Produse Alimentare cu

Organisme Modificate
Genetic

Mihaescu Alina
 Introducere

 O dată cu dezvoltarea cunoştinţelor de biologie celulară, genetică

moleculară şi inginerie genetică, manipularea artificială a informaţiei
genetice a devenit posibilă şi o dată cu ea au apărut biotehnologiile
moderne cu aplicaţii în variate domenii precum medicina, industria
farmaceutică, agricultura, industria alimentară etc. Este de
necontestat faptul că genetica a devenit "actorul" principal al ştiinţei
contemporane, domeniul cel mai fascinant, care permite intervenţia
omului în procesele vieţii. Chiar dacă istoria geneticii ca ştiinţă de sine
stătătoare măsoară mai bine de un secol, în domeniul agriculturii şi al
industriei alimentare, aplicaţiile acesteia sunt relativ recente.
 Definitii ale organismelor modificate genetic

 Datorită limbajului universal al genelor (codul genetic), oamenii de

ştiinţă pot transfera gene între diferite specii care nu sunt înrudite
(animale, plante, microorganisme). De exemplu, genele unui peşte pot
fi transferate la o plantă de tomate sau la căpşună pentru a le conferi
rezistenţă sporită la temperaturi foarte scăzute. Plantele obţinute prin
astfel de tehnici de inginerie sunt forţate să producă substanţele
chimice ale peştelui, tocmai datorita acestui limbaj universal, ele
ajungând să elaboreze, de pildă, o substanţă pe care peştii o produc,
in mod normal, pentru a supravietui în apă rece.

 În ultima perioadă, au fost create şi organisme modificate genetic în

scop „nutriţional“. Dacă plantele transgenice realizate în scop
tehnologic constituie prima generaţie de alimente modificate genetic,
modificările genetice care vizează „îmbunătăţirea“ calităţii nutritive a
alimentelor se constituie în a doua generaţie de astfel de produse.
 Avantaje şi dezavantaje ale produselor cu organisme modificate genetic

 OMG-urile sunt omniprezente în viaţa noastră, mai ales în hrana pe

care o consumăm. Datorită tehnologiilor moderne, este posibilă
încrucişarea plantelor şi înmulţirea animalelor pe căi ce diferă de cele
tradiţionale. Altfel spus, biotehnologia permite transferul de
caracteristici dorite de la un individ la altul, cu scopul de a ameliora
specia dată. Spre exemplu, în unele ţări au fost realizaţi hibrizi noi de
porumb şi de bumbac rezistenţi la insecte dăunătoare; soia, porumb,
orez, tutun, sfeclă rezistente la erbicide, orez şi roşii îmbogăţite cu
vitamina A şi cu Fe.

