Diaspora și exilul românesc

Diaspora românească
Diaspora- diaspora română este un termen care cuprinde întreaga
populație a românilor din afara României și Moldovei ce dețin cetățenie
română.
De obicei, termenul nu îi numără pe acei români autohtoni care locuiesc în
statele vecine, în special românii din Ucraina și Serbia.
De asemenea, numărul diasporei pune la socoteală și cetățenii de origine
română născuți în țări respective.Numărul tuturor românilor din străinătate
este estimat la aproximativ 4-12 milioane de oameni, în funcție de înțelesul
termenului „român”.
Conform cercetărilor, la începutul secolului al-XXI-lea, în afară
granițelor țării noastre, trăiesc circa 10-12 milioane de români.
Aceștia pot fi împărțiți în două mari grupe, prima constituie
românii din teritoriile care au aparținut României Mari și cei din
spațiile etno-istorice, a doua categorie românii emigrați în
America de Nord și Australia, precum și cei exilați din România
după al doilea Război Mondial.
Exilul - este o formă de pedepsire prin care o persoană (sau un grup
de persoane) este forțată să-si părăsească căminul, sau o măsură
prin care i se interzice întoarcerea acasă sub
amenințarea închisorii sau a pedepsei cu moartea.

Formele de exil:
•exil intern (scimbarea forțată a domiciliului în interiorul propriei țări)
•exil extern (deplasarea în afara țării de reședință)
exil forțat (persoana respectivă este deportată)
exil voluntar (fuga din țara de domiciliu din motive diverse)
 Cauzele construirii diasporei românești de-a lungul istoriei:​
-etnogeneza românească​
c -evoluțiile istorice​
-comunismul
-dificultăți economice
În afara graniților României circa 6,5 milioane de români trăiesc în
Republica Moldova, Ucraina, Serbia, Bulgaria, Albania, Slovacia și
Ungaria.
La sfârșitul secolului al-XIX-lea și mai ales în perioada interbelică
statul român a tratat cu cel mai mare interes soarta acestor etnici
români, construind școli, biserici, trimiterea de ziare, reviste, cărți,
schimburi culturale.
 Emigrația românească

Primii ,,emigrați” români, în sensul modern al cuvântului, sunt

revoluționarii din prima jumătate a secolului al XX-lea (C.A. Rosetti,
M. Kogălniceanu, Ion C. Brătianu).
De la mijlocul secolului al XIX-le, românii din Transilvania și
Bucovina au început să plece în America în căutarea bunăstării.
Fenomenul emigrației a continuat și după 1918, românii stabilinde-
se în alte țări din motive social-economice dar și politice.
În perioadă interbelică au plecat din România mai ales comuniștii
si legionarii.
 Exilul românesc

Exilul românesc a căpătat o amploare deosebită în perioada

postbelică, odată cu preluarea puterii de către comuniști; principalele
motive ale emigrării au fost politice . Exilul românesc după 1940 și mai
ales după cel de-al doilea război mondial a fost determinat de existența
în țară a unui regim politic, ostil, dictatorial, nedemocratic și de
persecuții împotriva celor care se situau pe poziții potrivnice guvernului
. Exilul a fost o opțiune forțată, impusă ,alternativă fiind pierderea
libertății sau chiar a vieții.
Exilul românesc s-a format ca urmare a unor valuri succesive de români
nevoiți să-și părăsească țara din motive politice. O primă categorie a
grupurilor din exil a fost formată din românii care se aflau deja în afară
țării atunci când au ales această cale .
În 1940 au rămas în exil diplomați și oameni politici apropiați lui
Carol al-II- lea, iar în 1941 li s-au adăugat legionarii. La sfârșitul
războiul s-au adăugat exilului prizonierii de pe frontul de vest,
adversarii regimului, din rândul partidelor istorice, bancheri și
industriași, studenți și intelectuali.
După 6 martie 1945, au început să li se alăture români care legal
sau cel mai adesea, ilegal, reușeau să părăsească țară. Orice
încercare de trecere ilegală a frontierei era o adevărată aventură
încheiată, de cele mai multe ori, cu împușcarea temeralilor sau cu
ani grei de temniță pentru cei care au fost prinși. După unele
apreciere, cei care au reușit să ajungă în Occident nu depășeau
10% din totalul tentativelor de trecere ilegală a frontierei.
 Mediul românesc în exil

