Diaspora și exilul românesc

Exilul românesc este o contribuție a istoriei noastre, aceasta incepand o data cu

Cel De-Al Doilea Război Mondial, si imediat dupa (1945-1949). Cei din regimul totalitar
comunist au reusit sa cucereasca tot mai mult din puterea politica a Romaniei, fiind
ajutati de puterea politica sovietica. Exilul s-a incheiat in 1989, dupa caderea regimului
ceausist din Romania. Mesajele si actiunile anticomuniste au reusit sa schimbe opinia
publica internationala, avand un impact enorm asupra lumii Occidentale Libere. Posturile
de radio “Europa Libera”, “BBC”, “Vocea Americii” etc. erau folosite pentru a transmite
informatii despre situatia romanilor, dar si pentru a sensibiliza opinia ascultatorilor. O
functie importanta a exilului este pastrarea traditiei democratice in paralel cu
deligitimarea comunismului. Exillul romanesc reuseste sa pastreze ideea Romaniei
democratice si alternative, acesta reprezentand constiinta vie a romanilor. A supravietui
in aceasta perioada grea, pluralista, nu are doar o semnificatie istorica, politica, ci una
simbolica pentru multi reprezentanti ai acestui fenomen. Personalitatile de seama ale
exilului si-au asumat si au facut tot posibilul sa invinga lupta contra regimului comunist
din Romania.
Cei mai multi oameni de cultura care au parasit tara prin exil apartin lumii
literelor, creatia literara suporta cel mai greu constrangerile unui sistem totalitar. Dupa
evenimentele din 1989, recuperarea acestor ani petrecuti in exil s-au concretizat prin
publicarea operelor scrise in perioada respectiva, dar si prin interviuri, recenzii,
enciclopedii, articole aparute pentru a intelege mai bine eforturile de atunci. Laurentiu
Ulici, intr-un articol citat de Eva Behring si intitulat Avatarii lui Ovidiu. Observatiii
statistice despre exilul literar romanesc, povesteste despre aproximativ 50 de scriitori
care au parasit Romania intre anii 1945-1949 si de cei 200 care au plecat intre 1975 si
1989. Studiul afiseaza ca exilul cuprindea mai mult de 12% din totalul scriitorilor,
procent ce face din Romania tara cu cei mai multi scriitori exilati intre anii 1945-1989.
 Exilul romanesc a trecut prin mai multe etape. Instaurarea regimului Ion
Antonescu-Horia Sima (septembrie 1940) a convins o serie de diplomati sa nu se mai
intoarca in tara, iar dupa rebeliunea legionara (ianuarie 1941) mii de adepti ai miscarii
legionare au decis sa plece si sa se indrepte spre Germania. La 23 august 1944, Lovitura
de stat indeamna Romania sa se alature Uniunii Sovietice si a aliatilor, iar Armata Rosie
va ocupa tara. Dupa aceste intamplari, tot mai multi romani decid sa emigreze.
Comunistii vin la putere, iar un nou val de oameni care se simt amenintati de noua putere
aleg sa paraseasca Romania, dar devine din ce in ce mai dificil, granitele fiind ermetic
inchise. La 30 decembrie 1947, Regele Mihai este constrâns să semneze actul de
abdicare. În ianuarie plecă în exil, unde încearcă să pledeze cauza României. In 1949 la
Washington, ia nastere Comitetul National Roman (C.N.R.), acesta avea scopul de a
reprezenta natiunea romana si a proteja interesele ei, dar si pentru a restabili un sistem
democratic si sa sprijine romanii exilati. Componența C.N.R., aprobată și de Rege, era
următoarea: Nicolae Rădescu (președinte), Cornel Bianu, Grigore Niculescu-Buzești,
Grigore Gafencu, Alexandru Cretzianu, Iancu Zissu, Nicolae Caranfil, Constantin
Vișoianu (membri). In anul 1950, la data de 28 mai Comitetul Național Român
organizează, în mai multe orașe din SUA, proteste publice față de regimul de groaza de la
București. In acelasi an la Toronto se înființează Asociația Culturală „Mihai Viteazul”
din inițiativa Grupului Noilor Emigranți Români din Canada. 18 noiembrie, la Graz se
constituie secția locală a organizației A.S.T.R.U (Asociația Studenților Români Uniți), în
scopul sprijinirii studenților aflați în străinătate. La hotararea Regelui Mihai și a
Comitetului Național Român se reînființează, la Paris, Fundația Regală Universitară
„Carol I”, sub președinția lui Petre Sergescu.
Cele trei decrete (nr. 767/1963, urmat de Decretul nr. 176 și nr. 411, ambele din
1964) au format cea de a doua etapa a exilului, acestea constau in eliberarea detinutilor
politici din inchisori. In anii 1963-1971, perioada “liberizarii”, multi cetateni se
refugiaza, solicitand sa ramana in exil, cu un pretext politic.
Ultimele doua decenii ale comunismului, dar in special anii 80’ reprezinta a treia
perioada a exilului, aceasta fiind cauzata din motive politice, cat si motive economice.
Criza economica a fost un factor major care a afectat intreaga populatie, iar acordurile lui
Helsinki (semnate la 1 august 1975) ne fac sa intelegem ca exista un numar mare de
opozanti care solicitau respectarea drepturilor oamenilor. Exilul romanesc este zguduit de
asa-zisul “Afacerea Virgil Tanase”. Tanarul scriitor disparuse de ceva timp, fiind un
membru important al exilului (1977). Acesta scrisese un articol in care demasca teroarea
regimului ceausist in revista “Actuel” si a avut o campanie publicitara fantastica, revista
aparand in toate chioscurile de ziare din Franta, articolul se numea „Ubu, premier roi
communiste de Roumanie”. La sfarsitul verii, Bernard Poulet publică în Le Matin
adevărul despre „afacerea Tănase”. Virgil Tănase nu a fost răpit de Securitate, ci ascuns
de DST, cu acordul său, pentru a împiedica astfel asasinarea lui de către Securitate.
La 2 februarie 1989, in cadrul emisiunii ‘Actualitatea Romaneasca’ postul de
radio “Europa Libera’’ transmite mesajul regelui Mihai, adresat Comisiei O.N.U. pentru
Drepturile Omului. Pe 21 decembrie 1989, “Vocea Americii” transmite cronica
„România. Zilele dictatorului s-au terminat”.

