DRENAJ

De ce avem nevoie de drenaj la

terenul din grădină?

S-ar părea că umezeala atît de necesară pentru om şi

toate organismele vii, într-o situaţie diferită poate
provoca mai mult rău decît bine. Excesul de apa are
un efect negativ asupra tuturor plantelor ce cresc în
grădina dvs – atît paturile de flori, cît şi copacii.
Rădăcinile copacilor şi plantelor încep să putrezească,
copacii se îmbolnăvesc şi în cele din urmă mor.
 Tipuri de drenaj

 Sisteme de drenaj inchise, care nu afecteaza deloc

estetica gradinii, pentru ca sunt amplasate in sol si
apoi mascate de elemente decorative
 Sisteme de drenaj deschise, care apar de obicei ca
niste urme lasate de saparea unor tuneluri de cartita,
dar care pot fi, la randul lor, mascate de diverse tipuri
de elemente ornamentale pentru gradina
 Sisteme de drenaj inchise

 Pentru drenarea apei subterane și a apei infiltrate, se

construiește un sistem de drenare închis. Sistemul de
drenaj este un sistem de conducte care se diferențiază
pe toată secțiunea de fântâni de drenaj. Această
tehnologie rezolvă în mod eficient problema echilibrului
apei din sol.
 Prin construirea unui astfel de sistem, puteți preveni
inundarea subsolului și a pivniței. Spre deosebire de
drenajul deschis, închis necesită mai multă muncă.
Instalarea țevilor se realizează printr-o tehnologie
specială. Adâncimea benzii ar trebui să atingă 600 mm
în solul de lut,
 Înainte de a începe să construiți un drenaj închis,
este necesar să dezvoltați o schemă de instalare.
Proiectul existent va ajuta în avans la calcularea
cantității potrivite de materiale de construcție.
 Un element important al întregului sistem este un
canal de drenare în care sa curga apa.
 Sisteme de drenaj deschise

 Pentru scurgerea apei pluviale organizați drenajul de

suprafață deschis. De regulă, este făcută în locuri în
care apa se acumulează constant. Toată apa este
evacuată într-un rezervor special pregătit sau într-un
sistem comun de canalizare.
 Acest tip de drenaj este cel mai simplu și nu necesită
investiții financiare mari sau costuri cu forța de muncă.
 Drenzajul de tip deschis poate fi de două tipuri: liniar și
punct. Aceste două tipuri pot fi combinate una cu alta,
astfel încât eficiența îndepărtării umidității crește.
 Tipurile de sol

Solul humifer conţine peste 15% humus. Humusul este un sol umed şi fertil, îmbogăţit cu reziduuri vegetale şi
animale. Culoarea sa este foarte închisă. Humusul se găseşte în stratul cel mai de sus al solului. O delimitare exactă
nu este însă posibilă, deoarece straturile solului se întrepatrund. Humusul are capacitatea de a se îmbiba cu multă
apă. Este însă aerisit slab, motiv pentru care devine cu uşurinţă acid. O altă distincţie se face între humusul nutritiv
şi cel durabil. Ponderea humusului în sol poate fi apreciată după culoarea solului. Cu cât solul este mai închis la
culoare, cu atât acesta conţine mai mult humus.
Solul calcaros are un conţinut de calcar de minimum 40%. Conţine puţine substanţe nutritive, este foarte uscat şi
reţine puțină apă. Drept urmare, este potrivit doar în anumite condiţii pentru amenajarea grădinilor şi pentru
peisagistică.
Solul argilos reprezintă o combinaţie între nisip, lut şi nămol și este încadrat la tipurile de sol grele. Este un
rezervor ideal de apă şi de nutrienţi, ceea ce îl încadrează în clasa solurilor fertile. Drept urmare, este deosebit de
potrivit pentru amenajarea grădinilor şi pentru peisagistică.
Solul nisipos are granulaţia cea mai mare dintre toate tipurile de sol. Face parte din categoria solurilor uşoare,
care pot fi uşor prelucrate. Este un sol permeabil, se încălzeşte foarte uşor, dar la fel de uşor se şi răceşte - la fel ca
plaja, care ziua se încinge, iar noaptea devine rece. Proba de sol nu este lutoasă, ci fărâmicioasă şi nu se poate
modela. Atunci când frecaţi materialul între degete, puteţi simţi bine granulele individuale.
Solul lutos este un sol greu, care conţine minimum 35% lut. Este un rezervor ideal de apă şi de substanţe
nutritive. Expus unor precipitaţii puternice, devine mâlos, în timp ce în condiţii de prea mult soare, are tendinţa de a
se usca, de a deveni tare şi de a se fisura. Solurile lutoase se încălzesc greu şi sunt, de regulă, doar slab aerisite.