 Transplantul de țesuturi și/sau de organe reprezintă o

activitate medicală complexă de înlocuire de țesuturi

și/sau organe umane compromise din punct de vedere
morfologic și funcțional, din corpul unui subiect
uman cu alte structuri similare, dovedite ca fiind
sănătoase.
 Legea privind efectuarea prevelării și transplantul de organe, țesuturi și celule de origine
umană, din 25 Octombrie 2005, stabilește, în articolul 2, următoarele:

 Organ: partea diferintiata în structura unui organism, adaptată la o funcție definită,

alcătuită din mai multe țesuturi sau tipuri celulare, prezentând vascularizație și inervație
proprie.
 Țesut: grupare de celule diferențiată, unite prin substanță intercelulara amorfă, care
formează împreună o asociere topografică și funcțională.
 Celulele, în sensul acestei legi înseamnă celulă umană individuală sau o colecție de clelule
umane, care nu sunt unite prin nicio formă de țesut.
 Prin prelerevare se înțelege recoltarea de organe și/sau celule de origine umană sănătoase
morfologic și funcțional ( cu excepția autotransplantului de celule stem hematopoietice,
când celulele sunt recoltate de la pacient), în vederea realizării unui transplant.
 Prin transplant se înțelege acea activitate medicală prin care, în scop terapeutic, în în
organismul unui pacient este implantat sau grefat un organ, țesut sau celulă.
Prin donator se înțelege subiectul în viață sau decedat, de la care se prelevează organe, țesuturi
și/sau celule de origine umană pentru utilizarea terapeutică.

Prin primitor se înțelege subiectul care beneficiază de tansplant de organe și/sau țesuturi și/sau
celule.

Prin capacitate psihică se înțelege atributul stării psihice de a fi compatibilă, la un moment dat,
cu exercitarea drepturilor civile sau a unor activități specifice.
 Homotransplant:

 Numit și homogrefă, homotransplantul este o transplantare efectuată între membrii ai aceleiași

specii. Este cel mai frecvent tip de transplantare folosit în practică. În majoritatea
cazurilor sistemul imunitar al primitorului percepe organul transplantat ca pe un corp străin.
 De aceea, pentru a evita fenomenul imunologic de respingere a transplantului, primitorul
trebuie să urmeze toată viața tratament imunosupresor. Sunt și cazuri care nu impun tratament
imunosupresor, cum ar fi transplantarea de cornee.
 Heterotransplant:

 Numit și heterogrefă, heterotransplantul este o transplantare efectuată între organisme aparținând

unor specii diferite. Fenomenul de respingere de transplant este mult mai puternic în cazul
heterogrefelor.
 Unele heterotransplanturi sunt utilizate curent în medicina umană (de exemplu transplantul de valve
cardiace de porc, la om). Multe heterotransplanturi se realizează experimental între diferite specii,
în vederea studierii unei posibile aplicabilități la om (un exemplu în acest sens este transplantul
experimental de țesut insular pancreatic de la pești la primate non-umane).
 Autotransplant:

 Autotransplantul, numit și autogrefă, este acel tip de transplantare în care primitorului i se

transplantează țesuturi proprii, prelevate din altă parte a corpului. Această metodă are aplicabilitate
numai în cazul transplantului de țesuturi sau celule.
 Grefoanele se prelevează din zone regenerabile sau zone cu exces de țesut. Sunt și situații în care se
prelevează țesuturi non-indispensabile din unele zone, pentru a fi transplantate în zone unde sunt
imperios necesare (în unele proceduri de by-pass arterial realizat din grefon venos).
 Definitie:

 Grefa a unui fragment de piele, naturală sau dezvoltată în laborator, pe o

regiune unde pielea a fost distrusă. Grefa de piele este utilizată mai ales în caz
de arsură, dar și atunci când o intervenție chirurgicală a dus la îndepărtarea
unei suprafețe importante de piele (adesea pentru a trata un cancer) sau dupa o
arsura.
 Autogrefa

 Această tehnică, mult mai rar aplicată, nu este indicată decât în caz de arsură
îmtinsă, atunci când subiectul nu mai are destulă piele normală. Pielea grefată
provine atunci de la persoane decedate, eventual după o perioadă de conservare
a grefonului într-o bancă de organe. Ea este rapid respinsă de către sistemul
imunitar al bolnavului, dar permite să se depășească dificultățile primelor zile,
folosind ca pansament provizoriu.
 Alogrefa

 Transplantul de organe este una din cele mai interesante părți ale medicinei. El
reprezintă de fapt înlocuirea unui organ care nu își mai poate îndeplini corect
functiile (datorită unor procese patologice sau traumatisme) sau care devine chiar
periculos pentru organism, cu altul sănătos, care poate prelua rolul celui bolnav.
 În vederea realizării transplantului este necesară existența a două persoane cheie:
primitorul (receptorul) și donatorul. Donatorul poate fi o persoana în viață sau o
persoană recent decedată. Trebuie precizat însă că nu toate organele organismului
uman pot fi transplantate.
 Definiție: Transplantare de organ (sinonim cu grefare, uneori și grefă de
organ) înseamnă înlocuirea totală sau parțială a unui organ sau țesut bolnav cu
un organ sau țesut sănătos, sau cu părți ale acestuia, provenind de la un
donator. Organul sau țesutul prelevat pentru transplantare (numit și grefon)
poate proveni de la donatori vii sau de la donatori decedați. Beneficiarul unui
transplant este numit primitor.
 TIPURI DE ORGANE:
 Organe toracice: cord,plămân, cord-pulmon
 Organe abdominale: rinichi, pancreas, ficat, intestin
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Transplantare_de_organ
 https://prezi.com/p/39f-0wxppx_d/grefe-de-piele-si-transplanturi/
 Manual pentru clasa a-XII-a, Editura All EDUCATIONAL, pagina 56