FARMACOLOGIA VITAMINELOR

HIDROSOLUBILE ŞI
LIPOSOLUBILE
 VITAMINE
• Definiţie. Vitaminele sunt substanţe organice necesare pentru buna
funcţionare a organismului
Ele sunt introduse în organism prin intermediul alimentelor, unele
fiind sintetizate şi în organism: D3, K, PP, B6, etc.
• Etimologie: vit = viaţă, amina = structură aminică.
• Vitaminele prezintă mai multe denumiri:
– denumirea alfabetică, folosind litere mari ale alfabetului A, B, C,
D, E, K şi diferiţi indici în cadrul unui tip de vitamină: D2-D7,
B1, B2, B6, etc;
– denumirea chimică ce are la bază structura chimică a vitaminei:
vitamina B6-piridoxină (derivat de piridină), vitamina E-
tocoferol (derivat de tocol), etc;
 – denumirea terapeutică după efectul farmacodinamic: vitamina A-
vitamina antixeroftalmică, vitamina C-vitamina antiscorbutică,
vitamina D-vitamina antirahitică, vitamina E-vitamina antisterilitate,
vitamina PP-vitamina antipelagră, vitamina K-vitamina coagulării.
• Clasificare. Din cauza heterogenităţii structurii chimice şi a funcţiilor
diferite îndeplinite în organism, vitaminele au fost clasificate după
solubilitate în:
– vitamine liposolubile: A, D, E, K, F (acizi graşi esenţiali);
– vitamine hidrosolubile: C, complexul vitaminic B, P (flavonoidele).
• Vitaminoide – factori biochimici lipsiţi de funcţie enzimatică: inozitol,
colină
• Antivitamine – dimnuează activitatea vitaminelor (D – cerealele si
varza, E – fasolea, A – lipoxidaza).
• Vitaminele sunt active ca atare sau se găsesc sub formă de provitamine
(precursori inactivi), care în organism sunt transformate în vitamine –
carotenoidele (provitamine A).
• Cele mai multe vitamine nu au acţiuni
farmacodinamice distincte de efectele biochimice
• După mecanismul de acţiune vitaminele pot avea:
– Efect nuclear – acţionează influenţând transcripţia
ADN şi formarea unor proteine cu rol biologic:
vitaminele A şi D
– Efect membranar – împiedică acţiunea unor radicali
liberi la nivelul membranelor biologice: vitamina E
– Rol în transferul unor grupări cum ar fi –CO2, -CH3,
-NH2: vitaminele B1, B6, B12, biotina, acidul folic,
acidul pantotenic
– Rol în transferul de electroni: vitaminele PP, B2, K, C
 Deşi cantităţile de vitamine necesare organismului sunt mici, în
cazul în care prin alimentaţie sau sinteză endogenă nu sunt acoperite
cerinţele fiziologice apar carenţe, deficitul sau starea de hipovitaminoză.
Ele pot să apară datorită :
– aportului redus: alimentaţie dezechilibrată, lipsa poftei de mâncare;
– absorbţiei necorespunzătoare: afecţiuni hepatice, biliare, gastro-
intestinale sau administrarea concomitentă a unor medicamente care
scad absorbţia;
– nevoilor crescute ale organismului: la femeia însărcinată, la femeia
care alăptează, la copii în creştere, la bătrâni, în boli infecţioase, la
alcoolici, în cursul tratamentului cu unele medicamente.
Vitaminele se folosesc în doze mici profilactic sau pentru
tratamentul hipovitaminozelor uşoare
• Farmacografie:
– Doze mici dar de 5-10x mai mari decât necesarul
zilnic – profilactic sau curativ în hipovitaminoze
uşoare
– Doze mari – curativ în hipovitaminoze grave care se
manifestă ca afecţiuni: pelagra, scorbutul, rahitismul
• Farmacotoxicologie:
– Reacţii adverse severe la vitaminele liposolubile
administrate în doze mari
VITAMINE LIPOSOLUBILE
 VITAMINA A
• Vitamina A – vitamina antixeroftalmică
• Forme:
– Retinolul (vitamina A1) şi esterii retinolului
– 3-dehidro-retinolul (vitamina A2)
– Retinalul
– Acidul retinoic
– Precursori de vitamina A (provitamine A): carotenoide (β-
caroten)
– Analogi de sinteză ai vitaminei A: tretinoin, izotretinoin,
etretinat, acitretin
• Organismul uman nu sintetizează vitamina A
• Surse de vitamina A (carotenoide şi esteri ai retinolului):
– Produse animale (esteri ai retinolului): ficat, lapte integral, unt,
brânză, ouă, peşte, ulei din ficat de peşte
– Produse vegetale (carotenoide): fructe, roşii, morcovi
 FARMACOCINETICĂ
• Absorbţie
– Esterii retinolului suferă hidroliză înainte de absorbţie iar retinolul se
absoarbe activ din tubul digestiv cu ajutorul unei proteine CRBP II
– Carotenoidele se absorb prin difuziune pasivă; β-carotenul este
transformat în retinal şi apoi în retinol
– Pentru absorbţie sunt necesare: sărurile biliare, lipaza pancreatică,
proteinele şi grăsimile alimentare
• Distribuţie
– La nivelul mucoasei intestinale retinolul este reesterificat la
retinilpalmitat, ajunge în sânge şi ficat prin intermediul chilomicronilor
– Vitamina A este stocată în celulele Kupffer din ficat
– În sânge se leagă 90% de CRBP I
• Metabolizare
– Retinolul este metabolizat hepatic la o β-glucuronidă, apoi intră în
circuitul entero-hepatic, suferă oxidare la retinal şi acid retinoic
• Eliminare
– Prin urină şi fecale
Beta-caroten

