UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANTA

FACULTATEA DE FARMACIE
SPECIALIZAREA FARMACIE

DERMATOFARMACIE ŞI COSMETOLOGIE

1
 ARTICOLE DE TOALETĂ , ANTIPERSPIRANTE ŞI
DEODORANTE
ANTIPERSPIRANTE - produse astringente, destinate diminuării
secreţiilor glandelor apocrine (regiunea axilara, anala, genitala) şi
ecrine, sunt formulate ca spray-uri, stick-uri, roll-on.

MECANISME DE ACŢIUNE - sărurile metalice se combină cu

fibrele de cheratină formând conglomerate care înfundă porii
sudoripari şi împiedică astfel eliminarea spontană a
transpiraţiei ,

DEODORANTELE sunt produse destinate mascării mirosului

de la nivelul axilei sau micşorării numărului bacteriilor axilare
(Staphilococus aureus, Corynebacterium şi Aerobacter aerogenes).
De aceea, multe deodorante conţin substanţe
antibacteriene care reduc pH-ul axilar la 4,5 sau mai puţin
(clorura de benzetoniu, clorhexidina, triclosan etc.) 2
 •Transpiraţie umană este în mare măsură,
inodora până când este fermentata de bacterii.

•Axila este în mod constant printre cele

mai calde zone de pe suprafaţa corpului
uman, şi glandele sudoripare ofera umiditate.

• Când axilele unui adult sunt spălate cu

sapunuri alcaline, pielea îşi pierde pH-ul acid
(pH 4,5 - 6) si are loc creşterea pH-ul pielii si
perturbarea barierii de protectie a pielii.
3
 ANTIPERSPIRANTE

Tipul Ingrediente Purtatorul Bariere de

produsului sistemului conformitate
Roll-on pe Clorura de aluminiu Apa Piele iritata
baza de Clorhidrat de Ulei in apa (clorura de
apa aluminiu Emulsie aluminiu)
Zirconiu aluminiu piele umeda,
tetraclorohidrat glicol lipicios

Roll-on pe Aluminiu zirconiu Emolienti Piele umeda la

baza de tetraclorhidrat glicol anhidri aplicare
pudra
Geluri Aluminu zirconiu Apa in Silicon Senzatie de piele
tetraclorohidrat glicol Emolient lipicioasa
Emulsie

4
 În formularea deodorantelor, unele vehicule (alcoolul
etilic), ca şi unele produse (timol şi eugenol ) pot avea acţiune
antibacteriană
Aciditatea marcantă (pH 1,8 - 4,2 ) şi decolorarea
îmbrăcăminţii din fibre naturale sunt principalele dezavantaje
ale utilizării lor.

PRODUSE DEODORANTE AEROSOL (SPRAY)

Deoparfumuri (cu sau fără activitate
antimicrobiană);
• o mică cantitate de substanţă antiperspirantă
(3-4 % pudră de clorură de aluminiu);
o substanţă cu activitate antimicrobiană
(triclosan);
un emolient (dimeticonă), esteri;
alcool;
• propulsor;
5
 DEODORANT TIP AEROSOL

Componenta lngredientul % greutate

A Pudră de clorhidrat de aluminiu 4,00

B Dimeticonă 5,00

C Benzoat de alcooli C12-CI5 15,00

D Alcool 40 1,00

E Argilă organofuncţională 0,80

F Triclosan 0,10

G Parfum q.s.

H Gaz propulsor (Izobutan /propan 80/20 ) 76,10

6
 PRODUSE DE PARFUMERIE
Produsele de parfumerie sunt folosite la dezinfectarea,
înviorarea şi parfumarea pielii sau a părului şi la parfumarea
vestimentatiei, sunt produse limpezi, lichide, cu miros plăcut,
conţinând uleiuri volatile naturale, substanţe mirositoare
sintetice şi coloranţi, toate fiind dizolvate într-un amestec de
alcool şi apă.
După concentraţia lor în substanţele mirositoare şi
în alcool.

- ape de colonie cu gradul alcoolic de 40;

-ape de colonie şi de toaletă cu gradul alcoolic
60-65 şi 5-10 g la litru uleiuri volatile;
- ape de colonie şi ape de toaletă cu gradul alcoolic
de 75-80 cu 15-25 g la litru uleiuri volatile;
- parfumuri cu gradul alcoolic de 80-90 şi 91-150 g
7
la litru uleiuri volatile.
Un parfum de calitate este un produs care
trebuie

- să trezească şi să reţină interesul;

- să fie sugestiv, fără a se impune;
- să nu coloreze sau să decoloreze pielea sau
hainele;
- să fie original, fără a se îndepărta de linia
modei.

