ANATOMIE, FIZIOLOGIE SI
FIZIOPATOLOGIE
Programa curs:
1. Implicaţii fiziologice ale
elementelor chimice.
2. Fiziologie celulară.
3. Fiziopatologie generală.
4. Fiziologia mediului intern.
5. Fiziopatologia sangelui.
6. Fiziologia inimii.
7. Fiziopatologia tensiunii arteriale,
cardiopatiei ischemice si
insufucientei cardiace.
8. Fiziologia respiraţiei.
9. Fiziopatologia astmului, BPOC-ului,
Insuficienţei respiratorii.
10. Fiziologia aparatului digestiv.
11. Fiziopatologia gastrointestinală.
12. Fiziologia și fiziopatologia
excreției.
13. Fiziologia glandelor endocrine.
Diabetul zaharat.
14. Fiziologia sistemului nervos.
FIZIOLOGIE SI FIZIOPATOLOGIE

Bibliografie
Referinţe principale:
1. V. Papilian. Anatomia omului, vol. I, vol. II, 2003.
2. G. Petrescu. Esential in fiziologie, vol. I, 2008.
3. G. Petrescu. Esential in fiziologie, vol. II, 2009.
4. DN Serban, IL Serban. Fiziologie umana - Celula si mediul intern. Editura Pim, 2008.
5. IL Serban, W Bild, DN Serban. Fiziologie umana- Functii vegetative. Editura Pim, 2008.
6. Magda Bădescu; Fiziopatologie Specială Editura “Gr.T.Popa” Iasi, 2011.
7. Magda Bădescu; Fiziopatologie Generală (Ediţia II) –Editura Cantes, 2000.
Referinte suplimentare:
1. I. Haulica – Fiziologie umana. Editura medicala, 2007.
FIZIOLOGIE SI FIZIOPATOLOGIE

 Evaluare
 Curs: examen scris (colocviu) – 60%.
 Seminar: test grila – 40%.
Implicațiile fiziologice ale
elementelor chimice
Dr. Bârcă Larisa Alina
Clasificarea elementelor chimice
existente in organismul uman
 Elementele plastice (de structură): C, O, N, H.
 Elemente minerale (Na, K, Ca, Cl, Mg, P, S) se găsesc în corpul uman sub
formă de electroliți, oxizi și săruri minerale.
 Oligoelementele (Fe, Si, Zn, Cu, Mn, Se, Ni, Cr, Co) prezente în organism în
cantități foarte scăzute sunt absolut necesare pentru desfășurarea normală
a proceselor biologice.
1. Elementele plastice

 Hidrogenul este un element chimic cu mare răspândire în univers, la nivelul

suprafeței terestre acesta se găsește sub forma a numeroase combinații,
cea mai importantă formă fiind apa.
 În organismul uman hidrogenul este generat în cursul proceselor
metabolice.
 Tulburările produse prin modificare concentrației H+ sunt cunoscute sub
numele de acidoze și alcaloze.
1. Elementele plastice

 Oxigenul este un component principal ca pondere și ca importanță al

materiei din organismele vii (23.7%).
 Efectele benefice ale oxigenului: la nivel celular oxigenul este încorporat
direct în moleculele organice sau este acceptor de electroni.
 Efectele nefavorabile sunt consecința unui proces de activare în urma
căruia se formează specii înalt reactive: Oxigenul singlet (O1), anionul
superoxid (O2-), anionul hidroxil (HO-).
1. Elementele plastice

 Carbonul este un element care se găsește în natură în stare elementară

(diamant, grafit) dar și în numeroase combinații organice și anorganice.
Pentru lumea vie dioxidul de carbon este foarte important fiind forma sub
care carbonul întră în ciclul vital.
 CO2 este un factor de stimulare a zonelor reflexogene implicate în reglarea
respiratorie și cardiovasculară dar are și posibilitatea de influențare directă
a centrilor respiratori, controlând astfel eliminările de CO2 pe cale
pulmonară.
1. Elementele plastice

 Azotul este prezent în toate organismele vii sub forma unor combinații
organice de o mare diversitate ( proteine, acizi nucleici, vitamine, etc).
 În organismul uman azotul are un rol structural important fiind prezent în
majoritatea combinațiilor organice, dizolvat în umori sau în lipide (teaca de
mielină, depozite adipoase subcutanate).
 Fiind inert din punct de vedere al participării la funcția respiratorie el este
utilizat la evaluarea unor parametri respiratori (volum rezidual, capacitatea
reziduală funcțională).
2. Elementele minerale

