâinii, care se ridică după planurile profunde; se pătrunde brusc, cu forță, la baza cutiei,
longitudinal, 2-4 cm; se verifică poziția acului prin retragerea pistonului, dacă nu s-a pătruns
într-un vas sangvin; se injectează lent soluția medicamentoasă, prin apăsarea pistonului cu
policele mâinii drepte; se retrage brusc acul cu seringa și se dezinfectează locul injecției,
masându-se ușor, pentru a favoriza circulația și deci resorbția medicamentului
 Accidente, intervenții:
-durere violentă, prin lezarea unei terminațiuni nervoase ( se retrage acul puțin spre suprafață)
-ruperea acului ( extragerea manuală sau chirurgicală a acului)
-hematom prin lezarea unui vas mai mare ( se previne prin verificarea poziției înainte de
injectare)
 Injecția intramusculară (i.m.)
 Scop: terapeutic
 Locul injecției: mușchii voluminoși, lipsiți de trunchiuri importante de vase și
nervi : regiunea supero-externă a fesei ; fața externă a coapsei în treimea mijlocie ;
fața externă a brațului, în mușchiul deltoid
 Soluții administrate : soluții izotone; soluții uleioase ; soluții coloidale cu densitate
mare
 Resorbția: începe imediat după administrare; se termină în 3-5 minute; mai lentă
pentru soluții uleioase
 Locul preferat al injecției îl constituie mușchii fesieri (se evită lezarea nervului
sciatic: -cadranul superior extern fesier : rezultă din întretăierea unei linii
orizontale, care trece prin marginea superioară a marelui trohanter, până deasupra
șanțului interfesier, cu alta vericală perpendiculară pe mijlocul celei orizontale;
când pacientul e culcat se caută ca repere punctele Smirnov și Barthelmy (punctul
Smirnov este situat la un lat de deget deasupra și înapoia marelui trohanter; punctul
Barthelmy este situat la unirea treimii externe cu cele două treimi interne ale unei
linii care unește splina iliacă anteroposterioară cu extremitatea șanțului interfesier);
când pacientul este în poziție șezând , injecția se poate face în toată regiunea
fesieră, deasupra liniei de sprijin).
 Pregătirea injecției : materialele (cele obișnuite pentru injecții); se încarcă seringa;
pacientul : se informează, se recomandă să se relaxeze musculatura; se ajută să se
așeze comod în poziție decubit ventral, decubit lateral, ortostatism, șezând
(pacienți dispneici)
 Executarea : asistenta își spală mâinile; dezinfectează locul injecției ;se
întinde pielea între indexul și policele mâinii stângi și se înțeapă
perpendicular pielea cu rapiditate și siguranță, cu acul montat la seringă; se
verifică poziția acului prin aspirare; se injectează lent soluția; se retrage
brusc acul cu seringa și se dezinfectează locul; se masează ușor locul
injecției pentru a activa circulația, favorizând resorbția
 Îngrijirea ulterioară a pacientului :se așază în poziție comodă , rămânând
în repaus fizic 5-10 minute
 Incidente și accidente, intervenții
-durere vie, prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale
(retragerea acului, efectuarea injecției în altă zonă)
-paralizia prin lezarea nervului sciatic ( se evită prin respectarea zonelor de
elecție a injecției)
-hematom prin lezarea unui vas
-ruperea acului (extragerea manuală sau chirurgicală)
-supurație aseptică ( se previne prin folosirea unor ace suficient de lungi
pentru a pătrunde în masa musculară)
-embolie prin injectarea accidentală într-un vas a soluțiilor uleioase (se
previne prin verificarea poziției acului )
 De știut: injecția se poate executa și cu acul detașat de seringă,
respectându-se măsurile de asepsie; poziția acului se controlează, în cazul
soluțiilor colorate, prin detașarea seringii de la ac, după introducerea acului
în masa musculară; infiltrația dureroasa a mușchilor se previne prin
alternarea locurilor injecțiilor
 Injecția intravenoasă (i.v.)