Retinal

Retinol
 ROLURILE VITAMINEI A
• Formele active ale vitaminei A:
– Acid retinoic
– Retinal
– Retinol
• Transportori care asigură trecerea în nucleu
– CRBP – cellular retinol binding protein
– CRABP – cellular retinoic acid binding protein
• Receptori specifici din nucleu:
– RAR – retinoic acid receptor
– RXR – retinoic X receptor
– RARE – retinoic acid responsive element – este influenţată
transcripţia ADN-ului şi formarea unor proteine cu efecte
biologice
Acid retinoic

Retinal

Retinol
 ROLURILE VITAMINEI A
• Este necesară pentru formarea pigmenţilor fotosensibili în retină şi
prevenirea dificultăţii de adaptare de la lumină la întuneric şi invers
• Este necesară pentru creşterea şi diferenţierea celulelor epiteliale,
contribuind la reglarea troficităţii mucoaselor şi tegumentelor
• Are proprietăţi anticanceroase, favorizând transformarea celulelor
maligne în celule normale şi inhibând creşterea tumorilor
• Este implicată în procesele imune şi în apărarea antimicrobiană,
stimulând formarea de anticorpi
• Este necesară pentru creşterea oaselor şi ţesuturilor moi
• Este necesară pentru reproducere şi dezvoltarea embrionară
• Intervine în metabolismul steroizilor şi sinteza colesterolului
• Influenţează funcţia tiroidei şi glandele sexuale
• Este cofactor în sinteza mucopolizaharidelor şi în funcţionarea
enzimelor microzomale
 FARMACOTERAPIE
• Cauzele carenţei de vitamină A: diete dezechilibrate,
malabsorbţie, afecţiuni biliare şi hepatice, boli renale,
hipertiroidie, diabet, deficit proteic
• Manifestări clinice ale carenţei de vitamină A şi
indicaţi: xeroftalmie, nictalopie sau hemeralopie,
uscăciunea pielii, hiperkeratoză, întârzierea creşterii şi
dezvoltării cu tulburări de osificare, scăderea
rezistenţei la infecţii
• Analogii de sinteză ai vitaminei A:
– Tretinoin – tratamentul local al acneei
– Isotretinoin – acnee rosacee, tulburări de keratinizare
– Etretinat – tulburări congenitale de keratinizare, psoriazios,
ihtioză
– Acitretin – forma activă a etretinat
 FARMACOTOXICOLOGIE
• Apar la doze mari datorită acumulării în organism (lipofile)
• Manifestări clinice
– SNC: oboseală, iritabilitate, cefalee
– Aparat digestiv – anorexie, greaţă, vomă
– Piele şi mucoase: piele uscată, căderea părului, uscăciunea
gurii, nasului
– Oase: îngroşarea oaselor lungi şi încetinirea creşterii
– Sânge: anemie aplastică, leucopenie
– Ficat: stare icterică, hepatomegalie, crestere TGP şi TGO
– Ochi: tulburări de vedere
– Efecte teratogene: malformaţii la făt
 VITAMINA D
• Vitamina D (calciferolii) – vitamina antirahitică
• Forme:
– Ergocalciferol (D2)
– Colecalciferol (D3)
– Calcifediol – metabolit activ
– Calcitriol – metabolit activ
– Alfacalcidol
– Dihidrotahisterol – analog sintetic al vitaminei D
• Origine
– Vitamina D3 are origine endogenă (se sintetizează la nivelul
pielii din provitamina D3 sub influenţa razelor UV) şi exogenă
– Vitamina D2 are origine exogenă şi se formează din
provitamina D2 (ergosterol), preluată din alimente şi
transformată în ergocalciferol şi apoi în colecalciferol
• Surse de vitamina D: ficat, peşte gras, unt, lapte, brânză,
gălbenuş de ou
 FARMACOCINETICĂ
• Absorbţie
– p.o. – se absoarbe rapid din intestin necesitând prezenţa bilei
– i.m. – se absoarbe bine
• Distribuţie
– transportată la ficat în chilomicroni
– În sânge circulă legată de proteine specifice
– Este stocată în ficat şi ţesutul adipos
• Metabolizare
– La nivel hepatic şi renal în metaboliţi activi (calcifediol şi
calcitriol)
• Eliminare
– Preponderent digestiv prin intermediul bilei
– În urină în cantitate mică
CALCITRIOL

