STUDIU DE CAZ

-MODELE EPICE-

Egry Mircea
Goron Laura
Miclea Mihai
Topan Daniela
Gherman Razvan
CUPRINS:
• Romanul interbelic-prezentare generala si contextualizare

• Romanul realist-obiectiv:
”Ion”-Liviu Rebreanu

• Romanul realist balzacian:

”Enigma Otiliei” -George Călinescu

• Romanul modern de analiză psihologică:

”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”
-Camil Petrescu

• Romanul experienței:
”Maitreyi”-Mircea Eliade
Autori și opere importante
• Mihail Sadoveanu: “Baltagul”, “Frații Jderi”;
• Liviu Rebreanu: “Ion”, “Pădurea spânzuraților”;
• Camil Petrescu: “Ultima noapte de dragoste,
întâia noapte de război”;
• Mircea Eliade: “Maitreyi”, “Romanul
adolescentului miop”;
• George Călinescu: “Enigma Otiliei”, “Bietul
Ioanide”;
Tendințe ale realismului
• Acțiune ampă, personaje numeroase;
• Se prezintă moravurile, viața culturală și socială;
• Se descriu arhitectura, străzi și clădiri cunoscute,
ziare;
• Refuză idealizarea trecutului în favoarea
prezentului;
Perioada interbelică și modernismul
• Tendințelor umaniste ale literaturii li se opun ideologii
rasiste, fasciste, reacționare;
• Modernism= tendința inovatoare într-o anumită etapă a
unei literaturi;
• Tendința modernistă: promovarea scriitorilor tineri,
diminuarea diferențelor culturale, schimbarea tematicii
de la rural la urban;
• Se dezvolta problema intelectualului;
• Garabeț Ibrăileanu (“Creație și analiză”) – două tipuri de
roman: romanul de creație și romanul de analiză;
• Se observă o dezvoltare rapidă a romanului, ajungând în
scurt timp la nivel european;
Romanul obiectiv
• Reflectează lumea;
• Creează iluzia unei lumi apropiate;
• Respecta principiul coerenței;
• Material epic bogat;
• Narator omniscient, obiectiv;
• Cititorul este introdus într-un univers familiar;
• Calitatea romanului este intensitatea iluziei
realiste;
Romanul subiectiv
• Descrie lumea din interiorul conștiinței;
• Perspectivă limitată si subiectivă;
• Personajul-narator înlocuiește naratorul omniscient;
• Se folosesc “convențiile epice” pentru o mai bună
analiză psihologică;
• Nu se respectă principiie coerenței și cazualității;
• Planul inerior este dezvoltat, iar cel exterior este
alcătuit din fapte banale, fără semnificații majore
• Cititorul se identifică cu personajul-narator, e
obligat să refacă cronologia
 Romanul realist-obiectiv

”ION”- Liviu Rebreanu

Apariția în 1920 a romanului ”Ion”,
”impunătoare frescă rurală a vieții
transilvănene” (Vladimir Streinu),
”cea mai puternică creațiune obiectivă a
literaturii române” (Eugen Lovinescu),
reprezintă un moment de răscruce în
evoluția genului.
Liviu Rebreanu s-a născut pe 27
noiembrie 1885, comuna Tîrlișua, județul
Bistrița-Năsăud și a decedat în 1 septembrie
1944, Valea Mare, județul Argeș. A fost un
romancier, dramaturg și academician român.

”Realitatea a fost pentru mine numai

un pretext pentru a-mi putea crea o
altă lume, nouă, cu legile ei, cu
întâmplările ei.”

Liviu Rebreanu-în ”Mărturisiri”

TEMA
• Tema romanului este prezentarea problematică
a pământului în condiţiile satului ardelean de la
începutul secolului al XX - lea.

• Tema centrala, posesiunea pământului este

dublata de tema iubirii, in plan simbolic,
destinul protagonistului se plaseaza pe două
coordonate: Eros si Tanatos.
VIZIUNEA DESPRE LUME

• Romanul prezintă lupta unui țăran sărac pentru

a obține pământul si consecința actelor sale.

• Drama țăranului lipsit de pământ, în condițiile

satului românesc din Ardeal, la începutul sec.
XX-lea.
ELEMENTE DE FRESCĂ SOCIALĂ
• stratificarea socială
• patriotismul
• proprietatea pământului
• condiţia socială a femeii
• evenimentele capitale din existenţa
umană: naşterea
nunta
moartea
STRUCTURA ŞI COMPOZIŢIA
• DOUĂ PĂRŢI
“Glasul pământului” - şase capitole
“Glasul iubirii” - şapte capitole

• construcţia sferică şi simetrică

motivul drumului
PERSONAJUL
• ION - personaj principal, complex: are însușiri
contradictorii: viclenie si naivitate, gingăsie si
brutalitate, etc...