 Scop : terapeutic; explorator ( se administrează substanțe de contrast
radiologic)
 Locul injecției : venele de la plica cotului ;
 venele antebrațului ;
 venele de pe fața dorsală a mâinii ;
 venele maleolare interne ;
 venele epicraniene
Soluții administrate : - soluții izotone; soluții hipertone
 Resorbția: este instantanee

 Execuția injecției : asistenta se spală pe mâini; se alege locul puncției; se

dezinfectează locul puncției; se execută puncția venoasă; se controlează
dacă acul este în venă; se îndepărtează staza venoasă prin desfacerea
garoului; se injectează lent, ținând seringa în mâna stângă, iar cu policele
mâinii drepte se apasă pe piston; se verifică periodic dacă acul este în venă;
se retrage brusc acul, când injectarea s-a terminat; la locul puncției se
aplică tamponul îmbibat în alcool, compresiv
 Îngrijirea ulterioară : se menține compresiune la locul injecției câteva
minute; se supraveghează în continuare starea generală
 Incidente și accidente, intervenții
-injectarea soluției în țesutul perivenos, manifestă prin tumefierea
țesuturilor, durere ( se încearcă pătrunderea în lumenul vasului,
continuându-se injecția, sau se încearcă în alt loc)
-flebalgia produsă prin injectarea rapidă a soluției sau a unor substanțe
iritante ( injectare lentă)
-valuri de căldură, senzație de uscăciune în faringe ( injectare lentă)
-hematom prin străpungerea venei ( se întrerupe injecția)
-amețeli, lipotimie, colaps ( se anunță medicul)
 De știut : în timpul injectării se va supraveghea locul puncției și
starea generală; vena are nevoie pentru refacere de un repaos de cel
puțin 24 h, de aceea nu se vor repeta injecțiile în acceași venă la
intervale scurte; dacă pacientul are o singură venă disponibilă și
injecțiile trebuie să se repete, puncțiile se vor face întotdeauna mai
central față de cele anterioare; dacă s-au revarsat, în țesutul
perivenos, soluțiile hipertone (calciu clorat,calciu bromat), va fi
înștiințat medicul pentru a interveni, spre a se evita necrozarea
țesuturilor
 De evitat : încercările de a pătrunde în venă după formarea
hematomului, pentru că acesta, prin volumul său, deplasează
traiectul obișnuit al venei
 Perfuzia intravenoasă
a)Definiţie: reprezintă introducerea pe cale parenterală picătură cu picătură a unor substanţe
medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitică și volemică a organismului
b)Scop: hidratarea şi mineralizarea organismului; administrarea medicamentelor la care se
urmăreşte efectul prelungit; depurativ, diluând şi favorizând excreţia din organism a
produşilor toxici; completarea proteinelor sau a unor componente sanguine pe cale
parenterală; alimentarea pe cale parenterală
c)Pregătirea materialelor: tava medicală; trusa pentru perfuzat; soluții prescrisă; garou; tăviță
renală; stativ prevăzut cu brățări cu cleme pentru fixarea flacoanelor;1- 2 seringi; o pernă,
mușama; o pensă hemostatică; comprese sterile; antiseptic pentru tegument; romplast;
foarfece
d)Pregătirea echipamentului: se verifică data de expirare a soluțiilor de administrat, volumul
și tipul soluțiilor; se verifică aspectul lor ( să nu fie tulburi, precipitate etc.), se agață soluția în
stativ; se înlătură capacul sau dopul protector și se dezinfectează cu un pad alcoolizat
porțiunea unde va fi introdus perfuzorul; se introduce cu seringa sterilă un alt medicament în
soluția perfuzabilă, dacă acest lucru este indicat, și se va eticheta flaconul specificând
medicația introdusă; se desface perfuzorul și se introduce în soluție, având grijă să nu atingem
capătul sau de nimic pentru a-l păstra steril; se clampează perfuzorul și apoi se presează
camera de umplere până se umple jumătate; se declampează perfuzorul și se golește de aer,
lăsând lichidul să curgă în tăviță până când nu mai este nici o bulă de aer; dacă soluția este în
flacon de sticlă, va trebui să se deschidă filtrul de aer pentru ca ea să curgă; dacă este în pungă