 Sodiul în organismul uman se găsește într-o cantitate totală de 60 mEq/Kg corp,

și poate fi considerat un ion caracteristic compartimentului extracelular
(aproximativ 50%).
 Necesar, aport, eliminare: Concentrația plasmatică a Na este în mod normal
de 140±5 mEq/L. Se consideră că un aport de 3-5 g de NaCl pe zi poate
preveni instalarea unui bilanț sodic negativ. Aportul sodic se realizează în
special prin ingestie de NaCl, eliminare se realizează pe cale renală și digestivă.
 Roluri fiziologice: în interrelație cu alți ioni Na este implicat în numeroase
procese: echilibru hidroelectrolitic, excitabilitate celulară, menținerea
potențialului membranar de repaus.
 Tulburări ale metabolismului Na: Hiponatremia este apreciată la o concentrație
sub 135 mEq/L de Na plasmatic și implică întotdeauna hipotonicitate
plasmatică. Hipernatremia este considerată la valori mai mari de 145 mEq/L și
implică întotdeauna hipertonicitate plasmatică.
2. Elementele minerale

 Potasiul : Capitalul potasic al organismului uman este de aproximativ 50

mEq/Kg corp, fiind considerat ionul caracteristic compartimentului intracelular.
 Necesar, aport, eliminare: O dietă echilibrată furnizează 2-4g potasiu pe zi.
Alimentele cele mai bogate în K sunt fructele și legumele confiate, carnea și
peștele afumat. Eliminarea se face pe cale renală și digestivă.
 Roluri fiziologice: K este implicat în desfășurarea în parametri optimi a
numeroase procese: excitabilitate celulară, transport și eliberare de hormoni,
activitate limfocitară, echilibru acido-bazic, contracție musculară, procese
metabolice.
 Tulburări ale metabolismului K: Excesul de K este definit ca hiperpotasemie
(hiperkaliemie) care apare la valori serice ce depășesc 5,5 mEq/L. Deficitul de K
este definit ca hipopotasemia (hipokaliemie) care apare la valori serice mai
mici de 3,5 mEq/L.
2. Elementele minerale

 Calciul: în organismul uman Ca este prezent în toate compartimentele

hidroionice, cu predominanță în compartimentul extracelular.
 Necesar, aport, eliminare: Necesarul este asigurat prin alimentație (0,6 – 0,8 g
pe zi). Alimente ce conțin calciu sunt lapte, ouă. Absorbția calciului are loc în
special la nivelul duodenului, sub influența vitaminei D, calcitoninei și
parathormonului. Concentrația plasmatică a Ca (calcemia) este de 4,5 – 5,5
mEq/L. Calciul se elimină prin urină și digestiv.
 Roluri fiziologice: În organism calciul are rol structural și funcțional. Rolul structural
este reprezentat prin participarea acestuia la formarea structurii scheletului și a
dinților. Rolul funcțional: Controlul fenomenelor membranare de la nivelul
mușchiului și nervului, participare calciului ca mesager secund în contracția
musculară, coagularea sângelui, producerea secreției lactice și în echilibrul
acido-bazic.
 Tulburări ale metabolismului Ca: Hipocalcemia crește excitabilitatea celulară
prin creșterea permeabilității membranei pentru Na și K.
2. Elementele minerale
 Magneziul: Prezent în organismul adult într-o concentrație plasmatică de 2,6
mEq/L.
 Necesar, aport, eliminare: Necesarul zilnic este variabil în funcție de vârstă și
starea organismului și poate fi asigurat printr-o dietă cu un conținut de alimente
bogate în magneziu (cacao, germeni de grâu, nuci, banane). Eliminarea de
magneziu se face în special la nivel renal.
 Roluri fiziologice: Mg participă la mecanismele de apărare a organismului fiind
considerat un element antistres, antialergic, antiinflamator și radioprotector.
Stimulează fagocitoza și producția de anticorpi. Activează mai mult de 300 de
enzime și este indispensabil pentru contracția și relaxarea musculară. La nivelul
mușchiului cardiac Mg este antagonist al Ca determinând scăderea
excitabilității și conductibilității miocardului. Sărurile de Mg au efect
bradicardizant (scad frecvența cardiacă) și sunt utilizate în corectarea
tulburărilor de ritm cardiac.
 Tulburări ale metabolismului Mg: Carența de magneziu poate apărea în
următoarele circumstanțe: Aport alimentar insuficient (consum de alimente
prelucrate), aport ineficient în caz de malabsorbție (diaree, rezecții gastrice),
alimentație parenterală prelungită. Acumularea de Mg se caracterizează prin
somnolență, hiporeflexie, bradicardie, sete, senzație de căldură, scădere
ponderală, diminuarea tonusului muscular și scăderea poftei de mâncare.
2. Elementele minerale