Atmosfera din mediul românesc în exil nu a fost deloc prielnică

colaborării din cauza dificultăților pe care le aveau de înfruntat,
interesele mărunte, deosebirilor ideologice, spiritul de grup și a
politicianismului îngust. Diaspora românească a fost extrem de
divizată din motive politice și financiare. Disputele politice interne au
continuat și în străînătate, mai ales între național-țărăniști și liberali,
legionarii și foștii sprijinitori ai lui Carol al-II-lea. Problemele financiare
vizau utilizarea unui fond de pus de Mihai Antonescu în mai-iunie 1944
în bănci elvețiene pentru a fi utulizati de anumiți români care ar fi
plecat în exil în cazul ocupării țării de către Armata Roșie.
 Ajuns ministru de externe după 23 august 1944 C. Vișoianu, a
decis că 6 milioane de franci elvețieni să fie transferați pe numele
lui Alexandru Cretzianu, fost ministru la Ankara.

Cretzianu a folosit discreționar această sumă, neacceptând să o

pună la dispoziția celorlalți fruntași politici aflați în exil.
Acest tablou al exilului românesc, divizat de intrigi și interese
mărunte, nu a fost de la început același.

În perioada conferinței de la Paris, exilul românesc, sub

conducerea lui Grigore Gafencu, a acționat unit și cu mult
profesionalism pentru apărarea intereselor naționale românești.
 Exilul provocat de comuniști