CALCIFEDIOL
 MECANISM DE ACŢIUNE

• Vitamina D este implicată în homeostazia calciului şi

fosforului prin influenţarea:
– Absorbţiei de calciu
– Mobilizării calciului din oase
– Eliminarea renală a calciului
• Metabolitul activ (1,25 dihidroxicolecalciferol) se
fixează pe receptorul său specific şi induce sinteza
unor proteine transportoare specifice CaBP
• Nivelul seric scăzut de calciu şi fosfat duce la
eliberarea PTH
 ROLURILE VITAMINEI D
• La nivel intestinal
– Calcitriolul stimulează absorbţia calciului şi fosforului prin
favorizarea sintezei unor proteine care uşurează trecerea
calciului prin celulele intestinale
– Calcitriolul induce sinteza de fosfataze alcaline cu rol în
hidroliza polifosfaţilor neabsorbabili în fosfaţi absorbabili
• La nivel renal
– Calcitriolul creşte retenţia din urină a calciului şi fosforului
prin creşterea reabsorbţiei tubulare prin favorizarea sintezei
unor proteine specifice transportoare şi favorizarea acţiunii
PTH
• La nivel osos
– Calcifediolul şi calcitriolul participă la mineralizarea normală
a oaselor prin stimularea depunerii calciului în oase prin
stimularea sintezei de osteocalcină în osteoblasete
• La nivelul paratiroidelor
– Calcitriolul inhibă sinteza de PTH
 FARMACOTERAPIE
• Hipovitaminoza D apare:
– Datorită insuficientei expuneri la soare
– Prin aport insuficient alimentar
– La persoanele cu malabsorbţie
– La persoanele cu afecţiuni hepatice şi biliare prin diminuarea absorbţiei
– La femei însărcinate şi în timpul alăptării
– La copiii prematuri şi în perioada de creştere
– La persoanele care fac tratament cu anticonvulsivante care sunt inductori
enzimatici şi afectează metabolismul vitaminei
– La persoanele care fac tratament cu glucocorticoizi
• Forme clinice:
– Rahitism la copii
– Osteomalacie la adulţi
• Indicaţii curative şi preventive pentru: rahitism, osteomalacie,
osteoporoză, hipocalcemie
 FARMACOTOXICOLOGIE
• Hipervitaminoză D cu:
– Hipercalcemie
– Hipercalciurie
• Manifestări:
– Digestive: greaţă, vomă, anorexie, diaree/constipaţie
– Renale: poliurie, proteinurie, calculi renali
– Cardio-vasculare: HTA, calcifierea arterelor, aritmii
– Osoase: întârzieri în creştere la copii, osteoporoză
– Nervoase: astenie, cefalee
– La făt: stenoză aortică, cu suprimarea activităţii paratiroidei
REPREZENTANŢI
• ERGOCALCIFEROL
• COLECALCIFEROL
• DIHIDROTAHISTEROL
• CALCITRIOL
 VITAMINA E
• Vitamina E (familia tocoferolilor) – α-tocoferol –
vitamina antisterilitate
• Surse de vitamina E:
– Uleiuri de origine vegetală
– Legume cu frunze verzi
– Cereale integrale
– Ficat, carne
– Unt, lapte
– Ouă
– Grăsimi animale
 FARMACOCINETICĂ
• Absorbţie
– p.o. – se absoarbe incomplet din intestin cu ajutorul
sărurilor biliare
• Distribuţie
– transportată la ficat în chilomicroni
– În sânge circulă legată de lipoproteine
– Este stocată în ficat, ţesutul adipos şi trombocite
• Metabolizare
– Redusă prin procese de oxidare şi conjugare
• Eliminare
– Preponderent digestiv prin intermediul bilei
– În urină în cantitate mică
 ROLURILE VITAMINEI E
• Are efect antioxidant in vivo şi in vitro
– Protejează de oxidare acizii graşi nesaturaţi, vitamina A,
carotenoidele, grupele tiolice ale unor enzime
– Prin oxidare se transformă într-un radical liber relativ stabil
care reface tocoferolul în prezenţa vitaminei C şi
glutationului
– Protejează constituenţii celulari importanţi – fosfolipidele
membranare
• Este implicată în metabolismul acizilor nucleici
• Intervine în metabolismul seleniului
• Intervine în activitatea glandelor sexuale
• Are rol în integritatea morfo-funcţională a muşchilor
• Are acţiune antiagregantă plachetară
• Are efect imunostimulator prin creşterea imunităţii
mediate celular la vârstnici
 FARMACOTERAPIE
• Ca antioxidant în:
– Prevenirea aterosclerozei
– Prevenirea cancerului
• Carenţa de vitamina E
– Are drept cauză sindromul de malabsorbţie
– Nu prezintă simptome specifice
• Indicaţii:
– în prevenirea şi tratarea stărilor carenţiale la:
• Persoane cu malabsorbţie intestinală
• Femei însărcinate sau care alăptează
• Prematurii hrăniţi artificial
• Vârstnici cu tulburări de circulaţie periferică
– În afecţiuni ca: sterilitate, avort, distrofie musculară, hepatită
cronică, dermatoze, unele afecţiuni neurologice
 FARMACOTOXICOLOGIE
• Hipervitaminoză E – manifestări:
– Tulburări genitale: oligospermie, azoospermie, involuţia
ovarelor, tilburări de menstruaţie
– Hemoragii
– Dureri de cap
– Oboseală
– Greaţă
– Tulburări de vedere

