Tema 4.

Autonomii locale și instituții

centrale în spațiul românesc (secolele IX-
XIII)
Concepte cheie: Formațiuni politice prestatale sau
autonomii locale (care sunt menționate de izvoarele
istorice); Factori care determină formarea statelor
medievale românești; Etape de întemeiere; Acțiuni
militare și relațiile politice cu puterile vecine;
Asemănări și deosebiri între procesul de întemeiere a
statelor medievale; Caracteristicile instituțiilor centrale
din spațiul românec între sec IX-XVIII.
► 1. Forme incipiente de autonomii românești (forme de organizare
administrativ-teritorială; formațiuni politice prestatale).

- principala formă de organizare pt. romanitatea orientală în mileniul I al erei creștine a fost
obștea sătească (obștea sătească reprezintă o comunitate de oameni având o organizare
social-economică proprie și un teritoriu bine delimitat).

- treptat obștea sătească va căpăta și funcții politice și religioasese.

- Obștile sătești s-au grupat în Uniuni de Obști iar prin unirea acestor Uniuni se formează
cnezatele iar prin unirea acestora voievodatele (formațiuni politice prestatale).

obștea sătească→uniuni de obști →cnezate → voievodate.

- autonomiile românești (formațiunile politice prestatale) au avut diferite denumiri (pe lângă cele de
voievodat și cnezat):

- țări-Țara Făgărașului; codrii-Cosminului; ocoale-Câmpulung; câmpuri-lui Dragoș;

jupanate-fomațiunea condusă de jupan Dimitrie (Dobrogea); Thema Paristrion
organizată de bizantini 971-1204 în Dobrogea.
► 2. Context. Factori care influențează (susțin) formarea statelor medievale
românești.

a). Factori externi:

- criza Regatului Ungariei, datorată și schimbării de dinastie, lupta pentru putere (stingerea
dinastiei arpadiene și preluarea puterii de dinastia de Anjou).

- atacurile tătarilor (1240-1241) care au împiedicat extinderea Regalității Maghiare peste Carpați
(se preocupă de stăvilirea acestora, iar populația românească va profita de acest moment își va
realiza structuri și instituții statale).

b). Factori interni:

- creșterea demografică.
- viața economică dinamică datorită schimbului de monedă.

- din cauza unor atacuri externe (popoare migratoare), a existat necesitatea unei conduceri
centrale care să coordoneze acțiunile de apărare.

- dezvoltarea procesului de feudalizare care a dus la desprinderea unor conducători din cadrul
obștilor sătești: cnezi și juzi.

- astfel sub influența acestor factori formațiunile politice prestatale se vor unifica lucru care va
duce la întemeierea Statelor Medievale Românești.

- sunt trei mari etape prin care se formează statele medievale:

- unificarea formațiunilor prestatale sub o autoritate centrală.
- crearea instituțiilor interne necesare funcționării statului
- obținerea independenței.
a). Formarea Voievodatului Transilvaniei.

1. Formațiuni politice prestatale:

-între sec. IX-XI izvoarele istorice-Gesta Hungarorum-Cronica lui Anonymus menționează

formațiunile politice prestatale: Voievodatul lui Gelu în centrul Transilvaniei;
Voievodatul lui Menumorut în Crișana și Glad în Banat. (toate formațiunile sunt
cucerite de regalitatea maghiară).

- în sec. XI Legenda sf. Gerard menționează: Voievodatul lui Ahtum în Banat și Gyula în
Transilvania.

- la început relațiile cu maghiarii au fost bune dar Ahtum percepe vamă pentru sarea ce
trecea pe teritoriul său spre Ungaria și astfel va fi îndepărtat. Gyula refuză creștinarea în ritul
catolic iar țara sa va fi ocupată 1002-1003 (ex. de relații cu puterile vecine-Ungaria).

2. Organizarea Transilvaniei de Regalitatea Maghiară.

- procesul începe după 1050 și durează până în sec. XI.