 Clorul: Cantitatea de clor din organism este de 30-35 mEq/Kg corp

 Necesar, aport, eliminare: Sursa principală de clor este NaCl, iar absorbția este
activă la nivel intestinal. Eliminarea se realizează în special la nivel renal.
 Roluri fiziologice: Datorită concentrațiilor relativ mari și diferite între mediul intra-
și extracelular ionii de clor au un rol important în ecuația ce determină
potențialul membranar, transportul Cl prin membranele celulare este legat de
cel al Na precum și de particularitățile celulei.
 Tulburări ale metabolismului Cl: Variațiile concentrației de clor sunt în general
paralele cu cele ale natremiei. Hipocloremia reprezintă scăderea concentrației
de clor din plasmă sub valoarea de 90 mEq/L, cauzele sunt depleția ca urmare
a pierderii lichidelor digestive sau administrarea de diuretice. Hipercloremia
reprezintă creșterea concentrației de clor în plasmă peste 110 mEq/L datorită
aportului crescut concomitent cu funcție renală alterată si absorbție renală
crescută.
2. Elementele minerale
 Fosforul: Reprezintă aproximativ 1% din greutatea corporală. În plasmă se
găsește ca radical fosfat, sub formă anorganică (1,7-2,6 mEq/L).
 Necesar, aport, eliminare: Necesarul zilnic de P este cotat la o valoare de
aproximativ 500-800 mg/zi. Alimentația asigură acest necesar prin aport de
alimente cu un conținut crescut (cacao, gălbenuș de ou, nuci, pâine, orez) și
de aceea la om nu se întâlnește carență de fosfor. Eliminarea de fosfați se face
renal și digestiv.
 Roluri fiziologice: În celule fosforul este implicat într-o multitudine de procese:
metabolismul carbohidraților, acizilor grași și aminoacizilor, reglarea canalelor
ionice și reglarea proceselor de transport.
 Tulburări ale metabolismului P: Scăderea concentrației plasmatice a fosforului
(hipofosfatemie) este consecința unei ingestii scăzute, depleție mare de fosfați
sau modificări ale repartiției fosforului între sectoarele intra- și extracelular.
Creșterea concentrației plasmatice a fosforului (hiperfosfatemia) se poate
datora: defectelor în eliminarea renală (insuficiență renală), ingestie în exces,
mineralizare osoasă.
2. Elementele minerale

 Sulful: Este un element mineral fundamental ce se găsește în organismul

uman înglobat în compuși cu rol structural și funcțional: cisteină, metionină,
heparină, insulină.
 Necesar, aport, eliminare: Sursa principală de sulf o constituie metionina și
cisteina dar se consideră că o dietă cu un conținut de aminoacizi în
cantități optime poate asigura necesarul zilnic de sulf (5g). Carnea,
peștele, viscerele, ouăle, laptele oferă o cantitate importantă și ușor
asimilabilă de sulf. Eliminarea sulfului se realizează la nivel renal (1-2 g pe zi),
din această cantitate 90% îl reprezintă sulful anorganic rezultat din
catabolismul aminoacizilor sulfurați.
 Roluri fiziologice: Prezenta punților disulfitice în structura proteinelor are un
rol determinant pentru conformația acestora. Sulful are funcții energetice,
plastice și de detoxifiere.
3. Oligoelemente

În organismul uman se găsește un număr mare de elemente chimice a căror

pondere este mai mică de 0,01% din greutatea corporală. Acestea au fost incluse
în categoria oligoelementelor (oligos=puțin): Fe, Si, Zn, Cu, Mn, I, Se, Ni, Cr, Co.
Oligoelemente esențiale
Cobaltul: oligoelement esențial cunoscut ca reglator al sistemului nervos
vegetativ.
 Necesar, aport, eliminare: Necesarul de Co este de 5-45 mg/zi. Sursa de cobalt
pentru organism este alimentară: Carnea, ficat de vită, ouăle și brânza.
 Roluri fiziologice: Cobaltul este constituent al vitaminei B12. Favorizează
captarea iodului de către glanda tiroidă și este de asemenea implicat în
absorbția de oligoelemente și în dezvoltarea caracterelor sexuale.
Oligoelemente esențiale