În timpul regimului Ceaușescu s-au accentuat tensiunile din cadrul

exilului românesc, mai ales când ziarele din Occident scriau cu
seriozitate despre miracolul românesc.
Unii reprezentanți ai exilului considerau că trebuie să colaboreze
cu guvernul de la București, alții erau de părere că orice formă de
compromis cu regimul este fatală pentru viață poporului român.
Cei mai mulți s-au stabilit în Franța, Anglia, Germania și S.U.A. Parisul a
devenit capitală exilului românesc.Aici s-au stabilit Eugen Ionescu,
Monica Lovinescu, Paul Ierunca. Emil Cioran, Paul Goma.
Se speră în sprijinul occidentarilor pentru eliberarea României de sub
dominația comunistă.
Emigrația a acționat pentru revenirea la democrație, folosind diverse
metode:
• articole în presă străină;
• scrisori către diverse guverne;
• editarea de ziare proprii;
• colaborarea cu opoziția din România;
• demersuri pe lângă puterile occidentale în vederea sprijinirii rezistenței
anticomuniste.
Aceste acțiuni ale diasporei s-au lovit de anumite dificultăți:
• dificultăți financiare
• lipsa unei conduceri unitare
• disesiuni și orgolii
 Tribuna de la care s-au putut exprimă cel mai bine românii din
exil inainte de 1989, a fost postul de radio ,,Europa Liberă".
Acest post de radio era finanțat de americani și emitea din anul
1952, de la Munchen.Postul avea rolul de a transmite emisiuni
dedicate țărilor aflate sub control sovietic, avea și o secție
română, cu peste 50 de angajați; emisiunile postului erau
considerate singură sursă obiectivă de informare.
Alte posturi de radio care au jucat un rol important în lupta anticomunistă
și unde lucrau români aflați în exil au fost: ,,Radio Libertatea'' (Munchen),
BBC (Londra), ,,Vocea Americii'' (Washington). Aceste posturi de radio
prezentau în limba română programe, scrisori trimise în exil sau din țară.
Postul de radio ,,Europa Liberă'' era considerat un pericol pentru regimul
comunist, dovadă fiind tentativele criminale organizate:
• morți neelucidate în cazul unor directori ai Departamentului Românesc
(Vlad Georgescu)
• agresiunea supra Monicăi Lovinescu (1971)
• pachete-bombă primite de colaboratorii postului (Paul Goma, Nicolae
Penescu)
• atentatul de la Munchen coordonat de teroristul Carlos (1981)
Din România comunistă se putea pleca în diverse moduri:
• prin bursele de studiu în străinătate;
• prin căsătorie;
• prin contractul de muncă în străinătate;
• prin metode ilegale și periculoase (fugă din hotel, dacă erau într-o
delegație sau într-o excursie organizată de ONT, trecerea Dunării
prin înot).
După unele aprecieri, cei care au reușit să ajungă în Occident nu
depășeau 10% din totalul tentativelor de trecere ilegală a
frontierei.
Comuniștii au adoptat legi prin care încercau să limiteze fugă peste
hotare:
• o nouă lege privind trecerea graniței (1918), cu pedepse grele la adresa
așa-zișilor ,,frontieriști'';
• taxa de educație plătită în valută pentru cei dornici să emigreze (1982)
• limitarea contactelor cu cetățenii străini;
• limitarea răspândirii cuvântului scris prin înregistrarea mașinilor de scris
și multiplicat (1983).
Activitatea românilor din exil:
• construirea de asociații și societăți românești;
• editarea de publicații în limba română.
 Comitetul Național Român
Dupa scoaterea în afară legi a P.N.T și încercarea activități
celorlalte partide democratice și după arestarea lui Iuliu Maniu ,
reprezentanți PNȚ, PNL și PSD în străinătate au creat în 1948 un
organism de coordonare a activităților de exil, Consiliul Partidelor
Politice
La 6 aprilie 1948 s-a creat Comitetul Național Român(CNR) sub
președenția generalului Nicolaie Rădescu. Componentă CNR care nu a
cuprins și reprezentanți ai Mișcări Legionare , a fost aprobată de
regele Mihai conform prevederilor Constituție române.
Printre personalitățile care făceau parte din CNR se aflau și Grigore
Gafencu , fostul ministru de externe în timpul lui carol al -ÎI-lea și
Alexandu Cretzianu , ambasador al României la Ankara.
După ce în 1950 generalul Rădescu a renunțat să mai convoace CNR ,
conducerea să a fost preluată de fostul sau ministru de externe ,
Constantin Visoianu.
Uniunea Mondială a Românilor Liberi, cu sediul central la Londra și având
filiale în peste 20 de țări, inițiativa înființării a aparținut lui Ion Rațiu și
Horia Georgescu. Istoria diasporei și a exilului românesc este puțîn
cunoscută, un pas important s-a făcut in 2003, când s-a înființat Intitutul
Național pentru Memoria Exilului Românesc.
• Intrarea ţării în sfera de influenţă a URSS şi crearea statului totalitar
comunist au determinat exilul unora dintre cei nemulţumiţi.
• Exilul după Al Doilea Război Mondial poate fi catalogat, din mai multe
puncte de vedere, fiind de mai multe feluri, dar având în general un
numitor comun, anume, lupta şi rezistenţa împotriva regimului comunist,
cu episoade care sunt diferite între ele prin momentul apariţiei,
intensitatea manifestărilor, formele folosite, mijloacele utilizate precum şi
concepţiile participanţilor.
• Oglindirea exilului românesc în biblioteca Monicăi Lovinescu şi a lui Virgil
Ierunca este evidentă prin volumele editate în exil, multe dintre acestea
fiind scrise în limba română şi prezintă situaţia disperată din România a
celor persecutaţi pentru dorinţa de a fi liberi în drepturi şi acţiuni.