Mijloace: - militare: cucerirea cetăților de apărare Turda și Medieș;

- politice: introducere propriilor instituții politice, a Principatului în locul Voievodatului. Nu
rezistă în 1176 menționat Leustahius Voievod semn că se revine la Voievodat.
- administrativ-teritoriale: introducerea comitatelor primul fiind Bihorul urmând apoi Cluj, Alba,
Timiș; scaunele specifice sașilor și secuilor.
- religioase: 1366 regele Ludovic I al Ungariei condiționeză calitatea de nobil cu apartenența la
religia catolică.
- etnice: colonizarea unor popullații –secui (zona Bihor), sași (centrul Transilvaniei), Cavalerii
Teutoni (Țara Bârsei).
Concluzie: pe tot parcursul Evului Mediu Transilvania și-a păstrat propriile instituții politice
(voievodatul) și religia ortodoxă.
b). Formarea statului medieval Țara Românească.

1. Formațiuni politice prestatale:

- în 1247 Diploma cavalerilor Ioaniți menționează formațiunile politice prestatale: Banatul de Severin;
Voievodatul lui Litovoi în Țara Hațegului; Voievodatul lui Seneslau în stânga Oltului; Cnezatele lui Ioan și
Farcaș între Jiu și Olt. (toate se aflau sub suzeranitate maghiară cu excepția Voievodatului lui Seneslau).

- Între 1277-1279 Litovoi și fratele său Bărbat refuză plata tributului și se revoltă împotriva maghiarilor (ex.
luptă împotriva dominației străine în sec. XIII).

2. Etape de întemeiere:

- Tradiția istorică (legendele) menționează ca întemeietor pe Negru Vodă-descălecatul lui Negru Vodă din
Făgăraș la Câmpulung.

- Izvoarele istorice nu menționează un personaj cu acest nume singurul lucru cert din această legendă fiind
participarea românilor din Transilvania la formarea Ț. Românești. (ex. de factor intern dar și de
asemănare cu procesul de întemeiere al Moldovei, și aici participând românii din Transilvania).

- Adevăratul întemeietor este Basarab I (1310-1352) care la început a avut relații bune cu
maghiarii dar au apărut neînțelegeri din cauza Banatului de Severin.

- În 1330 în bătălia de la Posada Basarab I îl invinge pe regele Ungariei Carol Robert de Anjou și obține
independența Țării Românești. (ex. de acțiune militară în care este implicat spațiul românesc
extracarpatic în sec. XIV).

3. Consolidarea statului.

- Nicolae Alexandru (1352-1364): în 1359 și-a luat titlul de domn autocrator (singur conducător al unuii
stat independent); tot acum a întemeiat prima Mitropolie Ortodoxă a Ungro-Vlahiei la Curtea de Argeș (ex.
acțiuni importante din spațiul românesc în sec XIV).

- Vladislav Vlaicu (1264-1377): bate primele monede; întemeiază a doua Mitropolie la Severin; fondează
cancelaria domnească.
c). Formarea statului medieval Moldova.

1. Formațiuni politice prestatale:

- Cronicile vechi rusești menționează pentru sec. XII și XIII Țara Berladnicilor și Țara
Bolohovenilor;

- documentele papale mnenționează Țara Brodnicilor și Volohilor.

2. Etape de întemeiere:

- În cazul Moldovei întemeierea statului prin descălecat este susținută de izvoarele istorice
(ex. deosebire față de procesul de întemeiere a statului medieval Ț. Rom.).

- prima etapă de întemeire este legată de descălecatul lui Dragoș un cneaz român
din Maramureș, care este trimis de regalitatea maghiară pt. a întemeia în zonă o marcă de
apărare (unitate de graniță) împotriva tătarilor), astfel are loc primul descălecat.(ex.
participarea românilor din Transilvania asemănate cu întemeierea Ț. Rom)

- a doua etapă este lagată de descălecatul lui Bogdan din Cuhea-Maramureș în 1359.
- între 1364-1365 Bogdan se revoltă împotriva regalității maghiare și obține
independența Moldovei. (ex. acțiune militară în care este implicat spațiul
românesc extracarpatic în sec XIV).

3. Consolidarea statului:

Petru Mușat (1375-1391): stabilește capitala la Suceava; bate primele monede; organizează prima
Mitropolie Ortodoxă a Moldovei; în 1387 depune omagiul de vasalitate față de Polonia (ex.
măsură politică pt. consolidarea poziției externe a statului).
Roman I (1391-1394): realizează desăvârșirea teritorială.
d). Formarea Dobrogei.