 Cromul: este un oligoelemente esențial datorită implicării sale în procesele

metabolice, în special în metabolismul carbohidraților.
 Necesar, aport, eliminare: Necesarul zilnic este în medie de 40 mg/zi iar
sursele alimentare bogate în crom sunt: sparanghelul, crustaceele,
ciupercile, nucile, piperul negru.
 Roluri fiziologice: Cromul scade cantitatea de insulină circulantă, facilitează
utilizarea glucozei și diminuează procesele de lipogeneză.
 Tulburări ale metabolismului: Carența de crom produce o scădere a
toleranței la glucoză, hiperinsulinimie, hipercolesterolemie, creșterea
cantității trigliceridelor și a acizilor grași.
Oligoelemente esențiale

 Cuprul: este un constituent normal al organismului, prezența sa influențând

numeroase procese metabolice.
 Necesar, aport, eliminare: Necesarul nutrițional de cupru este de 1,3-1,6
mg/zi și este asigurat din alimentele: ficat, crustacee, ciocolată, nuci,
legume și fructe.
 Roluri fiziologice: Cuprul intră în constituția unor enzime monoaminoxidaza
(MAO), tiroxinaza, catalaza; participă la sinteza mielinei, melaninei; este
necesar pentru formarea elastinei și pentru desfășurarea normală a
procesului de osificare
 Tulburări ale metabolismului: Se întâlnesc în boala Wilson (degenerescență
hepatolenticulară, afecțiune ereditară cu transmitere autozomal recesivă
caracterizată prin acumularea de Cu la nivelul ficatului și a nucleului
lenticular).
Oligoelemente esențiale

 Fluorul: Oligoelement esențial care intră în structura cristalelor de

hidroxiapatită din oase și dinți.
 Necesar, aport, eliminare: Necesarul nutrițional este de 0,5 mg/zi realizat
prin aport alimentar. Principalele surse alimentare cu fluor sunt: apa,
cerealele, gălbenușul de ou, ceapa, usturoiul, varza și carnea crudă.
Fluorul se elimină renal.
 Roluri fiziologice: Contribuie la dezvoltarea scheletului, conferind soliditate
osului, la nivelul dinților fluorul are o acțiune atât de prevenție a cariilor
dentare cât și o acțiune reparatorie a cariilor deja constituite în asociere cu
fosforul și calciul.
 Tulburări ale metabolismului: Carența de fluor se manifestă prin
deteriorarea țesutului osos și smalțului dentar.
Oligoelemente esențiale

 Seleniul: Oligoelement esențial component principal al sistemelor de

apărare împotriva acțiunii nocive a radicalilor liberi.
 Necesar, aport, eliminare: Necesarul zilnic de seleniu variază între 0,07 și 0,2
mg și este asigurat prin alimentație. Surse alimentare bogate în seleniu sunt
carnea și peștele. Eliminarea seleniului se face prin materii fecale și la nivel
renal.
 Roluri fiziologice: Seleniul are o acțiune antioxidantă alături de Mn, Cu, Zn și
Fe. De asemenea el are o acțiune sinergică cu vitaminele C și E.
 Tulburări ale metabolismului: La om stările carențiale se pot manifesta prin
afecțiuni ischemice cardiace, distrofie musculară scheletică asociată cu
fragilitate cutanată și a unghiilor.
Oligoelemente esențiale

 Siliciul este un oligoelement esențial prezent în organismul uman în

cantitate de aproximativ 3.5g.
 Necesar, aport, eliminare: Necesarul zilnic este de aproximativ 10-20 mg pe
zi fiind prezent în apă, coaja fructelor și legumelor verzi
 Roluri fiziologice: Siliciul este necesar sintezei de colagen din cartilajele
articulare și asigură elasticitatea, rezistența și permeabilitatea fibrelor
elastice, mai ales la nivel vascular.
 Tulburări ale metabolismului: Modificări ale conținutului de siliciu pot
apărea prin exces (inhalarea prafurilor de siliciu) sau prin carență
(alimentație scăzută în siliciu) și pot determina o patologie complexă.
Modificarea echilibrului Si-Ca este prezentă în afecțiuni reumatismale și
contribuie la procesul de îmbătrânire.
Oligoelemente esențiale