8
 În funcţie de utilizare, produs ca atare, sau bază de
parfumare pentru alte formule, un parfum bun trebuie
să îndeplinească mai multe condiţii,
-care vizează persistenţa,
--potenţiala iritabilitate, stabilitatea şi
compatibilitatea cu celelalte ingrediente în care este
încorporat.
- există firme specializate care fac, la cerere,
compoziţii de parfumare (baza, uleiul de parfum), iar
producătorii îl cumpără de la aceştia , îl diluează şi îl
ambalează.
-compoziţia bazelor de parfumare este extrem de
complexă şi de o variabilitate infinită,
9
Ponderea în formula produselor de parfumerie a concentratului de parfum
(ulei de parfum)

Vehicul purtător Conc. uleiului

Tipul de produs
(solvent) de parfum %

Parfum clasic Alcool etilic 95% 15-22

Ape de colonie Alcool etilic 80% 2-5

Ape de toaletă Alcool etilic 85% 2,5-7

Apă de parfum Alcool etilic 85% 7-10

10
 MECANISMUL OLFACŢIEI ARE URMĂTOARELE
TRĂSĂTURI COMUNE

1. O impresie olfactivă nu poate fi provocată decât dacă

moleculele intră direct în contact cu membrana olfactivă.

2. Există un raport între structura moleculei şi impresiile

olfactive.

3. Substanţe diferite pot fi la originea mirosurilor foarte diferite,

aparente sau asemănătoare chimic analoage pot provoca senzaţii
olfactive diferite.

4. Contactul între moleculele substanţelor aromatice şi moleculele

proteice ale receptorilor olfactivi este de natură fizică.

5. În ce priveşte receptorii, trebuie notat că există substanţe

aromatice nepercepute de unele persoane (anosmie parţială)11.
 FACTORII PSIHICI CARE INFLUENŢEAZĂ OLFACŢIA

-în mod reflex,

-percepţie senzorială,
-afectiv (exprimând agreabilul sau dezagreabilul)
-intuitiv.

Substanţele odorante foarte concentrate, imediat după

perceperea lor, produc un blocaj al mucoasei olfactive, o
diminuare accelerată, accentuată a sensibilităţii ca şi mirosul
intensiv al etilvanilinei, farnesolului, vanilinei etc.
În orele de dimineaţă, simţul mirosului este diminuat, iar
spre amiază se intensifică.

12
 STRUCTURA PARFUMURILOR
SUBSTANŢELE ODORANTE SE CLASIFICĂ ÎN ÎN TREI GRUPE MARI, ÎN
FUNCŢIE DE VOLATILITATE

1. NOTE DE VÂRF; COMPUŞII CU VOLATILITATEA CEA

MAI RIDICATĂ, CARE SE EVAPORĂ PRIMII

 creează prima impresie asupra compoziţiei în momentul mirosirii, după

care, datorită volatilităţii componentelor se evaporă lăsând locul unei evolutii
lente a acordului de bază.

2. NOTE DE MIJLOC (NUMITE ŞI MODIFICATORI), care au

o volatilitate medie; constituie inima parfumului, se dezvaluie pe
durata a cateva ore.

3. NOTE DE BAZĂ, care includ substanţe cu volatilitatea cea mai

mică (persista aproape 24 de ore).
13
 Evaluarea volatilităţii se realizeaza în condiţii standard, pe
benzi de hârtie absorbantă.

S-a stabilit ca moment final al evaporării momentul

dispariţiei notei caracteristice mirosului natural al substanţei,
când pe benzile de hârtie absorbantă nu mai rămâne decât
mirosul rezidual

Un sistem clasificare bazată pe aprecierea subiectivă

a duratei relative de evaporare a peste 300 de substanţe
odorante de sinteză, uleiuri volatile, extracte şi alte
materii prime acordând coeficientul maxim, 100,
substanţelor cu cea mai mare durată de volatilizare
( extractul de licheni de stejar ), iar cele mai volatile, care
se evaporă în mai puţin de o zi au primit cifra 1.
14
 CLASIFICAREA SUBSTANŢELOR ODORANTE ÎN FUNCŢIE DE VOLATILITATE

Notă de vârf Notă de mijloc Notă de bază

Absolut de acacia
Acetofenonă 15 Acetat de anisil 73
(Farncse)
Mctil nanil
Acetat de amil Aeetat de cinamil 77
ectomă
Acetat de benzil Formiat de cinamil 79 Absolut de civet
Acetat de etil Heliotropină 80 Hidroxicitronelal
Acetat de izobutil Scatol 85 Dimetil acetalul
Aceto acetat de etil Ulei de citronella (Java) 87 Aldehida octilică
Glicidat de eti
Benzaldehidă Ulei de guaiac (lemn) 88 fenil
fenilmetil
Aldehidă
Benzoat de metil Ulei de mărar 89
ciclamică
Absolut de
Ulei de migdale Ulei de styrax 90
iasomie(chassis)

15
 •Durata de viaţă a unui parfum este direct
proportionala cu concentraţia parfumului în produs.

