PROFESIA PEDAGOGICĂ

Arta supremă a profesorului este

de a trezi bucuria exprimării
creatoare și bucuria cunoșterii.
A. EINSTEN
• Profesia de PEDAGOG implică o serie de
responsabilităţi, roluri, deziderate, calităţi
și competenţe, care o fac să se distingă de
multe alte profesii al căror „ obiect” al
muncii este omul.
 . Un aspect esenţial în ceea ce priveşte profesia de
pedagog îl reprezintă competenţa profesională care
include ansamblul de capacităţi cognitive, afective,
motivaţionale şi manageriale, care interacţionează cu
trăsăturile de personalitate ale educatorului,
conferindu-i acestuia calităţile necesare efectuării unei
prestaţii didactice care să asigure realizarea
competentelor de către toţi elevii; iar performanţele
obţinute să se situeze aproape de nivelul maxim al
potenţialului intelectual al fiecăruia.
Competenţa profesională a
pedagogului derivă din
rolurile pe care acesta le
îndeplineşte în cadrul
instituției. Practica
evidenţiază diversitatea
rolurilor unui pedagog:
1.Expert al actului predare-învăţare
2.Agent motivator
3.Creatorul situaţiilor de învăţare cât
mai favorabile
4. Lider
5.Consilier
6. Model
7. Manager
Pedagogul îşi asumă o multitudine
de roluri a căror exercitare este
dependentă de personalitatea lui.
 Ideea nu este nouă în pedagogie, dar rolul pedagogului
este mai recent, el fiind astăzi explicit („ creator de
situaţii de învăţare”) şi specificat în documentele de
proiectare didactică. Evident, cu cât situaţiile de
învăţare vor fi mai bine alese sau imaginate de profesor,
cu atât mai interesantă şi mai eficace în planul învăţării
va fi activitatea de instruire. Un alt rol nou ar fi acela de
meditator în procesul cunoaşterii sau de consiliere
alături de rolul tradiţional de transmiţător de informaţii
(mai sus menţionat), la care nu se renunţă, dar a cărui
pondere este vizibil în scădere, în cadrul învăţământului
modern centrat pe competenţe.
Pedagogul se implică în activitatea didactică cu întreaga
personalitate: motivaţii, aptitudini, nivel de competenţă,
experienţă personală. Arta de a preda nu se reduce la
transmiterea cunoştinţelor, ci presupune şi o anumită
atitudine faţă de elevi, ca expresie a concepţiei
pedagogice asumate şi a propriilor trăsături de
personalitate.
 Echilibrul intelectual şi psihic, luciditatea,
intuiţia, bunul-simţ, tactul pedagogic sunt calităţi
indispensabile ale pedagogului. Acestora li se
adaugă calităţi morale: obiectivitatea,
generozitatea, modestia, blândeţea, cinstea,
sinceritatea, demnitatea, conştiinciozitatea.
 Pedagogul este figura centrală a reformei educaţionale
contemporane. El trebuie să renunţe la rolul său tradiţional şi să
se transforme într-un planificator al activităţilor de grup, într-un
facilitator al interacţiunii elevilor şi într-un consultant.El este cel
care trebuie să ştie să-şi alieze computerul în acţiunea educativă,
să facă din acesta un puternic catalizator al interacţiunii agreabile.
Un titlu care se doreşte a fi cât mai aproape
de profilul pedagogului ideal şi care
presupune: competenţă ştiinţifică,
competenţă culturală, competenţă
comunicaţională şi relaţională, competenţă
motivaţională, competenţă inovaţională şi
competenţă sociomorală.