• ION - pesonaj realist, tipic pentru o anumă

categorie socială; este determinat social si are o
psihologie complexă, urmarită in evoluție.

• ION - personaj titular si central: domină întreaga

lume care se desfășoară în legătură cu el.

• Celelalte personaje principale gravitează în jurul

său punându-i în lumină trăsăturile, năzuințele.
ION este privit în critica literară drept:
• ”un animal plin de candoare, egoist, am zice
lipsit de scrupule”
• ”el e așa zisa brută inteligentă”
• ”ființă redusă”
Romanul Ion reflectă estetica realistă prin:

• tematica sociala
• geneza reprezentată de fapte reale
• conflictele care au la baza dorința de parvenire a
protagonistului
• personajele exponentiale pentru anumite
categorii sociale
• verosimilitatea întâmplărilor relatate la
persoana a III-a de către un narator
omniprezent, omniscient, cu perspectiva și
viziune „din spate”.
Romanul realist balzacian
Enigma Otiliei
- un roman realist de tip Balzacian
- apare in anul 1938
- „un roman solid de caractere, un roman clasic,
cu o tipologie memorabilă și situați, replici ce au
intrat in limbajul comun. Nu s-a învechit în
niciun chip, chiar dacă, între timp, tehinicile
românesti s-au schimbat de câteva ori...” (Eugen
Simion)
Tema
- este viața citadină a burgheziei bucureștene de la
începutul secolului XX
- societatea reprezintă mediul în care tinerii Otilia
și Felix se maturizează, urmând să decidă asupra
direcției în care se va îndrepta existența lor
Actiunea
- se desfășoară pe mai multe planuri narative
- planul care examinează eforturile familiei Tulea
pentru obținerii moștenirii lui Costache
Giurgiuveanu
- planul care vizeaza drumul existențial al lui Felix
Sima
Conflictele
- sunt multe și complexe, aceasta fiind una dintre
principalele trăsături ale romanului
- pronesc de la relațiile dintre cele doua familii
înrudite (Tulea si Giurgiuveanu)
- conflict exterior: cel dintre Pascalopol și Felix,
care speră amândoi să obțină mâna Otiliei
Finalul
- este închis, astfel toate conflictele sunt rezolvate
- se remarca simteria incipit-final

Perspectiva
- este obiectiva, faptele relatate la persoana a treia
- narator obiectiv, detașat, omniscient, omniprezent
Romanul modern de analiză psihologică
”Ultima noapte de dragoste,
întâia noapte de război”
 Camil Petrescu
Camil Petrescu născut pe data de 22 aprilie 1894 și a
decedat pe 14 mai 1957. A fost un romancier,
dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet. El pune
capăt romanului tradițional și rămâne în literatura
română, în special, ca inițiator al romanului modern.
Nicolae Manolescu scria că „Întreaga poetică a
romanului camil-petrescian exprimă renunțarea
curajoasă la iluzia cunoașterii absolute a omului”.
Membru titular al Academiei Române din 1948.
• Romanul este scris sub forma unei confesiuni a
personajului principal, Ştefan Gheorghidiu, care
trăieşte două expreriențe fundamentale: iubirea şi
războiul. Naraţiunea la persoana I, cu focalizare
exclusiv internă/viziunea presupune existenţa unui
narator implicat ,identitatea între planul naratorului şi
al personajului. Punctul de vedere unic şi subiectiv, al
personajului-narator face ca cititorul să cunoască
despre ele atât cât ştie şi personajul principal.
 Titlul face referire la natura
interioară misterioasă, tainică
și dramatică a personajului
prin folosirea termenului de „
noapte” iar dragostea şi
războiul constituie temele și
domeniile de experienţă ce-l
marchează adânc şi copleşitor

pe acesta.