1. Formațiuni politice prestatale:

- Între anii 971-1204, bizantinii au organizat Thema Paristrion

- Inscripția de la Mircea Vodă menționează formațiunea condusă de Jupan Dimitrie (943).

- Pentru sec. al XI-lea, Ana Comnena menționează în lucrarea Alexiada conducătorii locali:
Tatos, Satza și Seslav.

2. Întemeierea Statului:

- Unificarea Dobrogei a început în jurul Țării Cărvunei menționată încă din 1230, iar în
sec. XIV este menționat conducătorul acestei formațiuni Balica.

- Dobrotici (1354-1386) unifică formațiunile dintre Dunăre și Mare, proclamă

independența și este recunoscut ca Despot de Imp. Bizantin.

3. Consolidarea statului:

- Ivanco consolidează statul dar în zonă apare pericolul otoman.

- 1388 Mircea cel Bătrân alipește Dobrogea Țării Românești.
- Din sec XV revine Imp. Otoman.
4. Instituții centrale în spațiul românesc sec. IX-XVIII.

a). Domnia (caracteristici, trăsături specifice).

- Titulatura domnului: Domnul era uns cu mir de către mitropolit primind astfel harul divin.
- Prin ungere domnii deveneau conducători politici ,,din mila luoi Dumnezeu”
- în titulatura domnului exista particula ,,Io” de la Ioannes ,, cel ales de Dumnezeu”
- Domnul mai avea și titlul de voievod adică conducător al armatei în Țara Românească și Moldova
și conducătorul statului în Transilvania.
- Alegerea domnului era electiv-eraditară și era ajutat de Sfatul Domnesc.

- Atribuțiile domnului: stăpânul întregului pământ, judecător suprem, șeful armatei, încheie
tratate de pace și declară război, elaborează politica externă și internă.
- În Transilvania funcția de conducător al statului și al armatei era deținută de voievod, acesta
având și funcții administrative și judiciare.

- Modificări în instituția domniei: Din sec XVI odată cu creșterea puterii Otomane în zonă
numirile și confirmările în Domnie (în Ț. Rom și Mold) se făcaeu de Imp. Otoman prin plata unor
dsume de bani, domnia era o funcție administrativă iar domnitorul era un înalt dregător al Porții,
atribuțiile de politică externă erau limitate.
- Transilvania din sec XVI va fi condusă de un principe ales de Dietă, astfel prerogativele
voievodului sunt limitate.

- Atenție!!! În sec XVIII în Ț. Rom (1716) și Mold. (1711) se vor impune domniile
Fanariote care modifică total instituția Domniei! Domnii (greci sau români) sunt
numiți direct de către Poarta Otomană în schimbul unor sume de bani, domniile sunt
foarte scurte, domnii sunt simplii funcționari ai Imp. Otoman, crește foarate mult nr.
Dregătorilor.(ex.trăsături a unei instituții centrale în sec XVIII-spațiul extracarpatic
sau țările românești).
- Transilvania din sec XVII devine Provincie a Imp. Habsburgic condusă de împărat prin
intermediul unui guvernator ales de Dietă și confirmat în Funcție de Curtea de la Viena.(ex
spațiul intrcarpatic)
b). Biserica.

- Instituția supremă în plan spiritual.

- Domnul erea uns cu mir de către mitropolit, dar mitropolitul trebuia să fie ales la rândul său de
către domn ca păstor al credincioșilor.

- Mitropolitul era primul sfetnic al domnului și putea conduce țara în caz de vacanță a
tronului.

- În anul 1359 Nicolae Alexandru a întemeiat Mitropolia Ortodoxă de la Curtea de

Argeș, supusă Patriarhiei de la Constantinopol. În 1370 Vladislav Vlaicu a întemeiat un al doilea
scaun mitropolitan la Severin.

- În Moldova Petru Mușat întemeiază Mitropolia Ortodoxă, recunoscută de către

Constantinopol în timpul lui Alexandru cel Bun în anul 1402.

- în Transilvania predomină religia ortodoxă.