de plastic nu este nevoie; se detașază capacul protector al celuilalt capăt al perfuzorului și se
atașază perfuzorul la ac/branulă; se etichetează flaconul de soluție cu data și ora administrării
e)Pregătirea psihică și fizică a bolnavului: i se explică bolnavului necesitatea tehnicii; se
așază bolnavul pe pat, în decubit dorsal, cât mai comod, cu antebrațul în extensie și pronație
f)Efectuarea perfuziei: spălarea pe mâini cu apă și săpun, mănuși; se
examinează calitatea venelor; se aplică garoul de cauciuc la nivelul
brațului; se aseptizează plica cotului cu alcool; se cere bolnavului să
închidă pumnul; se efectuează puncția venei alese; se verifică poziția acului
în venă; se îndepărtează garoul și se adaptează amboul aparatului de
perfuzie la ac; se deschide prestubul, pentru a permite scurgerea lichidului
în venă și se reglează viteza de scurgere a lichidului de perfuzat, cu ajutorul
prestubului, în funcție de necesitate; se fixează cu leucoplast amboul acului
și porțiunea tubului învecinat acestuia, de pielea bolnavului; se
supraveghează permanent starea bolnavului și funcționarea aparatului
Dacă este necesar, se pregătește cel de-al II-lea flacon cu substanța
medicamentoasă, încălzindu-l la temperatura corpului; înainte ca flaconul
să se golească complet, se închide prestubul pentru a împiedica pătrunderea
aerului în perfuzor și se racordează aparatul de perfuzie la noul flacon; se
deschide prestubul, pentru a permite lichidului să curgă; operația de
schimbare trebuie să se petreacă cât mai repede, pentru a nu se coagula
sângele refulat din ac și se reglează din nou viteza de perfuzat a lichidului
de perfuzat. Înainte de golirea flaconului se închide prestubul, se exercită o
persiune asupra venei puncționate cu un tampon îmbibat în soluție
dezinfectantă și, printr-o mișcare bruscă în direcția axului vasului, se
extrage axul din venă; se dezinfectează locul puncției, se aplică un
pansament steril și se fixează cu romplast.
g)Calculul ritmului de administrare a soluțiilor perfuzabile (rata de flux):
- Formula 1: total soluție/total ore=ml/oră
- Formula 2: ml/oră x factor picurător=picături/oră
- Formula 3: total soluție x factor picurător/nr.ore x 60min.=picături/min.
Unde factor picurător: picurător copii=micro=60pic/ml; picurător adulți- macro-
15pic/ml; picurător sânge=10 picături/ml
h)Îngrijirea bolnavului dupa tehnică: se așază bolnavul confortabil în patul său; se
administrează bolnavului lichide călduțe ( dacă este permis); se supraveghează bolnavul
i) Reorganizarea locului de muncă: se notează în foaia de observație data, cantitatea de
lichid perfuzat, cine a efectuat perfuzia
j)Incidente, accidente:
-hiperhidratarea prin perfuzie în exces, la cardiaci, poate determina edem pulmonar
acut: tuse, expectorație, polipnee, creșterea T.A. ( se reduce ritmul perfuziei sau chiar se
întrerupe complet, se injectează cardiotonice)
-embolie pulmonară prin pătrunderea aerului în curentul circulator; se previne prin:
eliminarea aerului din tub înainte de instalarea perfuziei, intreruperea ei înainte de
golirea completă a flaconului
-nerespectarea regulilor de asepsie poate determina infectarea și apariția de frisoane
-coagularea sângelui pe ac sau canulă: se previne prin introducerea pe lumen a soluției
de heparină
-revărsarea lichidului perivenos- flebită, durere, crește temperatura tegumentului, eritem
de-a lungul venei ( se anunță medicul )
-lichidul nu se scurge deși acul este în vene ( se verifică poziția acului, se mobilizează
puțin, se verifică presiunea lichidului)
 Inserția unui cateter de venă periferică: presupune selectarea unui cateter
adecvat, a unui loc de puncționare și a unei vene potrivite, aplicarea de
garou, dezinfectarea locului ales, puncționarea venei și introducerea
cateterului; selectarea cateterului și a locului de inserție se va face în
funcție de tipul, durata și frecvența tratamentului pe care pacientul le are
prescrise, accesibilitatea patului venos al pacientului, vârsta și constituția
fizică a pacientului.