REPREZENTANŢI
• TOCOFEROL
 VITAMINA K
• Vitamina K – vitamina antihemoragică, vitamina
coagulării
• Forme:
– Nucleu comun – 1,4-naftochinonic – liopsolubil
– Vitamina K1 – fitomenadiona (naturală)
– Vitamina K2 – menachinona (naturală)
– Vitamina K3 – menadiona (de sinteză) – se obţin forme
hidrosolubile vitamina K4-K7
• Surse de vitamina K:
– Vitamina K1 – surse vegetale: frunze verzi (spanac), tomate,
stigmate de porumb, uleiuri vegetale, lucerna (alfalfa), soia
fermentată (menaq 7)
– Vitamina K2 – surse animale: carne, peşte; Sursă endogenă –
sinteza de către microorganisme intestinale
 FARMACOCINETICĂ
• Absorbţie
– p.o. – se absoarbe bine din intestin cu ajutorul
sărurilor biliare
• Distribuţie
– transportată la ficat unde este depozitată
– În ţesuturi asociată cu LDL
• Metabolizare
– Rapidă în glucuronoconjugaţi solubili
• Eliminare
– Preponderent digestiv prin fecale
– În urină în cantitate mică
 Mecanism de acţiune
• Vitamina K intervine în formarea unor factori ai
coagulării dar şi a unor factori anticoagulanţi
• Factorii coagulării sunt proteine specifice
sintetizate de ficat plecând de la precursori
inactivi care în prezenţa unor carboxilaze care
au co-factor vitamina K determină activarea
factorilor coagulării
• Produşii rezultaţi prin carboxilare (osteocalcina)
au rol şi în mineralizarea oaselor
• Ficatul sănătos sintetizează precursorii factorilor
de coagulare iar vitamina K asigură activarea lor
 Precursor inactiv

carboxilaze

Factori ai coagulării activi

 FARMACOTERAPIE
• Carenţele apar:
– La nou născut
– După administrarea exagerată de AB şi CT cu spectru larg (tetracicline şi
sulfamide)
– Persoanele alimentate parenteral
– Deficit de bilă în intestin
– Sindrom de malabsorbţie
– Afecţiuni hepatice
• Carenţele se manifestă prin:
– Sângerări de tip echimoze, epistaxis, hemoragii digestive
– Scăderea densităţii osoase cu risc de fracturi
• Indicaţii: carenţe, supradozare de anticoagulante orale, diateze
hemoragice, hipoprotrombinemii, supradozarea vitaminei A care
poate inhiba formarea vitaminei K de către flora intestinală
• Ineficienţă în: hemofilie, purpură, scorbut, anemie aplastică
 FARMACOTOXICOLOGIE
• Administrată p.o. peste 6 luni produce:
– Reacţii alergice
– Disconfort gastric
• Administrată i.v. determină la administrare rapidă:
– Alterarea gustului
– Bronhospasm
– hTA, tahicardie
• Nu se administrează la nou născut
– Produce icter nuclear