• Biblioteca familiei poate fi socotită o imensă carte deschisă care aduce

date importante despre imaginea posesorilor acestui fond în ochii
românilor din exil şi din ţară prin intermediul cărţilor aflate în fondul
bibliotecii lor şi mai ales prin intermediul dedicaţiilor primite de la diverse
persoane, în perioada de restrişte din timpul comunismului, dar şi
după revoluţie.
Credem că valoarea bibliotecii, pe lângă cea sentimentală, este dată şi de
faptul că multe din cărţile aflate în ea sunt lucrări însemnate, inedite şi rare,
mai ales cele tipărite în perioada de dinaintea venirii la putere a comuniştilor
sau a celor editate în perioada comunistă în exil.
Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca au constituit şi păstrat această bibliotecă –
arhivă, pentru cercetătorii de mâine, pentru păstrarea memoriei, după cum
însăşi Monica Lovinescu mărturiseşte în scrierile sale.
Exilul românesc este clar reflectat în acest fond, multe din lucrările tipărite în
Occident făcând cunoscută situaţia gravă a românilor din ţară, în timp ce altele
fiind de literatură sau istorie au încercat să menţină vie cultura românească şi
să înfăţişeze nefalsificată, netrunchiată şi neîntinată istoria ţării, pentru
generaţiile viitoare care vor trăi libere în ţara lor.
• După Al Doilea Război Mondial exilului românesc, îi pot fi cercetate,
explicate, expuse, elementele componente precum cauzele, perioadele,
ariile geografice, formele, grupările (politice, literare) şi
acţiunile împotriva regimului comunist din România. Recuperarea
exilului se realizează prin întoarcerea celor exilaţi, sau prin
editări, reeditări, traduceri ale operelor scrise în exil, inclusiv prin
includerea operelor scrise de români în exil sau informaţiile
despre exilaţi în dicţionare şi antologii, ori publicarea „literaturii de
sertar”, organizarea de simpozioane şi sesiuni ştiinţifice, repatrierea
unor fonduri arhivistice şi biblioteci ale exilaţilor.
• În perioada comunistă Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca alături de alţi
membri ai exilului, la început politic apoi mai mult cultural, au luptat pe
toate fronturile pentru sprijinirea drepturilor omului în România şi de aceia
au fost şi în atenţia Securităţii.
• Monica Lovinescu susţine, în primii ani după revoluţie necesitatea
accesului deschis la dosarele Securităţii pentru aflarea şi reconstituirea
adevărului în felul cum s-au petrecut unele fapte, considerând că numai
cunoscând putem ierta.
• Cu multe presiuni exercitate asupra organelor de decizie ale statului
român, considerăm că dorinţa Monicăi Lovinescu s-a împlinit, chiar dacă
nu în totalitate, accesul la o parte din dosare fiind permis, după cum
inclusiv în lucrare am demonstrat. Iar cu timpul vor fi cercetate şi alte
fonduri informative, pentru a se cunoaşte întregul adevăr.
• Monica Lovinescu alături de Virgil Ierunca şi alţi membri ai exilului
militant, prin activitatea lor au luptat pentru păstrarea valorilor morale, iar
biblioteca-arhivă a acestui marcant cuplu este o parte a memoriei
colective pe care au susţinut-o.
 Membrii ai exilului românesc

 Nicolae Rădescu  Paul Goma

 Grigore Gafenu  Monica Lovinescu
 Ion Rațiu  Emil Cioran
 Vlad Georgescu  Eugen Ionescu
Bibliografie
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Diaspora
• https://www.lapunkt.ro/2015/11/exil-si-diaspora-in-marasmul-
mostenirii-comuniste/
• http://www.scritub.com/jurnalism/EXILUL-ROMNESC-DUP-AL-IILEA-
RZ10314191011.php
• http://www.ziarulnatiunea.ro/2011/10/24/exilul-romanesc-la-mijloc-
de-secol-xx-carte-ranita-de-instrainare/