•CONCENTRAŢIILE ÎN PARFUM ALE DIFERITELOR

PRODUSE COSMETICE SUNT

•- în apele de păr: 0,6-0,8 % parfum

•- în preparatele de ras : 0,5- 1 % parfum
•- în apele de colonie: 2-3% parfum
•- parfumuri concentrate : 8-15 % parfum

16
 După Carles (1961),
structura parfumului poate fi reprezentată sub forma unei
diagrame triunghiulare, divizate pe orizontală în trei porţiuni, care

reprezintă cele trei tipuri de note

15 – 25% Note de varf

30 – 40% Note de mijloc

45 – 55% Note de bază

17
 CLASIFICAREA PARFUMURILOR
• Introducerea parfumului în produsele de îngrijire personală are ca scop
şi mascarea mirosului neplăcut al unor ingrediente din formule, cum sunt:

• ingredientele din preparatele de permanent (tioglicolatul de amoniu).

• acidul tioglicolic sau alt compus cu grupare tiol, care poate desface
puntea disulfură din păr ).

• compuşii cuaternari de amoniu (quats), utilizaţi, de regulă, în produsele

de condiţionare a părului;
•
• proteinele utilizate în produsele de îngrijire a părului şi pielii.

• o mare parte a emolienţilor (grăsimi şi ceruri, cum ar fi uleiul de ricin),

emulgatorii, o serie de agenţi tensioactivi, modificatorii de vâscozitate).

• • alcoolul etilic, în special atunci când este într-o concentaţie mare în

preparat (fixative pentru păr, de exemplu).
18
• PARFUMURILE POT FI DIVIZATE ÎN
PATRU CLASE MARI

• parfumuri naturale;
• parfumuri organice;
• parfumuri sintetice;
• parfumuri artificiale

19
 PARFUMURI NATURALE

• MOSCUL

•denumit de literaţi "parfumul regal ", Moscul este o

substanta secretată de o glandă abdominală a unei specii de
antilopă din Tibet (Moschus moschiferus). Această glandă, care
se găseste numai la masculul speciei, secretă o substanță de
culoare maron roșcat, consistentă, al cărei miros puternic
exercită o puternică atracție sexuală pentru femela speciei.
•De asemenea, antilopa, gazelă africană care trăieşte în
Peninsula Arabică şi Siria posedă glande secretoare a unui
parfum deosebit de apreciat în Orient.
• Există, de asemenea, animale marine cu proprietăţi
odorante, cum ar fi o specie de cefalopode, care, după
uscare şi calcinare erau utilizate în Roma Antică pentru
prepararea parfumurilor..
20
 • Parfumul este un produs natural al plantei, al cărui rol
fiziologic nu a fost stabilit, încă, cu precizie.
• Uneori, însă, formarea parfumurilor naturale este rezultatul
unui proces patologic, care apare la plante, deseori inodore, ca o
consecinţă a unui traumatism (ulei de pin, a balsamurilor de Peru,
Tolu, Benzoe, Styrax).

• Materialele odorante brute sunt, de cele mai multe ori,

amestecate cu elemente nevolatile sau insolubile în alcool sau alţi
solvenţi.

• Un exemplu clasic este uleiul de terebentină, obţinut din

răşinoase.
• Acesta constituie un punct de plecare pentru obţinerea
terpineolului (alcool cu miros de liliac) şi a acetatului de terpinil
(miros de bergamot).
• De asemenea, din uleiul de terebentină se obţine borneolul
(miros de camfor) şi acetatul de bornil ( miros de ulei de brad ).

21
 PARFUMURI ORGANICE

Sunt obţinute din esenţele de mai sus

prin diferite operaţii fizico – chimice.

Prin aceste operaţii se obţin diferiţi

constituenţi ai esenţelor ca: citronelolul,
geraniolul sau alte substanţe care nu
există ca atare în esenţe: iononele,
aldehida anisică, heliotropina.