REPREZENTANŢI
• FITOMENADIONA
• MENADIONA
VITAMINE HIDROSOLUBILE
 VITAMINA C
• Vitamina C – vitamina antiscorbutică
– Nu este sintetizată de primate şi cobai
• Forme:
– Forma redusă – acid ascorbic
– Forma semiredusă – acid monodehidroascorbic
– Forma oxidată – acidul dehidroascorbic
• Surse:
– Vegetale: măceşe
– Animale: ficat
• Conservare prin uscare şi congelare reduce conţinutul în
vitamina C al produselor, iar fierbere la temperaturi mai
mari de 2000C produce distrugerea vitaminei C
 FARMACOCINETICĂ
• Absorbţie
– Se face la nivel intestinal
– Este un proces saturabil deci diminuă cu creşterea dozei
– Scade în caz de hipoaciditate şi peristaltism intestinal crescut
• Distribuţie
– Largă în organism
– Atinge concentraţii mari în ficat, leucocite, trombocite,
hipofiză, suprarenale, cristalin
– Nu este stocată în organism
– Trece prin placentă şi în laptele matern
• Eliminare
– Preponderent renală netransformată sau sub formă de
metaboliţi (acidul oxalic)
 ROLURILE VITAMINEI C
• Vitamina C este coenzimă şi agent reducător în
procesele biochimice
• Participă la reacţii de hidroxilare în:
– Biosinteza colagenului
– Biosinteza carnitinei cu rol în transportul acizilor graşi în
celulă şi oxidarea lor cu formare de energie
– Transformarea dopaminei în NA şi A
– Transformarea triptofanului în 5 hidroxi-triptofan cu rol în
formarea serotoninei
– Transformarea colesterolului în acizi biliari
• Are efect antioxidant şi uneori prooxidant
– Captează radicalii liberi cu formarea de compuşi netoxici
– Regenerează vitamina E antioxidantă la nivelul membranei
– În prezenţa fierului şi cuprului are efect prooxidant
• Favorizează absorbţia digestivă a fierului (Fe3+ Fe2+)
şi este implicată în hematopoieză
• Favorizează depunerea calciului în oase
• Participă la transformarea methemoglobinei în
hemoglobină
• Scade permeabilitatea şi creşte rezistenţa capilară,
inhibă agregarea plachetară
• Intervine în transformarea acidului folic în acid
folinic
• Stimulează formarea glucocorticoizilor
• Are acţiune antialergică
• Favorizează vindecarea rănilor
• Intervine în procesele de apărare imună
 FARMACOTERAPIE
• Carenţa:
– Severă – scorbut, rar întâlnită. Se cunoaşte S. infantil şi S.
adulţilor care se manifestă prin gingivite şi edentaţie,
hemoragii spontane cutanate
– Medie – se manifestă prin hematoame, sângerări gingivale
– Uşoară – se manifestă prin astenie, pierdere în greutate,
cefalee, dureri osoase, tulburări hemoragice, scăderea
rezistenţei la infecţii, anemie
• Indicaţii:
– Infecţii respiratorii pentru a stimula apărarea organismului
– Stări astenice
– Anemie în asociere cu preparate cu fier
– Methemoglobinemie
– Diateze hemoragice
– Osteoporoză şi fracturi
– Sarcină
 FARMACOTOXICOLOGIE
• Risc de reacţii adverse grave este redus pentru că
surplusul se elimină uşor
• La doze foarte mari produce:
– Tulburări digestive (diaree)
– Hiperexcitabilitate şi insomnii
– Creşterea riscului de formare a calculilor renali oxalici
– Eroziuni dentare la administrarea formelor masticabile

FARMACOGRAFIE
• Administrare: oral, i.m., i.v., s.c.
• Combinaţii cu calciu, magneziu, fier, lecitină, vitamina E,
• În combinaţie cu analgezice-antipiretice şi antihistaminice,
pseudoefedrină în preparatele pentru răceală şi gripă
 COMPLEXUL VITAMINIC B

• Vitamina B1 – tiamina
• Vitamina B2 – riboflavina
• Vitamina B3 – vitamina PP
• Vitamina B5 – acid pantotenic
• Vitamina B6 – piridoxina
• Vitamina B8 – biotina, vitamina H
• Vitamina B9 – acidul folic
• Vitamina B12 – cobalaminele

In anul 1912, biochimistul american de origine poloneza Casimir Funk a reusit sa

identifice vitamina B1, ce s-a dovedit a fi extrem de eficace in tratamentul contra
unei grave maladii, beriberi. Pentru ca aceasta a redat bolnavilor forta si vitalitatea,
Funk a numito ''amina vietii - vitamina''.
 VITAMINA B1
• Vitamina B1 – tiamina, vitamină termolabilă
• Este sintetizată de plante, animale, alge şi ciuperci
• Omul nu poate sintetiza vitamina B1
• Surse de vitamina B1
– Plante: cereale nedecorticate, nuci, legume
– Microorganisme: drojdie de bere
– Animale: carne de porc, ficat, rinichi
 FARMACOCINETICĂ
• Absorbţie – rapidă după administrare p.o. prin mecanism activ
• Distribuţie – largă în organism
• Metabolizare – hepatică
• Eliminare – preponderent renală sub formă de metaboliţi sau
netransformată

ROLURILE VITAMINEI B1
• Tiamina se combină cu ATP cu formarea TPP
• Tiamin-pirofosfatul (TPP) – coenzimă în metabolismul glucidic –
decarboxilarea acidului piruvic cu formarea acetilcoenzimei A
• Transformă glucidele în lipide
• Favorizează depunerea glicogenului în ficat
• Modulează activitatea unor canale membranare cu implicaţii în
transmiterea sinaptică
 FARMACOTERAPIE
• Hipovitaminoza B1 are următoarele forme clinice:
– Boala Beri-beri
– Sindromul Wernicke-Korsakoff
• Cauzele hipovitaminozei B1:
– Alcoolism, ciroză, afecţiuni gastro-intestinale datorită procesului de
malabsorbţie
– Aport insuficient la persoanele în vârstă şi cele alimentate parenteral
– Necesar crescut la femei însărcinate sau care alăptează, copii în creştere
– Consum de alimente care conţin antitiamine: ceai, carnea unor peşti
• Indicaţii: nevrite, nevralgii, boli cardiace, diabet, reumatism