 Iodul este un oligoelement esențial a cărui prezență este indispensabilă

pentru formarea hormonilor tiroidieni.
 Necesar, aport, eliminare: În organismul uman se găsesc 10-20 mg de iod ,
necesarul zilnic fiind de 0,1 – 0,2 mg, acoperit printr-o dietă ce conține
alimente bogate în iod (lapte, ouă, sare de mare) fie adaosuri profilactice
(făină sau sare îmbogățite cu iod). Eliminare se face la nivel renal și prin
materii fecale.
 Roluri fiziologice: Intervine în sinteza hormonilor tiroidieni.
 Tulburări ale metabolismului: Carența de iod provoacă alterarea funcției
tiroidiene manifestată prin tulburări în dezvoltarea fizică și mentală.
Oligoelemente esențiale

 Manganul este un metal cu răspândire largă în natură sub formă de oxizi

 Necesar, aport, eliminare: Organismul uman conține între 12 și 20 de mg de
mangan, necesarul zilnic variind între 2,5-5 mg. Manganul este prezent în
numeroase alimente (cereale integrale, legume, gălbenuș de ou și în ceai).
O dietă echilibrată asigură în general aportul adecvat de mangan și de
aceea stările carențiale la om sunt foarte rare.
 Roluri fiziologice: Manganul are acțiune detoxifiantă, limitează acumularea
grăsimilor, este hipoglicemiant și esențial pentru troficitatea cartilajelor și
țesutului osos.
 Tulburări ale metabolismului: Aportul alimentar excesiv de mangan
produce tulburări în adsorbția fierului, iar carența determină displazia
epifizelor și tulburări ale proceselor de mineralizare osoasă.
Oligoelemente esențiale

 Nichelul
 Necesar, aport, eliminare: Cantitatea totală de nichel în organism este de
10 mg. Necesarul zilnic este asigurat de alimente bogate in nichel: morcov,
varză, fasole, roșii, spanac, ceapă și struguri.
 Roluri fiziologice: Nichelul potențează activitatea insulinei. În asociere cu
Co și Cu favorizează absorbția intestinală a fierului, de asemenea este
esențial pentru sinteza vitaminei B12.
 Tulburări ale metabolismului: Deficitul de nichel poate produce blocarea
proceselor de gluconeogeneză și absorbție a fierului.
Oligoelemente esențiale

 Staniul
 Necesar, aport, eliminare: Concentrația serică a staniului este de 30-100
µg/L.
 Roluri fiziologice: Este implicat în mecanismele de apărare, facilitează
absorbția și utilizare tisulară a vitaminei B12. Contribuie la stabilizarea
structurii acizilor nucleici și proteinelor și potențează efectele fluorului în
prevenirea cariilor dentare.
 Tulburări ale metabolismului: Carența produce alopecie și întârzieri a
creșterii în înălțime și greutate.
Oligoelemente esențiale

 Vanadiul
 Necesar, aport, eliminare: Cantitatea totală de vanadiu din organismul
uman este de 10-20 mg, necesarul fiind de 1-2 mg pe zi, asigurat de o dietă
bogată în fructe și legume. Eliminarea principală se realizează pe cale
renală.
 Roluri fiziologice: Vanadiul inhibă sinteza de colesterol, are efecte
reglatoare asupra pompei de sodiu și calciu și intervine în modularea
activității musculare și cerebrale.
 Tulburări ale metabolismului: Concentrații crescute de vanadiu se întâlnesc
în psihoza maniaco-depresivă și intoxicații. Carența este rar întâlnită la om.
Oligoelemente esențiale

 Zincul:
 Necesar, aport, eliminare: Organismul uman conține aproximativ 1.3 g de zinc.
Necesarul zilnic de zinc este de 10-20 mg asigurat printr-o dietă ce conține
alimente bogate în zinc: ficat, carne, gălbenuș de ou, cereale și legume
proaspete. Eliminare se face prin materii fecale și urină
 Roluri fiziologice: Zincul este important în procesele de creștere. În funcția
respiratorie, reproductivă, oesteogeneză și influențează secreția de hormoni
gonadotropi. Prezenta zincului este necesară funcționării normale a
pancreasului endocrin deoarece, în afara faptului că intră în structura insulinei,
stocarea hormonului presupune formarea unor complecși cu zinc.
 Tulburări ale metabolismului: Deficitul de zinc este însoțit de atrofierea timusului și
a țesuturilor limfoide, scăderea numărului limfocitelor T și reducerea ratei de
formare a imunoglobulinelor. La copil deficitul în zinc se manifestă prin
întârzierea creșterii, hipogonadism și predispoziție crescută la infecție.
Oligoelemente esențiale

