Forme de maniferstare

• S-a manifestat prin:

• -„prelecţiuni populare” (1864 - 1881) = educarea publicului şi
răspândirea ideilor Junimii
• întruniri săptămânale pe diferite teme
• crearea de instituţii
• publicaţii proprii
• burse pentru studii în străinătate
• manifestări comemorative
Prelectiunile populare (1864 - 1881)
• Debutează în 1864 şi sunt organizate, timp de aproape două decenii,
sub forma unor conferinţe duminicale. Devin una din
cele mai esentiale componente ale profilului intelectual
al Junimismului.Contribuie la răspândirea principalelor idei junimiste:
• Respingera rupturii violente între trecut şi prezent
• Respingera conceptului burghez de
libertate şi a concepţiei burgheze despre proprietate.
• Apărarea propietăţii moştenite şi legarea ei de onoarea personală a propietar
ului
• Păstrarea izvorului de bogăţie naturală
• Aderarea la ceea ce este imediat, la concret
• Acţiune statului în direcţia rezolvării marilor probleme ale vremii
• Transformarea statului într-un purtător al culturii
• Respectarea specificului naţional
• Dintre cei care au tinut prelegeri s-
a remarcat Titu Maiorescu, prin claritatea expunerii, printr-
o limbă română limpede şi frumoasă, prin cunoştinţe variate. Încă de
la prelegera introductivă intitulată “Ce scop au cursurile populare?”, el
a trezit admiraţia tuturor, prestigiul lui a crescut odată cu
prelegerile “Despre religiunea în popor”,”Despre sunete şi colori”, şi a
culminat cu ultima prelegere: „Despre minte şi inimă”.
• În cadrul acestor conferinţe a fost formulată în 1868 teoria “for
melor fără fond”. Maiorescu afirma că imitaţiile din cultură sau
politică sunt forme goale, lipsite de fondul autohton care să le
dea viaţă.
Intrunirile saptamanale
• Încep în toamna anului 1863. Au loc în casele membrilor fondatori cei
mai cunoscuţi:Titu Maiorescu şi Vasile Pogor.
• Reprezintă dezbateri de înaltă ţinută intelectuală, pe teme de cultură:
estetică, filologie clasică, istorie, arheologie. Prezentarea
propriilor creaţii şi traduceri este asociată criticii junimiste, care constă în:
examinarea severă a literaturii vremii, respectarea principiilor artistice
precise, refuzul oricăror imixtiuni cotidiene (mondene, politice) în actul
de creaţie.
• O regulă instituită la „Junimea” era ca autorul să tacă şi să nu riposteze la
critica ce i se aducea după lectura operei sale, în caz contrar fiind
sancționat.
• În 1874, Maiorescu se mută la Bucureşti, unde vor participa
la şedinţe şi femeile, aici şedinţele având un aer aristocratic. Astfel, după
două decenii de existenţă la Iași, în „casa cu ferestre luminate” (casa Pogor
fiind printre primele case cu curent electric), „Junimea” s-a mutat la
București.
Casa lui Vasile
Pogor din Iasi und
s-au tinut primele
intalniri
Crearea de institutii
• Deschiderea unei tipografii proprii în 1865, unde sunt imprimate
manuale şcolare, cursuri universitare.
• Între 1866-1879 a funcţionat o şcoală superioară proprie-Institutul Academic.
Publicatii proprii
• La 1 martie 1867, din iniţiativa lui Iacob Negruzzi şi sub redacţia lui, pe
care o va păstra timp de 27 de ani, apare la Iaşi revista “CONVORBIRI
LITERARE”, bilunar până în 1885 şi lunar după această dată,
la Bucureşti, pana in 1944.
• Alte publicaţii proprii: Vocea Naţională (Nicolae Culianu, Iaşi,
1866), Constituţiunea (Iacob Negruzzi, Iaşi
1866), Vocea Iaşilor (A.C.Cuza, Iaşi, 1895), Era nouă (P. Th. Missir, Iaşi,
1889-1900);
• De asemenea au fost colaborări la alte periodice ale
vremii: Timpul (Bucureşti, 1876-Ioan Slavici; 1877-I.L.Caragiale, Mihai
Eminescu), România Liberă (Bucureşti, 1877-
D.A.Laurian, I.L.Caragiale).
Burse pentru studii in strainatate
• Titu Maiorescu a intrat in gratiile domnitorului Carol, care ii aprecia
orientarea intelectuala progermana. Cand in 1871 a fost numit un guvern
conservator, Maiorescu si-a putut folosi contactele sale pentru
a obtine fonduri publice pentru burse de studiu in strainatate pentru
scriitorii care aveau legatura cu cercul Junimii:
A.D. Xenopol, Mihai Eminescu, Ioan Slavici, G. Dem Teodorescu, Gheorghe
Panu, Samson Bodnărescu, Mihail Dragomirescu, P.P. Negulescu, I.A.
Rădulescu-Pogoneanu şi Constantin Rădulescu-Motru.
• A continuat aceasta practica si in perioada in care a fost ministru
al Educatiei, intre aprilie 1874 si ianuarie 1876, in ciuda faptului ca a intrat
in conflicte politice pentru ca nu stabilise o procedura de selectie.
Manifestari comemorative
• 1871- Serbarea Naţională şi congresul studenţesc panromânesc de la
Mănăstirea Putna, cu prilejul împlinirii a 400 de ani de la ctitorirea mănăstirii
de către Ştefan cel Mare.
• 1877- Comemorarea unui secol de la uciderea voievodului Grigore al III-lea
Ghica, cel care protestase faţă de acordul habsburgo-otoman referitor la
anexarea Bucovinei.