FARMACOTOXICOLOGIE
• Risc scăzut de RA
• RA nespecifice: greaţă, anxietate, transpiraţii reacţii alergice la
administrare parenterală
 VITAMINA B2
• Vitamina B2 – riboflavina, vitamină fotosensibilă, dar
termostabilă, de culoare galbenă-portocalie în formă
oxidată şi leucoderivat în formă hidrogenată
• Este sintetizată de plante şi microorganisme
• Omul sintetizează vitamina B2 la nivelul florei intestinale
dar ea nu se absoarbe la acest nivel
• Surse de vitamina B2
– Plante: legume verzi, cereale, ciuperci
– Microorganisme: drojdie de bere
– Animale: carne, ficat, peşte, lactate, ouă
 FARMACOCINETICĂ
• Absorbţie – rapidă după administrare p.o. sau i.m.
• Distribuţie – largă în organism sub cele două forme active FAD
(flavin adenindinucleotid) şi FMN (flavin mononucleotid)
• Metabolizare – hepatică şi în celulele mucoaselor digestive
• Eliminare:
– renală sub formă de metaboliţi sau netransformată când colorează urina
în galben
– Prin fecale – cea sintetizată de organism dar neabsorbită

ROLURILE VITAMINEI B2
• Riboflavina se combină cu ATP cu formarea FMN şi FAD
• Cele două forme active sunt grupări prostetice ale enzimelor oxido-reducătoare
numite flavoproteine: monoaminoxidaze, dehidrogenaze
• FMN şi FAD asigură intrarea electronilor în lanţul respirator cu formarea
coenzimei Q
• Roluri: în procesul de creştere, asigură inegritatea epiteliilor, hepatoprotector, în
absorbţia lipidelor din tubul digestiv
 FARMACOTERAPIE
• Hipovitaminoza B2 are următoarele forme clinice:
– La nivelul pielii şi mucoaselor:
– La nivelul ochiului:
– La nivel SNC:
– La nivel sanguin:
• Indicaţii: dermatite, glosite, stomatite, keratite,
conjunctivite, tulburări de creştere la copii,
insuficienţă hepatică, anemii hipoproliferative

FARMACOTOXICOLOGIE

• Vitamina B2 este lipsită de toxicitate

 VITAMINA B3
• Vitamina B3 – vitamina PP (factor pelagro-preventiv)
– Acidul nicotinic (niacina)
– Nicotinamida (niacinamida)
• Ca vitamine au acelaşi rol dar au acţiuni farmacologice diferite
• Omul poate sintetiza vitamina B3 plecând de la triptofan
• Surse de vitamina B3
– Plante: cereale nedecorticate, legume
– Microorganisme: drojdie de bere
– Animale: carne, peşte, lapte, ouă
 FARMACOCINETICĂ
• Absorbţie – rapidă după administrare p.o., s.c. şi i.m.
• Metabolizare – la N-metil nicotiamida
• Eliminare – renală sub formă de metaboliţi şi foarte puţin netransformată

ROLURILE VITAMINEI B3
• Acidul nicotinic este convertit în organism la nicotiamidă iar aceasta este
încorporată în NAD şi NADP recunoscute ca forme active ale vitaminei PP
• NAD şi NADP funcţionează ca coenzime oxidante în procesele redox:
respiraţia tisulară, metabolismul lipidic şi glucidic şi sunt reoxidate de
flavoproteine
• Efecte trofice pe tubul digestiv şi SNC
• Doze mari de acid nicotinic scad TG, LDL şi VLDL prin inhibarea fluxului
de acizi graşi liberi din ţesutul adipos
• Acidul nicotinic este şi vasodilatator
 FARMACOTERAPIE
• Hipovitaminoza B3 produce tulburări:
– Cutanate
– Gastro-intestinale
– nervoase
• Cauzele hipovitaminozei PP:
– Deficit alimentar, sindrom de malabsorbţie, alcoolism, tratament cu
izoniazidă (antivitamină PP), neoplasm, hipertiroidism
• Indicaţii: preventiv şi curativ în pelagră, tulburări cutanate şi
mucoase, enterocolite, dislipidemii, tulburări circulatorii
periferice
FARMACOTOXICOLOGIE
• Acidul nicotinic: RA congestie, senzaţie de căldură, prurit,
hTA, tahicardie, hiperglicemie, hiperuricemie, greaţă, vomă,
diaree, creşterea bilirubinei serice
 VITAMINA B5
• Vitamina B5 – acidul pantotenic
• Este larg răspândită în diverse alimente de unde şi
numele său (etimologie de la cuvântul grecesc
pantoten = de peste tot)
• Omul nu poate sintetiza vitamina B5
• Surse:
– Ouă
– Nuci
– Fructe
– Drojdia de bere
 FARMACOCINETICĂ
• Absorbţie – rapidă din intestin sub formă de coenzima A
• Distribuţie – largă în ţesuturi
• Metabolizare – în ţesuturi în doi cofactori enzimatici:
– Coenzima A
– Fosfopanteteina (grupul prostetic al proteinei ACP)
• Eliminare – renală