ELEMENTE
DE
STRUCTURA
Perspectiva narativă.
Naraţiunea este la
persoana I. Ştefan
este naratorul
personaj care
prezintă acţiunea
prin propriii săi ochi
ACȚIUNE
• Incipitul este unul modern conţinând mai multe intrări: Ştefan
Gheorghidiu, proaspăt sublocotenent contribuie la fortificarea văii Prahovei
iar finalul este deschis, surprinzând despărţirea eroului de tot trecutul său.
• Secvenţele narative conturează două planuri narative diferite ca timp de
acţiune dar care la un moment dat se interferează. Romanul începe cu
momentul cantonamentului de pe valea Prahovei, unul al timpului prezent,
înainte de începutul războiului, urmat de începutul poveştii de dragoste
proiectat undeva cu doi ani în trecut
PERSONAJ – Stefan Gheoghidiu
• Ștefan este personajul principal al romanului, un narator- personaj implicat
în acţiune, tipul intelectualului modern, lucid, analitic, inadaptat social
• O trăsătură evidentă a personajului masculin este orgoliul. Ilustrativă în
acest sens este scena cinei din familie în casa unchiului Tache bolnav.
• Personaj foarte lucid, analizează cu atenţie toate stările interioare pe care
le trăieşte. Ne sunt redate cu sinceritate părerile sale despre Ela.
• Ștefan este un inadaptat societăţii în care trăieşte, ca de altfel toate
personajele lui Camil Petrescu
Romanul experienței
Maitreyi-Mircea Eliade
Mircea Eliade (n. 13 martie 1907,
București – d. 22 aprilie 1986, Chicago)
• A fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune,
filosof și profesor român la Universitatea din
Chicago
• Naturalizat cetățean american în 1966
• Autor a 30 de volume științifice, opere literare și
eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200
de articole și recenzii cu o tematică variată.
• Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste
80 de volume
• Este membru al Academiei Române (din 1990).
Maitreyi
• Romanul modern de analiză psihologică Maitreyi de
Mircea Eliade face parte din prima tendință, fiind un
roman al autenticității și al experienței, dar si un
roman exotic.
• Apărut în 1933, romanul s-a bucurat în epocă de un
mare succes de critică și de public, care a trecut repede
granițele țării.
• Este un roman al experienței pentru că:
- valorifică trăirea cât mai intensă, de către
personaje, a unor experiențe definitorii
• Iar impresia de autenticitate provine din:
- utilizarea unor elemente care țin de realitate (ex:
Jurnalul din India al scriitorului, scrisori)
• În lucrarea sa de factură experimentală,
Șantier, Mircea Eliade afirmă : ,,Orice se
întâmplă în viață, poate constitui un roman.
[…] Orice e viu se poate transforma în epic.
Orice a fost trăit sau ar putea fi trăit.”

• Din această categorie face parte și

Maitreyi
Tema romanului
• Tema romanului este iubirea-pasiune ,, între
doi oameni cu formații sufletești foarte
diferite”(Ovid. S. Crohmălniceanu)
• Povestea nefericită trăită de cuplul de
îndrăgostiți Allan și Maitreyi, în decor exotic,
amintește de Romeo și Julieta.
• Aceștia aparțin unor culturi diferite (orientală și
occidentală), iar incompatibilitatea este cauzată
de diferențele de mentalitate, civilizație, religie.
Personaje-Maitreyi
• Titlul cărții coincide cu numele personajului
principal feminin –Maitreyi- considerată de
critica literară cel mai exotic personaj feminin
din literatura română.
• Simbolizează misterul feminității
• Portretul acesteia este realizat in întregime din
perspectiva subiectivă a personajului-narrator,
Allan, care la un moment dat se îndrăgostește de
ea.
Allan
• Protagonistul și, în același timp, personajul-narator
al romanului, care oferă o perspectivă subiectivă
asupra întîmplarilor
• Reprezintă un alter-ego al autorului
• Tânărul este un reprezentant al culturii occidentale,
raționalistă și deductivă.
• Inteligent și sensibil, se integrează cu ușurință în
lumea exotică a Indiei.
• Alungarea brutală din familia Sen produce
dezechilibrul tânărului, care, pentru a se salva, trece
printr-o perioadă de purificare la o mănăstire din
Himalaya, iar apoi părasește India.
Finalul
• Finalul deschis al romanului întreține
misterul frumoasei Maitreyi, care va rămâne
pentru Allan o enigmă. Frământările lui Allan
pentru a o înțelege pe Maitreyi nu aduc
risipirea îndoielii, lăsând protagonistul și
cititorul într-o zonă a incertitudinilor:
• “Simt că a făcut-o asta pentru mine. Dacă aș
fi citit scrisorile aduse de Khokha…Poate
plănuise ea ceva. Sunt foarte turbure acum,
foarte turbure. Și vreau totuși să scriu aici tot,
tot.“