Dacă este posibil, se va alege o venă la brațul sau mâna nondominantă.
Locurile preferate de puncționare venoasă sunt vena cefalică și basilică a
brațului și cele de pe partea dorsală a mâinii. Se pot aborda și venele de la
nivelul piciorului , dar crește riscul de tromboflebită.
Un cateter periferic permite adminstrarea de soluții lichide, sânge și
derivate din sânge, și menține accesul venos permanent. Inserția unui
cateter periferic este contraindicată la brațul sau mâna care prezintă leziuni,
edeme, arsuri, la brațul sau mâna corespunzătoare plăgii operatorii la
pacientele mastectomizate.
De obicei, dacă o venă este lezată ( hematom , echimoză etc.), se va alege
un nou loc de puncționare întotdeauna deasupra zonei lezate, niciodată sub
zona lezată.
 Materiale necesare: paduri alcoolizate; mănuși; garou; cateter pentru vena
periferică; soluțiile de administrat; perfuzor; stativ; fixator transparent
pentru cateter; comprese
 Pregătirea echipamentului: se verifică medicația prescrisă, data de
expirare, aspectul soluțiilor de administrat; se atașază perfuzorul la flaconul
cu soluție în mod steril și se scoate aerul
Inserția cateterului:
-se poziționează stativul cu soluția perfuzabilă și perfuzorul atașat cât mai aproape de patul
pacientului; se spală pe mâini
-se confirmă identitatea pacientului; se explică procedura pacientului pentru a-i reduce
anxietatea (care poate produce vasoconstricție și, implicit, un abord mai dificil al venelor) și a
ne asigura de cooperarea sa
-se selecteaza locul puncționării; dacă se prevede o terapie intravenoasă de lungă durată se va
începe cu venele din porțiunea distală pentru a schimba, cu timpul, locul puncționării din ce în
ce mai proximal; dacă trebuie administrată o substanță iritantă sau un volum mai mare de
lichide, se va alege o venă mare
-se poziționează pacientul într-o poziție confortabilă, cu brațul sprijinit și poziționat în jos
pentru a permite umplerea venelor brațului și mâinii
-se aplică garoul la aproximativ 15 cm mai sus de locul de puncționare, pentru a dilata venele;
se verifică pulsul radial; dacă acesta nu este palpabil, se va lărgi puțin garoul pentru a nu face
ocluzie arterială
-se palpează o venă cu ajutorul indexului și al degetului mijlociu al mâinii nondominante
-se trage de piele pentru a fixa vena; dacă vena nu se simte bine, se va alege alta
-dacă este palpabilă dar nu suficient de palpabilă, se cere pacientului să își închidă și să-și
deschidă pumnul de câteva ori sau se tapotează cu degetele de-a lungul venei
-garoul nu se va menține mai mult de 3 minute; dacă în tot acest timp nu s-a reușit inserarea
cateterului, se va desface garoul pentru câteva minute și se va relua tehnica
-se pun mănușile; se dezinfectează locul ales pentru puncționare cu paduri alcoolizate dinspre
interior spre exterior și se lasă să se usuce pielea ( uneori, va fi necesar ca în prealabil să fie
îndepărtat părul din zona respectivă, la pacienții cu pilozitate accentuată)
-se va lua branula în mâna dominantă și se va ține între police și index ( dacă are aripioare,
branula se va ține de acestea ), iar cu policele mâinii nondominate se va trage pielea de sub
venă pentru a o fixa și a o examina
-se va avertiză pacientul va simți o înțepătură
 -se va introduce cateterul cu amboul acului în sus, sub un unghi de
aproximativ 15 grade, direct prin piele până în venă, printr-o singură
mișcare, verificând dacă apare sânge în capătul cateterului care confirmă că