22
 PARFUMURI SINTETICE

• constituienţi ai esenţelor naturale,

reproduşi prin metode chimice;
• esenţe reproduse sintetic, prin
amestecarea componentelor (esenţa de
iasomie, de exemplu ).
• Din punct de vedere chimic, componenţii
unui parfum pot aparţine unor clase de
compuşi foarte diferite: terpenoide (ionone),
uleiuri eterice (ulei de ylang ylang, patchouli,
lavandă, santal), alcooli (alcool fenil etilic),
aldehide, cetone, acetali, eteri, esteri, lactone
etc.

23
 PARFUMURI ARTlFICIALE

• sunt produse chimice al căror miros se

apropie de cel al produselor naturale (de
exemplu, moscurile sintetice, vanilina,
cumarina).

24
 EXIGENŢE ACTUALE FAŢĂ DE PARFUMURILE DIN AEROSOLI SUNT

1)să se dizolve complet în solvent, pentru păstrarea omogenităţii

şi evitarea recristalizării care ar atenua mirosul după câteva
întrebuinţări;

• 2) pH-ul să fie potrivit pentru conservarea preparatului şi a

recipientului pentru a nu se produce corodarea acestuia;

• 3) evitarea reacţiilor fotochimice datorită luminii, razelor U.V. ;

• 4) efectul emulgatorului să fie durabil, eficient;

• 5) stabilitatea în timp să fie asigurată şi testată prealabil prin

stocaj accelerat (45-50 );

• 6) să se asigure stabilitatea la căldură.

25
• Prepararea compoziţiei clasice a apei de colonie sub
forma aerosolizată crează serioase dificultăţi.
• Se vor utiliza, în acest scop, esenţe lipsite de
terpene, esenţa de bergamote, portocale, lămâie, acetat de
linalil, citral, dietil acetal pentru aceeaşi compoziţie, în
aerosoli .
• Esenţa de lavandă poate deveni acidă în aerosoli,
Se amestecă cu esenţa de rosmarin când se
îmbunătăţeşte stabilitatea odorantă.
• Esenţa de pin siberian capătă un miros de
terebentină în aerosoli,
• Esenţele sintetice de conifere conţin esteri de
borneol, aldehidă anisică, acetat de stirolil, prezentând o
mai bună stabilitate,
• Sunt foarte stabili: esenţele de geraniu, Ylang-
Ylang, lemn de santal, iasomie.
26
 POTENTIALUL IRITANT AL SUBSTANTELOR ODORANTE

a) Substanţele care trebuie evitate complet

Benziliden acetonă, metil heptin carbonatul, metil octil

carbonatul.

b) Se vor utiliza restrâns

etil metil fenil glicidatul,
eugenolul, balsamul de Peru, fenilacetaldehida, vanilina.

c) Posibilitate de utilizare în concentraţii uzuale

benzaldehida, rezina benzoe, benzoatul de benzil, acidul

cinamic şi cinamaţii, uleiul de lămâie, portocale, bergamot, p.
crezolul şi metil p. cresolul, dietilftalatul, heliotropina, aldehide
înalte alifatice, mentolul, salicilaţii. 27
 FORMULAREA PARFUMURILOR

MATERII PRIME UTILIZATE ÎN PREPARATELE DE PARFUMERIE

•• Alcoolul etilic este folosit ca solvent, vehicul şi diluant ,

• Avantajele alcoolului etilic

temperatura de fierbere scăzută, care permite o volatilizare

adecvată, graduală, a componentelor odorante,
alcoolul etilic de cea mai bună calitate este cel obţinut din
orez, prin fermentaţie,
alcoolul provenit din fermentaţia vinului şi cel de sinteză au
un miros specific, care nu dispare integral după distilare,
introducerea unei cantităţi mici de miristat de izopropil
(cca. 1 %) în parfum favorizează evaporarea ceva mai lentă
şi mai nuanţată;

28
 •Dacă o serie de ingrediente se dizolvă ceva mai greu şi este necesară o
etapă de încălzire, uleiurile esenţiale şi alte extracte florale, termosensibile, se
introduc numai după răcirea soluţiei;

•Concentratul de parfum este supus maturaţiei o anumită perioadă, după

care este diluat cu alcool şi filtrat;

• Pentru prevenirea precipitării coloidale şi a unor dificultăţi de

dizolvare, diluarea concentratului de parfum se face iniţial cu o cantitate egală
de alcool, după care restul de alcool se diluează cu cantitatea de apă prescrisă
(corespunzătoare diluţiei impuse) după care cele două componenente se
amestecă;

•Mărirea concentraţiei în ulei de parfum, în scopul creşterii intensităţii şi

tenacităţii parfumului, are un efect contrar, în scopul scăderii tonalităţii
parfumului şi ridicării preţului de cost;

•Prezenţa unei cantităţi de apă, strict determinată, creşte persistenţa

parfumului.