 Clonarea, despre care se discută în contradictoriu în lumea întreagă,

este parte componentă a acestor tehnologii moderne. Şirul ce implică
utilizarea OMG-urilor continuă, deoarece unele state investesc din ce
în ce mai mulţi bani în această sferă de activitate.
 Susţinătorii tehnicilor de modificare genetică afirmă că
utilizarea acestora aduce numeroase avantaje, mai ales
pentru producătorii şi comercianţii de plante
transgenice:• reducerea costurilor deoarece nu mai este
necesară tratarea culturilor cu îngrăşăminte chimice;•
creşterea rezistenţei la acţiunea dăunătorilor; • obţinerea
unor sporuri importante ale recoltelor;• îmbunătăţirea
caracteristicilor organoleptice ale produselor (gust,
culoare, formă);• prelungirea termenului de valabilitate a
produselor, prin creşterea rezistenţei la păstrare.
 Beneficiile obţinute prin tehnicile de inginerie genetică în domeniul
agroindustrial pot fi clasificate astfel: plante rezistente la secetă şi
dăunători; cereale cu un conţinut crescut de proteine; cereale fără
gluten; orez cu un conţinut ridicat de vitamina A; seminţe de rapiţă cu
acizi graşi care pot fi utilizati în regimuri dietetice; plante fără
proteine alergene (kiwi fără proteină alergenă); bacterii acidolactice
rezistente la bacteriofagi; tomate cu coacere în timpul transportului;
soia cu o cantitate crescută de lecitina (prezentă, în mod obişnuit, în
gălbenuşul de ou) care este utilizată ca emulgator pentru margarină,
ciocolată şi alte produse alimentare; chimozina modificată genetic (în
mod obişnuit, chimozina este o enzimă extrasă din stomacul viţeilor)
utilizată în producţia de brînzeturi.
 Modificările genetice pot genera însă şi numeroase efecte
adverse asupra sănătăţii umane şi a mediului: • efecte
alergice şi toxice asupra oamenilor;• afecţiuni ale plantelor
şi animalelor, inclusiv efecte alergice şi toxice; • efecte
asupra dinamicii populaţiei de specii în mediul gazdă şi
asupra diversităţii genetice a fiecăreia dintre aceste
populaţii; • sensibilitatea modificată a agenţilor patogeni,
facilitând răspândirea bolilor infecţioase sau crearea de noi
vectori; • diminuarea acţiunii tratamentelor profilactice
sau terapeutice medicale, veterinare sau fitofarmaceutice
prin transferul genelor care conferă rezistenţă la
antibioticele utilizate în medicina umană sau veterinară;•
efecte asupra biogeochimiei, prin schimburi în
descompunerea în sol a materialului organic.
OMG nu se produc încă în România, dar se importă şi se cumpără, la
preţuri mari, comparativ cu produsele naturale româneşti. Pieţele şi
supermarket-urile abundă, atât în sezon, cât şi în extrasezon de
legume şi fructe de toate "naţionalităţile": mere, pere, pepeni, ardei
graşi turceşti, tomate greceşti, cartofi ungureşti şi multe altele.
Legumele şi fructele modificate genetic au un aspect, într-adevăr, mult
mai atrăgător decât cele autohtone, dar gustul este fad. Din dorinţa
de a se asigura hrana miliardelor de oameni, ştiinţa caută soluţii nu în
natură, cum ar fi mai firesc, ci in laborator, neglijându-se impactul
acestora asupra ecosistemului şi a fiinţei umane. Ingineria genetică
folosită în crearea de alimente cu proprietăţi noi diferă de metodele
tradiţionale, prin faptul ca genele sunt transferate între specii diferite
şi nu în cadrul aceleiaşi specii.
 O altă preocupare a publicului este posibilitatea ca OMG sa perturbe echilibrul
naturii. OMG sunt produse netradiţionale, a căror diseminare poate duce la o
modificare a ecosistemelor, care nu va corespunde neapărat obiectivelor
cercetate. Unii se tem şi că încrucişările cu populaţia sălbatică pot provoca o
“poluare genetică”.O altă problemă care se ridică şi pentru organismele
nemodificate genetic, este de a şti dacă testele de prediseminare (în special,
daca ele nu sunt limitate la încercări de laborator sau la simulari pe computer)
constituie o protecţie adecvată pentru mediu dacă este necesară o
monitorizare ulterioară. Amploarea monitorizării OMG post-eliberare în mediu,
necesară protejării ecosistemelor, în special, în ceea ce priveşte speciile cu
durată lunga de viaţă, cum ar fi copacii, devine o problemă atât etica, cât şi
tehnică.
 Atunci când îşi exprimă opinia cu privire la OMG, consumatorii compară
avantajele aduse de noua tehnologie cu riscurile sale. Dat fiind că, practic, nici
un OMG vegetal sau animal existent sau disponibil, pe termen scurt nu prezintă
avantaje evidente pentru consumatori, aceştia se întreabă de ce trebuie să-şi
asume riscuri. Se spune că consumatorii îşi asumă riscuri, în timp ce
producătorii sau furnizorii obţin avantaje.
 Principalii producători de OMG

 Ţările care produc organisme modificate genetic ar trebui să dispună de

reglementări clare şi responsabile şi de organe autorizate care să garanteze că
riscurile sînt analizate într-o manieră ştiinţifică şi că toate măsurile de
securitate posibile sînt adoptate, pe baza testelor realizate înainte de difuzarea
produselor rezultate în urma aplicării biotehnologiilor. De asemenea, se impune
o monitorizare atentă odată ce aceste produse au fost diseminate.