acesta este în venă; din momentul în care apare sângele există mai multe
metode de a introduce cateterul în venă: se desface garoul, apoi fie se
continuă împingerea cu grijă ( pentru a nu perfora vena prin celălalt perete)
a cateterului până la jumătatea sa și apoi se scoate acul în același timp cu
împingerea totală a canulei de plastic, atașându-se imediat fie perfuzorul,
fie seringa , presând ușor pe venă pentru împiedicarea sângerării; fie se
scoate acul imediat după puncționarea venei și apariția sângelui și se
atașază rapid și steril perfuzorul soluției de administrat; se pornește
perfuzia în timp ce cu o mână se fixează vena, și cu cealaltă se împinge
canula de plastic (e o metodă care nu prezintă riscul perforării venei
deoarece cateterul este introdus fără a mai avea acul în el și deoarece
soluția perfuzată dilată vena făcând mai ușoară avansarea cateterului; se
aruncă acul cateterului în recipientul de înțepătoare; se reglează ritmul de
administrare a perfuziei; se fixează cateterul cu un fixator transparent și
semipermeabil, după ce se usucă dezinfectantul pe piele; fixatorul se
desface în mod steril și se aplică pe locul de inserție lipind bine marginile
pentru a preveni ieșirea accidentală a cateterului;
se fixează și tubul perfuzorului de mâna pacientului, având grijă însă
să lase libertate de mișcare și să nu fie fixat în extensie, deoarece
poate trage cateterul afară din venă la o mișcare mai bruscă; dacă
cateterul se află în zona articulațiilor mâinii, se va pune un un
prosop rulat sub articulație și se plasează mâna pe el; îndepărtarea
cateterului se va face la terminarea terapiei intravenoase sau atunci
când vechiul cateter nu mai este funcțional și pacientul necesită în
continuare tratament intravenos; se opreste perfuzia și se clampează
perfuzorul, îndepărtându-se apoi cu blândețe fixatorul de pe branulă;
folosind o tehnică sterilă se va deschide o compresa sterilă; se vor
pune mănuși și se va plasa compresa sterilă cu o mână peste locul de
inserție a cateterului, iar cu cealaltă mână se va scoate branula
printr-o mișcare paralelă cu pielea; se va inspecta branula scoasă
pentru ca sa nu lipseasca din ea porțiuni care să se fi rupt accidental
și să intre în circulația sangvină a pacientului; se face compresie pe
locul puncționării timp de 1-2 minute, se curăță zona și apoi se
aplică un bandaj adeziv
-dacă apar secreții la locul de inserție a cateterului, capătul acestuia
va fi tăiat cu o foarfecă sterilă direct într-un recipient steril și trimis
la laborator pentru analizare
-se va indica pacientului să-și restrângă pentru 10 minute activitatea
membrului care a avut cateterul și să păstreze bandajul adeziv timp
de 1 oră de la îndepărtarea branulei
 Complicații:
Complicațiile care pot surveni în cadrul terapiei intravenoase pe cateter periferic
trebuie avute în vedere, prevenite, iar, dacă apar, cunoscute metodele de acționare
în aceste situații. Aceste complicații sunt:
-flebitele ( roșeața la locul de inserție și de-a lungul venei, durere, edem, scleroza
venei, uneori febră) datorate fie păstrării timp îndelungat a unui cateter în venă,
medicamente sau soluții administrate care au pH prea mare sau prea mic sau
osmolaritate crescută, deplasarea branulei în venă prin fricționare; flebitele pot fi
prevenite prin schimbarea la timp a cateterelor și securizarea lor printr-o fixare
atentă , împiedicând mișcarea în venă
-extravazarea soluțiilor ( va apare o umflătură la locul de inserție și în jurul său,