29
 MATERII PRIME UTILIZATE ÎN PREPARATELE DE PARFUMERIE
SUBSTANŢE ODORANTE DE NATURĂ VEGETALĂ

SUBSTANŢE MIROSITOARE SIMPLE

- citronelol, geraniol, nerol, linalol, mentol, terpineol, alcool

benzilic, alcool feniletilic,, citronelal, citral, benzaldehida,
aldehida benzoică, vanilina, camfor, ionona, anetol, eugenol,
timol, eucaliptol, eter difenilic, antranilatul de metil

SUBSTANŢE MIROSITOARE COMPLEXE NATURALE

- uleiuri eterice, ulei de (bergamot, cuişoare, eucalipt, flori de

portocale, geranium, lămâie, lavandă, mentă, roze), răşini
( balsam de Tolu, de Peru, răşina de benzoe).
30
 ULEIURI DE VALOARE
•Esenţa de bergamot se extrage din Citrus bergamia sau
bergamotierul din familia Rutacee, care creşte în Italia
(Calabria ), Africa (fructe necomestibile, cu gust acid şi amar),

•Uleiul esenţial reprezintă, materia primă fundamentală

pentru parfumuri,

•Mirosul plăcut este furnizat de acetatul de linalol care se

găseşte în proporţie de 60-70 % ,

•Mai conţine: d-limonen, acetat de linalil, linalol, alcool

dihidrocumiric, nerol, cumarine substituite (bergapten,
bergaptol, citropten, bergamotină).

31
 ULEI VOLATIL DE IASOMIE
• se extrage din planta Jasminum officinalis care creşte în Italia, Egipt,
Algeria, Rusia, Bulgaria, China,

• Esenţa se obţine prin macerare, care conduce la un randament dublu,

dar este mai laborioasă, sau prin extracţie cu solvenţi ,

• Pentru macerare, se supun florile culese în orele dimineaţii la presare

între 2 plăci, timp de 24-48 de ore şi se extrage uleiul volatil cu solvenţi.

• Un alt procedeu constă în extragerea cu solvenţi ca: eter de petrol

hexan sau benzen, apoi se supune distilării pentru îndepărtarea solventului.

• Principalii componenţi sunt: linalol, acetat de benzil, antranilatul de

metil, alcool benzilic, antranilat de metil, indol.

32
 • Enfleurage se aplică în cazul florilor delicate, care nu rezistă
condiţiilor de antrenare cu vapori, cum sunt cele de iasomie sau
tuberoze.
• Grăsimea de extracţie, numită şi "pomadă" este alcătuită dintr-
un amestec de seu de bovine şi grăsime de porc, într-o astfel de
proporţie încât să corespundă cerinţelor tehnologice; suficient de
moale pentru a permite absorbţia, suficient de dură pentru a
permite aderenţa florilor şi apoi înlocuirea acestora.
• Proporţia grăsimilor purificate în prealabil, este de aproximativ
l/3 seu de bovine şi 2/3 grăsime de porc .
• Pomada se întinde pe plăci de sticlă, prinse într-un cadru de
lemn.
• După extracţie, grăsimea este separată de flori prin filtrare şi
apoi spălată cu alcool 95 % de câteva ori, până când devine
inodoră .
• În cazul pomadelor se efectuează 4-5 spăIări , iar cantitatea de
alcool se calculează astfel, încât pentru un kg. de grăsime să rezulte
1,0 -1,5 extract.
• Pomada epuizată se utilizează apoi la fabricarea de săpunuri.
33
Engleurage – obtinerea uleiului volatil de iasomie
34
Pomada obtinuta prin enfleurage
35
 MACERAREA

Macerarea este un procedeu de extracţie cu grăsimi sau

uleiuri şi se aplică, atât pentru obţinerea principiilor odorante,
cât şi a altor principii active cu utilizare în industria cosmetică .
Spre deosebire de enfleuraj, macerarea are loc la
temperatură mai ridicată, care depinde de grăsimea utilizată
pentru extracţie şi de natura materialului supus extracţiei, cel
mai des fiind citate valori de 50-70 o C.
În ultimii ani macerarea a luat locul enfleurajului, prin
acest procedeu fiind obţinute extracte mai bogate şi mai
armonioase decât cele rezultate prin extracţia cu solvenţi.
Procedeul permite obţinerea unor extracte din flori
foarte fine cum ar fi cele de trandafir, violete, narcise.