 Teoretic, în Uniunea Europeană nu se cultivă plante modificate genetic, astfel

că, din punct de vedere oficial, acestea ajung în consumul populaţiei doar prin
intermediul importurilor. Cu toate acestea, se ştie că organismele modificate
genetic sînt comercializate nu doar în Europa, ci chiar în întreaga lume prin
intermediul alimentelor procesate, cum ar fi ciocolata, hrana bebeluşilor,
pâinea, îngheţata şi hrana pentru animale.
 Cea mai mare suprafaţă cultivată cu OMG se află în SUA, aproximativ 42,8 mil
ha, reprezentând 63% din întreaga suprafaţă cultivată cu OMG pe plan mondial.
De altfel, SUA alocă fonduri impresionante pentru cercetare în domeniul
ingineriei genetice.
 Aspectele etice ale utilizării organismelor modificate genetic

 Problemele de etică în domeniul biotehnologiilor agroalimentare

privesc consecinţele potenţiale ale utilizării OMG-urilor sau ale oricărei
alte tehnologii pentru intensificarea producţiei de alimente în scopul
ameliorării securităţii alimentare. Preocupările consumatorilor în
legătură cu OMG se referă, în principal, la siguranţa sanitară a
alimentelor. Date fiind problemele ridicate de anumite mărfuri
alimentare care nu sunt transgenice, cum ar fi problemele alergenilor,
reziduurile de pesticide, ale contaminărilor microbiologice şi, în ultimul
timp, encefalopatia spongiformă bovină (BSE, boala "vacii nebune") şi
maladiile care afectează oamenii, consumatorii, uneori, au dubii în
privinţa siguranţei sanitare a mărfurilor alimentare obţinute prin
utilizarea noilor tehnologii.
 În ceea ce priveşte impactul asupra mediului, există posibilitatea ca
organismele modificate genetic să perturbe echilibrul naturii.OMG
sunt produse netradiţionale a căror eliberare în mediu poate genera
modificarea ecosistemelor(“poluarea genetică”).Riscurile şi
avantajele sunt aspecte comparabile din punctul de vedere al fiecărui
consummator, iar transparenţa este un drept legitim al
consumatorului de a avea acces la informaţiile privind avantajele şi
riscurile utilizării în agricultură a organismelor modificate genetic.Un
astfel de mijloc este etichetarea produselor alimentare, indiferent
dacă sunt sau nu modificate genetic. Responsabilitatea este
referitoare la implicarea consumatorilor în stabilirea politicii care
trebuie urmată în cazul OMG. Analiza etică ridică problema cunoaşterii
măsurii în care utilizarea OMG-urilor în agricultură poate fi orientată
şi contribuie în mod real la ameliorarea nutriţiei şi sănătăţii
consumatorilor săraci.În această privinţă echitatea este elementul
cheie al analizei etice.Până în present, utilizarea OMG-urilor în
agricultură s-a axat pe reducerea costurilor la nivelul exploatărilor
agricole, în special în ţările în curs de dezvoltare.
 Cadrul legislativ al producţiei şi comercializării produselor obţinute din
organisme modificate genetic

 În ceea ce priveşte etichetarea, noua legislaţie, care permite urmărirea

OMG-urilor de-a lungul lanţului de producţie şi de distribuţie, prevede
menţionarea obligatorie a tuturor alimentelor transgenice, fie ca sunt
destinate pentru om sau pentru animale, începând de la un prag de 0.9 %
pentru fiecare ingredient. Pragul de 1 % care era valabil până în prezent
pentru mărfurile destinate alimentaţiei umane, a fost redus.

 Legea nr. 214/2002 pentru aprobarea OG 49/2000 privind regimul de

obţinere, testare, utilizare şi comercializare a organismelor modificate genetic
prin tehnicile biotehnologiei moderne şi a produselor rezultate din acestea –
include noile prevederi comunitare apărute în acest domeniu, precum şi alte
acte juridice ale unor convenţii internaţionale la care România este parte
(Protocolul de la Cartagena privind biosecuritatea).
 Concluzii

 Supravegherea calităţii produselor alimentare trebuie tratată cu

maximă responsabilitate pentru prevenirea afectării sănătăţii sau
chiar a vieţii oamenilor şi a calităţii mediului înconjurător.Deşi nu s-a
putut dovedi că alimentele modificate genetic reprezintă soluţia
optimă pentru rezolvarea problemei alimentare, aceste produse tind
să ocupe un spaţiu tot mai mare pe pieţele multor ţări , mai ales ale
celor în curs de dezvoltare sau subdezvoltare. Având în vedere
riscurile declarate de toxicitate şi de alergenitate, întrebarea care se
ridică în mod firesc este următoarea:ce modificări ar putea să aducă
în organismul uman un consum îndelungat de alimente modificate
genetic?
Va multumesc pentru atentie!