 Fierul: cantitatea totală de fier din organismul adult este de 4-5 grame. La
femeie 35 mg/kg corp iar la bărbat 50 mg/kg corp. Concentrația de fier în
plasmă (sideremia) este 50-150 µg/dL la femeie si 70-175 µg/dL la barbat.
 Necesar, aport, eliminare: Necesarul zilnic de fier al organismului uman este
variabil în funcție de vârstă, sex și pierderi. La adult necesarul este preluat
prin alimentație din carne, ouă, legume verzi. Eliminare se realizează prin
materii fecale, bilă și la nivel tegumentar.
 Roluri fiziologice: Fierul este utilizat în cursul eritropoiezei, în sinteza enzimelor
și proteinelor ferice, ca de exemplu mioglobina.
 Tulburări ale metabolismului: Hiposiderimia determină apariția anemiei
feriprive.
Oligoelemente neesențiale

 Aluminiul este considerat un element ce favorizează dezvoltarea normală,

fiind implicat în procesele de recuperare a facultăților cognitive la copil, și
în procesul de adaptare la stres la adult. Unii compuși cu aluminiu sunt
folosit pentru proprietățile lor antiacide, în asociere cu magneziu este
administrat copiilor hiperactivi.
 Argintul este prezent în cantități foarte mici în organismul uman (<1 mg/L).
Combinații organice și anorganice din
materia vie
 Elementele chimice mai sus enumerate formează combinații rezultând
substanțe organice și anorganice caracteristice materiei vii. Organismul
uman adult este format din 60% - apă și 40% - reziduu uscat dintre care:
proteine (15%), lipide (10%), glucide (10%) și săruri minerale (5%).
 1. Substanțele organice
 Proteinele din punct de vedere biologic reprezintă principalii constituenți ai
materiei vii.
 Clasificare: În afara clasificării chimice uzuale din punct de vedere
funcțional proteinele se grupează în două categorii: structurale și
funcționale.
1. Substanțele organice

 Caracteristici fizico-chimice:
 Greutate moleculară mare
 Caracter amfoter datorat prezenței simultane grupărilor aminice și
carboxilice ceea ce le face să se comporte ca acizi în medii alcaline și ca
baze în medii acide.
 Solubilitatea diferă în funcție de tipul proteinei și de solvent.
 Capacitatea de hidratare se datorează interacțiunii grupărilor polare cu
dipolii apei din mediu.
1. Substanțele organice

 Glucidele alături de funcția energetică pe care o îndeplinesc, glucidele au

și rol structural (ex: țesutul cartilaginos) sau funcționale (ex: în ARN).
 Principalul compus glucidic folosit de organism este glucoza. Majoritate
glucozei este oxidată în vederea obținerii energiei funcției vitale iar restul
este convertit în glicogen, stocat mai ales în ficat și mușchi.
 Glicemia (concentrația glucozei serice) este menținută în limite normale
(0,8 -1 g/L) cu ajutorul hormonului insulină.
1. Substanțele organice

 Lipidele au rol structural și funcțional găsindu-se în organism sub forma unor

combinații chimice. Întră în structura bio-membranelor conferindu-le o serie
de caracteristici ce contribuie la menținerea integrității celulare
(permeabilitate selectivă, tensiune superficială, rigiditate).
 Lipidele îndeplinesc în organism și rol energetic, întrând în ciclul Krebs prin
intermediul acetil coenzimei A, eliberând în medie 9.1 kcal/g. În organism
există importante depozite lipidice, la acest nivel prin procese de
lipogeneză și lipoliză se produce continuu depozitarea de substanțe
energogenerice și mobilizarea acizilor grași necesari în alte procese.
2. Substanțele anorganice

 Apa: atât din punct de vedere cantitativ cât și a funcțiilor pe care le

îndeplinește apa reprezintă o componentă principală a materiei vii, la
organismele pluricelulare, apa alcătuiește majoritatea mediului intern ce
asigură protecția și homeostazia.