descreșterea temperaturii pielii din zonă, durere, senzație de arsură ) prin perforarea
venei sau dizlocarea cateterului din venă; se va opri perfuzia imediat, se va aplica
gheață imediat după și apoi comprese călduțe mai târziu; extravazarea soluțiilor
administrate poate fi prevenită prin verificarea periodică a locului de inserție a
cateterului, prin aplicarea corectă a fixatorului transparent care permite ca această
verificare periodică să fie foarte ușor de făcut
-impermeabilitatea cateterului ( perfuzia nu mai curge , iar dacă pacientul are
infuzomat sau injectomat, acesta intră în alarmă) datorită neheparinizării perodice a
cateterului după fiecare administrare, nefolosirii îndelungate sau formării de
cheaguri de sânge atunci când pacientul se plimbă și sângele umple cateterul și
staționează acolo; permeabilitatea cateterului se poate menține prin heparinizare sau
adminstrare de soluție normal salină după fiecare folosire și învățarea pacientului să
țină mâna cu branula ridicată în dreptul cotului atunci când se plimbă
- hematom ( sensibilitate crescută la orice atingere a zonei, vânătaie, impermeabilitate)
datorită perforării peretului opus în timpul inserării cateterului, compresie ineficientă
după îndepărtarea branulei; se va scoate branula, se va aplica compresie; formarea de
hematoame poate fi prevenită prin efectuarea corectă a tehnicii de inserție a cateterului,
de o mărime potrivită venei abordate și prin eliberarea garoului cât mai repede posibil
după inserția cateterului
-secționarea cateterului, de obicei capătul acestuia care este introdus în venă, datorită
reinserției acului de-a lungul tecii de plastic, în timp ce cateterul este în venă; se va
încerca recuperarea părții secționate dacă este la vedere, dacă nu, se aplică garoul
deasupra locului de inserție și se anunță medicul și radiologul; secționarea cateterului se
poate preveni neintroducând niciodată acul înapoi în cateter pentru a încerca inserția sa,
ci se scot amândouă odată și se încearcă încă o dată inserția cu alt cateter
-spasme venoase ( durere de-a lungul venei, albirea pielii din jurul venei respective, rata
scăzută de curgere a soluției perfuzate chiar dacă perfuzorul este declampat) datorită
administrării inadecate de substanțe iritative și în diluții insuficiente, administrării de
soluții perfuzabile reci ( sau transfuzie cu sânge rece), adminstrarea prea rapidă a
soluțiilor chiar dacă sunt la temperatura camerei; se vor aplica comprese cu apă călduță,
se va descrește ritmul de adminstrare; spasmul venos poate fi prevenit prin administrarea
de sânge și soluții la temperaturile potrivite
-reacții vasovagale ( colaps brusc al venei în timpul puncționării, paloare, amețeală, greață,
transpirații, hipotensiune ) datorită producerii de spasm venos cauzat de anxietate și
durere; pacietul va fi așezat pe pat cu picioarele mai sus decât capul, este încurajat să
respire adânc, se măsoară semnele vitale; aceste situații pot fi prevenite prin explicarea
procedurii pacientului, reducerea anxietății acestuia și, eventual, folosirea unui anestezic
local înainte de puncționarea venei
-tromboze ( durere , roșeață , umflătură , impermeabilitate) datorită afectării celulelor
endoteliale ale venelor, favorizând formarea de trombi; se va îndepărta cateterul și se va
insera într-o altă zonă, se vor aplica comprese cu apă călduță, se va supraveghea
pacientul și se observă dacă apar semne de infecție; formarea trombozelor poate fi
