 În critica literară,acest termen este folosit pe

la sfârsitul secolului al XIX lea, pentru a defini

opera literară care are un evident caracter
inovator, devenind un antonim al
„traditionalismului”.
 El include, în sens larg, toate miscările
artistice care exprimă o ruptură de traditie,
negând, uneori în forme extreme,epoca ori
curentul care le-a precedat.
 -simbolismul – muzicalitate, exotism;
 -futurismul - conglomerat de imagini;
 -expresionismul – creatia - ca rezultat al
. expresiei pur spirituale;
 -imagismul – sugestia imaginii;
 -dadaismul – absurdul, tehnică a colajului;
 -suprarealismul –visul,dicteul irational;
 -ermetismul – încifrarea comunicării lirice.
 În critica literară românească,cel
care a teoretizat modernismul,
sustinând teoria imitatiei si principiul
sincronismului, a fost criticul si
istoricul literar,Eugen Lovinescu.
 Prin revista si cenaclul literar
„Sburătorul”, E.Lovinescu a contribuit
decisiv la intrarea literaturii noastre
într-o nouă fază de evolutie.
 E.Lovinescu defineste sincronismul ca
„actiunea uniformizatoare a timpului
asupra vietii sociale si culturale a
diferitelor popoare legate între
dânsele printr-o interdependentă
materială si morală.” Cultura si
civilizatia se dezvoltă prin împrumut
si imitatie de la un model mai
evoluat.
 „Spiritul veacului”este comun unui anumit
timp istoric si acesta determină o anumită
configuratie a culturii.Acest spirit reprezintă
„ o totalitate de conditii configuratoare a
vietii omenirii.”
 E. Lovinescu contrazice „teoria formelor
fără fond”a lui Titu Maiorescu, considerând
că formele creează treptat fondul,
ajungându-se de la „simulare” la
„stimulare”.
 Sincronismul este însotit de teoria diferentierii fată de „stilul
trecutului” considerând că, odată cu trecerea timpului,
operele îsi pierd din importantă, deoarece se produce un
salt valoric ,o mutatie a valorilor estetice.
 Adică, dintr-o operă a trecutului, partea vie dispare, rămâne
doar tiparul ei ideologic de care nu ne putem apropia decât
pe calea studiului. Se petrece deci o mutatie a valorilor:
odată ce au depăsit granitele epocii, operele pălesc si dispar
ca valori estetice( de ex.„Iliada” si „Odiseea” le putem
întelege, dar nu si simti).
 Procesul de mutatie a valorilor înseamnă incapacitatea
individului de a trăi altă viată decât aceea proprie epocii lui,
imposibilitatea de a pătrunde pe cale sensibilă, în formele
estetice ale altor rase si mai ales ale altor timpuri.
Emotional, nu comunicăm decât cu operele moderne,
apropiate de modul nostru de a gândi si a concepe
existenta.
 -trecerea de la literatura rurală la literatura citadină;
 -încurajarea „poeziei noi” si a celei ermetice;
 -accentuarea lirismului, lirism care devine, la nivelul limbajului, cea
mai importantă valoare a poeziei moderne;
 -cuvintele, provenind din cele mai îndepărtate domenii de
specialitate sunt electrizate liric;
 -reflexivizare,intelectualizare, subiectivizare;
 -sintaxa se dezarticulează sau se reduce la predicate nominale voit
primitive. Comparatia si metafora sunt mânuite într-o manieră
nouă, care evită termenul de comparatie si provoacă o contaminare
de lucruri obiectiv si logic incompatibile.
 -aparitia unor categorii mai ales negative: absurditatea,
tenebrosul,spaimele,atractia neantului, înstrăinarea, sfâsierea între
extreme, straniul, grotescul, anormalitatea;
 - disparitia speciilor lirice consacrate( meditatie, elegie, pastel,
idilă), în locul cărora apar formule poetice novatoare (,,inscriptie”,
,,creion”, ,,psalm” etc.);
 - conceperea volumului de versuri ca un întreg, prefatat de cele mai
multe ori de o artă poetică, folosirea unui vocabular insolit
(combinarea de termeni argotici, colocviali, abstracti etc.);
 - disparitia rigorilor prozodice (versul liber, alternanta majusculă/
minusculă la început de vers).
 BIBLIOGRAFIE
 M.Anghelescu, C. Ionescu,Gh.
Lăzărescu, Dicționar de termeni
literari,Ed. Garamond, București
 E. Simion, E.Lovinescu,Scepticul
mântuit,cap. VI, pag. 209
 E. Simion,Fl. ROgalski,D.Cristea-
Enache, Limba și literatura
română.Manual pentru clasa a XI
a, Ed.Corint, București,1996