36
 EXTRACŢIA CU GAZE COMPRIMA TE

Dioxidul de carbon s-a dovedit a fi, din punct de vedere

prectic, cel mai avantajos, din mai multe considerente între
care:

excelent agent de extracţie pentru produsele naturale ;

 accesibilitate ridicată;
stabil din punct de vedere chimic şi inert;
neinflamabil;
inofensiv fiziologic;
 eliminare facilă, datorită punctului de fierbere scăzut.

Industrial dioxidul de carbon este folosit în două variante, în

stare lichidă subcritică la 50-60 bar şi în stare supercritică la 40-
50 o C.
37
 Procedeul se aplică în special florilor şi plantelor
mai sensibile, cum ar fi florile de liliac al căror extract
este introdus în parfumurile florale .
Extractul de cimbru este utilizat ca aromă
alinentară, în industria farmaceutică şi în compoziţii
de parfumare cu note aromarice ierboase.
Principalul dezavantaj al procedeului de
extracţie cu gaze comprimate este costul ridicat al
instalaţiilor, în special pentru operarea în stare
supercritică, care trebuie să fie recuperat prin preţul
extractelor .

38
 •Uleiul esenţial de santal se obţine prin antrenare cu vapori de apă,
ca şi cel care provine din: Amyris balsamifera, Fusamis spicatus, Santalum
lanceolatum , Santalus spicatum ,
•Lemnul de Santal provine de la Santalum album apreciat pentru
mirosul său, încă din antichitate, de indieni şi chinezi, perceput cu miros
diferit de diferite persoane,
•
•Esenţa de Santal provenită din Indiile Orientale este diferită de cea
din Indiile Occidentele şi stă la baza preparării parfumurilor orientale,

•Uleiul esenţial conţine santalol, care este un amestec de doi alcooli

primari nesaturaţi: santalol alfa, care predomină cantitativ şi are o structură
triciclică şi santalol beta, care are o structură biciclică,
•Esenţa de guiac (Bulnesia sarmienti) prezintă un miros agreabil de
gudron,

• Vetiveria sizonoides produce esenţa de vetiver.

• Planta creşte în India.
•Esenţa se utilizează în parfumuri orientale

39
 ULEIURI ESENŢIALE ŞI EXTRACTE DE PLANTE ÎN PARFUMERIE

Uleiurile volatile denumite şi uleiuri esenţiale sau uleiuri

eterice diferă din punct de vedere al compoziţiei şi calităţii, atât
de uleiurile grase (care sunt în esenţă trigliceride) cât şi de cele
minerale.
Uleiurile esenţiale sunt amestecuri complexe, de diferiţi
compuşi chimici în stare solidă sau lichidă, care formează soluţii
omogene .
În compoziţia uleiurilor volatile predomină compuşii din
clasa terpenelor şi terpenoidelor (hidrocarburi terpenice şi
derivaţii oxigenaţi ai acestora, alcooli, aldehide, cetone) dar
există numeroşi alţi compuşi care aparţin diferitelor clase
chimice, cum ar fi hidrocarburi alifatice saturate, olefine, arene,
alcooli, compuşi carbonilici, esteri, acizi, lactone, cumarine,
carotenoide, flavonc, dcrivaţi cu azot şi sulf s.a.
40
 ULEIURI ESENŢIALE ŞI EXTRACTE DE PLANTE ÎN PARFUMERIE

Ulei esenţial / Principalul constituient Exemplu de parfum în care este

extract chimic încorporat
Ulei esenţial de
d-limonen Ape de colonie
portocal
Ulei de roze
Citronelol Joie, L' Air du Temps
orto

Parfumuri bărbăteşti ex. Brut,

Ulei de lavandă Acetat de linalil, linalol
Paco Rabanne,

Vanilie Vanilina Vanila Fields, Allure

Ylang ylang Crezoli, benzoat de metil Amarige, Chanel 5,
Absolut de Citronelol, alcool a-fenil Chanel No 5, Madam Rochas,
trandafiri etilic White Linen