prevenită prin inserția unui cateter periferic folosind o tehnică corectă, fără a leza vena
-infecții sistemice ca septicemia sau bacteriemia ( febră, frisoane, indispoziție fără motiv aparent) datorită unei
tehnici nesterile, apariției flebitelor severe care favorizează dezvoltarea organismelor, fixare insuficientă a
branulei, ceea ce permite mișcarea ei în venă și introducerea organismelor în circulația sangvină,
menținerea îndelungată a unui cateter, sistem imun slab dezvoltat sau folosirea unor soluții perfuzabile
contaminate; se va anunța imediat medicul la apariția semnelor specifice descrise; se va îndepărta cateterul
și se vor obține culturi de la locul inserției, se va tăia cu o foarfecă sterilă capătul cateterului și se va trimite
la laborator pentru analizare, se vor monitoriza semnele vitale, se vor administra medicația și antibioterapia
prescrise; prevenirea infecțiilor sistemice se poate face folosind cu strictețe o tehnică sterilă atât la inserția
cateterului cât și la cuplarea perfuzoarelor la soluțiile de perfuzat și la branulă, la întreruperea perfuziilor
sau la îndepărtarea cateterului
- reacții alergice ( prurit, bronhospasme, urticarie, edem la locul de inserție a cateterului) până la reacții
anafilactice cu stop cardiac , datorate faptului că pacientul este alergic la substanța administrată; în acest
caz se va opri perfuzia imediat, se mențin permeabile căile respiratorii, se anunță imediat medicul, se vor
administra antihistaminicele, antiinflamatoarele și antipireticele care se prescriu, cât și epinefrină și
cortizon dacă se indică; reacțiile alergice se previn printr-o completă anamneză a pacientului care să conțină
istoricul alergenic al acestuia , efectuarea testării la medicamente ( în special antibiotice) înaintea primei
administrări cu monitorizare atentă timp de 15 minute de la testare sau de la adminstrarea unui nou
medicament fără testare
-încărcare circulatorie ( disconfort, turgescența venei jugulare, dificultate respiratorie, creșterea tensiunii
arteriale, respirație zgomotoasă ( cu hârâituri), dezechilibru între lichidele eliminate și cele igerate,
administrate) datorată unui calcul greșit al cantității de lichide ce trebuie adminstrat, cât și administrării
prea rapide a acestuia; în acest caz se ridică capul patului astfel încât pacientul să stea semișezând, se
administrează oxigen, se anunță medicul, se administrează diuretice dacă se prescriu; pentru a preveni
încărcarea circulatorie se va verifica periodic rata de administrare a perfuziilor pentru a observa din timp
eventualele dereglări și schimbări, se calculează cu atenție cantitatea care trebuie administrată, se verifică și
monitorizează diureza pacienților cu tratament perfuzabil de soluții pentru a putea face un bilanț corect

-embolie ( dificultate respiratorie, puls slab bătut, creșterea presiunii venoase centrale, hipotensiune, pierderea
conștienței) datorită împingerii aerului în venă prin schimbarea flacoanelor de soluție și împingerea aerului
de pe perfuzor în venă; se va înlătura perfuzia, se va chema medicul, se va poziționa pacientul pe partea
stânga în poziție Trendelenburg pentru a permite aerului să intre în atriul drept, se va administra oxigen;
prevenirea emboliei se face scoțând aerul cu atenție din perfuzor înainte de cuplare la cateter și schimbarea
flacoanelor cu verificarea perfuzorului, securizarea conexiunilor dintre perfuzor și cateter și dintre perfuzor
și flacon