ROLURILE VITAMINEI B5
• Îşi exercită rolul prin intermediul Co A şi ACP (acil-carrier protein) cu rol
în transferul unor grupări acil în metabolismele glucidic, lipidic, protidic şi
al porfirinelor
• Are rol în:
– Ciclul Krebs
– Sinteza extramitocondrială a acizilor graşi
– Sinteza HMG-CoA, Ach, hormonilor steroizi, hemoglobinei
 FARMACOTERAPIE
• Hipovitaminoza B5 este rar întâlnită.
• Hipovitaminoza B5 se manifestă prin:
– Astenie
– Pareză
– Furnicături şi senzaţie de arsură la nivelul membrelor, greaţă, vomă
• Indicaţii:
– Policarenţă B
– Stomatite, colite, glosite, colite, hepatite cronice
– Nevrită diabetică
– Sindromul picioarelor arzânde

FARMACOTOXICOLOGIE
• Nu prezintă RA

FARMACOGRAFIE
• Pantotenat de calciu
• Dexpantenol – prevenirea albirii şi căderii părului
 VITAMINA B6
• Vitamina B6 – piridoxina
• Forme: piridoxina (în organismele vegetale), piridoxal,
piridoxamină (în organismele animale)
• Este larg răspândită
• Omul poate sintetiza la nivelul intestinului vitamina B6
• Surse:
– Carne (vită, porc, pui, peşte) şi ficat
– Gălbenuş de ou
– Cereale integrale, nuci, legume verzi, soia, polen
– Drojdia de bere
• Prelucrarea prin fierbere, prăjire, conservare, rafinare
reduce drastic conţinutul de vitamină B6
 FARMACOCINETICĂ
• Absorbţie – rapidă din intestin prin mecanism pasiv (formele nefosforilate)
sau după hidroliză (formele fosforilate)
• Distribuţie
– În sânge sub formă de piridoxal-fosfat legat de albumină în plasmă sau
nefosforilată în hematii
– În ficat sub formă de piridoxal-fosfat
– Traversează placenta şi se regăseşte în laptele matern
• Eliminare – predominant renală (acid piridoxic) sau prin fecale

ROLURILE VITAMINEI B6
• Rol principal în metabolismul aminoacizilor şi substanţelor proteice
participând la reacţii de:
– Transaminare
– Decarboxilare
– Racemizare
• Rol în formarea GABA, serotonină, dopamină, histamină
• Rol în sinteza hemului
• Este factor de creştere pentru microorganisme şi favorizează dezvoltarea
celulelor tumorale
 FARMACOTERAPIE
• Hipovitaminoza B6 se manifestă prin:
– Dermatită seboreică
– Polinevrită
– Anemie
• Indicaţii:
– Pelagră
– Afecţiuni cutanate şi mucoase
– Afecţiuni neurologice şi psihice
– Anemie hipocromă microcitară
– Refacerea florei microbiene după antibioterapie
FARMACOTOXICOLOGIE
• Toxicitate redusă: crampe musculare, neuropatie periferică
senzorială
INTERACŢIUNI
• Inhibă absorbţia intestinală a vitaminei B1 şi fosforilarea (reciproc pentru B6)
• Scade efectul barbituricelor şi este scăzut efectul de către anticoncepţionale
 VITAMINA B8
• Vitamina B8 – biotina sau vitamina H
• Vitamina B8 este sintetizată de flora intestinală umană
• Surse:
– Fructe
– Legume
– Cereale
– Carne
– Ficat
– Drojdie de bere
 FARMACOCINETICĂ
• Absorbţie – rapidă digestivă prin proces activ
• Distribuţie – largă în ţesuturi
• Metabolizare – în ţesuturi la metaboliţi activi
• Eliminare – renală
ROLURILE VITAMINEI B8
• Vitamina B8 este coenzima carboxilazelor din metabolismul
glucidic şi lipidic
• Intervine în:
– Ciclul Krebs
– Sinteza acizilor graşi
– Catabolismul leucinei
 FARMACOTERAPIE
• Carenţa de biotină apare la:
– Persoanele care consumă timp îndelungat ouă crude (albuş)
– Bolnavii hrăniţi parenteral
– Sugarii cu seboree
– Pacienţii cu anomalii genetice ale enzimelor în care biotina este
coenzimă
• Hipovitaminoza B8 se manifestă prin:
– Dermatite exfoliative
– Alopecie
– Tulburări neurologice: hipotonie, ataxie
• Indicaţii:
– Carenţă vitaminică
– Adjuvant în afecţiuni muco-cutanate
– Diabet non-insulinodependent