41
 METODE DE OBTINERE - HIDRODIFUZIA

Hidrodifuzia - principiul acestei metode constă în

introducerea vapori lor de apă de sus în jos, traversând
materialul vegetal dispus în interiorul unui coş metalic perforat .
Forma paralelipiredică a aparatului permite o separare mai
bună a şarjei.
Uleiul separat curge într-un colector .
Prin acest procedeu se limitează reacţiile secundare de
hidroliză şi de formare a produsilor secundari.
Randamentele sunt mai ridicate (exemplu, în cazul
cimbrului, randamentul urcă de la 0,16 până la 0,25 %) .
Procedee continue ~aceste procedee cunosc în prezent o mare
dezvoltare şi se pare că reprezintă soluţia viitorului .
În acest procedeu materia primă este alimentată continuu,
prin intermediul unui transportor pneumatic .
42
 METODE DE OBTINERE -EXTRACŢIA CU SOLVENŢI ORGANICI

Extracţia cu solvenţi se aplică în general

pentru obţinerea acelor odorante naturale care
sunt uşor alterabile sub influenţa temperaturii şi
care nu pot fi obţinute prin hidrodistilare .
Uleiurile concrete şi absolute se denumesc
astfel pentru a fi diferenţiate de uleiurile volatile.
Numeroase plante sunt prelucrate prin
extracţia cu solvenţi pentru obţinerea concretelor
şi absoluturilor (casia, garoafe, geraniu, imortele,
iasomie, liliac, plop, tutun, violete ).
43
 Imortele (Helichrysum stoechas D.C şi Helichrysum
angustifolium D.C )
Extracţia florilor de imortele cu tije, recoltate în lunile
iunie-august se face cu eter de petrol cu randament care depinde
de prospeţimea florilor.
Concretul obţinut este ceros, verde închis până la brun.
Mirosul este plăcut, tenace, caracteristic .
Absolutul este un lichid gălbui, cu miros puternic.
COMPOZIŢIA CHIMICĂ
Constituentul principal al părţii volatile (40-45 % ) este nerolul,
care se găseşte atât liber cât şi esterificat .
Extractele de imortele se utilizează în parfumerie sau în
arome pentru băuturi şi dulciuri .
În compoziţia parfumurilor pot fi asociate cu uleiuri de
citrice, muşeţel, labdanum
44
 •Labdanum (Cistus ladaniferus)

• Cistul\s ladanifer este un arbust de origine

mediteraneeană,
• Proprietăţile fizice ale concretului depind
de solventul folosit,
• Mirosul este tenace, balsamic, ambrat, cu o
notă animalică complexă, dulce şi ierbaceu .
• Absolutul de labdanum se utilizează în
parfumerie ca fixator în compoziţii de tip
ambra, orientale, chypre şi în compoziţii pentru
parfumuri fine.
45
 PARFUMAREA PRODUSELOR COSMETICE

Şampoanele şi pastele de dinţi pentru copii sunt

parfumate, de regulă cu arome de fructe (banane, portocale,
ananas ).
Aromele folosite trebuie să fie foarte sigure şi eficiente în
concentraţii mici;
Parfumarea produselor de tip aerosol (spray) se realizează
cu arome care trebuie să mascheze mirosul propriu al
propulsorului, în special în cazul propulsorilor hidrocarburi .
Trebuie avut în vedere faptul că propulsorii exaltează nota
de vârf, ceea ce implică o echilibrare atentă a compoziţiei de
parfumare.
Parfumul trebuie să fie solubil şi să nu precipite, ceea ce
poate determina blocarea dispozitivului de pulverizare.
46
 Antiperspirantele ridică problema acidităţii mari a clorhidratului de
aluminiu, care poate afecta componentele bazei de parfumare.
Notele naturale citrice şi lavandă sunt sensibile în acest mediu, dar
pot fi utilizate substanţe odorante de sinteză, care sunt mai stabile.

Parfumurile pentru rujuri trebuie să aibă, pe lângă mirosul plăcut,

un gust acceptabil, fiind evitate, de exemplu, materiile prime odorante cu gust
amar.

În şampoane şi alte produse pentru baie sunt preferate compoziţiile

de parfumare balsamice, lemnoase, fructate, în care intră uleiuri esenţiale
conţinând pirazine sau un conţinut ridicat de hidrocarburi terpenice, şi
esteri cu miros fructat

Dintre substanţele sintetice sunt preferate : acidul fenil acetic şi

esterii acestuia, nitro moscurile, cumarina, vanilina, aldehida cinamică.

