Cand copilul

nu are încredere în el...

Primele indicii
Va recunoaşteti copilul
în urmatoarea descriere?

1. Se simte mereu inferior şi fără

putere. Abandonează uşor în
anumite situaţii care presupun un
efort intens ( are voinţa slabă).
2.Se simte vinovat de fiecare dată
când nu reuşeşte ceva. Se
compară mereu cu alte persoane
semnificative din viaţa lui şi orice
piedică i se pare un eşec.
3. Nu-şi exprimă des părerea,
preferă să asculte ideile altora şi
să le urmeze. De aceea nu-i
place să pună întrebări sau să
raspundă atunci când e întrebat.
4. Lăsat singur aproape că nu ştie ce
să facă, este mereu nemulţumit de
ceea ce realizează.
5. Se adaptează greu la o situaţie
nouă. Se teme să încerce ceva nou
chiar atunci când un adult se oferă
să-l ajute.
6. Este retras, nu se încumetă să
iniţieze un joc cu alţi copii sau se
teme să se joace într-un grup de
teamă ca nu va reuşi să câştige.
7. Şi-a stabilit standarde prea inalte pe
care greu le poate atinge.
8. Îşi poate exterioriza frustrările sau îşi
atinge scopurile printr-un
comportament agresiv (faţă de alţi
copii sau faţă de sine), poate apela
la minciună, furt.
9. Este extrem de preocupat pentru a
fi plăcut şi acceptat de ceilalţi.
10. Nu este chiar un singuratic, este
dependent de prezenţa altor
persoane din jur chiar dacă uneori se
mulţumeşte să stea deoparte.
11. Este gelos atunci când atenţia
adulţilor este îndreptată către alt
copil.
12. Nu se apară atunci când este
certat sau agresat fizic.
13. Are tendinţa de a percepe doar
partea neplacută a lucrurilor sau
situaţiilor “Nu vreau în excursie
pentru că acei copii nu mă plac”.
Cum încurajăm copilul?
• Dacă se subapreciază, are o percepţie
negativă asupra propriei persoane,
atunci...
 Scoateţi în evidenţă calităţile
sale.
 Caracteristici ale aspectului
fizic, calităţi morale. S-ar putea
ca el să se fi obişnuit să-şi
cunoască doar defectele sau să
se simtă incapabil de a reuşi
datorită lipsei de încredere şi
apreciere a persoanelor
importante din viaţa lui. Copilul
are o imagine despre sine aşa
cum este văzut de către ceilalţi.
Încurajati reuşitele copilului în mod
corect chiar dacă sunt minore.
• De exemplu: “Astăzi ai vorbit
frumos cu vânzatoarea.
Bravo.” Nu exagerati cu
laudele şi nu generalizaţi.
Dacă de exemplu a spus
corect poezia la grădiniţă, îi
spunem: “Ai reuşit să reciţi
foarte frumos la serbare” nu
exagerăm spunându-i “Esti
cel mai talentat copil din
clasă. Vei ajunge artist”.
Fiţi atenţi la sentimentele de
gelozie şi rivalitate dintre fraţi.
 Apreciind prea des
realizările unui copil
acesta se va simţi în
curând superior fratelui
sau altui copil din casă.
Încurajaţi în mod egal
realizările fiecarui copil
şi subliniaţi faptul că
fiecare este unic în felul
lui, cu calităţile şi
defectele sale.
Dacă se arată învins înainte de a începe
ceva, nu finalizează ceea ce şi-a propus,
atunci....
 Asigură-l de dragostea ta şi atunci când
greşeşte. Nu-l ameninţa cu retragerea iubirii şi
nu-l umili atunci când a greşit.
 Încurajează-l să încerce realizarea unor
activităţi care-i plac şi pentru care are aptitudini.
Descoperă ce talente are copilul tău.
Orientează-l spre domeniile mai puţin
competitive în care are şanse mai mari de
reuşită. Încercând să facă ceea ce-i place va
finaliza mai uşor ceea ce a început şi se va
bucura de apreciere.
Dacă greşeşte nu-l descuraja.
 Destul se învinovăţeşte
singur pentru fiecare
greşeală. Explicaţi-i ce
importante sunt greşelile în
învaţare. Părinţii au
experienţa vietii, pot vedea
în ansamblu situaţia. De
aceea trebuie să le explice
şi copiilor că o simplă
greşeală nu înseamnă
sfârşitul drumului.
Încurajează-i activităţile
intelectuale, curiozitatea de
explorare.
 Cu fiecare experienţă nouă
copilul învaţa ceva în plus şi
ştiind mai multe se va simţi în
stare să rezolve mai bine ce şi-a
propus. De multe ori copilul se
simte nesigur şi incapabil de a
finaliza o activitate pentru simplul
motiv că nu are cunostinţele
necesare pentru a aborda
situaţia respectivă.
“Nu pot”... “Nu ştiu”
 Dacă refuză să realizeze o
sarcină spunând “Nu pot”
sau “Nu ştiu” atunci
explică-i copilului că nu-i
nimic ruşinos în a nu
cunoaşte anumite lucruri.
Învaţă-l cum se
procedează, fii modelul lui,
roagă-l să te ajute dându-i
indicaţii precise.
Dă-i şi a doua şansă.