Comitetul Național Român (C.N.R.)

Comitetul Național Român (C.N.R.) este o expunere politica anticomunista care

voia sa impiedice URSS din a se extinde in Europa Occidentala. Aceasta s-a format la
data de 6 aprilie 1949, sub presedintia generalului Nicolae Radescu. C.N.R se gasea sub
efigia regelui Mihai, care garanta legitimitate in fata occidentarilor, insa era uneori
denaturat din cauza conflictelor interne dintre taranisti si liberali, între intelectuali
nealiniaţi şi vârstnicii exilaţi, dar si din cauza excluderilor. Regele dorea sa uneasca exilul
cu C.N.R., dar implicarea a fost mediata de un fost militar, Petre Lazar. Constantin
Visoianu il urmeaza pe Nicolae Radesc in pozitia de presedinte. C.N.R. a format o
alegorie pentru continuitatea ultimului guvern democratic al Romaniei in afara tarii.
Acesta avea o stransa legatura cu Washington si a depins mult mai putin de initiativele
romanesti. In folosul URSS-ului a fost schimbarea politica pe care a practicat-o
Occidentul, emigrantii romani fiind nevoiti sa isi reorienteze ideile si mesajele. Dintre
membrii C.N.R. menționăm: Grigore Gafencu, Nicolae Caranfil, Viorel Virgil Tilea,
Carol Citta Davila, Brutus Coste, Constantin Vișoianu etc.

Diaspora

Diaspora română este totalitatea populației româna din afara României și

Moldovei ce dețin cetățenie română. Diaspora românească este a cincea cea mai
numeroasă diasporă din lume, raportat la numărul total al statului, se afiseaza într-un
raport al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), comandat de
Ministerul de Externe al României. „Motivele cele mai des invocate când vine vorba de
România sunt neajunsurile materiale cotidiene, veniturile mici, lipsa unui loc de muncă
decent, stabilitatea, calitatea slabă a clasei politice de-a lungul timpului, corupţia.
Remedierea acestor motive ale plecării lor ar constitui motivul principal pentru
întoarcerea în România, însă probabilitatea celor chestionaţi în următorii patru ani ne
arată că un număr mic dintre aceştia îşi doresc să se întoarcă”, sustine ministrul. „Vorbim
de români care au plecat în perioada `45-`90. Au plecat din cauza unui regim la vremea
respectivă, apoi sunt cetăţenii care au plecat după `90 şi, mare parte din ei, au plecat în
special în ţările din UE, după intrarea României în UE”, a mai declarat oficialul român.
Acelasi studiu realizat de OECD arata ca un sfert din numarul cetatenilor au
dorinta de a emigra permanent din Romania. Totodata, aproape jumatatea tinerilor
romani, cu varsta cuprinsa intre 15-24 ani, au indicat pe parcursul studiului ca ar dori sa
plece din tara. Populatia Romaniei a scazut sub pragul de 20 de milioane de locuitori in
doar cativa zeci de ani, cauza acestui fenomen este emigrația de mobilitate. Mii de tineri
pleaca anual, iar media de varsta a populatiei in 2014 era 40,8. Un alt studiu sociologic
arata ca media de vârstă în comunitățile diasporice din Europa este de 33-35 de ani.
Chiar daca Romania este printre tarile cu cea mai numeroasa diaspora, emigrarea
avand o rata de 7,3% (2015), manifestarea nu este singura in regiune. Aproximativ 20 de
milioane de indivizi (5,5% din populatie) au părăsit Europa Centrală și de Est dupa anii
‘90. Declarativ, o vasta parte dintre românii din diaspora ar dori să revină într-o bună zi
acasă, însă doar un procent foarte limitat, de 3-5% au intenția neclintita de a se întoarce.
 Bibliografie:

● https://www.iiccmer.ro/
● Ion Calafeteanu, Politică și exil, 1946-1950. Din istoria exilului românesc, Editura
Enciclopedică, București, 2000.
● Florin Manolescu, Enciclopedia exilului literar romanesc. 1945-1989. Scriitori,
reviste, institutii, organizatii, Ed. Compania, București, 2018.
● Români în exil, emigrație și diasporă. Documente din fosta arhivă a C.C. al
P.C.R., volum îngrijit de Dumitru Dobre, Dan Taloș, cuvânt înainte de Dumitru
Dobre, Editura PRO HISTORIA, București, 2006.
● INTRE OGLINZILE PARALELE ALE ISTORIEI:
ELEMENTE DE STRUCTURÃ A EXILULUI LITERAR
ROMANESC DINTRE ANII 1945-1989, de Otilia Ignatescu
● Ulici Laurentiu, Avatarii lui Ovidiu. Observatii statistice despre exilul literar
romanesc, in Luceafarul, 5, 1994.
● https://romania.europalibera.org/a/ministrul-pentru-diaspora-9-7-milioane-de-
romani-traiesc-in-afara-granitelor-tarii-iar-mai-mult-de-jumatate-sunt-in-
diaspora/30073056.html
● http://www.mprp.gov.ro/web/wp-content/uploads/2017/04/viziune-29-11-2016.pdf