47
 Conc.
Tipul de produs Conc.% Tipul de produs
%
Creme de zi 0,3-0,5 Pudre pentru copii 0,2-0,5
Şamp
Creme nutritive 0,3-0,5 0,5-1,0
oane
Şampoane pentru
Cold creme 0,5-0,7 0,7-0,7
copii
Creme
0,3-0,4 Spumă de baie 0,5-1,5
demachiante
Creme Spumă de baie
0,5-1,0 3,0-5,0
antiperspirante parfumată
Preparate
Emilsii antisolare 0,3-1,0 0,8-1,2
pentru ras
Pudre pentru faţă 1,5-3,0 Săruri de baie 1,5-3,0

Lacuri fixatoare 0,3-0,7 Paste de dinţi 0,4-1,0

Deodorante de tip
1,0-2,5 Ape de colonie 2,0-5,0
aerosol
Parfumuri
8-15,85- 92 Ape de păr 0,6-0,8
concentrate
Loţiuni 8-10

Concentraţii optime de parfum în diferite produse cosmetice 48

 PRODUSE DE PARFUMARE

În prezent, în formulele apelor de colonie moderne sunt

introduse alături de uleiurile volatile de citrice alte uleiuri, între
care cele de lavandă, rosmarin, roiniţă, maghiran, tarhon care
induc nota ierboasă.
Pentru nuanţarea compoziţiilor se introduc alte uleiuri,
cum ar fi cel de pelin, de cuişoare, verbenă, isop, fără ca prin
aceasta să se denatureze caracterul predominant citric, specific
apelor de colonie

49
 Ape de toaletă

Apa de toaletă se obţine prin diluţia unui

concentrat de parfum de tip floral sau fantezie
(2,5 - 7 % ulei de parfum în alcool 85 % ).
Prima apă de toaletă a fost celebra "apă de
Ungaria" creată în anul 1370, care avea în
compoziţie un extract de rosmarin.
Primele ape de toaletă au fost obţinute prin
macerarea plantelor proaspete în alcool şi
diluare ulterioară (apa de lavandă, de
exemplu) .
50
 PARFUMAREA CORECTĂ
Se va căuta ca mirosul parfumului preferat să fie
acelaşi atât la săpunul folosit, la crema şi la pudra folosită.
Nu se vor folosi la aceste produse cosmetice mirosuri
diferite, contrastante, ci mirosuri care se armonizează.
Odată ales un parfum este indicat a-l menţine, a nu-l
schimba şi a-l folosi în mod decent.
Nu trebuie să se folosească o cantitate mare de
parfum.
Parfumurile nu se folosesc oricând, ci numai seara şi
la anumite ocazii.
Ziua, la serviciu, nu se va folosi parfum, doar o apă
de colonie bună,
Parfumul de bună calitate este suficient a-l folosi
aplicând foarte puţin din el la tâmple, pe gât, pe lobul interior
al urechii, pe decolteu, eventual şi pe marginea hainelor.
Dacă în flaconul de parfum gol se pun 20 cm3 de
alcool concentrat, se mai poate obţine o bună apă de colonie,
personală.
Flacoanele goale, destupate, vor fi puse în dulap,
între piesele de lenjerie, care sunt astfel parfumate, un timp
mai îndelungat sau mai scurt, după calitatea parfumului . 51
 •Apele de toaletă sau parfumurile cu
mirosuri florale sunt recomandabile
persoanelor tinere, ţinând seama de nuanţa
pielii şi părului:
•pentru blonde ­lăcrămioare, violete;
•pentru brunete produsele cu mirosuri
tari, aromate,
• persoanele energice, robuste, vor evita
parfumurile dulcege,
•iar cele plăpânde parfumurile acide.
•Bărbaţi - ape de toaletă cu mirosuri mai
tari, mai sobre.

52
EFECTELE SECUNDARE ALE UTILIZĂRII PRODUSELOR DE PARFUMERIE

-Acţiunea hiperemiantă,

- fenomenele de sensibilizare, alergice pot surveni după aplicarea unor

parfumuri.

-În concentraţii mari, orice substanţă odorantă irită epiderma.

-Numărul substanţelor odorante, care provoacă o iritaţie primară, nu este mare

şi se referă la : aldehide, fenoIi, esterii acidului ftalic, acizii graşi inferiori
acid capric, lauric.

-Alcoolii şi esterii sunt bine toleraţi.

-Intoleranţa poate apărea doar la anumite persoane, dispuse individual la:

heptincarbonatul de metil, aldehida metilnoninacetică, aldehida cinamică, citral,
benzilidenacetonă, eugenol, heliotropină, vanilină .

Pentru eliminerea riscului, se pot face unele substituiri care elimină posibilele
reacţii eritemogene ca:
aldehidele pot fi înlocuite cu acetali, semiacetalii care se formează plecând de la
aldehidele alifatice sunt mai puţin iritante pentru epidermă. 53