FARMACOTOXICOLOGIE
• Nu prezintă RA
 VITAMINA B12

• Vitamina B12 – cobalaminele

• Organismul uman nu sintetizează vitamina B12
• Funcţie de substituenţii fixaţi de ionii de cobalt:
– Ciancobalamina (grupare cian)
– Hidroxocobalamina (grupare hidroxil)
– Metilcobalamina (grupare metil) – instabilă la lumină
– 5-dezoxiadenozilcobalamina (grupare 5-dezoxiadenozil)
• Surse:
– Sintetizată de bacterii anaerobe: Streptomyces griseus ca
subprodus la fabricarea streptomicinei
– Ficat, lapte, ouă, peşte
- ciancobalamina R-CN
- hidroxocobalamina R-OH
- metilcobalamina R-CH3
 FARMACOCINETICĂ
• Absorbţia
– Orală necesită prezenţa factorului intrinsec al lui Castle (glicoproteină
secretată de celulele parietale gastrice) care are două situsuri de legare
(unul pentru vitamină şi unul pentru un receptor al mucoasei intestinale) –
este o absorbţie specifică
– Bună după administrare i.m. sau s.c.
• Distribuţie
– În circulaţia portală este transportată de transcobalamina II
– Stocată în ficat prin legarea de transcobalamina I de unde este distribuită
în ţesuturi
– Stocată şi în creier
• Metabolizare – în ţesuturi la metilcobalamină şi 5-
dezoxiadenozilcobalamină
• Eliminare – prin bilă, urină şi alte secreţii
ROLURILE VITAMINEI B12
• Vitamina B12 este coenzima reacţiilor de transmetilare şi izomerizare
• Intervine în:
– Transformarea acidului folic în acid folinic şi în creşterea celulară
– Activitatea măduvei hematopoietice şi în hematopoieză
– Protejarea ficatului – factor lipotrop
– Troficitatea mucoasei digestive
 FARMACOTERAPIE
• Carenţa de vitamina B12 apare rar în caz de:
– Aport insuficient la vegetarieni
– Absorbţie deficitară
– Deficienţe genetice
– Absenţa congenitală de transcobalamină II
• Hipovitaminoza B12 se manifestă prin:
– Anemia pernicioasă (anemia Biermer)
• Indicaţii:
– Anemie megaloblastică
– Neuropatii la alcoolici, diabetici
– Ciroză, hepatite
– Tulburări de creştere
– Stări de malnutriţie

FARMACOTOXICOLOGIE
• RA: hipokaliemie, reacţii alergice, stimulează creştere tumorilor
 ACIDUL FOLIC
• Acidul folic – vitamina B9
• Este alcătuit din:
– Acidul pteroic
• Pterină
• Acid p-aminobenzoic (PAB)
– Grupări de acid glutamic
• Forme active biologic – formele reduse:
– Acid dihidrofolic (DHF)
– Acid tetrahidrofolic (THF)
• Omul nu sintetizează acid folic
• Surse:
– Vegetale proaspete
– Drojdia de bere
– Cereale integrale
– Ficat, carne
 FARMACOCINETICĂ
• Absorbţia
– Digestivă prin proces activ saturabil
• Distribuţie
– În circulaţie este prezentă forma THF
– Stocat în ficat
• Eliminare
– Renală redusă deoarece suferă reabsorbţie tubulară
– Biliară cu participare la circuitul entero-hepatic

ROLURILE ACIDULUI FOLIC

• THF este implicat în reacţii enzimatice de transfer de grupări
monocarbonat
• Intervine în:
– Sinteza ADN
– Transformarea homocisteinei în metionină
– Conversia serină-glicină
– Metilarea aminelor biologic active
 FARMACOTERAPIE
• Carenţa de acid folic este consecinţa:
– Aport scăzut
– Absorbţie deficitară
– Cerinţe crescute
• Hipovitaminoza B12 se manifestă prin:
– Tulburări hematologice, neurologice digestiv, risc de avort sau malformaţii
• Indicaţii:
– Anemie megaloblastică în asociere cu vitamina B12
– În sarcină pentru a reduce riscul de malformaţii
– În prevenirea accidentelor cardio-vasculare
• Acidul folinic sub formă de folinat de calciu (LEUCOVORIN)
– Carenţe congenitale enzimatice
– Adjuvant în tratarea sau în prevenirea cancerului de colon, sân

FARMACOTOXICOLOGIE
• Nu se cunosc RA