- regele Ungariei Ludovic I, în anul 1366 condiționa calitatea de nobil cu aparteneța la catolicism.

- în acest sens mitropolitul Țării Românești a primit Titlul de ,,exarh al plaiurilor”, care însemna
extinderea autorității sale și asupra românilor ortodoxi din Transilvania.

- religiile recepte din Transilvania (acceptate oficial) erau: catolica, calvină, luterană și unitariană.
Ortodoxia era considerată o religie tolerată.
c). Sfatul Domnesc.
- Organul central al guvernării era alcătuit inițial din marii stăpâni de domenii, dar
treptet pe măsura consolidării puterii centralizatoare a domnilor, rolul cel mai
important revine dregătorilor.

- Atribuțiile sfatului domnesc: Asistau pe domn la scaunele de judecată, participau

la încheierea tratatelor cu puterile vecine. Principalele acte ale domniei nu aveau
putere dacă lipsea consimțământul marilor boieri din Sfat.

- Un pas important a înregistrat politica de centralizare a puterii în urma apariției

cancelariei domnești, în fruntea căruia s-a aflat marele logofăt.

- Afirmarea și consolidarea prerogativelor judecătorești ale domniei și-au găsit

expresia în instituția marelui vornic. Gestiunea centrală a veniturilor domniei, se aflau
sub autoritatea marelui vistier. Atribuții diplomatice avea postelnicul, marele portar s-
au ușar. Atribuții militare avea spătarul în Țara Românească și hatmanul în Moldova.

- Accenturea dominației otomane în sec. al XVI-lea, a făcut ca Sfatul Domnesc să fie

numit cu termenul de Divan. În timpul domniilor fanariote numărul dregătoriilor a
crescut foarte mult iar dregătoria a devenit repede un mijloc de îmbogățire.

- În Transilvania, Consiliul princiar a fost subordonat principelui în vremea

absolutismului. În timpul dominației habsburgice Guberniul, instituția administrativă
organizată în 1693, a creat o reprezentanță la Viena care se constituia în Canceleria
Aulică a Transilvanieie, condusă de un cancelar aulic și șase consilieri, îndeplinind
atribuțiile unui adevărat guvern.(ex. modificare instituție centrală în spațiul
intracarpatic)
d). Au existat și alte instituții importante precum:
- Armata formată din oastea mică și oastea mare. După instaurarea dominației otomane Oastea
cea Mare nu a mai fost chemată sub arme, în timpul regimului fanariot armata a fost
deființată.

- Adunările de stări, Administrația, Organizarea Judecătorească (vezi tema 4 Word, nu am

prezentat aici deoarece informațiile la aceste instituții le găsiți pe parcursul temei).

- Cea mai imp. Instituție este Domnia! Trebuie învățată cu tot cu modificările care apar pe parcursul
secolelor. O altă instituție ce trebuie învățată, din cele prezentate este la decizia voastră.
Explicarea termenilor noi !!!

Cnezat = formațiune politică prestatală care reunea mai multe obști sătești.

Voievodat = formațiune politică prestatală rezultată din unirea sau supunerea mai multor cnezate.

Jude = conducătorul unei obști sătești, având atribuții administrative, fiscale, judecătorești și militare.

Feud = bucată de pământ.

Feudalizare = raportul stabilit între un mare propriedar numit suzeran și cel care muncea pentru acesta care era vasal.

Țară = zonî delimitată natural sau administrativ care are anumite tradiții și anumite norme politice.

Comitat = unitate administrativ-teritorială specifică statelor apusene.

Scaun = unitate administrativ-teritorială specifică sașilor și secuilor.

District = unitate administrativ-teritorială specifică românilor din Transilvania.

Descălecat = întemeiere de țară; termen folosit de cronicari pt. întemeierea statelor medievale românești.

Mitropolie = instituție a Bisericii Ortodoxe, care coordonează activitatea ecleziastică la nivelul unei provincii sau sat.

Despot = conducător cu puteri absolute.

Autocrator = singur conducător al unui stat independent.

Dregător = funcționar al cancelariei domnești sau din sec XVI al Imp. Otoman.
Harta formarea statelor medievale românești