 Încearcă să comunici cu el,

întreabă-l care sunt motivele
pentru care nu poate să facă
un lucru. Poate şi-a pierdut
interesul, poate nu se simte
în stare, poate e prost dispus
sau obosit, etc.
 Ajută-l să încerce din nou.
Dacă refuză să se integreze într-
un grup, preferă să stea deoparte
şi să privească, atunci...
 Lasă-i timp să se obisnuiască cu persoanele
noi. Fii alături de el dacă are nevoie de
prezenţa ta până se simte în siguranţă. Dacă
nu se dezlipeşte de tine, atunci acordă-i un
timp (de exemplu 10 minute) şi anunţă-l că
după expirarea timpului trebuie să pleci.
Precizeză-i şi când te întorci. Respectă ce ai
promis.
 Învaţă-l cum să înceapă o conversaţie cu un
copil. Mergeţi la un copil mai mic sau mai
singuratic şi începe tu discuţia.
Copilul este dornic să
relaţioneze cu alţi copii dar nu
se simte în stare.
 Îşi imaginează că orice
încercare de a intra în
vorbă cu copiii sau de a se
juca se va termina prost.
Dacă intră în joc vrea să
câştige cu orice preţ şi se
teme de eşec. De aceea,
antrenează-l în jocuri care
nu presupun competiţie.
Încurajează participarea la
joc şi colaborarea cu
ceilalţi.
Dacă nu îndrăzneşte...
 Dacă nu îndrăzneşte să pună întrebări
aflându-se într-un grup, deşi are neclarităţi,
atunci întinde-i o mână de ajutor: “Am
impresia că vrei să întrebi ceva” sau atunci
când în sfârşit îşi face curaj şi întreabă ceva, îi
spunem: “E foarte interesantă întrebarea ta,
am să mă gândesc la asta”.
Ce faci atunci când cineva îţi
vorbeşte urât?
 Chiar dacă copilul nu are încredere ca va reuşi
în stabilirea de relaţii sociale (să-şi facă prieteni
noi, să se integreze în grupa la grădiniţă) totuşi
noi, părinţii, nu trebuie să ne descurajăm şi să-l
ţinem pe copil deoparte de mulţimea de copii.
Invită copii de vârsta lui la o aniversare, invită
prieteni de familie cu copii mici.
 Învaţă-l să se apere atunci când este atacat
verbal sau fizic. Imaginaţi-vă diverse scenarii şi
repetaţi-le acasă, printr-un joc de rol. Ce faci
atunci când cineva îţi vorbeşte urât? Sau te
loveşte?
Dacă manifestă tulburări de
comportament când nu-i reuşeşte ceva
(se trânteşte pe jos, ţipă, loveşte,
trişează, se pedepseşte singur) atunci...
 Nu te lăsa impresionat de manifestările violente ale
copilului. Atrage-i atenţia doar că depaşeşte anumite
limite.
 Ignoră-i comportamentul deficitar dar nu şi sentimentele.
Lasă-l să-ţi povestească ce s-a întâmplat, ce simte el.
Poate să spună: “Sunt supărat că nu am câştigat eu.
Altădată nu mai joc'. Povesteşte-i şi tu o experienţă
asemănătoare, prin care ai avut un eşec şi cum ai
reacţionat atunci. “Înţeleg foarte bine ce simţi, şi mie mi
se intamplă să mă supăr tare atunci când nu reuşesc
ceva. Uite cum fac eu să mă simt mai bine”. Explică-i că
este firesc să şi pierzi într-un joc dar ce contează este de
fapt plăcerea jocului.
 Ajută-l să-şi exteriorizeze furia
în mod verbal evitând astfel
descărcarea nervoasă într-un
comportament agresiv faţă de
sine sau de alţii.
 Ajută-l să comunice, să se facă
înţeles. Copilul apelează la forţa
fizică sau la minciună atunci când
nu se simte capabil să-şi atingă
scopurile altfel. Mai ales copiii
care încă nu reuşesc să se
exprime verbal foarte bine simt că
nu se pot integra într-un grup de
copii şi atunci se impun prin
agresivitate.
 Îndreaptă-i atenţia către o
activitate pozitivă cu şanse mari
de reuşită care să-i consume
energia fizică.
In final
Nu te lăsa cuprins de furie şi nu-ţi
pierde cumpătul. Chiar dacă o palmă
dată copilului ne face să ne simţim mai
bine, acest gest nu are nici un rol
educativ. Dimpotrivă, copilul va învăţa
de la noi că autoritatea o deţine cel
care are forta fizică mai mare şi nu va
ezita să fie agresiv în viitor cu copiii
mai mici (de exemplu).
 Realizator: Inv. Grigore Geta, Caracal
• Bibliografie: Carmen
Ghilescu – Psiholog
(material in revista
“Copilul meu”)